Electoratul va alege duminică, pentru prima oară, un candidat în locul unei liste, însă pentru situaţia în care, de exemplu, un candidat nu obţine 50% plus unu din voturile din colegiu, repartizarea mandatelor se va face în funcţie de procentajul fiecărui partid obţinut la nivel naţional.
Alegătorii vor primi câte două buletine de vot, unul pentru Senat, celălalt pentru Camera Deputaţilor. În ele vor figura, individual, fiecare candidat înscris în cursa electorală în colegiul respectiv. Pentru ca un buletin să fie valabil, alegătorul trebuie să ştampileze un chenar în care este numele candidatului pe care îl preferă. Pentru fiecare colegiu este alocat un singur mandat de deputat sau senator. Colegiile sunt desenate astfel încât să respecte normele de reprezentare-70.000 de locuitori pentru un deputat şi 160.000 de locuitori pentru un senator-, dar este permisă şi marjă de abatere de la această normă, de până la 30%.
În viitorul Parlament nu vor putea intra decât reprezentanţi ai partidelor care depăşesc pragul electoral sau candidaţii independenţi care obţin cel puţin jumătate plus unu din numărul voturilor exprimate în colegiul în care candidează. Pentru partide rămâne în vigoare pragul electoral de minimum 5% din voturile valabil exprimate la nivel naţional. În cazul alianţei între două partide, pragul ajunge la 8%, iar procentul creşte cu un punct pentru fiecare partid în plus, fără a putea depăşi însă 10%.
Există şi un prag electoral alternativ, un partid putând accede în Parlament dacă reprezentanţii săi obţin mandate, cu 50% plus unu din voturi, în minimum şase colegii de deputaţi şi trei de senatori. În această eventualitate, partidul respectiv poate fi reprezentat în Parlament chiar dacă, la nivel naţional, nu a obţinut 5% din voturi.
Chiar dacă parlamentarii sunt aleşi uninominal, repartizarea mandatelor trebuie să respecte o cerinţă caracteristică sistemelor de vot proporţionale, şi anume ca ponderea în Parlament a partidelor ce depăşesc pragul electoral să corespundă procentajului obţinut de fiecare partid în opţiunile electoratului, la nivel naţional. Din acest motiv, repartizarea mandatelor şi desemnarea câştigătorilor în fiecare colegiu are loc în trei etape. În prima etapă sunt repartizate mandatele pentru candidaţii care au obţinut jumătate plus unu din numărul voturilor exprimate într-un colegiu. Ei vor fi siguri că vor deveni parlamentari, cu condiţia ca şi partidul lor să depăşească pragul electoral.
În a doua etapă, birourile electorale judeţene (sau de circumscripţie, deoarece fiecare judeţ se constituie într-o circumscripţie) stabilesc un coeficient electoral al judeţului respectiv. Coeficientul se stabileşte prin împărţirea numărului total de voturi valabil exprimate într-un judeţ la numărul de mandate de senator sau de deputat care revin judeţului respectiv. Apoi numărul de voturi obţinute, în respectiva circumscripţie, de către fiecare partid ce a depăşit pragul electoral se împarte la coeficientul electoral al judeţului. Partea întreagă, nerotunjită, a câtului acestei împărţiri reprezintă numărul de mandate obţinute de fiecare partid la nivelul BEJ-urilor. Însă Biroul Electoral Judeţean nu poate stabili în care colegii a câştigat un anumit partid mandatele respective.
A treia etapă de repartizare a mandatelor se desfăşoară la nivelul Biroului Electoral Central. La BEC sunt trimise atât situaţia cu mandatele rămase nerepartizate, precum şi voturile rămase, inferioare coeficientului electoral din fiecare circumscripţie. Pentru repartizarea între partide a celorlalte mandate se foloseşte metoda d'Hondt de atribuire a acestor mandate într-un sistem electoral proporţional. Această metodă a fost folosită şi până în 2004, la votul pe listă. În urma aplicării acestor operaţii matematice, se împart între partide şi mandatele rămase nerepartizate de către birourile electorale de circumscripţie.
În cadrul acestui proces este nevoie de stabilirea unui repartitor de circumscripţie care arată în ce judeţe va primi mandatele un partid sau altul. Nu este exclus ca un partid să nu primească nici un mandat într-un judeţ, dar voturile obţinute de candidaţii săi vor putea fi utilizate într-un alt judeţ, dar şi pentru alţi candidaţi. Această situaţie apare ca urmare a necesităţii respectării principiului proporţionalităţii.
După ce s-a stabilit către ce partide vor merge mandatele din fiecare judeţ, procesul este finalizat prin desemnarea candidaţilor câştigători. Se calculează raportul dintre numărul de voturi obţinut de fiecare candidat în colegiul său şi coeficientul electoral al judeţului. Aceste raporturi se aşează în ordine descrescătoare, iar desemnarea câştigătorilor se face în funcţie de acest clasament. Cu două condiţii: să nu se acorde mai mult de un mandat într-un colegiu şi să se respecte repartizarea mandatelor pe partide, stabilită anterior. Datorită acestor condiţii, este posibil ca un candidat care a obţinut cel mai mare număr de voturi într-un colegiu să piardă postul de parlamentar în favoarea celui de pe locul 2 sau chiar 3. În plus, vor fi avantajaţi candidaţii din colegiile mai mari deoarece ei pot obţine o cifră mai mare a raportului dintre numărul de voturi obţinute şi coeficientul electoral al judeţului.
În continuare, minorităţile naţionale vor putea fi reprezentate în Parlament, chiar şi în condiţiile introducerii votului uninominal. Organizaţiilor minorităţilor naţionale li se aplică un coeficient electoral obţinut prin numărului de voturi valabil exprimate la nivel naţional la numărul total de mandate pus în joc. Dacă o organizaţie a minorităţilor obţine peste 10% din acest coeficient, va avea dreptul la un mandat de deputat. Mandatul respectiv va fi atribuit celui care a obţinut cel mai mare număr de voturi dintre toţi candidaţii organizaţiei respective
Alegătorii vor primi câte două buletine de vot, unul pentru Senat, celălalt pentru Camera Deputaţilor. În ele vor figura, individual, fiecare candidat înscris în cursa electorală în colegiul respectiv. Pentru ca un buletin să fie valabil, alegătorul trebuie să ştampileze un chenar în care este numele candidatului pe care îl preferă. Pentru fiecare colegiu este alocat un singur mandat de deputat sau senator. Colegiile sunt desenate astfel încât să respecte normele de reprezentare-70.000 de locuitori pentru un deputat şi 160.000 de locuitori pentru un senator-, dar este permisă şi marjă de abatere de la această normă, de până la 30%.
În viitorul Parlament nu vor putea intra decât reprezentanţi ai partidelor care depăşesc pragul electoral sau candidaţii independenţi care obţin cel puţin jumătate plus unu din numărul voturilor exprimate în colegiul în care candidează. Pentru partide rămâne în vigoare pragul electoral de minimum 5% din voturile valabil exprimate la nivel naţional. În cazul alianţei între două partide, pragul ajunge la 8%, iar procentul creşte cu un punct pentru fiecare partid în plus, fără a putea depăşi însă 10%.
Există şi un prag electoral alternativ, un partid putând accede în Parlament dacă reprezentanţii săi obţin mandate, cu 50% plus unu din voturi, în minimum şase colegii de deputaţi şi trei de senatori. În această eventualitate, partidul respectiv poate fi reprezentat în Parlament chiar dacă, la nivel naţional, nu a obţinut 5% din voturi.
Chiar dacă parlamentarii sunt aleşi uninominal, repartizarea mandatelor trebuie să respecte o cerinţă caracteristică sistemelor de vot proporţionale, şi anume ca ponderea în Parlament a partidelor ce depăşesc pragul electoral să corespundă procentajului obţinut de fiecare partid în opţiunile electoratului, la nivel naţional. Din acest motiv, repartizarea mandatelor şi desemnarea câştigătorilor în fiecare colegiu are loc în trei etape. În prima etapă sunt repartizate mandatele pentru candidaţii care au obţinut jumătate plus unu din numărul voturilor exprimate într-un colegiu. Ei vor fi siguri că vor deveni parlamentari, cu condiţia ca şi partidul lor să depăşească pragul electoral.
În a doua etapă, birourile electorale judeţene (sau de circumscripţie, deoarece fiecare judeţ se constituie într-o circumscripţie) stabilesc un coeficient electoral al judeţului respectiv. Coeficientul se stabileşte prin împărţirea numărului total de voturi valabil exprimate într-un judeţ la numărul de mandate de senator sau de deputat care revin judeţului respectiv. Apoi numărul de voturi obţinute, în respectiva circumscripţie, de către fiecare partid ce a depăşit pragul electoral se împarte la coeficientul electoral al judeţului. Partea întreagă, nerotunjită, a câtului acestei împărţiri reprezintă numărul de mandate obţinute de fiecare partid la nivelul BEJ-urilor. Însă Biroul Electoral Judeţean nu poate stabili în care colegii a câştigat un anumit partid mandatele respective.
A treia etapă de repartizare a mandatelor se desfăşoară la nivelul Biroului Electoral Central. La BEC sunt trimise atât situaţia cu mandatele rămase nerepartizate, precum şi voturile rămase, inferioare coeficientului electoral din fiecare circumscripţie. Pentru repartizarea între partide a celorlalte mandate se foloseşte metoda d'Hondt de atribuire a acestor mandate într-un sistem electoral proporţional. Această metodă a fost folosită şi până în 2004, la votul pe listă. În urma aplicării acestor operaţii matematice, se împart între partide şi mandatele rămase nerepartizate de către birourile electorale de circumscripţie.
În cadrul acestui proces este nevoie de stabilirea unui repartitor de circumscripţie care arată în ce judeţe va primi mandatele un partid sau altul. Nu este exclus ca un partid să nu primească nici un mandat într-un judeţ, dar voturile obţinute de candidaţii săi vor putea fi utilizate într-un alt judeţ, dar şi pentru alţi candidaţi. Această situaţie apare ca urmare a necesităţii respectării principiului proporţionalităţii.
După ce s-a stabilit către ce partide vor merge mandatele din fiecare judeţ, procesul este finalizat prin desemnarea candidaţilor câştigători. Se calculează raportul dintre numărul de voturi obţinut de fiecare candidat în colegiul său şi coeficientul electoral al judeţului. Aceste raporturi se aşează în ordine descrescătoare, iar desemnarea câştigătorilor se face în funcţie de acest clasament. Cu două condiţii: să nu se acorde mai mult de un mandat într-un colegiu şi să se respecte repartizarea mandatelor pe partide, stabilită anterior. Datorită acestor condiţii, este posibil ca un candidat care a obţinut cel mai mare număr de voturi într-un colegiu să piardă postul de parlamentar în favoarea celui de pe locul 2 sau chiar 3. În plus, vor fi avantajaţi candidaţii din colegiile mai mari deoarece ei pot obţine o cifră mai mare a raportului dintre numărul de voturi obţinute şi coeficientul electoral al judeţului.
În continuare, minorităţile naţionale vor putea fi reprezentate în Parlament, chiar şi în condiţiile introducerii votului uninominal. Organizaţiilor minorităţilor naţionale li se aplică un coeficient electoral obţinut prin numărului de voturi valabil exprimate la nivel naţional la numărul total de mandate pus în joc. Dacă o organizaţie a minorităţilor obţine peste 10% din acest coeficient, va avea dreptul la un mandat de deputat. Mandatul respectiv va fi atribuit celui care a obţinut cel mai mare număr de voturi dintre toţi candidaţii organizaţiei respective
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu