luni, 18 ianuarie 2010

REACȚII ÎN URMA ALEGERILOR

Câștigarea alegerilor prezidențiale de către Traian Băsescu a impus o serie de analize, dezbateri, opinii, mai ales în tabăra partidelor de opoziție. Cum în România nu există analize obiectivate științific decât cu unele excepții, apariția unora care au elemente de profunzime, produce în cadrul partidelor reacții de respingere, îndeosebi din partea celor care sunt vizați. Mentalitatea păguboasă este prezentă și la anumiți actori politici, care încearcă tot felul de tertipuri și explicații care nu îi onorează. Trebuie ca să învățăm cu toții o lecție simplă, și anume că atunci când reprezinți vârful de lance al unui partid și nu reușești în tot ceea ce întreprinzi, este bine să te retragi împreună cu cei care ai gestionat un eșec.
Personaje politice din cadrul PSD au oferit explicații în legătură cu esecul alegerilor din decembrie, având în atenție îndeosebi elementele de la vârful piramidei. Interesante sunt si elementele de la baza piramidei. Și aici cred că din teritoriu pot fi oferite o serie de concluzii de către cei care pot ajunge la descifrarea acestora.
Înainte de a oferi câteva concluzii de la baza piramidei, consider interesantă analiza facută în cadrul Institutului „Ovidiu Șincai”cu referire la alegerile prezidențiale din 22 noiembrie si 6 decembrie 2009. Iată concluziile acestui studiu:
„Pierderea pe ultimii metri ai cursei electorale a funcţiei prezidenţiale şi consecinţa sa directă, rămânerea PSD în opoziţie, redeschide lupta pentru conducerea partidului şi definirea unor noi linii politice. Înfrângerea lui Mircea Geoană (mai ales în condiţiile în care a avut loc) nu reprezintă doar o pierdere personală ci şi o pierdere majoră
pentru PSD, pentru membrii impresionantei coaliţii care l-a susţinut şi pentru România.
Sursă şi simbol al acestei pierderi, Mircea Geoană nu poate rămâne în afara răspunderii, continuând "business as usual". Pot fi identificate două curente în PSD, în raport de strategia politică pentru anii următori: i) cei care doresc rămânerea partidului în opoziţie şi reorganizarea sa pentru câştigarea următoarelor alegeri locale, parlamentare, europene şi prezidenţiale; ii) cei care nu exclud un armistiţiu cu Traian Băsescu şi chiar intrarea condiţionată la guvernare, menţinerea statului de drept fiind însă condiţia non-negociabilă. Geometria acestor curente este una variabilă, în curs de cristalizare. Cu cât, însă, cristalizarea şi formarea unei mase critice va dura mai mult, cu atât partidul va avea mai mult de suferit şi costurile reabilitării vor fi mai mari.
În prezent cristalizarea amintită este încetinită dacă nu chiar blocată de două teze:
a) PSD şi Mircea Geoană sunt câştigătorii morali ai alegerilor prezidenţiale sau măcar cei care au obţinut un rezultat atât de bun, încât menţinerea aceleiaşi conduceri este deopotrivă echitabilă şi oportună; b) PSD are nevoie de reformă, dar întrucât schimbarea conducerii trebuie să fie consecinţa reformei, ea nu poate fi operată înainte ca proiectul reformei să fie elaborat şi adoptat. Ambele teze sunt eronate: PSD a pierdut şi aceasta, în primul rând, din cauza stilului de conducere şi a personalităţii lui Mircea Geoană (şi a principalilor lideri care l-au susţinut), ceea ce face ca păstrarea acestuia în fruntea partidului să împiedice lansarea reformei, iar retragerea sa (de altfel promisă, în cazul pierderii alegerilor prezidenţiale şi perfect coerentă cu practica democraţiilor consolidate) premisa sau începutul reformei. Pe de altă parte, esenţial este că păstrarea sau schimbarea conducerii nu sunt premii sau sancţiuni pentru performanţele sau erorile trecute. Trecutul oferă doar indicii de la care pornind se poate aprecia folosul pe care un lider îl poate aduce în viitor celor pe care îi conduce. De aceea, dezbaterea asupra înlocuirii lui Mircea Geoană trebuie să fie raţională, iar nu emoţională. În acest sens, concluzia trebuie trasă pe baza răspunsului la următoarele întrebări tehnice: 1) Poate fi Mircea Geoană desemnat în viitor drept candidat cu şanse al PSD pentru alegerile prezidenţiale, în condiţiile în care legăturile sale cu lumea interlopă nu pot fi elucidate? (Spre deosebire de politicienii acuzaţi pentru corupţie, care beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi îşi pot dovedi inocenţa în faţa curţilor de judecată, natura relaţiei dintre Mircea Geoană şi Sorin Ovidiu Vântu nu poate fi elucidată prin nicio procedură publică şi ea va fi un handicap atâta timp cât sutele de mii de victime ale FNI nu vor fi despăgubite.) 2) Poate fi Mircea Geoană o locomotivă electorală pentru PSD în viitor, obţinând un procent de susţinere populară peste cel cu care este creditat partidul, în măsura în care în trecut nu a fost niciodată într-o asemenea poziţie? 3) Va putea Mircea Geoană să mai mobilizeze coaliţia care l-a sprijinit în alegerile prezidenţiale din 2009, în condiţiile în care viitorul său contracandidat nu va mai fi Traian
Băsescu? 4) Poate fi Mircea Geoană cel mai bun negociator cu Traian Băsescu şi PD-L, în măsura în care se va decide asocierea cu aceştia la guvernare, ori se va dori stabilirea unui aranjament onorabil pentru protejarea aleşilor locali ai PSD, în condiţiile în care se va prezenta la asemenea negocieri de pe poziţia învinsului? 5) Va putea Mircea Geoană să se opună eficient şi credibil modificării Constituţiei, în sensul slăbirii Parlamentului şi
promovării unui stat autoritar prezidenţialist, în condiţiile în care a promis public că va susţine şi aplica reformele promovate de Preşedintele Băsescu? 6) Poate Mircea Geoană să menţină unitatea PSD, în condiţiile în care nu poate oferi pe termen scurt şi mediu, nici o opoziţie eficientă, celor care o doresc, nici revenirea la guvernare, celor care o reclamă?
Dacă majoritatea acestor întrebări primeşte un răspuns negativ, înseamnă că schimbarea la vârful PSD este singura care poate oferi şansa unei noi dinamici acestui partid şi este cu atât mai bine cu cât ea are loc mai repede. Pe un atare fundal, chiar dacă posibilii candidaţi ar avea calităţi individuale mai mici decât Mircea Geoană, păstrarea status quo-ului este soluţia cea mai proastă, întrucât ea lipseşte de dinamică procesul necesar de reformare internă şi de negocieri politice.
Întrucât, însă, de la alegerea lui Mircea Geoană, PSD funcţionează ca o confederaţie de partide judeţene şi, ca atare, nu a putut genera nici lideri naţionali noi nici o strategie naţională coagulantă (care să ofere şi criterii pentru alegerea conducerii apte să o implementeze), apare necesară alegerea imediată a unei conduceri stabile. În consecinţă, singura soluţie realistă este alegerea unei conduceri colective (care să adune principalele curente ale partidului) chemate să pregătească un nou statut, să relanseze dezbaterea ideologică internă, să stabilizeze situaţia politică în raport cu adversarii şi aliaţii şi să creeze cadrul pentru apariţia naturală a acelor personalităţi care pot fi chemate să conducă România în încercările viitorului.
Social-democraţii se vor afla în prima parte a anului 2010 sub o presiune multiplă: a militanţilor partidului, care vor dori să obţină sprijinul PSD în faţa concedierilor pe criterii politice (este previzibil faptul că „reforma statului” sub forma concedierilor îi va afecta mai mult pe membrii PSD şi PNL); a lui Traian Băsescu şi PDL, care vor încerca atât să influenţeze formarea unei conduceri "prietene" în PSD, cât şi să determine spargerea fiefurilor electorale ale stângii prin presiuni asupra aleşilor locali; a mass-media şi formatorilor de opinie, care vor cere, din nou, „reformarea partidului”; a votanţilor, care aşteaptă de la partidul căruia i-au acordat încrederea să acţioneze în Parlament spre a le oferi sprijin pentru a trece mai uşor prin criza economică.
Modul în care PSD va face faţă acestor presiuni este legat şi de răspunsurile pe care le vor aduce Consiliul Naţional şi Congresul partidului programate în februarie şi martie.
Câteva concluzii sunt indubitabile:
După 2004 PSD a devenit un partid de rangul doi, care a avut rezultate electorale acceptabile (victorii la limită în 2008 şi în alegerile pentru PE din 2009), dar care nu au fost transformate în câştiguri strategice. Intrarea la guvernare în calitate de partener minor al PD-L este cel mai semnificativ moment pentru pierderea de către
social-democraţi a iniţiativei strategice.
Fragmentarea internă a PSD, mascată sub lozinca „democraţiei de partid”, a ajuns la un nivel periculos. Cauza esenţială a fragmentării PSD se găseşte în politica alianţelor interne pe care Mircea Geoană le-a generat în decursul anilor. Încă de la începutul mandatului de preşedinte al partidului, Mircea Geoană a avut de concurat
cu influenţa remanentă a principalilor lideri naţionali ai PSD şi de surmontat lipsa unor rădăcini autentice în această formaţiune (fiind acuzat că iniţial a cochetat cu ideea înscrierii în PNŢ-CD, iar apoi în ApR). De aceea, autoritatea sa a fost deseori contestată iar legitimitatea discutată. Spre a face faţă situaţiei Mircea Geoană a
căutat sprijin în rândul liderilor locali, oferind în schimb prioritate agendelor acestora. Astfel, în condiţiile înmulţirii agendelor concurente şi a variabilelor locale în funcţie de care trebuiau adoptate deciziile la centru, coagularea unei strategii naţionale coerente şi durabile a devenit imposibilă. În acelaşi timp, spre a-şi mări spaţiul de manevră Mircea Geoană a încurajat rivalităţile interne. În funcţie de derularea acestora a fluctuat sursa influenţei informale în adoptarea deciziilor. De aici au provenit oscilaţiile politice care au deplasat partidul cu o viteză, exclude orice fermitate strategică, de la opoziţia faţă de Guvernul Tăriceanu la susţinerea acestuia şi, de aici, în Guvernul Boc, spre a reveni în mai puţin de un an în opoziţie alături de PNL. Nu există nici un fel de argumente spre a crede că modificarea acestei politici poate fi operată tocmai de cel care a inventat-o, cu atât mai mult cu cât nu există nicio bază de reconciliere între Mircea Geoană şi liderii naţionali.
Obiectivul victoriei împotriva lui Traian Băsescu şi cel al revenirii la guvernare în siajul acesteia, au fost în permanenţă factorul de coeziune şi steaua călăuzitoare a tuturor grupărilor PSD. Ratarea acestor obiective şi nevoia reluării iniţiativei strategice a PSD, prin schimbarea radicală a concepţiei managementului de partid,
îl lipseşte pe Mircea Geoană de capacitatea de a face o ofertă coagulantă şi reală liderilor locali pe care s-a sprijinit până acum. În plus, menţinerea echilibrului intern, indispensabil unei politici eficiente de promovat sub presiunea lui Traian Băsescu, este imposibil de realizat de către Mircea Geoană atâta timp cât acesta nu este în poziţia de a negocia cu actuala putere nici intrarea la guvernare, dorită de unii, nici protejarea partidului în opoziţie, dorită de alţii. În acest context, cei care doresc cu putere guvernarea nu vor accepta rămânerea în opoziţie sub conducerea lui Geoană, iar cei care preferă opoziţia nu vor accepta să-l mandateze a tranzacţiona cu puterea; ambele grupări se vor teme că, de pe poziţia de perdant, este prea slab spre a îndeplini asemenea misiuni fără excese sau cedări riscante.
Tensiunile astfel create riscă să ducă la fracturarea PSD.
Politica de resurse umane a PSD, marcată de clientelism, nepotism şi de imprevizibilitatea criteriilor de selecţie/numire, a avut ca rezultat reducerea dramatică a gradului de militantism în rândul membrilor de partid şi pierderea unor specialişti şi experţi valoroşi care în anii anteriori dădeau vigoare şi forţă partidului şi îi confereau imaginea unui partid al competenţei profesionale şi administrative.
Încă din 2005-2006, pe fondul unei retorici politicianiste folosite mai ales în campaniile electorale, proiectele politice ale lui Traian Băsescu precum votul direct pentru preşedinţii Consiliilor judeţene, Parlamentul unicameral, votul uninominal nu au fost analizate cu luciditate şi raţionalitate politică. Ele s-au întors împotriva PSD şi a democraţiei româneşti. Cu Mircea Geoană în fruntea PSD, socialdemocraţii nu se vor putea opune trecerii la sistemul unicameral, întrucât acesta nu poate conduce o politică şi o campanie împotriva propriilor
angajamente. Mircea Geoană nu va putea fi, practic, candidat pentru alegerile din 2014, în condiţiile în care în 2009 a pierdut din cauza propriilor greşeli şi vulnerabilităţi, deşi a avut în sprijin cea mai largă coaliţie de susţinere din istoria ultimelor trei alegeri prezidenţiale. Vulnerabilităţile sale după prezidenţialele din 2009 nu vor putea fi estompate de timp şi sunt aproape imposibil de compensat prin alte mijloace în construcţia unei noi candidaturi. Este de presupus că bătălia în competiţia prezidenţială din 2014 se va da între cei mai puternici şi proeminenţi
candidaţi ai PD-L, PSD, PNL de la acea dată (fără ca aceştia să fie obligatoriu
preşedinţii partidelor respective).”

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

REVISTA DE FILOSOFIE- Nr.3-4, 2009

REVISTA DE FILOSOFIE
TOMUL LVI Nr. 3–4 2009
S U M A R
FILOSOFIE UNIVERSALĂ VECHE
ALEXANDRA PÂRVAN, Metafizica plotiniană şi metafizica indiană – libertate şi cunoaştere
prin puterea naturală a sufletului ................................................................................... 229
OANA VASILESCU, Afereză şi apofază: Meister Eckhart şi budismul chan .......................... 247
MARILENA VLAD, Transcendenţă şi cauzalitate. Proclus despre principiul de dincolo de fiinţă . 261
FILOSOFIE MODERNĂ
MARIUS AUGUSTIN DRĂGHICI, Kant şi „trezirea” din somnul dogmatic .......................... 279
ŞTEFAN BOLEA, Raporturile voinţei de putere ...................................................................... 287
ADRIAN NIŢĂ, Înţeles şi folosire la Wittgenstein ................................................................... 301
ADRIANA NEACŞU, Conştiinţa ca neant sau fiinţa-pentru-sine a omului în filosofia lui Sartre. 311
SERGIU BĂLAN, Raportul dintre filosofie, istorie şi celelalte forme ale experienţei în
scrierile de tinereţe ale lui Collingwood ........................................................................ 323
CONSTANTIN NICOLAESCU, Conceptul de intenţionalitate în fenomenologie ................... 339
ANA BAZAC, Ideea de arheologie în filosofia modernă ......................................................... 355
HENRIETA ANIŞOARA ŞERBAN, Refuzul vocabularului final: metafora emblematică a
caleidoscopului filosofic şi politic al ideilor rortiene ...................................................... 369
ETICĂ, FILOSOFIA ŞTIINŢELOR UMANISTE
AMBROSIO VELASCO GÓMEZ (Facultad de Filosofía y Letras, Universidad Nacional
Autónoma de México), Raţionalitatea în ştiinţe şi în arte: simţul comun şi euristica .... 383
CONSTANTIN STROE, Repere fundamentale ale eticii lui W. Wundt .................................... 393
TEODOR VIDAM, Întemeierea eticii comunicării: Francisc Jaques în şi faţă de K. Otto-Apel
şi J. Habermas ................................................................................................................ 413
CORINA MATEI, Reperul Jung sau încercarea de a exprima inexprimabilul.......................... 425
ANIVERSARE
Academicianul C.I. Gulian la 95 de ani (Alexandru Boboc) ...................................................... 433
C.I. Gulian şi sensurile nonconformiste ale eticii (Ana Bazac) .................................................. 437
REPERE BIBLIOGRAFICE
Franz Brentano, Psychologie vom empirischen Standpunkte, Von der Klassifikation der
psychischen Phänomene, în Franz Brentano, Sämtliche veröffentlichte Schriften, Band
1, hrsg. von Thomas Binder und Arkadiusz Chrudzimski, mit einer Einleitung von
Mauro Antonelli, Frankfurt, Ontos Verlag, 2008, 438 p. (Ion Tănăsescu) ..................... 457
Rev. filos., LVI, 3–4, p. 225–486, Bucureşti, 2009
Angèle Kremer-Marietti, Le kaleidoscope épistémologique d’Auguste Comte. Sentiments,
Images, Signes, Paris, Éditions L’Harmattan, 2007 (Constantin Sălăvăstru) ................. 460
Angèle Kremer-Marietti, Philosophie des sciences de la nature, 2ème édition, Paris,
L’Harmattan, 2007 (Viorel Ţuţui) ................................................................................... 463
Constantin Enăchescu, Homo Demens. O redefinire a nebuniei, Iaşi, Editura Polirom, 2008,
199 p. (Alexandru Boboc) ............................................................................................... 467
Marin Aiftincă, Filosofia culturii, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2008, 164 p.
(Alexandru Boboc) ......................................................................................................... 470
REVISTA REVISTELOR
„Estudios Filosóficos”, no. 164/2008, Instituto Superior de Filosofia, Valladolid (Emilia Irina Strat) 473
„The Monist”. An International Quarterly Journal of General Philosophical Inquiry, vol. 91,
nr. 3–4, iulie, Peru, Illinois, The Hegeler Institute, 2008, 642 p. (Henrieta Anişoara Şerban) 477
AUTORII ...............................................................................................................................

miercuri, 6 ianuarie 2010

PROBLEMATICA REFORMARII INVATAMANTULUI

In incercarea de reformare a sistemului de invațământ se caută o serie de masuri, pe fondul unei crize profunde, în care nu se poat reforma nici un domeniu fara sume importante.Cazul recent este cel al SUA,care au alocat sume importante pentru educatie. Cred ca sunt de interes cateva documente ce vizeaza sistemul de educatie.
1.Finantarea per elev
2.proiect privind sporur de rural
3.Proiect privind normare directori

G U V E R N U L R O M Â N I E I

H O T Ă R Â R E

privind finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, finantate din bugetele locale, pe baza costului standard pe elev/preşcolar pentru anul 2010



În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, prevederilor art.9 alin.(1) şi (3) din Legea-cadru a descentralizării nr.195/2006 şi ale art.33 alin.(8) din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre
Art.1 (1) Finanţarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum şi contribuţiile aferente acestora, pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat se face pe baza costurilor standard pe elev/preşcolar.
(2) Costul standard pe elev/preşcolar se determină, pentru fiecare nivel de învăţământ, filieră, profil, specializare/domeniu, în funcţie de numărul de elevi, de limba de predare, de alţi indicatori specifici de învăţământ şi de mediul urban/rural.
(3) Finanţarea cheltuielilor prevăzute la alin.(1) se asigură prin bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adaugată.
Art. 2 (1) Costul standard pe elev/preşcolar/an pentru cheltuielile prevăzute la art.1 alin.(1) este prezentat în Anexa 1, care face parte integrantă la prezenta hotărâre.
(2) Costul standard pe elev/prescolar a fost determinat prin aplicarea coeficienților de diferenţiere, prevăzuți în Anexa 2, la costul standard/elev din învaţământul gimnazial, mediul urban care are coeficientul 1. Costul standard/elev pentru coeficientul 1 este 2857 lei.
(3) Pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale costul standard/elev a fost determinat prin aplicarea coeficienţilor de suplimentare aferenti, prezentați în Anexa 2, la costul standard/elev pentru nivel de învăţământ, filieră, profil, specializare/domeniu.
Art. 3 (1) Unitaţile din învăţământul preuniversitar de stat transmit consiliilor locale şi inspectoratelor şcolare numărul de elevi pe nivel de învăţământ, filieră, profil, specializare/domeniu pentru întreaga unitate cu personalitate juridică.
(2) Consiliile locale transmit Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Judetene numărul de elevi pentru întreaga unitate administrativ-teritorială.
(3) Repartizarea sumelor defalcate din TVA, aprobate prin Legea bugetului de stat pentru anul 2010, pe comune, oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului Bucureşti, se face prin decizie a directorului Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu asistenţă tehnică de specialitate a inspectoratelor şcolare.
(4) Calculul sumelor aferente unor unităţi administrativ-teritoriale se face prin ponderarea numărului de elevi/preşcolari cu costul standard aferent.
Art. 4 (1) Consiliile locale raspund de repartizarea sumelor şi aprobarea bugetelor pe unitate de învăţământ cu personalitate juridică.
(2) Consiliile locale şi inspectoratele şcolare răspund de reorganizarea unităţilor de învăţământ cu personalitate juridică, în condiţiile legii, cu încadrarea în costul standard/elev/preşcolar.
(3) Directorul unităţii de învăţământ preuniversitar de stat, ca ordonator terţiar de credite şi angajator răspunde de încadrarea în bugetul aprobat pe baza costurilor standard/elev/preşcolar/an.

Anexa 1

Costul standard/elev/preşcolar/an
Nr. Crt. nivel/filiera/profil forma de inv Nr me diu elevi pe clasă COST STANDARD PE ELEV , PE MEDII ŞI PE NIVELE
(lei) COST STANDARD PE ELEV , PE MEDII ŞI PE NIVELE (pt învăţământul în limbile minorităţiilor) lei
Urban Rural Urban Rural Urban Rural
1 inv. preşcolar cu program normal zi 20 18 1895 2071 1895 2071
2 inv. preşcolar cu pr prel zi 20 20 3474 3474 3474 3474
3 inv. primar zi 22 18 2180 2597 2616 3116
4 inv. primar “A doua şansă” - 15 12 1679 2023 2015 2428
5 inv. primar vocaţional zi 22 18 2555 3056 3066 3667
6 inv. gimnazial zi 25 20 2857 3494 3257 3983
7 inv. Gimnazial “A doua șansă” - 20 20 1902 1902 2168 2168
8 inv. gimnazial vocaţional zi 25 20 3196 3918 3643 4467
9 inv. gimnazial fr 25 20 1158 1371 1320 1563
10 inv. liceal teoretic zi 28* 28 2713 2713 3066 3066
11 inv. liceal tehnologic, sport,pedagogic zi 28* 28 2953 2952 3337 3336
12 inv. liceal de artă şi muzică zi 28* 28 3272 3272 3697 3697
13 inv. liceal fr 28* 28 1114 1114 1259 1259
14 inv. SAM, an complet. zi 24 22 3129 3403 3442 3743
15 inv. Posliceal/maistrii zi 30 30 3129 3129 3442 3442
*) Începând cu anul şcolar 2010-2011, pentru clasele de intrare vor fi 30 elevi/clasă

G U V E R N U L R O M Â N I E I


H O T Ă R Â R E

privind modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr.167/2002, privind
aprobarea diferenţierii pe zone geografice şi localităţi a indemnizaţiei ce
se acordă personalului didactic calificat, în conformitate cu prevederile
art.49 alin.(2) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic



În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată şi al punctului 4 de la Anexa II/1.4 din Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nr.330/2009

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre
Art.1 (1) Procentele diferenţiate ale indemnizaţiilor care se acordă personalului didactic calificat de predare, pe zone geografice, prevăzute în Anexa la Hotărârea Guvernului nr.167/2002 se modifică după cum urmează:
a) 20% pentru localităţile din mediul rural, din zona I şi zona II;
b) 15% pentru localităţile din mediul rural, din zona III, zona IV şi zona V;
c) 10% pentru localităţile din mediul rural, din zona VI, zona VII şi zona VIII;
d) 5% pentru localităţile din mediul rural, din zona IX, zona X zona XI, zona XII şi zona XIII.
(2) De prevederile alin.(1) beneficiază personalul didactic de predare calificat, care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de învăţământ preuniversitar de stat din mediul rural situate în localităţi aflate la mai mult de 20 km distanţă faţă de cel mai apropiat oraş/municipiu.
Art.2 Prezenta hotărâre a Guvernului intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2010.


NORME METODOLOGICE PENTRU STABILIREA OBLIGAŢIEI DIDACTICE DE PREDARE A PERSONALULUI DE CONDUCERE DIN UNITĂŢILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT, UNITĂŢILE CONEXE ŞI A PERSONALULUI DE ÎNDRUMARE ŞI CONTROL




A. ÎNVĂŢĂMÂNT PREŞCOLAR

I. Grădiniţa cu program normal
Director
- la grădiniţa care funcţionează împreună cu altă unitate de învăţământ, conducerea se asigură de către directorul şcolii sau liceului respectiv;
- la grădiniţa care funcţionează de sine stătătoare, conducerea se exercită de către un cadru didactic care asigură coordonarea, îndrumarea şi controlul întregii activităţi a grădiniţei, efectuând şi activitate cu grupa de copii;

II. Grădiniţa cu program prelungit/săptămânal
1. Director
- La grădiniţa care funcţionează împreună cu altă unitate de învăţământ, conducerea se asigură de către directorul şcolii sau liceului respectiv;
- La grădiniţa care funcţionează de sine stătătoare, cu 1-8 grupe de de copii, conducerea se exercită de către un cadru didactic care asigură coordonarea, îndrumarea şi controlul întregii activităţi a grădiniţei, efectuând şi activitate cu grupa de copii;
- La grădiniţa care funcţionează de sine stătătoare, cu peste 8 grupe de copii, conducerea se exercită de către un cadru didactic care asigură coordonarea, îndrumarea şi controlul întregii activităţi a grădiniţei, fiind degrevată de activitatea cu grupa de copii;
Directoarele de grădiniţe degrevate total de activitate cu grupa de copii nu beneficiază de prevederile art. 51, alin. (4) din Legea nr. 128/1997.



B. ÎNVĂŢĂMÂNT PRIMAR, GIMNAZIAL, LICEAL, GRUP ŞCOLAR ŞI ÎNVĂŢĂMÂNT POSTICEAL

I. Şcoala cu clasele I-VIII, liceu, grup şcolar şi învăţământ postliceal

1. Director - un profesor care asigură îndrumarea, coordonarea întregii activităţi a unităţii de învăţământ efectuează şi 5-6 ore din norma didactică de predare
2. Director adjunct - în unităţile de învăţământ preuniversitar cu număr mai mare de clase de elevi sau cu activitate complexă, directorul este ajutat de un director adjunct (profesor, profesor pentru învăţământul primar şi preşcolar, institutor sau educatoare), după cum urmează:

Şcoala cu clasele I-VIII care funcţionează cu:
- peste 30 de clase de elevi;
- între 20 şi 29 de clase de elevi, din care cel puţin 10 clase de elevi şi/sau grupe de copii la învăţământul preşcolar:
- învăţământul primar sau preşcolar;
- secţii cu predare în limbile minorităţilor naţionale, în şcoala în care învăţământul se desfăşoară în limba română;
- secţie cu predare limba română, în şcoala în care învăţământul se desfăşoară în limbile minorităţilor naţionale;
- cel puţin 18 clase având şi internat şi cantină;

Directorul adjunct care este profesor efectuează 5 - 6 ore de predare pe săptămânal, iar cel care este profesor pentru învăţământul primar şi preşcolar, educatoare, învăţător sau institutor efectuează integral activitatea didactică de instruire – educare cu grupa sau clasa de elevi.

3. Director adjunct liceu, postliceală sau grup şcolar care funcţionează cu:
- peste 25 de clase de elevi;
- între 18 şi 24 de clase de elevi având cel puţin 10 clase de elevi sau grupe de copii la:
- clase de învăţământ primar şi gimnazial sau grupe de învăţământ preşcolar;
- secţii cu predare în limbi ale minorităţilor naţionale, în şcoala sau liceul în care învăţământul se desfăşoară în limba română;
- secţie cu predare limba română, în şcoala sau liceul în care învăţământul se desfăşoară în limbile minorităţilor naţionale;
- cel puţin 18 clase având şi internat şi cantină;
În liceul cu profil de artă sau sport unul din profesorii de la obiectele de pregătire umanistă, socială sau ştiinţifică de bază, îndeplineşte şi funcţia de director adjunct.
Directorul adjunct care este profesor prestează 5 - 6 ore de predare pe săptămână iar cel care este profesor pentru învăţământul primar şi preşcolar/educatoare/învăţător/institutor efectuează integral activitatea didactică de instruire – educare cu grupa sau clasa de elevi.
În şcoala cu clasele I-VIII sau I-XII (XIII) care funcţionează cu peste 60 de clase de elevi, cât şi la celelalte unităţi care funcţionează cu peste 50 de clase de elevi, directorul este ajutat de al doilea director adjunct (profesor), cu aprobarea inspectoratului şcolar judeţean/al Municipiului Bucureşti.


C. CENTRUL LOGOPEDIC INTERŞCOLAR

Coordonarea centrului logopedic interşcolar se asigură de către inspectoratul şcolar.

D. CLUB SPORTIV ŞCOLAR
1. Director - conducerea clubului sportiv şcolar care funcţionează în cadrul unei şcoli sau unui liceu se asigură de către directorul unităţii respective.
La clubul sportiv şcolar care funcţionează în cadrul unei şcoli sau unui liceu având peste 12 grupe de elevi, unul dintre profesori coordonează activitatea, efectuând şi 12 ore din norma de predare, iar la cele cu 1-12 grupe de elevi, unul dintre profesorii de specialitate asigură îndrumarea şi coordonarea activităţii efectuând integral norma de predare.
La clubul sportiv care funcţionează de sine stătător, având cel puţin 18 grupe de elevi, unul dintre profesori îndeplineşte şi funcţia de director. Acesta efectuează şi activitate cu grupa, cel puţin:
- 12-14 ore din norma de predare, dacă clubul are 19-33 de grupe de elevi;
-10-12 ore din norma de predare, dacă clubul are peste 33 de grupe de elevi, dar nu mai mult de 45 de grupe.

2. Directorul adjunct
Se poate norma un post la cluburile sportive şcolare care au mai mult de 45 de grupe. Acesta efectuează şi activitate cu grupa de 14 - 16 ore.

E. PALATE ŞI CLUBURI ALE ELEVILOR
1. Director - un post pentru fiecare palat sau club. Această funcţie este îndeplinită de profesor care desfăşoară şi activitate cu grupa 10 – 12 ore din norma didactică la palatele copiilor şi elevilor şi la Palatul Naţional al Copiilor, iar la celelalte cluburi 14 -16.
2. Director adjunct - se pot norma 1-2 posturi la Palatul naţional al Copiilor, cu aprobarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării. Acesta efectuează 14 –1 6 ore.

F. CASA CORPULUI DIDACTIC
Director - un profesor pentru fiecare casă a corpului didactic degrevat de norma didactică de predare.

G. FUNCŢII DE CONDUCERE DIN INSPECTORATELE ŞCOLARE

Inspector şcolar general şi inspector şcolar general adjunct, degrevaţi de norma didactică de predare.

H. FUNCŢII DE ÎNDRUMARE ŞI CONTROL DIN INSPECTORATELE ŞCOLARE
Inspectorul şcolar de specialitate şi inspectorul şcolar efectuează 4 ore din norma didactică de predare.


luni, 4 ianuarie 2010

PROBLEMATICA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI

Alături de problematica politică abordată se impune în condițiile actuale o abordare a problematicii învățămîntului românesc. Destul de interesantă este sinteza expusa de Liviu Pop pe care o redau pentru interesul general.
Bugetul de stat pe 2010 prevede o diminuarea cu 5,71% a fondului de salarii pentru invatamant
Legea Bugetului de stat pentru anul 2010.
Ce apare pentru noi, cei din invatamant:

Bugetul de stat se stabileşte la venituri în sumă de 66654.3 milioane lei, iar la cheltuieli în sumă de 101678.4 milioane lei, cu un deficit de 35024.1 milioane lei.

art 4 Din taxa pe valoarea adăugată se alocă 16.607,0 milioane lei sume defalcate pentru bugetele locale, din care:
a) 2.025,0 milioane lei pentru finanţarea cheltuielilor descentralizate la nivelul judeţelor, potrivit anexei nr.4;
b) 11.496,0 milioane lei pentru finanţarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor şi municipiului Bucureşti, potrivit anexei nr.5;
c) 551,8 milioane lei destinate finanţării cheltuielilor privind drumurile judeţene şi comunale, prevăzute în anexa nr.6, a căror repartizare, pe unităţi administrativ-teritoriale, se face în funcţie de lungimea şi starea tehnică a acestora, prin hotărâre, de către consiliul judeţean, după consultarea primarilor;
d) 2.001,0 milioane lei pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, prevăzute în anexa nr.7, care se repartizează pe unităţi administrativ-teritoriale potrivit prevederilor art. 33 alin.(3)-(7) din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare;
e) 533,1 milioane lei pentru finanţarea Programului de dezvoltare a infrastructurii şi a unor baze sportive din spaţiul rural, care se vor repartiza pe judeţe şi proiecte eligibile prin hotărâre a Guvernului, potrivit Ordonanţei Guvernului nr.7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii şi a unor baze sportive din spaţiul rural, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2007 şi modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.112/2009.
Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prevăzute la art.4 lit.a), sunt destinate finanţării:
a) sistemului de protecţie a copilului şi centrelor de asistenţă socială a persoanelor cu handicap;
b) drepturilor privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din clasele I-VIII din învăţământul de stat şi privat, precum şi pentru copiii preşcolari din grădiniţele de stat şi private cu program normal de 4 ore;
c) cheltuielilor privind acordarea de miere de albine ca supliment nutritiv pentru preşcolari şi elevii din clasele I-IV din învăţământul de stat şi confesional;
d) cheltuielilor aferente învăţământului special şi centrelor judeţene de resurse şi asistenţă educaţională;
e) instituţiilor de cultură descentralizate începând cu anul 2002;
f) plăţii contribuţiilor pentru personalul neclerical angajat în unităţile de cult din ţară;
g) serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor de sub autoritatea consiliilor judeţene.
(2) În situaţiile în care produsele lactate şi de panificaţie, precum şi mierea se contractează şi de către consiliile locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, consiliul judeţean va repartiza sume cu această destinaţie unităţilor administrativ-teritoriale respective.
(3) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prevăzute la art.4 lit.b), sunt destinate finanţării:
a) cheltuielilor de personal, burselor şi obiectelor de inventar ale instituţiilor sau ale unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat;
b) drepturilor asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap grav;
c) ajutorului social şi a ajutorului pentru încălzirea locuinţei cu lemne, cărbuni şi combustibili petrolieri;
d) serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor de sub autoritatea consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti;
e) ajutoarelor de stat regionale acordate în temeiul Legii nr.84/1992 privind regimul zonelor libere, cu modificările şi completările ulterioare, pentru administraţiile zonelor libere aflate sub autoritatea consiliilor locale;
f) cheltuielilor creşelor;
g) cheltuielilor descentralizate la nivelul sectoarelor şi municipiului Bucureşti, respectiv pentru: sistemul de protecţie a copilului, centrele de asistenţă socială a persoanelor cu handicap, drepturile privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din clasele I-VIII din învăţământul de stat şi privat, precum şi pentru copiii preşcolari din grădiniţele de stat şi private cu program normal de 4 ore, acordarea de miere de albine ca supliment nutritiv pentru preşcolari şi elevii din clasele I-IV din învăţământul de stat şi confesional, învăţământul special şi centrele de resurse şi asistenţă educaţională, instituţiile de cultură descentralizate, începând cu anul 2002, şi plata contribuţiilor pentru personalul neclerical angajat în unităţile de cult.
(4) Repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la alin.(3) pe comune, oraşe, municipii, sectoare şi municipiul Bucureşti, după caz, se face prin decizie a directorului direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, după consultarea consiliului judeţean şi a primarilor, şi cu asistenţa tehnică de specialitate a inspectoratului şcolar sau a direcţiei de muncă şi incluziune socială, după caz, în funcţie de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Pentru finanţarea cheltuielilor prevăzute la art.4, cu excepţia celor pentru plata ajutorului social, pe lângă sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, autorităţile administraţiei publice locale vor aloca şi sume din bugetele locale ale acestora.
(6) Numărul maxim de posturi finanţate pentru personalul neclerical din unităţile de cult este prevăzut în anexa nr.8

COMPARAND BUGETUL DIN 2009 CU CEEA CE SE INTENTIONEAZA PENTRU 2010 PUTEM SPUNE CA AVEM O DIMINUREA A SALARIILOR CU 5,71% SI ACORDAREA PROGRAMULUI CORNU SI LAPTELE SI IN INVATAMANTUL PRIVAT.
MIEREA INSA NU SE ACORDA IN INVATAMANTUL PRIVAT
AVAND IN VEDERE LEGEA SALARIZARII UNITARE, SI FAPTUL CA NU SE MAI ACORDA 2% putem spune ca in 2010 o sa ne incadram in aceleasi saalrii ca in 2009, deci la prima vedere nu ar trebui sa discutam de disponibilizari masive. Asta la prima vedere. Aplicarea finantarii per elev insa o sa creeze probleme in anumite unitati si chiar de la judet la judet.

Cele mai afectate judete o sa fie ALBA, MARAMURES; SATU MARE; SALAJ.

Cele mai putin afectate CALARASI; GIURGIU;ILFOV.

Mai jos aveti o comparatie plecand de la proiectul de buget din 2010 de 9661935
proiect 2010 buget 2009

9.661.935 10.246.847 -5,71%
ALBA 156.344 205376 -23,87%
ARAD 188.058 215241 -12,63%
ARGEŞ 273.228 322393 -15,25%
BACĂU 310.908 357215 -12,96%
BIHOR 275.326 317448 -13,27%
BN 156.234 172952 -9,67%
BOTOŞANI211.948 230104 -7,89%
BRAŞOV 229.380 266546 -13,94%
BRĂILA 137.985 164149 -15,94%
BUZĂU 198.360 236711 -16,20%
CARAŞ-SEVERIN133.345 149729 -10,94%
CĂLĂRAŞI134.078 132462 1,22%
CLUJ 264.871 322437 -17,85%
CONSTANŢA294.279 297614 -1,12%
COVASNA 111.893 134066 -16,54%
DÂMBOVIŢA227.761 242501 -6,08%
DOLJ 292.961 328482 -10,81%
GALAŢI 251.936 296378 -15,00%
GIURGIU 109.087 103950 4,94%
GORJ 187.109 199980 -6,44%
HARGHITA172.402 214664 -19,69%
HUNEDOARA188.155 234225 -19,67%
IALOMIŢA122.619 127377 -3,74%
IAŞI 385.815 416429 -7,35%
ILFOV 109.920 90090 22,01%
MARAMUREŞ221.586 285851 -22,48%
MEHEDINŢI122.912 147223 -16,51%
MUREŞ 265.035 318307 -16,74%
NEAMŢ 234.759 258740 -9,27%
OLT 198.064 234598 -15,57%
PRAHOVA 322.575 358456 -10,01%
SATU MARE177.852 228124 -22,04%
SĂLAJ 116.609 146593 -20,45%
SIBIU 181.835 201048 -9,56%
SUCEAVA 337.094 353439 -4,62%
TELEORMAN154.128 187227 -17,68%
TIMIŞ 279.126 299640 -6,85%
TULCEA 98.529 120398 -18,16%
VASLUI 223.945 229275 -2,32%
VÂLCEA 171.866 206330 -16,70%
VRANCEA 153.975 170884 -9,90%
BUCUREŞTI 700.101 722195 -3,06%