VALORILE CULTURALE RUSESTI !

Cine este familiarizat cu ceea ce se petrece în spațiul cultural rusesc, nu poate să nu fie impresionat de continuitatea întru spirit a acestei nații, de preocuparea liderilor ruși pentru clădirea și reclădirea valorică a Rusiei ! În urmă cu câteva ore, Vladimir Putin a acordat la Sankt Petersburg cinci distincţii, care au fost primite de un operator maşinist, doi lucrători industriali, un neurochirurg şi dirijorului de renume mondial Valery Gergiev, care conduce Teatrul Mariinski din Sankt Petersburg. Pe lângă discursul lui Vladimir Putin, cu ocazia ceremoniei de deschidere a celei de a doua clădiri a celebrului Teatru Mariinsky, de o ținută extraordinară a fost spectacolul, Gala d'ouverture du Théâtre Mariinski II de Saint-Pétersbourg, în care a participat, conform programului, Orchestre, Ballet et Choeur du Théâtre Mariinski, Valery Gergiev (direction) Anna Netrebko (soprano), Olag Borodina (mezzo-soprano), Ekaterina Gubanova (mezzo-soprano), Sergei Semishkur (ténor), Plácido Domingo (baryton), Alexei Markov (baryton), Yevgeny Nikitin (basse-baryton), Ildar Abdrakazov (basse), René Pape (basse), Mikhail Petrenko (basse) Debis Matsuerv (piano), Leonidas Kavakos (violon), Yuri Bashmet (alto) Vasily Barkhatov (mise en scène). OEuvres pour orchestre, airs et extraits de ballet de Stravinsky, Bizet, Verdi, Mozart, Rossini, Moussorski, Wagner Gounod et Tchaïkovski. Instructiv, pentru orice politician, și nu numai, a fost și discursul presedintelui Vladimir Putin, cu această ocazie, pe care îl redau în limba engleză : ” Ladies and gentlemen, friends, Today, we celebrate a major event in the cultural life of our country: we are opening the second building of the famous Mariinsky Theatre, loved by millions of our people. Congratulations. We are opening the Theatre’s second facility. Just recently, the same event occurred in Moscow, where the Bolshoi Theatre was reopened. But we are not just concerned with developing theatres and the theatrical arts in major cities. Theatres are opening in the Russian Federation’s regions, in Saransk, Yoshkar-Ola and other regional centres. But I also want to point out right now that this is absolutely insufficient for the development of the Russian theatrical arts in our country. We agreed earlier that since the Government of the Russian Federation and the Culture Ministry have completed the major construction work in Moscow and St Petersburg, they must give more attention to developing the theatre in Russia’s regions and not reduce corresponding funding. But today, we are at the Mariinsky Theatre, attending the event that has brought us here. I must tell you that this project has a long history. Back in 1997, Mr Gergiev appealed to the leadership of the country with a suggestion to build a second facility for the Mariinsky Theatre. All of you recall what 1997 was like for the country, and it was followed by a descent into a crisis in 1998, so frankly, the theatre was no longer a priority. That is why the first project essentially fizzled out. But Mr Gergiev did not stop there. In 2003, he once again brought this issue up and a new project was born; it underwent an international competitive tender and was seemingly launched. Then in 2007, the main contractor was in fact replaced, and in 2009, another competitive tender was held. All this was possible due to the absolutely unstoppable energy of the artistic director. Only thanks to his efforts was all of this done, and thanks to him, we are opening the second Mariinsky Theatre facility today. But what is this second facility? It is not just another stage; it is a new theatre, and we can see that. I am confident that today, we will experience this for ourselves. As I already said, all of this has been made a reality thanks to Mr Gergiev. And so, you must believe me when I tell you it is a complete coincidence that today is his 60^th birthday. Let’s congratulate him. The Mariinsky Theatre has not only maintained all its splendour over these years, it has also risen to a new level in its development. The theatre maintained all the best traditions of Russian musical theatre and is certainly developing them. It holds 760 shows per year and each of them is of world-class, standard-setting quality. I don’t think any other creative team in the world does what the Mariinsky does. Naturally, people know that this work is extremely exhausting, but it does a great deal for the development of creativity and the musical arts in our country, and we are endlessly grateful for this to both Mr Gergiev and the Mariinsky Theatre’s entire team. Thank you all very much. I described how difficult it was to implement the project. Up until now, we are still having arguments about its appearance and how it fits in with old St Petersburg’s architecture. But it’s obvious that the interior has been carried out at the highest level, using the most advanced international engineering techniques for this type of facility. Indeed, the interior was created in the classical style, but what’s most important and what is key for a musical theatre. are the newest technologies that allow for the highest level of sound quality. I hope that tonight, we will hear this for ourselves. I would like to thank everyone who participated in the implementation of this enormous project: the builders, engineers and architects. I certainly want to once again thank Mr Gergiev and the Board of Trustees, whose members I just met with and who have been supporting the development of the Mariinsky Theatre over the course of many years. I congratulate all of you on your new artistic home and wish you luck.” (site/ul President of Russia)

REFERINTELE UNUI POLITICIAN. ACTUALITATEA LUI PLATON (I)

 Adrian Năstase a dovedit și la emisiunea Q&A, realizată de Alessandra Stoicescu că este nu numai un politician de calibru, dovada fiind analiza pertinentă referitoare la scena politică internă și euopeană, dar și un om cu o cultură solidă. Pe langă o serie de aspecte anlizate in cadrul emisiunii, referitoare la coabitare, alegerile europarlamentare, situația României in cadrul UE, puțini au sesizat cred, referirea lui Adrian Năstase la Platon și la unul din dialogurile acestuia, și anume Criton! Fiind întrebat de unul dintre prieteni în legătură cu acest dialog și cu ce anume a vrut să spună Adrian Năstase cu referire la Criton, redau câteva considerații, pe care specialiștii în filosofie le cunosc foarte bine!

Platon  (n. cca.427 î.Cr— d. cca. 347 î.Hr.) ca  filozof și discipol al lui Socrate , învățător al lui Aristotel, este cel care  a pus bazele filozofice ale culturii occidentale. Platon a fost interesat de matematică, a scris dialoguri filozofice și a pus bazele Academiei din Atena, prima instituție de învățământ superior din lumea occidentală. Între dialogurile sale de tinerețe se înscrie și dialogul Criton, despre care a amintit și Adrian Năstase. Acest dialog este considerat că aparţine unei serii de 3 dialoguri dedicate episodului condamnării şi morţii lui Socrate, dar şi un dialog al ispitei în care o altă viaţă pare să se deschidă, cu condiția ca eroul să-şi uite misiunea în care crezuse până atunci cu toată fiinţa lui !

Acţiunea se deschide într-o atmosferă apăsătoare - Socrate, se află la 2 zile de execuţia sa capitală. Prietenul său cel mai vechi, Criton, a reuşit să intre în celula sa şi îi aşteaptă trezirea încă de dinaintea zorilor pentru a-i face o propunere de evadare. Dialogul, care cuprinde o argumentare şi o respingere a evadării, are de fapt ca ţintă datoria - după cum apare şi în subtitlul său - respectiv dacă trebuie să respectăm deciziile Cetăţii noastre ori să le ignorăm prin fugă sau sfidare.

Aici Socrate se află într-o dilemă existenţială: fie fuge din Atena, abandonându-şi toate rosturile şi mai ales propria identitate socială, fie îndură pedeapsa silnică a concetăţenilor săi induşi în eroare. E adevărat, i se oferă o portiţă de fugă, dar care - într-o privire largă, în care sunt cuprinse ciclurile vieţii şi ale morţii - se dovedeşte iluzorie şi sigur ruşinoasă. Ce dezamăgire ar fi fost dacă înţeleptul Greciei antice, Socrate ar fi evadat ca un oarecare răufăcător!

 Criton, este cel care îl compătimeşte încă de la primele replici şi se miră de seninătatea lui Socrate în faţa morţii. Filosoful îi răspunde că refuză atitudinea altor persoane de vârsta sa de a fi neîmpăcaţi în faţa urgiei şi a sorţii. Compătimirea bruscă a lui Criton era datorată panicii: corabia plecată la Delos pentru ritualurile anuale şi care pricinuise întârzierea execuţiei lui Socrate era pe cale să revină în Atena şi bătrânul înţelept urma să moară a doua zi după venirea ei. Socrate îşi linişteşte amicul spunându-i că termenul se mai amână cu câteva ore deoarece a avut un vis cu o femeie frumoasă care-i proorocise că în trei zile va fi "în ţara mănoasă, în Ftia".

Criton nu se resemnează cu acest sentiment, ci vrea să lupte pentru salvarea filosofului. De aceea se va ajuta de un set de argumente aparţinând unor zone distincte: a) sociale- teama de judecata celor mulţi. Socrate îi răspunde că doar oamenii cu judecată sunt singurii vrednici de luat în seamă. Criton afirmă însă că mulţimea poate face răul cel mai mare. Socrate din nou revine cu ideea că mulţimea nu poate face nici răul, nici binele cel mai mare, ci acţionează la întâmplare"b) politice- Criton dovedeşte cunoaşterea profundă a mijloacelor de corupţie, afirmă că nu cer prea mult nici temnicerii, nici sicofanţii, procurorii publici ai acelei Atene. - Afirmă că are o mulţime de susţinători şi îi numeşte pe Cebes sau pe Simmias Tebanul care vor să-l ocrotească în exil. - Îi reproşează lui Socrate că pare să se comporte pe placul duşmanilor săi, adică să-şi dorească singur nimicirea. c) sentimentale- teama de suferinţa prietenilor care vor mai degrabă să înfrunte primejdia fugii decât să pară laşi şi nemernici.- teama de abandon a celor trei copii ai săi: Lamprocles, Sophroniscos şi Menexenos, încă mici la moartea lui Socrate: "Una din două: ori să n-ai copii, ori dacă-i ai, să pătimeşti alături de ei, crescându-i şi educându-i" zice Criton căruia i se pare că filosoful a abandonat virtutea şi care îndeamnă la acţiune pentru noaptea următoare, singura când se mai puteau face ceva evadări………………