Pentru cadrele didactice din invatamant cea mai mare asteptare este legata de reformarea sistemului educational. Aceasta reformare trebuie sa stea in centrul atentiei noului Guvern, imediat dupa ce acesta se va instala.
Dascalii trebuie sa cunoasca in legatura cu masurile ce vor fi luate pentru reformarea sistemului educational.
I. PREAMBUL
Strategia „Educaţie şi Cercetare pentru Societatea Cunoaşterii” se constituie ca al treilea pas
dintr-un demers sistematic la care s-a angajat Preşedinţia României.
În 19 ianuarie 2007 a fost înfiinţată Comisia Prezidenţială pentru Analiza şi Elaborarea
Politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării, o comisie de experţi care a prezentat într-un raport
făcut public pe 12 iulie 2007 şi intitulat România educaţiei, România cercetării diagnoza
sistemului, ca şi principalele soluţii la problemele identificate. Pe baza Raportului şi a discuţiilor
publice ulterioare, a fost elaborat Pactul Naţional pentru Educaţie, semnat în data de 5 martie
2008 de către liderii tuturor partidelor parlamentare şi ulterior de Academia Română şi
reprezentanţii altor 22 de organizaţii sindicale, studenţeşti, asociaţia părinţilor, de alte organizaţii
neguvernamentale interesate de bunul mers al educaţiei şi cercetării în România.
Strategia de faţă vizează dezvoltarea educaţiei şi cercetării în perioada 2009-2015 şi se
întemeiază, aşadar, pe două tipuri de demersuri: unul de expertiză, celălalt de angajament politic
major. Ştim unde suntem. Acum este momentul să spunem clar:
- unde vrem să ajungem,
- ce măsuri trebuie luate şi
- ce acţiuni trebuie întreprinse pentru a ne atinge ţintele propuse.
Educaţia şi cercetarea, oricât de nobile ar fi, nu sunt activităţi în sine; ele sunt mijloace prin
care construim un tip de societate. Întrebarea „Ce-i de făcut cu educaţia şi cercetarea în România?”
este strâns legată de o alta, şi anume „Ce fel de ţară ne dorim?”. Strategia de faţă conţine soluţiile
operaţionale pentru perioada 2009-2015, astfel încât prin educaţie şi cercetare să construim în
România o societate a cunoaşterii, singura care poate aduce prosperitatea, dezvoltarea durabilă şi
dezvoltarea personală a fiecărui cetăţean.
II. OBIECTIVE
Promovarea celor patru piloni ai societăţii cunoaşterii – educaţia, cercetarea, dezvoltarea
şi inovarea – nu înseamnă doar susţinerea prioritară a acestor activităţi sociale; înseamnă, în
primul rând, o nouă grilă de valori. Trebuie să facem în aşa fel încât cei care învaţă permanent,
cei care cercetează, cei care contribuie la dezvoltarea şi inovarea instituţiilor sau tehnologiilor să se
bucure de cel mai înalt prestigiu social. Toate măsurile şi acţiunile propuse în această strategie
ţintesc nu numai un nou aranjament instituţional şi legislativ, cât mai ales un nou angajament
axiologic, o nouă ierarhie de valori care să ne scoată din debusolarea axiologică pe care am trăit-o
după 1989. Nu putem să realizăm în România o economie şi o societate a cunoaşterii fără să
credem în valorile: învăţarea înseamnă dezvoltarea-inovarea instituţiilor şi tehnologiilor, cercetarea
pusă în slujba rezolvării problemelor complexe cu care ne confruntăm.
Obiectivul final al acestei strategii este asumarea socială, reală, a unei noi scale de valori,
necesară pentru realizarea consecventă a opţiunilor ce corespund unei economii a cunoaşterii. Vom
reuşi dacă aceste valori se vor regăsi în acţiunile noastre, nu doar în discursurile ocazionale ale mai
marilor zilei.
În baza analizelor efectuate, afirmăm că, printr-un efort susţinut, până în 2015, putem şi
trebuie să atingem următoarele obiective specifice:
1. Situarea performanţelor elevilor români la testele internaţionale (PISA, PIRLS,
TIMSS) în topul primelor 10 ţări ale lumii;
2. Plasarea a cel puţin 3 universităţi româneşti în topul primelor 500 de universităţi din
lume;
3. Creşterea de 5 ori a producţiei ştiinţifice şi triplarea indicelui global de inovare, ceea
ce ne-ar permite să atingem media actuală a UE la aceşti indicatori;
4. Reducerea ratei de părăsire prematură a sistemului de educaţie sub 5% (acum este de
23,6%);
5. Eliminarea diferenţelor esenţiale dintre învăţământul rural şi cel urban, dintre
oportunităţile de învăţare oferite grupurilor dezavantajate (grupuri minoritare, copii
cu nevoi speciale etc.) şi cele oferite majorităţii;
6. Transformarea educaţiei permanente într-o practică socială curentă la nivelul fiecărei
instituţii, publice sau private. Creşterea până la 20% a ratei de participare a adulţilor
la educaţia permanentă;
7. Transformarea corpului didactic într-o elită profesională a naţiunii;
8. Centrarea şcolii pe nevoile beneficiarului (elevi/studenţi, angajatori, comunitate);
9. Alocarea a cel puţin 7% din PIB pentru educaţie şi cercetare şi condiţionarea
cuantumului resurselor alocate unităţilor din sistem de rezultatele efectiv obţinute.
Pentru a atinge aceste obiective, sunt necesare mai multe măsuri şi acţiuni, care sunt prezentate
în continuare.
III. MĂSURI ŞI ACŢIUNI DE IMPLEMENTARE
III.A. ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR
În ceea ce priveşte învătământul preuniversitar, avem în vedere următoarele măsuri:
1. Compatibilizarea ciclurilor de învăţământ cu cerinţele unei educaţii moderne şi cu
Cadrul European al calificărilor
Argumente
Studiile actuale arată că educaţia timpurie (inclusiv cuprinderea unei părţi a ei în
învăţământul obligatoriu) este cea mai eficientă investiţie în educaţie. Clasa pregătitoare
obligatorie produce egalitate de şanse şi echitatea oportunităţilor de învăţare, optimizează
adaptarea la cerinţele şcolii şi îmbunătăţeşte performanţele şcolare în primele clase. Integrarea
clasei a IX-a în gimnaziu este o modalitatea esenţială de a reduce rata abandonului şcolar timpuriu,
cele mai mari pierderi înregistrându-se, în prezent, la trecerea din clasa a VIII-a în clasa a IX-a.
Utilizarea calculatorului a devenit o condiţie esenţială pentru munca şi viaţa oricărui adult. Ca
atare, achiziţia competenţelor de bază în utilizarea calculatorului (de nivel ECDL1-Start: „Noţiuni
de bază despre tehnologia informaţiei,” „Utilizarea computerului şi organizarea fişierelor”,
„Editare de text”, „Informaţie şi comunicare”) la finalul învăţământului obligatoriu devine o
necesitate. Dobândirea competenţelor de nivel ECDL-Complet până la finalul liceului, indiferent
de tipul acestuia, maximizează şansele absolvenţilor pe piaţa muncii şi capacitatea lor de a
valorifica maximal oportunităţile ulterioare de învăţare. Ministerul Educaţiei şi Cercetării va
asigura, în acest sens, infrastructura şi echipamentele necesare, va încheia parteneriate cu centrele
acreditate ECDL sau îşi va crea şi acredita propriile centre.
Acţiuni
1.1. Legiferarea unei noi structuri a sistemului de învăţământ
Termen: 2009.
Statul va sigura un învăţământ generalizat şi gratuit timp de 13 ani, de la clasa pregătitoare
până la sfârşitul liceului. Învăţământul obligatoriu va cuprinde clasa pregătitoare + învăţământul
1 ECDL – European Computer Driving License = Permis European de utilizare a computerului. ECDL-Start certifică
competenţele de bază; ECDL-Complet certifică competenţe avansate.
primar + învăţământul gimnazial (inclusiv clasa a IX-a) şi se va finaliza cu o Diplomă de Studii şi
un Certificat profesional (care să ateste nivelul 1 de calificare profesională şi achiziţia
competenţelor de utilizare a calculatorului la nivel ECDL-Start, modulele 1, 2, 3, 7 din ECDL).
Învăţământul liceal (clasele X-XII) se va desfăşura în trei profiluri de licee (teoretic, tehnologic şi
vocaţional) şi se va finaliza cu: a) Diplomă de absolvire a liceului b) Licenţă europeană de
utilizare a computerului (ECDL-Complet); c) Certificat profesional (nivel 3 de calificare –
numai pentru liceele tehnologice).
Tabelul 1. Noua structură a ciclurilor de învăţământ (1+4+5+3+ ciclurile Bologna) – descriere sintetică
Vârsta minimă
de acces Clasa Niveluri EQF Nivelul de învăţământ Cicluri curriculare
8 Doctorat Doctorat
7 Masterat (60-120 credite) Masterat
6 Licenţă (180-240 credite) Licenţă
5 Ciclu scurt/120 credite Ciclu scurt/120 credite
18 XII
17 XI
16 X
4 Învăţământ liceal (teoretic,
tehnologic, vocaţional)
15 IX
14 VIII
13 VII
3 Ciclul curricular
Observare şi orientare
12 VI
11 V
Învăţământ gimnazial
10 IV
9 III
2 Ciclul curricular
Dezvoltare
8 II
7 I 1
Învăţământ primar
5-6 CP CP CP
Ciclul curricular
Achiziţii fundamentale
0-5 Educaţia timpurie (creşe, grădiniţe, programe de suport
pentru părinţi, evaluare şi intervenţie timpurie) Prerechizitele şcolarizării
Notă: Se poate concepe prelungirea cu un an a liceului tehnologic în condiţiile în care el se finalizează nu numai
cu o diplomă de bacalaureat, ci şi cu un certificat de calificare Nivel 3. Nivelurile EQF sunt nivelurile din Cadrul
European al Calificărilor. CP = clasă pregătitoare. Acordarea de credite pentru doctorat este opţională.
1.2. Formarea personalului didactic direct implicat în restructurarea ciclurilor de
învăţământ, în primul rând a educatoarelor/învăţătorilor implicaţi în integrarea
educaţiei timpurii cu învăţământul obligatoriu, precum şi a profesorilor din şcolile
gimnaziale care vor avea clasa a IX-a
Termen: 2009-2010.
1.3. Luarea deciziilor administrative privind amplasarea şi dotările necesare pentru
clasa pregătitoare şi pentru clasa a IX-a
Deciziile vor fi luate în concordanţă cu condiţiile locale
1.4. Constituirea consorţiilor şcolare
Consorţiile şcolare sunt înţelegeri contractuale între unităţile şcolare dintr-o arie geografică
(constituite în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării). Formarea
consorţiilor şcolare se face cu scopul de a optimiza utilizarea infrastructurii pentru educaţie, a
resurselor materiale şi a forţei de muncă. Consorţiile vor permite libera circulaţie a
personalului în cadrul lor, pe verticală (ex. gimnazii-licee) sau pe orizontală (ex. liceu-liceu),
astfel încât restructurarea ciclurilor curriculare să nu sincopeze normele didactice şi accesul
neîngrădit al elevilor la resursele de învăţare.
Termen: 2009-2011.
1.5. Dotarea tuturor şcolilor cu calculatoare conectate la internet
Odată stabilită noua reţea şcolară, în profil geografic şi comunitar, se va proceda la dotarea
completă a şcolilor cu calculatoare conectate la internet şi cu soft-uri educaţionale capabile să
ridice calitatea predării şi a învăţării.
Termen: 2010.
2. Reforma curriculară şi a procedurilor de evaluare
Argumente
Atât cercetările actuale din ştiinţele învăţării, cât şi beneficiarii sistemului de învăţământ,
susţin centrarea curriculumului pe competenţe, nu pe informaţii. Competenţele sunt blocuri de
cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care optimizează rezolvarea de probleme. Strategia precizează
care sunt competenţele cheie pe care trebuie să se bazeze sistemul de învăţământ. Ele sunt
compatibile cu competenţele promovate la nivelul Uniunii Europene şi asigură flexibilitatea
învăţării. Ţinând cont de evoluţia minţii elevilor şi de facilităţile oferite de TIC, toate conţinuturile
curriculare trebuie digitalizate şi trebuie constituită o Bibliotecă Şcolară Virtuală, astfel încât cele
mai bune resurse de învăţare să fie accesibile oricărui elev, nelimitat.
Reforma curriculară implică, automat, o reformă a modului în care sunt evaluaţi elevii. O
metodologie de evaluare necompatibilă cu noul curriculum va crea unul paralel. Elevii vor învăţa
mai degrabă ceea ce va fi evaluat decât ceea ce este stabilit în curriculum. Strategia susţine o
evaluare congruentă cu ciclurile şcolare, centrată pe competenţe, care să ofere feed-back real
elevilor şi care să stea la baza planurilor individuale de învăţare.
Acţiuni
2.1. Centrarea curriculumului pe 8 categorii de competenţe-cheie
Aceste 8 categorii de competenţe-cheie sunt:
a) Competenţe de comunicare în limba maternă şi în două limbi de circulaţie
internaţională;
b) Competenţe fundamentale de matematică, ştiinţe şi tehnologie;
c) Competenţe digitale (de utilizare a tehnologiei informaţiei pentru cunoaştere şi
rezolvarea de probleme);
d) Competenţe axiologice sau de valorizare (necesare pentru participarea activă şi
responsabilă la viaţa socială);
e) Competenţe pentru managementul vieţii personale şi al evoluţiei în carieră;
f) Competenţe antreprenoriale;
g) Competenţe de expresie culturală;
h) Competenţe de a învăţa pe tot parcursul vieţii.
Absolvenţii învăţământului obligatoriu vor dobândi aceste competenţe la nivel de bază, iar
absolvenţii de liceu – la nivel avansat. Pe baza acestor competenţe se va putea stabili clar profilul
de formare (= ce vrem să ştie elevul) pentru fiecare ciclu de studii. Pentru fiecare disciplină din
planul de învăţământ, conţinuturile de învăţare se vor organiza în aşa fel, încât să contribuie
coordonat la formarea competenţelor menţionate. Criteriul principal de evaluare şi aprobare a unui
manual şcolar va fi legat de măsura în care contribuie la formarea competenţelor menţionate.
Se va crea o bancă de itemi, cu funcţie orientativă, pentru a-i ajuta pe profesori ca, în
notarea la clasă, să evalueze competenţe, nu informaţii.
Termen: 2009-2010.
2.2. Introducerea disciplinei Tehnologia informaţiei şi comunicării (TIC), ca
disciplină opţională în clasele I-IV şi ca disciplină obligatorie în clasele V-XII
Această disciplină are funcţia de a forma competenţele necesare pentru nivelul ECDL-Start
şi ECDL-Complet. Competenţele de utilizare a TIC oferă premise favorabile de învăţare pe
tot parcursul vieţii şi de dezvoltare a carierei personale.
Termen: 2010.
2.3. Flexibilizarea curriculumului
Flexibilizarea curriculumului se va realiza pe două dimensiuni:
a) prin creşterea proporţiei orelor în curriculumul la dispoziţia şcolii (CDŞ);
b) prin creşterea gradelor de libertate a profesorului în implementarea curriculumului în
interiorul fiecărei discipline.
Ponderea CDŞ în ansamblul curriculumului va fi de 20% la nivelul învăţământului
obligatoriu şi de 33% la nivelul liceului. Ce anume se va învăţa în 1/5 din orele din
învăţământul obligatoriu şi 1/3 din orele de la nivelul liceului se va decide la nivelul
fiecărei şcoli, în funcţie de nevoile de învăţare ale copiilor, nu în funcţie de nevoile de
normare ale cadrelor didactice. Şcolile vor putea astfel să se centreze pe elev şi pe nevoile
comunităţii, dar şi să se diferenţieze în funcţie de oferta de cursuri către beneficiari.
Concomitent, este nevoie de o flexibilizare a curriculumului în interiorul fiecărei discipline.
Curriculumul naţional va acoperi doar 75% din orele de predare, lăsând la dispoziţia
cadrului didactic 25% din timpul alocat disciplinei respective. În funcţie de caracteristicile
elevilor şi de strategia şcolii din care face parte, profesorul va decide dacă procentul de
25% din timpul alocat disciplinei va fi folosit pentru învăţare remedială în cazul copiilor cu
probleme, pentru consolidarea cunoştinţelor sau pentru stimularea celor capabili de
performanţe superioare. Pentru prima dată, flexibilizarea curriculară va permite
profesorului să realizeze planuri individuale de învăţare pentru fiecare elev.
Flexibilizarea curriculumului va produce individualizarea învăţării.
Termen: 2009-2011.
2.4. Digitalizarea conţinuturilor curriculare şi crearea unei Biblioteci Şcolare
Virtuale
Toate conţinuturile ce trebuie învăţate la şcoală, toate instrumentele de lucru, exemple
orientative de probe de verificare a cunoştinţelor vor fi convertite şi în format digital şi
accesibile permanent oricărui elev sau profesor, pe o platformă de învăţare tip LMS
(Learning Management System), on-line. Lecţiile celor mai buni profesori vor fi procesate
digital şi stocate pe platforma de e-learning. Prin internet, orice elev va avea astfel acces la
lecţiile celui mai bun profesor. Se vor crea „laboratoare virtuale” pentru a compensa şi/sau
întregi dotarea laboratoarelor şcolare. Pentru fiecare disciplină, se va crea o bază de resurse
digitale, astfel încât fiecare profesor sau elev să poată avea acces rapid şi gratuit la
informaţiile şi instrumentele necesare pentru o învăţare cât mai eficientă. Producţia de
conţinuturi digitale pentru învăţare (e-contents) va deveni un criteriu de performanţă
profesională al profesorilor. Curriculumul digital şi Biblioteca Şcolară Virtuală vor fi
îmbogăţite permanent, respectând cerinţele de calitate şi standardele internaţionale (ex.
SCORM, 2004).
Termen: 2009-2011.
2.5. Formarea profesorilor şi a directorilor de şcoli pentru gestiunea şi aplicarea
unui nou curriculum
Centrarea curriculumului pe competenţe, sporirea considerabilă a flexibilităţii curriculare,
introducerea disciplinei TIC şi digitalizarea curriculumului sunt potenţialităţi care riscă să
rămână slab valorificate fără o formare adecvată a cadrelor didactice şi a managerilor de
şcoli. Trebuie create şi puse la dispoziţia şcolilor, a directorilor şi a profesorilor instrumente
de analiză a nevoilor de învăţare, de analiză a caracteristicilor elevilor, de proiectare şi de
evaluare a unui curriculum descentralizat, astfel încât noul curriculum să producă profit
cognitiv maxim pentru elevi.
Termen: 2009-2011.
2.6. Modernizarea procedurilor de evaluare
Evaluările şcolare practicate până acum în România au o serie de deficienţe majore: 1) se
evaluează mai degrabă informaţiile reţinute decât competenţele formate; 2) nu există nicio
legătură între ritmul evaluărilor şi ciclurile curriculare de dobândire a competenţelor; 3)
evaluările sunt utilizate doar pentru a stabili ierarhii, în loc să fie prioritar utilizate pentru a
oferi feed-back elevilor şi părinţilor şi pentru a întemeia planuri individuale de învăţare. În
plus, supralicitarea lor atât de către profesori, cât şi de către părinţi, a generat tot mai multe
fraude şi acte de corupţie. Poate mai grav decât orice altceva, selectarea unui număr de
subiecte din Curriculumul Naţional (curriculum obligatoriu) şi afişarea lor pe internet, au
dinamitat complet curriculumul naţional, creând un curriculum paralel.
Pentru a reuşi, reforma curriculară trebuie în mod obligatoriu asociată cu o reformă a
procedurilor de evaluare, având la bază următoarele principii:
(1) Evaluările curente şi cele periodice verifică nu memoria informaţiilor, ci competenţele;
(2) Fiecare ciclu de achiziţie a competenţelor (= ciclu curricular) se asociază cu un tip de
evaluare periodică;
(3) Evaluările periodice se finalizează nu numai cu un punctaj obţinut de elev, ci şi cu:
a) un raport detaliat trimis părintelui/tutorelui privind situaţia şcolară a copilului
şi consilierea corespunzătoare a părinţilor/tutorilor;
b) un plan individualizat de învăţare, de recuperare (pentru copiii cu deficienţe de
învăţare), de accelerare (pentru copiii supradotaţi) sau de consolidare a
cunoştinţelor dobândite;
(4) Nu există teme separate pentru examene, altele decât temele curriculumului. Toate
temele din Curriculumul Naţional sunt evaluate, evitându-se astfel apariţia unui
curriculum paralel care să-l arunce în derizoriu pe cel Naţional;
(5) Niciuna dintre cele două evaluări naţionale (la sfârşitul învăţământului obligatoriu şi
bacalaureatul) nu se vor finaliza în decizii binare de tip „admis-respins”, ci cu un punctaj,
ca la testele tip PISA, care să arate performanţa personală a elevului în raport cu cerinţele
curriculumului naţional;
(6) Se înfiinţează un instrument de evaluare şi monitorizare comprehensivă a elevului, numit
Portofoliul de educaţie al elevului. Acesta va conţine nu numai rezultatele evaluărilor
periodice, ci şi rapoartele de evaluare, planurile individualizate de învăţare, notificări ale
cadrelor didactice sau ale consilierului şcolar privind elevul, diplome şi certificate
obţinute de elevi de la alte organisme acreditate decât şcoala proprie şi care dovedesc
aptitudinile sau performanţele speciale ale acestora. Evaluarea unidimensională a elevilor
doar prin notele obţinute la disciplinele şcolare trebuie să aibă un sfârşit. Portofoliul de
educaţie va permite o evaluare mult mai complexă şi mai realistă a elevului. Portofoliul
de educaţie, în format clasic şi electronic, va fi transmis automat de la un ciclu de
învăţământ la altul, constituind baza de cunoaştere şi evaluare multiaxială,
comprehensivă, a elevului. Structura şi constituirea Portofoliul de educaţie va face
obiectul unui Ordin al Ministrului Educaţiei.
Termen: 2009-2010.
Structura şi caracteristicile evaluărilor şcolare vor fi organizate după cum urmează:
i. La finalul clasei pregătitoare, cadrul didactic responsabil întocmeşte un Raport de
evaluare a competenţelor cognitive, emoţionale şi sociale ale copilului, în baza unei
metodologii specifice;
ii. La finalul clasei a II-a – finalul ciclului de achiziţii fundamentale (scris-citit,
matematică), fiecare şcoală, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul
Educaţiei şi Cercetării, realizează evaluarea achiziţiilor fundamentale. Rezultatele
evaluărilor sunt folosite pentru individualizarea planurilor de învăţare până la finalul
clasei a IV-a pentru fiecare elev şi pentru un Raport de evaluare detaliat către
părinţi. Rezultatele evaluării vor fi trecute în Portofoliul de educaţie al elevului;
iii. La finalul clasei a IV-a, Ministerul Educaţiei şi Cercetării va realiza, prin
eşantionare, o evaluare la nivel naţional. Evaluarea se va baza pe curriculumul
naţional şi va avea itemi construiţi prin analogie cu cei din testele internaţionale
PIRLS şi TIMSS. Scopul principal al acestei evaluări este de a obţine informaţii
riguroase despre performanţele învăţământului primar şi politicile remediale ce
trebuie implementate. Şcolile pot decide, în baza unor metodologii proprii şi alte
modalităţi de evaluare a propriilor elevi de clasa a IV-a;
iv. La finalul clasei a VI-a (finalul ciclului curricular „Dezvoltare”) toate şcolile, în
baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, vor realiza
evaluarea elevilor prin două probe trans-curriculare:
- limbă şi comunicare (limba română şi o limbă străină),
- matematică şi ştiinţe.
Rezultatele evaluărilor vor fi utilizate pentru realizarea unui raport detaliat către
părinţi, pentru orientarea şcolară către un anumit tip de liceu şi pentru
individualizarea planurilor de învăţare pentru anii următori de studiu. Şcoala şi elevul
vor avea, astfel, posibilitatea ca în clasele VII-IX (ciclul curricular: „Observare şi
orientare”) să remedieze deficienţele constatate şi să orienteze elevul către tipul de
liceu/tipul de carieră care i se potriveşte mai bine. Rezultatele evaluării, împreună cu
planurile individuale de învăţare, se arhivează în Portofoliul educaţional al elevului.
v. La finalul clasei a IX-a (finalul învăţământului obligatoriu şi al ciclului curricular
„Observare şi orientare”) se va realiza o evaluare naţională trans-curriculară
obligatorie a tuturor elevilor. Evaluarea va avea patru componente:
1) Evaluarea competenţelor de comunicare în limba maternă şi în două limbi
de circulaţie internaţională. Probele de evaluare vor verifica nivelul de achiziţie
a curriculumului naţional şi vor avea itemi construiţi prin analogie cu cei din
testele PISA. Probele vor fi raportate la nivelurile de performanţă din Cadrul
Comun European de Referinţă pentru Limbi, astfel încât rezultatele obţinute
de elevi să poată fi folosite de aceştia oriunde în UE;
2) Evaluarea competenţelor la matematică şi ştiinţe. Proba se va baza pe
curriculumul naţional la matematică şi ştiinţe şi va avea itemi construiţi prin
similitudine cu testele PISA;
3) Evaluarea competenţelor de utilizare TIC de nivel ECDL-Start, printr-o
probă practică;
4) Evaluarea, prin calificative, a celorlalte competenţe-cheie de către diriginte,
consilierul şcolar şi colectivul de profesori ai clasei respective, pe baza
rezultatelor obţinute în ciclul gimnazial.
Rezultatele obţinute de către elevi se vor exprima în puncte (componentele a şi b) sau
calificative (componentele c, d), care să reflecte nivelul atins în dobândirea
competenţelor cheie de către fiecare elev în parte. Nu se va opera cu nicio grupare
binară a rezultatelor de tipul „admis-respins”. Detaliile evaluării naţionale de la
finalul învăţământului obligatoriu vor face obiectul unei metodologii specifice.
Absolvenţii învăţământului obligatoriu vor obţine:
a) o Diplomă de Absolvire a învăţământului obligatoriu – cu o Anexă la
diplomă, în care vor fi înscrise punctajul şi calificativele la probele de evaluare
a competenţelor cheie;
b) un Certificat Profesional în care vor fi înscrise competenţele dobândite
conform ECDL-Start.
Diploma de Studii (cu Anexa la diplomă), Certificatul Profesional şi alte înscrisuri
relevante privind aptitudinile şi performanţele elevilor se includ în Portofoliul de
educaţie.
Toţi absolvenţii de liceu vor putea urma învăţământul liceal în condiţii de gratuitate.
Liceele au autonomie în stabilirea criteriilor de departajare, acolo unde numărul de
înscrişi depăşeşte numărul de locuri oferite. Statul va acoperi toate costurile
frecventării liceului pentru copiii provenind din mediul rural sau din grupuri socioeconomice
dezavantajate.
3. Accelerarea descentralizării în contextul asigurării calităţii.
Argumente
Procesul de descentralizare, de aducere a deciziei cât mai aproape de locul unde se desfăşoară
activitatea de bază, trebuie accelerat. Reuşita descentralizării depinde, în mare măsură, de două
cerinţe care trebuie respectate: (1) descentralizarea trebuie să vizeze toate aspectele procesului de
învăţământ: curriculum, resurse umane, finanţare şi administrare; (2) descentralizarea trebuie să
contribuie la întărirea mecanismelor de asigurare a calităţii. Descentralizarea nu e scop în sine;
ea are sens dacă face sistemul mai eficient, mai relevant, mai echitabil şi de o calitate mai
bună. Statul va stimula, prin toate mijloacele, competiţia în sistemul de învăţământ.
Acţiuni
3.1. Descentralizarea financiară echilibrată.
Finanţarea de care va dispune unitatea de învăţământ va avea patru componente:
a) Finanţarea de bază, care e formată din costul standard/elev (preşcolar) + coeficienţi
de corecţie (pentru grupuri minoritare, dezavantajate, copii cu nevoi educaţionale
speciale). Ea va acoperi integral toate cheltuielile de personal, manuale, dotări
generale şi întreţinere curentă. Finanţarea de bază se atribuie, prin administraţiile
financiare judeţene – direct unităţilor de învăţământ, din bugetul de stat;
b) Finanţarea complementară cuprinde cheltuielile de investiţii, reparaţii capitale şi
dezvoltarea reţelei şcolare. Finanţarea complementară este asigurată din bugetul de
stat şi bugetele Consiliilor Locale. Consiliul Local decide distribuirea finanţării
complementare către şcoli, pe baza proiectelor de dezvoltare instituţională a acestora,
precum şi în funcţie de nevoile de dezvoltare a reţelei şcolare;
c) Finanţarea suplimentară, formată din fonduri de la Consiliile Judeţene (fonduri de
echilibrare, alte fonduri) şi Consiliile Locale, care stabilesc atât cuantumul, cât şi
destinaţia acestora;
d) Autofinanţarea, fonduri obţinute direct de unitatea de învăţământ, care sunt
gestionate conform propriilor decizii.
Proiectul de buget este întocmit de fiecare unitate de învăţământ, în baza unei metodologii
stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi aprobat de Consiliul Local. Execuţia bugetară intră
în responsabilitatea unităţii de învăţământ.
Structura de finanţare prezentată mai sus asigură o autonomie crescută unităţilor de
învăţământ, dar şi responsabilităţi suplimentare. Ea ţine seama şi de studiile în domeniu, care arată
că, în materie de reţea şcolară locală sau judeţeană, deciziile cele mai bine fundamentate se iau nu
la nivelul unităţilor de învăţământ, ci la nivelul consiliilor locale, respectiv judeţene.
Termen: 2009-2012.
3.2. Descentralizarea deciziilor referitoare la resursele umane.
Toate deciziile privind angajarea, motivarea, dezvoltarea carierei, formarea continuă şi
concedierea personalului se vor lua la nivelul unităţii de învăţământ, în baza unei metodologii
stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, care va intensifica procedurile de control al
calităţii resursei umane. Directorii vor fi angajaţi pe bază de concurs, în baza unei metodologii
specifice, de către Consiliul de Administraţie al şcolii. Consiliul de Administraţie va fi format
din 1/3 membri cadre didactice din şcoală, 1/3 reprezentanţi ai părinţilor şi 1/3 – reprezentanţi
ai Consiliului Local. Directorul încheie cu Consiliul de Administraţie un contract de
management. În cazul neîndeplinirii contractului de management, directorul poate fi demis la
iniţiativa a 1/3 din membrii Consiliului de Administraţie, cu votul majorităţii simple.
Directorul şcolii nu poate fi membru al vreunui partid politic.
Termen: 2009-2011.
3.3. Descentralizarea administrării şi curriculumului.
Majoritatea deciziilor administrative trebuie luate la nivelul şcolii. Inspectoratul Şcolar
Judeţean va avea funcţii de :
a) orientare, control şi formulare de criterii specifice privind asigurarea calităţii,
b) instanţă de apel în relaţiile dintre unităţile de învăţământ şi angajaţi,
c) centru de resurse pentru reţeaua şcolară la nivelul judeţului.
Ministerul Educaţiei şi Cercetării se va concentra, în primul rând, pe elaborarea de politici şi
strategii şi pe asigurarea eficienţei, echităţii, calităţii şi relevanţei sistemului de învăţământ.
Curriculumul naţional e stabilit de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, iar deciziile aparţinând
CDŞ şi flexibilitatea curriculară intra-disciplinară se iau la nivelul unităţilor de învăţământ.
Termen: 2009-2011.
3.4. Formarea resurselor umane pentru managementul descentralizat al unităţilor de
învăţământ
Pregătirea resurselor umane (directori de unităţi de învăţământ, contabil, aparat tehnic) este o
urgenţă şi reprezintă o premisă esenţială a succesului descentralizării. Descentralizarea fără
profesionalizarea managementului unităţilor şcolare va fi un eşec.
Se va crea un Centru de Resurse pentru Managementul Unităţilor Şcolare, accesibil on-line,
care să ofere permanent asistenţă, bune practici şi instrumente în procesul descentralizării.
Termen: 2009-2012.
3.5. Stimularea competiţiei pentru calitate
Competiţia, alături de finanţare şi formare continuă, reprezintă un factor hotărâtor în creşterea
calităţii învăţământului. Ministerul Educaţiei şi Cercetării va finanţa programe speciale pentru
trei tipuri de competiţii:
a) Competiţii între şcoli. Aceste competiţii se vor baza pe evaluarea instituţională a
fiecărei unităţi de învăţământ. Şcolile vor fi evaluate după două axe majore:
incluziune şi performanţă. În urma evaluărilor pe fiecare dintre cele două axe, se va
realiza o clasificare a şcolilor pe 5 nivele („Excelentă”, „Foarte bună”, „Bună”,
„Satisfăcătoare”, „Nesatisfăcătoare”). Vor fi premiate substanţial atât şcolile cu
excelenţă în incluziune, cât şi cele cu excelenţă în performanţă. Şcolile care vor fi
evaluate ca „Satisfăcătoare” sau „Nesatisfăcătoare” vor fi supuse unei asistenţe şi
monitorizări severe, cu decizii corespunzătoare.
b) Competiţii între profesori. În baza unei metodologii specifice, şcolile vor desemna
Profesorul anului, ca semn al excelenţei în predare. La nivel judeţean şi naţional va
fi desemnat Profesorul anului pentru fiecare disciplină din planul de învăţământ.
Excelenţa în predare va fi recompensată substanţial.
c) Competiţii între elevi. Olimpiadele pe discipline vor fi puternic încurajate. Lor va
trebui să li adauge Olimpiadele de creaţie tehnico-ştiinţifică şi artistică şi Olimpiadele
sportive.
Competiţia va produce diferenţiere şi ierarhii, va arăta unde este calitatea şi vom şti pe cine să
recompensăm şi pe cine să penalizăm.
Termen: 2009-2012.
4. Reformarea politicilor în domeniul resursei umane.
Argumente
Calitatea profesorilor este principalul factor care contribuie la succesul şcolar al elevilor,
iar calitatea directorilor – o garanţie esenţială a bunei funcţionări a unităţilor de învăţământ. Pentru
a avea un corp profesoral şi managerial de calitate, este nevoie de acţiuni ferme în domeniul
salarizării, formării, evaluării şi a reconstrucţiei imaginii sociale a profesiei didactice şi a celor care
o profesează.
Acţiuni
4.1. Diferenţierea salarizării în funcţie de performanţă
Pentru promovarea profesiei didactice, este necesară asigurarea unui salariu mediu în
învăţământul preuniversitar echivalent cu 1,35 PIB/locuitor, ceea ce ar permite atingerea
mediei de salarizare din ţările OECD. Salarizarea cadrelor didactice trebuie făcută diferenţiat,
în funcţie de performanţele obţinute. Se va stabili o grilă de salarizare pe 5 niveluri, care să
diferenţieze între performanţele de excelenţă (nivel 5) şi cele care sunt doar satisfăcătoare
(nivel 1). Performanţa la clasă a cadrului didactic va fi mai importantă în stabilirea salariului
decât gradul didactic sau vechimea în învăţământ.
Termen: 2009-2010.
4.2. Elaborarea unei noi metodologii de evaluare a cadrelor didactice
La sfârşitul anului şcolar, fiecare cadru didactic va fi evaluat. La baza evaluării vor sta:
(a) Autoevaluarea prestaţiei la clasă;
(b) Evaluarea din partea a 3 colegi de aceeaşi specialitate (unul desemnat de cadrul didactic
în cauză, doi de către conducerea şcolii);
(c) Evaluarea din partea conducerii şcolii.
Coeficientul final de evaluare, variind între 1 şi 5 va fi stabilit de către Consiliul de
Administraţie şi va constitui baza salarizării pentru următorul an.
Prestaţia la clasă şi progresul elevilor în învăţare trebuie să devină principalele criterii de
evaluare şi pentru acordarea definitivatului şi a gradului II, nu notele obţinute de profesor la
examenele pe disciplinele academice. Accesul la gradul didactic I se va face în baza unei
contribuţii ştiinţifice sau didactice deosebite. Va fi introdus gradul didactic de Profesor
Emerit, pentru performanţe excepţionale în întreaga carieră.
Termen: 2009-2010.
4.3. Creşterea calităţii formării iniţiale şi continue
Următoarele decizii sunt urgente:
a) Stabilirea criteriilor de acces în cariera didactică, printr-o metodologie elaborată de
Ministerul Educaţiei şi Cercetării. De exemplu, nu considerăm că poate fi admis la
cursurile de formare iniţială, prin Departamentul de Pregătire a Personalului Didactic,
un student restanţier.
b) Încurajarea pieţei de formare profesională continuă a cadrelor didactice prin
acreditarea unui număr mai mare de furnizori de formare, în baza unor criterii
riguroase de acreditare şi evaluare externă;
c) Formarea periodică a competenţelor TIC la nivel ECDL-Complet pentru toate cadrele
didactice din sistemul de învăţământ, în maximum 2 ani de acum înainte;
d) Formarea continuă a cadrelor didactice în regim de e-learning şi blended-learning.
Constituirea unei platforme informatice tip LMS pentru formarea continuă a
personalului didactic.
Termen: 2009-2011.
4.4. Iniţierea de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării a unor campanii în mass-media
de revalorizare a şcolii şi a carierei didactice
Imaginea şcolii şi a profesiei didactice în societate este, din păcate, tot mai nesatisfăcătoare.
Promovarea, prin media, a bunelor practici din şcoli, a profesorilor şi şcolilor cu performanţe
remarcabile este necesară. Pe măsură ce se vor constitui, noile realităţi din şcoala românească
trebuie să-şi găsească expresia mediatică.
Termen: 2009-2015.
4.5. Recunoaşterea învăţării non-formale şi informale
Punerea la punct a procedurilor şi condiţiilor de recunoaştere a învăţării non/informale realizate
de cadrele didactice le-ar oferi acestora noi oportunităţi de dezvoltare în carieră, ar reduce
numărul necalificaţilor din sistem şi ar remedia multe nedreptăţi. De pildă, în momentul de
faţă, învăţătorii absolvenţi de liceu pedagogic sunt mult mai prost plătiţi decât învăţătorii
absolvenţi de facultate sau institutorii, deşi prestaţia lor didactică la clasă este adeseori mult
mai bună decât a absolvenţilor de învăţământ superior. Prin recunoaşterea învăţării
non/informale, se va ajunge la o corelare mai bună a competenţelor cu salarizarea.
Termen: 2009-2011.
4.6. Profesionalizarea şi depolitizarea carierei manageriale în educaţie
Managementul unităţilor de învăţământ devine o activitate tot mai complexă. Ea este o
ocupaţie în sine, nu o simplă funcţie pe care o îndeplineşte, temporar, după orele la clasă, un
cadru didactic. Ea trebuie complet depolitizată. Vor fi elaborate standardele ocupaţionale
pentru toate poziţiile manageriale din sistemul de învăţământ, de la director de şcoală, până la
cea de director general din minister. În baza standardelor profesionale, vor fi realizate formarea
continuă şi iniţială pentru managementul unităţilor de învăţământ. Se va înfiinţa un Centru
Naţional de Resurse, accesibil on-line, care va asigura asistenţă, resurse şi programe de
formare pentru cei care doresc să devină manageri. Managerii sau directorii de unităţi şcolare
vor fi supuşi unei evaluări la finalul fiecărui an şcolar.
La baza evaluării vor sta:
a) autoevaluarea;
b) evaluarea din partea altor trei manageri şcolari (doi stabiliţi de Inspectoratul Şcolar
Judeţean);
c) evaluarea Inspectoratului Şcolar.
Salarizarea se va face în strictă legătură cu performanţele manageriale. Aşa cum am mai
menţionat, directorul/managerul din învăţământ nu poate fi membru al vreunui partid politic.
Termen: 2009-2013.
5. Considerarea educaţiei timpurii ca o prioritate a sistemului de învăţământ
Argumente
Educaţia timpurie cuprinde totalitatea activităţilor educative (inclusiv terapiile educaţionale)
desfăşurate în perioada copilăriei, de la 0 la 6/7 ani. Investiţia în educaţia timpurie este cea mai
rentabilă dintre toate investiţiile educaţionale pe care le poate face un stat şi incumbă cele mai mici
costuri de oportunitate. Competenţele formate acum pot constitui baza achiziţiei altor competenţe;
dimpotrivă, problemele de dezvoltare neremediate la această vârstă, se agravează şi duc la tulburări
majore de comportament şi nevalorificarea adecvată a oportunităţilor ulterioare de învăţare.
Studiile de specialitate arată că educaţia timpurie creează egalitate de şanse şi este principalul
instrument de reducere a abandonului şcolar timpuriu.
Acţiuni
Pentru implementarea acestei măsuri, o serie de acţiuni indicative trebuie întreprinse.
5.1. Declararea, prin lege, a educaţiei timpurii ca bun public şi finanţarea de către stat a
cheltuielilor cu educaţia timpurie
Finanţarea se va face prin vouchere, indiferent dacă copilul este educat într-o creşă/grădiniţă de
stat sau una privată. Pentru stat trebuie să conteze calitatea serviciului educaţional, nu forma de
proprietate/capital aflată la baza furnizorului de educaţie timpurie. Noua legislaţie trebuie să
stabilească, de asemenea, tipurile de servicii, modalităţile de acreditare a furnizorilor,
responsabilităţile instituţiilor implicate şi modul de organizare, finanţare şi structurare a
sistemului de educaţie timpurie.
Termen: 2009-2010.
5.2. Elaborarea unui nou curriculum pentru educaţia timpurie
Noul curriculum va fi centrat pe dezvoltarea competenţelor cognitive, emoţionale şi sociale ale
copiilor şi pe remedierea precoce a deficitelor de dezvoltare. Curriculumul trebuie să vizeze
inclusiv activităţile educaţionale ce trebuie întreprinse în creşe, precum şi modul de
compatibilizare a educaţiei timpurii cu clasa pregătitoare şi învăţământul primar.
Termen: 2009-2010.
5.3. Formarea iniţială şi continuă a personalului implicat în educaţia timpurie
În prezent, nu există nicio formă de pregătire a personalului care să realizeze intervenţie sau
terapie educaţională la nivel de creşe. Cadrele didactice din grădiniţă trebuie pregătite în acord
cu noua legislaţie şi noul curriculum.
Termen: 2009-2012.
5.4. Înfiinţarea unor echipe multidisciplinare de intervenţie timpurie
Aceste echipe vor fi constituite din medici, psihologi, asistenţi sociali. Echipele vor trebui să
evalueze şi să asiste încă din maternitate copiii cu risc şi apoi să realizeze monitorizarea şi
asistenţa corespunzătoare a acestora. La nivelul celor mai bune grădiniţe, se constituie Centre
de resurse pentru părinţi, care să ofere consiliere şi asistenţă părinţilor care au copii cu nevoi
speciale. Este de asemenea necesară extinderea activităţilor educaţionale şi de asistenţă la
domiciliul copiilor cu deficienţe.
Termen: 2009-2014.
5.5. Coordonarea serviciilor oferite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu cele oferite de
Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Solidarităţii şi Familiei, pentru
optimizarea serviciilor de educaţie timpurie
Se impune stabilirea unui singur minister responsabil cu coordonarea proceselor implicate în
educaţia timpurie, în vederea eficientizării intervenţiilor şi a utilizării bugetului alocat.
Termen: 2010.
5.6. Elaborarea unui sistem unitar de criterii şi indicatori, precum şi a unei proceduri
riguroase de colectare a datelor privind funcţionarea instituţiilor şi calitatea
personalului implicate în educaţia timpurie
În acest fel, sistemul educaţiei timpurii ar deveni transparent, iar măsurile de corijare vor fi
optimizate şi vor avea la bază date de pe teren.
Termen: 2010-2011.
6. Stimularea puternică a educaţiei permanente.
Argumente
În ceea ce priveşte rata de participare la educaţie pe tot parcursul vieţii, România se situează pe
ultima poziţie din Europa, cu o participare de doar 1,6% faţă de 10,8% cât este media în UE.
Aceasta înseamnă că, în România, învăţarea permanentă este mai degrabă o figură de stil sau
opţiunea unei minorităţi conştiente de avantajul competitiv pe care ţi-l dă o astfel de opţiune decât
un aranjament instituţional, susţinut de stat. Lipseşte o cultură a învăţării şi educaţiei continue.
Lipseşte, de asemenea, o viziune integrată şi coerentă privind toate formele de educaţie şi formare
profesională de care poate dispune un individ pe parcursul vieţii. Nu avem mecanisme
instituţionale care să certifice şi să valideze învăţarea ce are loc în contexte informale şi nonformale,
deşi construcţia acestor mecanisme a intrat ferm pe agenda europeană. Nu există
stimulente concrete pentru individ sau pentru angajatori care să motiveze participarea la învăţare
pe tot parcursul vieţii, deşi statul câştigă cu atât mai mult cu cât are o forţă de muncă mai educată.
Acţiuni
Principalele acţiuni ce trebuie întreprinse în acest domeniu sunt:
6.1. Elaborarea unei Legi a educaţiei permanente
Legea educaţiei permanente trebuie să devină legea-cadru a sistemului de educaţie din
România. Ea trebuie să specifice toate structurile de educaţie, de la cele formale (educaţia
timpurie, învăţământ obligatoriu, liceal, universitar), până la cele implicate în formarea
adulţilor. Legea trebuie să ofere o perspectivă clară şi stabilă a ceea ce înseamnă sistemul de
educaţie în România. Ea trebuie să specifice condiţiile, procedurile şi mecanismele de
echivalare şi recunoaştere a învăţării non şi informale.
Termen: 2009.
6.2. Lansarea unor campanii media pentru stimularea participării la educaţia
permanentă şi crearea unei culturi a învăţării pe tot parcursul vieţii
Lansarea de către Guvernul României a unui program de cofinanţare, până la 70%, a
emisiunilor de educaţie şi de formare profesională realizate de media publică şi privată poate
contribi masiv la formarea unei culturi a învăţării.
Termen: 2009-2015.
6.3. Crearea unui cont bancar personal de educaţie permanentă pentru fiecare nounăscut
din România
Contul va fi deschis de Guvernul României printr-un depozit echivalent a 500 EUR.
Părinţii/tutorii copilului sau alte persoane fizice interesate pot depune în acest cont noi sume, în
limita a 500 EUR /an, care devin deductibile din impozitul pe venit. Contul va putea fi utilizat
de copil abia după vârsta de 16 ani, în scopuri strict educaţionale, precis determinate prin
legislaţie. Existenţa unui asemenea cont, ca şi sporirea lui prin deduceri fiscale pot contribui
substanţial la dezvoltarea unei culturi a învăţării în societatea noastră.
Termen: 2010.
6.4. Acreditarea şcolilor ca centre de educaţie permanentă
Multe şcoli dispun de resursele umane, ca şi de materialele necesare pentru a oferi educaţie şi
formare continuă. Ele pot oferi cursuri pentru părinţi, cursuri de formare profesională, de limbi
străine etc. În baza unei metodologii specifice, care va fi elaborată de către Ministerul
Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Muncii, aceste şcoli pot fi acreditate ca centre de formare
continuă, iar resursele obţinute vor rămâne la nivelul şcolii pentru stimularea financiară a celor
care le produc.
Termen: 2009-2015.
6.5. Lansarea programului „Şcoala după Şcoală”
Programul lansat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării va oferi finanţarea şi metodologiile prin
care unităţile de învăţământ vor putea să-şi extindă activităţile cu elevii după orele de curs,
asigurând, timp de 8 ore, condiţii de învăţare, recreere, sport, supraveghere şi protecţia
propriilor elevi. În parteneriat cu Asociaţiile părinţilor, şcolile pot oferi, după orele de curs,
activităţi de învăţare remedială pentru cei cu deficienţe de învăţare sau de accelerare a învăţării
pentru copiii supradotaţi.
Termen: 2009-2015.
.jpg)