duminică, 26 iunie 2016

Winston Churchill: pledoarie în favoarea creării Statelor Unite ale Europei

În 1946, Churchill a rostit un alt discurs celebru, la Universitatea din Zürich, în care a pledat pentru crearea „Statelor Unite ale Europei”, îndemnându-i pe cetăţenii europeni să întoarcă spatele ororilor din trecut şi să privească spre viitor. El a declarat că Europa nu îşi poate permite să alimenteze ura şi răzbunarea izvorâte din rănile trecutului şi că primul pas spre recrearea „familiei europene” a dreptății, compasiunii şi libertății era „edificarea unor State Unite ale Europei. Doar în acest fel sute de milioane de truditori vor putea să-şi recâştige micile bucurii şi speranţe pentru care viaţa merită trăită”.
 Consiliul Europei Favorabil creării Statelor Unite ale Europei, Churchill s-a numărat printre cei care au pledat pentru prima dată în favoarea integrării europene pentru a evita ca atrocităţile celor două războaie mondiale să se repete, propunând ca prim pas în acest sens înfiinţarea unui Consiliu al Europei. În 1948, la Haga, 800 de delegaţi din toate ţările europene s-au reunit în cadrul unui mare Congres al Europei, la care Churchill a fost preşedinte de onoare. Acest eveniment a condus la crearea Consiliului Europei, la 5 mai 1949, la a cărui primă reuniune a participat însuşi Churchill. Apelul său la acţiune poate fi considerat un stimul pentru continuarea integrării, așa cum s-a convenit ulterior în timpul Conferinţei de la Messina din 1955 care, doi ani mai târziu, a avut ca rezultat încheierea Tratatului de la Roma. Churchill a fost, de asemenea, cel care a adus pentru prima dată în discuție ideea unei „armate europene” care să protejeze continentul şi să consolideze diplomaţia europeană. Mai mult decât atât, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fost creată în 1959, la un deceniu după ce Churchill promovase pentru prima dată ideea înfiinţării sale. Motivând popoarele europene să-şi unească forţele în lupta împotriva nazismului şi fascismului, Winston Churchill a devenit forţa motrice a integrării europene şi un luptător activ pentru această cauză.
Ce a insemnat discursul tinut la Universitatea din Zurich? Discursul lui Winston Churchill de la Zürich a fost unul din cele mai importante] discursuri ale lui Winston Churchill. Acesta a fost un discurs memorabil în care el și-a expus la 19 septembrie 1946 în aula Universității din Zürich viziunea privind crearea unei Uniuni Europene pe care el a explicat-o drept „înființarea unui fel de Statele Unite ale Europei. Churchill a început acest discurs cu o frază care a rămas în istorie: „Doresc să vă vorbesc astăzi despre tragedia Europeiși a descris stadiul dezastruos în care a ajuns continentul datorită războaielor și a arătat și o soluție care ar face ca Europa, în câțiva ani,„să fie la fel de liberă și fericită cum e Elveția”. Soluția respectivă fiind în concepția sa crearea unei Europe unite, adică „trebuie să construim un fel de Statele Unite ale Europei.”
W. Churchill a propus  un parteneriat între Franța și Germania deoarece, „nu poate există o reînviere a Europei fără o Franța puternică spiritual și o Germania puternică spiritual.”Avertizând asupra pericolului unui război atomic, acesta a afirmat că respectivul pericol ar fi minimizat mult în viziunea sa, de o Uniune a Statelor Europene. În final, fostul premier a făcut o recapitulare a ideilor prezentate în discurs: „ Țelul nostru constant trebuie să fie fortificarea forței Națiunilor Unite. Sub și în cadrul acestui concept trebuie să recreăm familia europeană într-o structură regională numită – probabil – Statele Unite ale Europei și primul pas practic ar fi formarea unui Consiliu al Europei.
Dacă la început nu toate statele vor fi dispuse sau capabile să se alăture unei uniuni, trebuie să le adunăm pe cele care vor și care pot să participe.
Salvarea tuturor oamenilor de rând din toate țările și de toate rasele de război și de subjugare trebuie să aibă o fundație puternică, și trebuie creată de hotărârea tuturor bărbaților și femeilor de a muri mai degrabă decât să trăiască sub tiranie.
În toate aceste chestiuni urgente, Franța și Germania trebuie să preia conducerea împreună. Marea Britanie, Commonwealth-ul Britanic, puternică America și – sper – Rusia sovietică – pentru că atunci, cu adevărat, totul va fi bine – trebuie să fie prietenii și susținătorii noii Europe și trebuie să se lupte pentru dreptul ei de a trăi.

Așa că vă spun vouă: Lăsa-ți Europa să se ridice !”

BREXIT ȘI TEORIA LEBADA NEAGRĂ!

Fenomenul Brexit, așa cum a fost numit, a făcut să aduc în prim plan, pentru cei care au fost atât de surprinsi de rezultatele votului, teoria referitoare la ,,impactul foarte puțin probabilului,, sau efectul ,,lebăda neagră,, ! Teoria evenimentelor de tip Lebada Neagra, e o metafora folosita pentru descrierea unui eveniment neasteptat (pentru observator), ce are un impact major, si care, dupa aparitia sa, este rationalizat retrospectiv.
Teoria a fost propusa de Nassim Nicholas Taleb si serveste la explicarea:
- rolului disproportionat al evenimentelor rare, cu impact major si greu de prezis ce depasesc limitele asteptarilor normale in istorie, stiinta, finante si tehnologie ;
- imposibilitatii calcularii probabilitatii evenimentelor rare cu ajutorul metodelor stiintifice (datorita probabilitatilor mici) ;
- prejudecătilor psihologice, individuale si colective, ce ne fac sa devenim ignoranti fata de incertitudine si de rolul masiv al evenimentelor istorice rare.
Spre deosebire de problemele filozofice de tip “lebada neagra”, aceasta teorie se refera la evenimentele neasteptate ce au consecinte si impact major, si care au un rol dominant in istorie. Aceste evenimente extreme, atunci cand sunt privite colectiv, au roluri mult mai importante decat evenimentele normale. Privind mișcarea Brexit, am asociat ceea ce a produs ea, cu „lebădă neagră“ a  lui Nassim Taleb, un eveniment rar, neașteptat, cu un impact deosebit, care va avea efecte dincolo de ieșirea UK din Uniunea Europeană. Emoția, revolta, tristețea, mânia și disprețul față de politicieni s-ar putea transforma într-o revoltă care să aducă la alegerile viitoare, alți oameni politici,  altă viziune privind rostul și rolul UE, alte relații în cadrul acesteia, etc, etc.