VALORILE CULTURALE RUSESTI !

Cine este familiarizat cu ceea ce se petrece în spațiul cultural rusesc, nu poate să nu fie impresionat de continuitatea întru spirit a acestei nații, de preocuparea liderilor ruși pentru clădirea și reclădirea valorică a Rusiei ! În urmă cu câteva ore, Vladimir Putin a acordat la Sankt Petersburg cinci distincţii, care au fost primite de un operator maşinist, doi lucrători industriali, un neurochirurg şi dirijorului de renume mondial Valery Gergiev, care conduce Teatrul Mariinski din Sankt Petersburg. Pe lângă discursul lui Vladimir Putin, cu ocazia ceremoniei de deschidere a celei de a doua clădiri a celebrului Teatru Mariinsky, de o ținută extraordinară a fost spectacolul, Gala d'ouverture du Théâtre Mariinski II de Saint-Pétersbourg, în care a participat, conform programului, Orchestre, Ballet et Choeur du Théâtre Mariinski, Valery Gergiev (direction) Anna Netrebko (soprano), Olag Borodina (mezzo-soprano), Ekaterina Gubanova (mezzo-soprano), Sergei Semishkur (ténor), Plácido Domingo (baryton), Alexei Markov (baryton), Yevgeny Nikitin (basse-baryton), Ildar Abdrakazov (basse), René Pape (basse), Mikhail Petrenko (basse) Debis Matsuerv (piano), Leonidas Kavakos (violon), Yuri Bashmet (alto) Vasily Barkhatov (mise en scène). OEuvres pour orchestre, airs et extraits de ballet de Stravinsky, Bizet, Verdi, Mozart, Rossini, Moussorski, Wagner Gounod et Tchaïkovski. Instructiv, pentru orice politician, și nu numai, a fost și discursul presedintelui Vladimir Putin, cu această ocazie, pe care îl redau în limba engleză : ” Ladies and gentlemen, friends, Today, we celebrate a major event in the cultural life of our country: we are opening the second building of the famous Mariinsky Theatre, loved by millions of our people. Congratulations. We are opening the Theatre’s second facility. Just recently, the same event occurred in Moscow, where the Bolshoi Theatre was reopened. But we are not just concerned with developing theatres and the theatrical arts in major cities. Theatres are opening in the Russian Federation’s regions, in Saransk, Yoshkar-Ola and other regional centres. But I also want to point out right now that this is absolutely insufficient for the development of the Russian theatrical arts in our country. We agreed earlier that since the Government of the Russian Federation and the Culture Ministry have completed the major construction work in Moscow and St Petersburg, they must give more attention to developing the theatre in Russia’s regions and not reduce corresponding funding. But today, we are at the Mariinsky Theatre, attending the event that has brought us here. I must tell you that this project has a long history. Back in 1997, Mr Gergiev appealed to the leadership of the country with a suggestion to build a second facility for the Mariinsky Theatre. All of you recall what 1997 was like for the country, and it was followed by a descent into a crisis in 1998, so frankly, the theatre was no longer a priority. That is why the first project essentially fizzled out. But Mr Gergiev did not stop there. In 2003, he once again brought this issue up and a new project was born; it underwent an international competitive tender and was seemingly launched. Then in 2007, the main contractor was in fact replaced, and in 2009, another competitive tender was held. All this was possible due to the absolutely unstoppable energy of the artistic director. Only thanks to his efforts was all of this done, and thanks to him, we are opening the second Mariinsky Theatre facility today. But what is this second facility? It is not just another stage; it is a new theatre, and we can see that. I am confident that today, we will experience this for ourselves. As I already said, all of this has been made a reality thanks to Mr Gergiev. And so, you must believe me when I tell you it is a complete coincidence that today is his 60^th birthday. Let’s congratulate him. The Mariinsky Theatre has not only maintained all its splendour over these years, it has also risen to a new level in its development. The theatre maintained all the best traditions of Russian musical theatre and is certainly developing them. It holds 760 shows per year and each of them is of world-class, standard-setting quality. I don’t think any other creative team in the world does what the Mariinsky does. Naturally, people know that this work is extremely exhausting, but it does a great deal for the development of creativity and the musical arts in our country, and we are endlessly grateful for this to both Mr Gergiev and the Mariinsky Theatre’s entire team. Thank you all very much. I described how difficult it was to implement the project. Up until now, we are still having arguments about its appearance and how it fits in with old St Petersburg’s architecture. But it’s obvious that the interior has been carried out at the highest level, using the most advanced international engineering techniques for this type of facility. Indeed, the interior was created in the classical style, but what’s most important and what is key for a musical theatre. are the newest technologies that allow for the highest level of sound quality. I hope that tonight, we will hear this for ourselves. I would like to thank everyone who participated in the implementation of this enormous project: the builders, engineers and architects. I certainly want to once again thank Mr Gergiev and the Board of Trustees, whose members I just met with and who have been supporting the development of the Mariinsky Theatre over the course of many years. I congratulate all of you on your new artistic home and wish you luck.” (site/ul President of Russia)

REFERINTELE UNUI POLITICIAN. ACTUALITATEA LUI PLATON (I)

 Adrian Năstase a dovedit și la emisiunea Q&A, realizată de Alessandra Stoicescu că este nu numai un politician de calibru, dovada fiind analiza pertinentă referitoare la scena politică internă și euopeană, dar și un om cu o cultură solidă. Pe langă o serie de aspecte anlizate in cadrul emisiunii, referitoare la coabitare, alegerile europarlamentare, situația României in cadrul UE, puțini au sesizat cred, referirea lui Adrian Năstase la Platon și la unul din dialogurile acestuia, și anume Criton! Fiind întrebat de unul dintre prieteni în legătură cu acest dialog și cu ce anume a vrut să spună Adrian Năstase cu referire la Criton, redau câteva considerații, pe care specialiștii în filosofie le cunosc foarte bine!

Platon  (n. cca.427 î.Cr— d. cca. 347 î.Hr.) ca  filozof și discipol al lui Socrate , învățător al lui Aristotel, este cel care  a pus bazele filozofice ale culturii occidentale. Platon a fost interesat de matematică, a scris dialoguri filozofice și a pus bazele Academiei din Atena, prima instituție de învățământ superior din lumea occidentală. Între dialogurile sale de tinerețe se înscrie și dialogul Criton, despre care a amintit și Adrian Năstase. Acest dialog este considerat că aparţine unei serii de 3 dialoguri dedicate episodului condamnării şi morţii lui Socrate, dar şi un dialog al ispitei în care o altă viaţă pare să se deschidă, cu condiția ca eroul să-şi uite misiunea în care crezuse până atunci cu toată fiinţa lui !

Acţiunea se deschide într-o atmosferă apăsătoare - Socrate, se află la 2 zile de execuţia sa capitală. Prietenul său cel mai vechi, Criton, a reuşit să intre în celula sa şi îi aşteaptă trezirea încă de dinaintea zorilor pentru a-i face o propunere de evadare. Dialogul, care cuprinde o argumentare şi o respingere a evadării, are de fapt ca ţintă datoria - după cum apare şi în subtitlul său - respectiv dacă trebuie să respectăm deciziile Cetăţii noastre ori să le ignorăm prin fugă sau sfidare.

Aici Socrate se află într-o dilemă existenţială: fie fuge din Atena, abandonându-şi toate rosturile şi mai ales propria identitate socială, fie îndură pedeapsa silnică a concetăţenilor săi induşi în eroare. E adevărat, i se oferă o portiţă de fugă, dar care - într-o privire largă, în care sunt cuprinse ciclurile vieţii şi ale morţii - se dovedeşte iluzorie şi sigur ruşinoasă. Ce dezamăgire ar fi fost dacă înţeleptul Greciei antice, Socrate ar fi evadat ca un oarecare răufăcător!

 Criton, este cel care îl compătimeşte încă de la primele replici şi se miră de seninătatea lui Socrate în faţa morţii. Filosoful îi răspunde că refuză atitudinea altor persoane de vârsta sa de a fi neîmpăcaţi în faţa urgiei şi a sorţii. Compătimirea bruscă a lui Criton era datorată panicii: corabia plecată la Delos pentru ritualurile anuale şi care pricinuise întârzierea execuţiei lui Socrate era pe cale să revină în Atena şi bătrânul înţelept urma să moară a doua zi după venirea ei. Socrate îşi linişteşte amicul spunându-i că termenul se mai amână cu câteva ore deoarece a avut un vis cu o femeie frumoasă care-i proorocise că în trei zile va fi "în ţara mănoasă, în Ftia".

Criton nu se resemnează cu acest sentiment, ci vrea să lupte pentru salvarea filosofului. De aceea se va ajuta de un set de argumente aparţinând unor zone distincte: a) sociale- teama de judecata celor mulţi. Socrate îi răspunde că doar oamenii cu judecată sunt singurii vrednici de luat în seamă. Criton afirmă însă că mulţimea poate face răul cel mai mare. Socrate din nou revine cu ideea că mulţimea nu poate face nici răul, nici binele cel mai mare, ci acţionează la întâmplare"b) politice- Criton dovedeşte cunoaşterea profundă a mijloacelor de corupţie, afirmă că nu cer prea mult nici temnicerii, nici sicofanţii, procurorii publici ai acelei Atene. - Afirmă că are o mulţime de susţinători şi îi numeşte pe Cebes sau pe Simmias Tebanul care vor să-l ocrotească în exil. - Îi reproşează lui Socrate că pare să se comporte pe placul duşmanilor săi, adică să-şi dorească singur nimicirea. c) sentimentale- teama de suferinţa prietenilor care vor mai degrabă să înfrunte primejdia fugii decât să pară laşi şi nemernici.- teama de abandon a celor trei copii ai săi: Lamprocles, Sophroniscos şi Menexenos, încă mici la moartea lui Socrate: "Una din două: ori să n-ai copii, ori dacă-i ai, să pătimeşti alături de ei, crescându-i şi educându-i" zice Criton căruia i se pare că filosoful a abandonat virtutea şi care îndeamnă la acţiune pentru noaptea următoare, singura când se mai puteau face ceva evadări………………

MARGARET Hilda THATCHER

In aceste momente, in care un politician important nu mai este in aceasta lume, redau cateva ganduri culese, care pot crea o imagine a celei care a fost  MARGARET  Hilda THATCHER!

”Margaret Hilda Thatcher, Baroneasă Thatcher,  (n 13 octombrie 1925 - d. 8 aprilie 2013) a fost prim-ministru al Regatului Unit din 1979 până în 1990. Baroneasa Thatcher a fost singura femeie aleasă să fie prim-ministru sau lider al unui partid politic major în Regatul Unit al Marii Britanii, precum și primul premier britanic ales de trei ori consecutiv (1979, 1983 și 1987), record politic pe care l-a egalat numai Tony Blair în 2005. Fără îndoială, ea este una dintre cele mai importante personalități politice britanice, mandatul său fiind cel mai lung mandat continuu din istoria politică britanică. Ea este de asemenea una dintre cele mai controversate figuri politice, fiind iubită și contestată în egală măsură.

Pentru meritele sale, urmează să primească rara onoare de a beneficia de funeralii de stat după ce va muri, onoare pe care, din rândul oamenilor politici ai secolului XX, a mai primit-o doar Sir Winston Churchill, alături de care mai împarte onoarea de a avea o statuie de bronz în holul Camerei Parlamentului. Baroneasa Thatcher s-a născut drept Margaret Hilda Roberts în orașul Grantham din Lincolnshire în partea de est a Angliei. Tatăl său a fost Alfred Roberts, proprietarul unui mic magazin din oraș și o figură cunoscută în politica locală. Deși oficial el era descris ca 'liberal independent', în practică susținea Conservatorii locali. El și-a pierdut postul său de Alderman după ce Partidul Laburist a câștigat controlul Consiliului din Grantham în 1946. Mama sa a fost Beatrice Roberts, născută Stephenson. A fost o elevă silitoare, urmând cursurile școlii de fete din (Kesteven) și mai apoi Colegiul Somerville, Oxford din 1944, unde a studiat chimia. Ea a devenit președinte al Asociației Universitare Conservatoare din Oxford în 1946, cea de-a treia femeie care să dețină această funcție. Ea a absolvit cu un titlul de gradul doi, și a lucrat ca cercetător chimist pentru British Xylonite și mai apoi J. Lyons and Co., unde a ajutat la producerea metodelor de păstrare a înghețatei. Margaret Thatcher s-a retras de la activitatea pubică în 2002, după ce starea de sănătate s-a înrăutățit. Cu puțin timp înainte de Crăciun, ea fost internată la spital unde a suferit o operație de înlăturare a unui nod la vezică urinară. Intervenția chirurgicala a decurs normal, și pacienta a fos lăsată să se întoarcă acasă înainte de Anul Nou. Margaret Thatcher a fost singura femeie aleasă să fie prim-ministru sau lider al unui partid politic major în Regatul Unit al Marii Britanii, precum și primul premier britanic ales de trei ori consecutiv (1979, 1983 și 1987), record politic pe care l-a egalat numai Tony Blair în 2005.” Sever Voinescu, scria cu referire la M. Thatcher, că aceasta ”este una dintre cele mai importante personalități politice britanice, mandatul său fiind cel mai lung mandat continuu din istoria politică britanică. Ea este de asemenea una dintre cele mai controverate figuri politice, fiind iubită și contestată în egală măsură. Cînd Margaret Thatcher a devenit prim-ministru, în 1979, Marea Britanie era o societate care îşi pierduse măreţia. Timpurile nu au fost niciodată mai potrivite cu caracterul liderului politic ales. Marea Britanie avea nevoie de reforme, iar Margaret Thatcher era anume croită pentru reforme: un politician de convingere, puternic şi tenace.  Reformele demarate de Margaret Thatcher relativ repede după instalarea în Downing Street 10 au fost exemplare pentru marile puteri din spaţiul politic anglofon. Cu toate adaptările fireşti, esenţa reformelor thatcheriste s-a regăsit în politicile unor Ronald Reagan (devenit preşedinte al Statelor Unite în 1981), Bob Hawke (devenit prim-ministru al Australiei în 1983) sau Brian Mulroney (devenit prim-ministru al Canadei în 1984). Poate că este exagerat să spunem că Margaret Thatcher a fost un model pentru fiecare dintre aceşti proeminenţi lideri – cu atît mai mult în cazul asutralianului, care era un stîngist venit din mişcarea sindicală -, dar reformele de tip thatcherist au cuprins toate aceste ţări la doar puţini ani după declanşarea lor în Marea Britanie şi, dacă credem că există un spirit al timpului, atunci spiritul capitalismului anilor 80 a început să bîntuie lumea cu Margaret Thatcher.  Ca orice conservator de extracţie pură, lady T. avea convingeri ferme. Aş spune că trei erau convingerile ei fundamentale, care i-au determinat drumul politic:   1. Capitalismul este cea mai bună formă de organizare a societăţii, iar socialismul este o calamitate. A condus o politică economică monetaristă şi anti-inflaţionistă, a redus dramatic rolul statului ca gestionar al economiei naţionale şi a privatizat furibund. A preferat mereu să taxeze indirect şi, de cîte ori a fost nevoie de creşterea taxelor, prefera să crească TVA-ul sau alte taxe comerciale decît taxele pe venituri. Spunea mereu că nu există "bani publici" pentru că statul nu are nici o sursă de bani reală, ci doar bani pe care îi ia de la plătitorii de taxe pentru diverse nevoi. Pentru Margaret Thatcher prosperitatea nu însemna ca statul cheltuie mult pentru cetăţenii săi, iar aceştia cheltuie puţin, ci exact invers: oamenii cheltuie din ce în ce mai mult şi statul din ce în ce mai puţin. De asemenea, credea fără rest în democraţia cît mai directă (de aceea era reticentă la ideea unor structuri politice suprastatale paneuropene) şi în statul de drept.
2. Mediul privat este adevăratul producător de prosperitate şi trebuie tratat ca atare. Pe şleau, Margaret Thatcher credea că cei mai buni oameni sînt în mediul privat, în vreme ce în slujbele de stat se înghesuie leneşii şi mediocrii. De la această convingere (cam brutală şi nedreaptă, totuşi) a plecat ideea care a revoluţionat pînă azi serviciile publice: singura soluţie pentru a avea servicii publice eficiente este gestionarea lor în regimul managementului de tip privat, de tip business. Faimoasa formulă value for money, devenită azi criteriu de apreciere a serviciilor publice la Comisia Europeană, a fost introdusă de Margaret Thatcher în serviciile publice britanice începînd cu 1980, după ce o văzuse ca reclamă a cunoscutului lanţ de retail Marks & Spencer. De altfel, odată cu principiul a importat de la Marks & Spencer şi pe lordul Rayner, preşedintele Consiliului de Administraţie, care a fost vreme de doi ani un fel de "ţar" al serviciilor publice britanice, cu mandatul explicit de a le conduce exact cum a condus businessul de unde fusese adus. 3. Individul este singura realitate socială care contează şi munca lui este singura sursă a bunăstării sale. În prima ei zi ca prim-ministru, Margaret Thatcher l-a evocat pe Sf. Francisc din Assisi, aşa că nu a mirat pe nimeni cînd şi-a fondat politicile în domeniul forţei de muncă pe afirmaţia tare din scrisoarea Sf. Apostol Pavel către Corinteni: "acela care nu vrea să muncească, să nu mănînce". Nu a fost chiar cea mai empatică persoană faţă de cei mai vulnerabili şi mai slabi membrii ai societăţii, dar reformele ei în domeniul educaţiei şi al sănătăţii (unde a despărţit providerul de procurement introducînd competiţia) sînt şi azi temelia dezvoltării acestor sisteme, des reformate de atunci încoace, dar niciodată atît de profund. În plan internaţional a fost un adversar radical al comunismului şi, alături de Ronald Reagan şi papa Ioan Paul al II-lea, este frecvent citată ca artizan al prăbuşirii comunismului. A ţinut enorm la parteneriatul transatlantic şi a aprofundat mult relaţia de încredere reciprocă dintre SUA şi Marea Britanie. E drept, chimia personală între ea şi Ronald Reagan a fost perfectă. O singură dată în cei 11 ani de prim-ministeriat a spus "banii nu contează": cînd a ordonat operaţiunile militare din insulele Falkland, iar unul dintre miniştrii i-a replicat că acestea costă enorm. Integritatea ţării şi demnitatea ei în lume nu au preţ. În rest, a chivernisit atent bugetul Marii Britanii şi a cheltuit fiecare pound cu parcimonie.  Succesul ei electoral impresionant (trei cicluri electorale cîştigate cu diferenţe din ce în ce mai mari, şi nici o înfrîngere) arată că naţiunea a reacţionat foarte bine la politicile ei, deşi contestatarii au fost mereu zgomotoşi şi agresivi.”

RATIONALITATEA IN POLITICA!

Cred ca este de datoria celor care au altfel de perceptie asupra vietii politice din Romania, si altfel de structura, sa promoveze idei care vizeaza rationalitatea in politica din spatiul dambovitean ! Este cert ca situatia dezastuoasa in care se afla Romania in acest moment se datoreaza clasei politice si razboiului romano-roman, purtat din anii 1990 si pana in prezent ! Iar emisiunea La Ordinea Zilei la care a participat Victor Ponta, a fost o dovada,in acest sens, daca mai era nevoie de asa ceva ! Nu stiu daca au mai fost puncte de vedere legate de ceea ce am vazut in cadrul acelei emisiuni, cert este ca am asistat la o incercare de a asmuti un prim ministru cu bun simt, cu multa intelepciune si tact, impotiva unui presedinte cu care, conform Constitutiei si regulilor europene, trebuie sa coabiteze, atat cat acesta mai are din mandat ! Tragic pentru Romania este faptul ca nu numai realizatori de emisiuni tv au aceasta pornire pentru continuarea razboiului romano/romen, dar si o parte dintre politiceni, unii lipsiti de o cultura politica elementara, incapabili sa inteleaga ce se intampla in Europa si in lume din punct de vedere politic ! Premierul Victor Ponta este printre putinii politicieni, care a demonstrat ca va incerca sa instituie un alt tip de comportament politic si uman ! Iata ca din pacate ajunge sa fie cosiderat tradator, lipsit de consecventa si de actiune politica razboinica ! Realizatorii emisiunii in cauza si poliricienii dornici de razboi politic, se linistreau daca vedeau ce spun sondajele in privinta relatiei dintre presedinte si premier ! Astfel un sondaj CSCI, realizat la comanda România Tv, a aratat că 93% dintre români vor să fie pace între Traian Băsescu şi Victor Ponta. Respondenții au fost întrebați dacă după câştigarea alegerilor din 2012 Victor Ponta trebuia să continue scandalul cu Traian Băsescu sau trebuia să se concentreze pe economie şi îmbunătăţirea relaţiilor externe ale ţării. 80% din cei care au răspuns cred că premierul Ponta ar trebui să se concentreze pe economie şi pe relaţiile externe, în timp ce 15% vor continuarea scandalului cu şeful statului. Conform aceluiași sondaj, 56% dintre români spun că relaţia premierului Ponta cu preşedintele Băsescu, în acest moment, este una încordată / tensionată. 34% cred că este o relaţie neutră, în timp ce 8% cred că premierul şi şeful statului au o relaţie apropiată. Tot potrivit sondajului CSCI, în relaţia instituţională cu Traian Băsescu, 65% din respondenţi cred că Victor Ponta ar trebui să colaboreze mai mult cu preşedintele. 21% sunt de părere că Ponta ar trebui să păstreze actuala atitudine, în timp ce 10% cred că ar trebui să fie mai agresiv. Victor Ponta nu numai ca stie despre aceste sondaje, dar este cel care, daca va rezista in aceasta lume politica, poate imprima o altfel de politica, in ciuda a ceea ce unii spera !

SCOALA ONLINE IN SUA

Un interesant studiu despre scoala online in SUA a fost publicat in New Scientist si redat de Scientia.ro, studiu pe care il redam in continuare:

”Există puţine dovezi privind eficienţa învăţării online. Dar pe măsură ce şcolile de stat, cele particulare şi chiar şi alternativele gratuite cum ar fi lecţiile video online recurg la înfiinţarea unor magazine online, tot mai mulţi elevi renunţă la metoda tradiţională. Numărul de şcolarizări online creşte exponenţial în SUA. Julia Ratten în vârstă de 8 ani şi fratele ei Jack care are 7 ani nu se vor întoarce înapoi la şcoala locală în această lună. După ce conducerea şcolii dintr-un cartier din Beaverton, Oregon a anunţat că va efectua ultima sa rundă de reduceri bugetare şi  concedieri în rândul profesorilor a cărei consecinţă implicită va fi creşterea numărului de elevi care vor fac parte dintr-o clasă părinţii Juliei şi ai lui Jack au decis să-i înscrie în cadrul unui program de şcolarizare online din cadrul Oregon Connections Academy. "Până acum mi s-a părut ciudat să îmi îndrum copiii spre modalitatea de şcolarizare online", afirmă mama lor Kristin. Dar fiind confruntată cu situaţia în care o clasă va conţine  mai mult de 30 de elevi, Kristen afirmă că ea şi soţul ei Jason aveau puţine de pierdut în situaţia în care ar încerca ceva diferit. Pe măsură ce şcolile din SUA îşi reîncep activitatea după vacanţa de vară, familia Rattens este una dintre familiile care recurg la Internet în loc să aleagă instituţiile construite din cărămidă şi mortar. Numărul acestor familii în prezent este mic, dar se află în continuă creştere. Susţinătorii acestei idei afirmă că educaţia online în ciclul primar şi secundar, fie că este full time, fie că este parte a unui "amestec" de program de online şi educaţie faţă în faţă, ne-ar putea introduce într-o nouă eră a educaţiei personalizate care va  oferi fiecărui copil cea mai bună şansă de a avea  succes. Criticii susţin că există puţine dovezi care să ateste faptul că metoda de învăţare online este eficientă. Dar pe măsură ce şcolile conduse de stat, şcolile particulare şi chiar şi alternativele gratuite cum ar fi lecţiile video online recurg la înfiinţarea unor magazine online, tot mai mulţi elevi renunţă la metoda tradiţională. Florida Virtual School, primul liceu de stat care a recurs la metoda de şcolarizare pe Internet şi-a deschis porţile sale virtuale în 1997. Dar în ultimii ani, deoarece economia  SUA se clatină, 35 de state şi-au redus bugetul alocat tuturor etapelor de învăţământ, începând de la grădiniţă şi până la vârsta de 17 şi 18 ani, în clasa a 12-a, colectiv cunoscut sub numele de K-12. Motivate de promisiunea unor costuri mai reduse pe elev, din ce în ce mai multe state au apelat pe scară largă la programele de şcolarizare online. În prezent 30 de state oferă posibilitatea de şcolarizare online full time. Unele dintre ele cum ar fi Tennessee, solicită tuturor  studenţilor să urmeze cel puţin câteva cursuri online.

Potrivit Evergreen Education Group, o instituţie de consultanţă în  învăţământ cu sediul în Durango, Colorado, în jur de 250.000 de studenţi au urmat cursuri online în perioada 2010-2011. Acest număr reprezintă doar aproximativ 0,5% din cei circa 55 milioane studenţi K-12 din SUA, dar este un salt de 25 de procente faţă de anul precedent şi probabil că aceste cifre vor continua să crească. "Anticipăm o creştere continuă până în momentul în care jumătate din cursuri vor  fi urmate online în liceu", relatează Kerry Rice, un cercetător în domeniul educaţiei de la Boise State University din Idaho. O studiu  efectuat în 2009 de către Clayton Christenson de la Harvard Business School din Boston a sugerat faptul că acest lucru s-ar putea întâmpla chiar în 2019. În special modelul de clasă "Întoarsă" s-a dezvoltat foarte mult în cursul anului precedent, afirmă Jon Bergmann, un consultant în domeniul educaţional cu sediul în Lake Forest, Illinois. Profesorii îşi înregistrează lecţii video pentru  ca studenţii să le poată viziona în ritmul lor propriu, de obicei în afara clasei. Ideea este să putem dedica timpul petrecut în clasă unor proiecte de colaborare şi unei atenţii specifice, spune Bergmann. "Personalizează tipul de învăţare pentru fiecare copil", afirmă el. Greg Green, directorul Liceului Clintondale din Clinton, Michigan a testat această metodă pe parcursul anului şcolar 2010-2011 cu ajutorul întregii sale şcoli care numără aproximativ 600 de studenţi, dintre care mulţi au fost pe punctul de a pierde sau abandona anul şcolar. El relatează că  acest lucru a crescut de patru ori timpul pe care profesorii săi au fost capabili să-l petreacă cu fiecare elev, ceea ce a dus la o reducere a eşecurilor în clasă, la mai puţine probleme de disciplină, precum şi la creşteri ale rezultatelor obţinute la testele pentru admiterea la colegiu. "Am fost îndepărtaţi de pe lista de realizări în permanenţă mică a  [statului], un lucru care oamenii au crezut că nu se va întâmpla", afirmă el.
Impulsionarea tehnologiei Nu doar lecţiile au de câștigat de pe urma tehnologiei. Şcolile îşi îndreaptă din ce în ce mai mult atenţia spre învăţarea unor sisteme de management, cum ar fi Blackboard sau Moodle pentru a urmări studenţii şi pentru a facilita procesul de învăţare online. Aceste pachete de software oferă de obicei o interfaţă pentru ca elevii să îşi poată  urmări temele pe care le au de efectuat, să vizioneze videoclipuri sau să citească conţinutul cursurilor şi să participe la discuţii care au loc între grupuri şi pe forumuri. Acestea pot include, de asemenea, video-conferinţe şi chat cu profesorii şi cu alţi studenţi. Aşa acţionează şi metoda de educaţie online? O meta-analiză efectuată în 2009 care a inclus peste 1000 de studii care vizau metoda de studiu realizat de Departamentul de Educaţie a dezvăluit faptul că elevii care au participat  la una dintre formele de învăţământ online, fie integral, fie parţial au avut o medie a rezultatelor mai mare la testele de performanţă decât 59% dintre colegii lor care au urmat o metodă tradiţională de  educaţie. Studenţii  care au urmat o formă de învăţământ mixtă au obţinut note mai bune decât studenţii care au urmat doar cursuri online. Însă majoritatea acestor studii au analizat modul în care lucrurile se petrec învăţământul superior şi în timp ce rezultatele celor care şi-au concentrat atenţia asupra colectivului K-12 au  indicat obţinerea unor beneficii reduse de pe urma învăţământului tradiţional, nu au existat suficiente exemple pentru a trage concluzii ferme. "Literatura din domeniul cercetării este extrem de slab reprezentată", afirmă David Figlio, cercetător de educaţie şi politică socială la Universitatea Northwestern din  Chicago.
Există câteva aspecte îngrijorătoare în ceea ce priveşte faptul că unele programe de studiu online puse la dispoziţie de unele firme ar putea să nu se ridice la standarde suficient de înalte. În luna iulie National Education Policy Centre, o organizaţie de cercetare non profit afiliată Universităţii din Colorado, Boulder a declarat că de fapt doar 28% din şcolile operate de compania K12 - cel mai mare furnizor privat de servicii pentru învăţământ online în SUA a îndeplinit standardele federale Adequate Yearly Progres aşa cum determină rezultatele testelor standardizate în perioada 2010-2011. Cifra este de 52% pentru şcolile materiale din întreaga ţară. Nota a invocat o scădere mai mare a ratele de abandon din cadrul şcolilor conduse de K12 şi a solicitat şcolilor din district să încetinească adoptarea programelor acestei companii până când aceasta va demonstra că programele sale pot conduce la rezultate academice mai satisfăcătoare.
Compania a cărei bază se află în Herndon, Virginia, ripostează afirmând  că mulţi elevi care au urmat doar cursuri  online aveau rezultate sub  standarde atunci când au început să studieze în cadrul şcolilor  K12 care în cea mai mare parte sunt finanţate din fonduri publice. Prin urmare estimările realizate în mod  tradiţional cum ar fi performanţa la matematică la vârsta de 16 ani nu surprind progresul realizat de elevii săi pe parcursul  anului. Acest lucru nu înseamnă neapărat că şcolile virtuale şi cele mixte nu au activitate, afirmă Rice. O parte a problemei poate consta în dificultatea de a compara metoda de învăţare online cu cea faţă în faţă atunci când există o astfel de varietate de populaţii şcolare şi metode de abordare a predării. "Există într-adevăr şcoli foarte bune care folosesc metoda de predare faţă în faţă şi şcoli cu un nivel foarte scăzut care utilizează această metodă. Pe de altă parte există şcoli foarte bune în care se predă online şi şcoli complet ineficiente care folosesc metoda aceasta de predare", afirmă ea." Ceea ce ne dorim cu adevărat să ştim este ce anume este eficient în fiecare tip de mediu? Cathy Cavanaugh, o cercetătoare în domeniul tehnologiei educaţiei  la Universitatea din  Florida, Gainesville afirmă că o abordare care pare să promită este acordarea de calificative bazate pe stăpânirea unor competenţe specifice, cum ar fi algebra, mai degrabă decât pe cât de mult "timp petrecut pe scaun" a avut studentul. Majoritatea şcolilor din SUA apreciază progresul elevilor "prin sistemul de educaţie care utilizează unităţi Carnegie, o măsură a timpului petrecut fie într-o clasă, fie petrecut pentru studiu la domiciliu. Acest lucru poate fi descurajator pentru studenţii care stăpânesc conceptele mai rapid sau mai lent decât ritmul stabilit de şcoală. Învăţământul bazat pe perfecţiune permite elevilor să progreseze în ritmul lor propriu, mai degrabă decât în pas cu restul grupului lor, afirmă Cavanaugh. Deşi acest lucru a fost întotdeauna posibil cu ajutorul modelului tradiţional care utilizează cărţi şi hârtie, tehnologia uşurează sarcina profesorilor de a urmări cât de bine se descurcă fiecare elev şi de a-i oferi o curiculă corespunzătoare şi atractivă. Unele state adoptă un regulament care să permită această schimbare. De exemplu New Hampshire a restructurat  programul său pentru liceu  urmărind să înlăture  timpul petrecut pe scaun în favoarea aprecierii bazate pe stăpânire a cunoştinţelor. Cavanaugh spune că aceste propuneri ar putea face ca educaţia să funcţioneze asemeni sistemului de sănătate permiţând oamenilor să fie trataţi ca indivizi. "Creierele noastre sunt cel puţin la fel de diferite ca organismele, dar din punct de vedere al sistemului de educaţie ne luptăm să găsim modalităţi de a personaliza modul de studiu", afirmă ea. Pe măsură ce elevii se îndreaptă spre metode de studiu online, Cavanaugh vede "şcoala" transformându-se de la o clădire la un serviciu  care are loc parţial în prezenţa cadrelor didactice şi studenţilor, parţial online. Pe măsură ce tehnologia permite mai multor studenţi să beneficieze de învăţământ personalizat numărul elevilor care vor apela la metoda clasică de învăţământ va scădea tot mai mult, afirmă ea. "Fiecare tip de metodă de învăţare va fi în minoritate," spune ea. "Vor fi atât de multe abordări diferite  încât niciuna dintre ele nu va predomina. "Dar obţinerea unor performanţe universitare este doar unul dintre motivele pentru care copiii merg la şcoală, iar criticii metodei de învăţare online şi a şcolilor virtuale în special, spun că elevii ratează în acet fel posibilitatea de a-şi crea abilităţi sociale, deoarece aceştia nu interacţionează personal cu colegii lor. Este un lucru care îi îngrijorează pe membrii familiei Ratten, deşi sunt încurajaţi de către numărul de cluburi şi activităţi extracurriculare oferite care vin în completarea şcolarizării online. Ei susţin că sălile de clasă tradiţionale nu sunt un loc bun pentru a practica aptitudinile sociale moderne, care implică din ce în ce mai mult  e-mail, chat şi video conferinţe. "Nu sunt o mulţime de săli de clasă în lumea reală", afirmă Jason.
Cel mai bun lucru pentru studenţi "Faptele importante" este un termen bine cunoscut pe tărâmurile ştiinţei şi ale afacerilor, dar profesorii abia acum încep să exploreze modul de utilizare al potopului de informaţii generate de faptul că studenţii urmează cursuri online. Kerry Rice de la Boise State University din Idaho spune că metodele  tradiţionale de participare la cursuri, activităţile disciplinare şi notele sunt de proastă calitate în raport cu informaţiile pe care sistemele de management ale studierii online le pot oferi prin intermediul şirului de linkuri care pot fi accesate cu ajutorul unui clic, cu ajutorul timpului petrecut pentru vizionarea video, precum şi prin înregistrarea progresului elevilor apreciat cu ajutorul diverselor teme. Datorită utilizării mecanismului de învăţare pentru a înţelege aceste tendinţe, calculatoarele ar putea personaliza curricula automat într-o zi. De exemplu, Academia non profit Khan care găzduieşte mii de videoclipuri instructive şi exerciţii care pot fi automat folosite, oferă profesorilor şansa de a observa în detaliu ce videoclipuri au vizionat elevii lor şi la care noţiuni au rămas blocaţi. Şi Knowmia care a apărut brusc după Silicon Valley care s-a lansat în August creează un motor care propune o colecţie de videoclipuri educaţionale online gratuite  care se îmbogățește în permanenţă. Site-ul reuneşte materiale ale profesorilor sau realizate profesional de pe site-uri precum YouTube şi creează colecţii personalizate bazate pe feedback-ul elevilor  cu privire la modul în care învaţă cel mai bine. Unii elevi şi-ar putea dori să fie capabili să îşi vadă profesorul într-un video de exemplu, în timp ce alţii preferă grafice  sclipitoare. În momentul de faţă aceste colecţii sunt gestionate de către  directori, dar co-fondatorul Scott Kabat spune că pe măsură ce societatea va colecta mai multe date despre vizionare şi rating, va adăuga recomandări automate menite să ajute studenţii să aleagă profesori care folosesc stilul lor de învăţare preferat. "Când găsiţi profesorul şi stilul de predare adecvat se întâmplă ceva magic", afirmă Kabat. (preluat de pe Scientia.ro)

REGIONALIZARE VERSUS DESCENTRALIZARE

Solicitat pentru a raspunde la cateva intrebari in legatura cu problematica regionalizarii, am redat aceste ganduri, consultand si eu ca si altii literatura pe aceasta tema!

1.Are nevoie România de regionalizare? De ce?

Regionalizarea României prezintă mize şi oportunităţi reale pentru fiecare dintre noi, dar şi provocări pe măsură, contribuind la o descentralizarea și reorganizarea de care România are nevoie. O regionalizare însoţită de o descentralizare pe măsură ar trebui să modifice semnificativ structura administrativă, altfel încât să reducă birocraţia și să determine o creștere economică. Experiența unor țări precum Germania, Elveția, Austria, ne pot ghida în acest proces necesar și pentru România. În Austria, spre exemplu, federalismul are o lungă tradiţie, caracterizată prin autorităţile de Land bine înrădăcinate la nivel politic, însă slabe din punct de vedere constituţional. După dispariţia monarhiei austro-ungare, şapte regiuni istorice existente şi două regiuni nou create s-au constituit într-un stat federal compus din 9 Landuri autonome. Cele nouă state federale înglobează 15 oraşe cu statut special, 84 arondismente politice şi 2.359 comune. Conceptul statului federal nu este chiar atît de puternic fixat, deoarece există un dezechilibru de competenţe în favoarea federaţiei şi deoarece influenţa landurilor asupra legislaţiei federale este minimă. Potrivit Constituţiei, anume Federaţia trebuie, în principiu, să împartă competenţele între ea însăşi şi Land, prin intermediul unei legi constituţionale. Spre deosebire de legea fundamentală germană, Constituţia federală austriacă nu include clauza de întîietate în favoarea legilor federale, astfel încît se aplică principiul „dreptul federal primordial dreptului Landurilor”. O altă caracteristică federală reiese din competenţa acordată Landurilor, ca membre ale unei Federaţii, de a avea o Constituţie proprie. În cadrul dreptului constituţional federal, Landurile se bucură de o autonomie constituţională relativă.Limitarea sferei de reglementare a instituţiilor regionale este accentuată de o centralizare flagrantă în domeniul financiar deoarece suveranitatea fiscală îi revine, în principiu, federaţiei. În ceea ce priveşte veniturile bugetare ale Landurilor, partea care provine din impozitul colectiv federal este cea mai importantă. Sumele fiscale încasate de la Landuri nu reprezintă decît circa 1% din total, ceea ce este extrem de puţin, în raport cu alte state federale. Impozitele pot fi ridicate doar de autorităţi federale speciale.

 2. Ce tip de decizii și competențe sunt necesar a fi transferate la nivel regional?

Sunt o serie de decizii în plan economic și mai ales politic. Exemplul Austriei, tara pe care am vizitat/o, participând la o serie de simpozioane internaționale, cu tematică diversă, dar care a surprins și aspecte ale regionalizării în general, este relevant. Cu referire la situația Romîniei, Franz Schausberger, presedinte al Institutului Regiunilor Europei (IRE) si membru al Comitetului Regiunilor, a precizat ca “Romania are sisteme paralele, exista regiunile de dezvoltare care nu au competente politice sau administrative, exista judetele, dar si Institutia Prefectului. In toate tarile din estul si sud-estul Europei, structurile sunt prea stufoase. Este foarte greu sa se schimbe ceva, dar se poate intampla asta daca regiunilor li se maresc competentele si cu descentralizare reala si din punct de vedere financiar. 41 de judete sunt categoric prea multe, 8 sunt prea putine“, a spus Schausberger. Din punctul de vedere al austriecilor, si numarul comunitatilor locale este mare, insa media de locuitori pe o unitate administrativa este conform standardelor din Europa. Pe de alta parte insa, nu mai exista niciunde in Europa moderna localitati cu 200 de cetateni. “Aceste entitati nu pot fi viabile din punct de vedere economic. S-a dovedit ca tot ce este sub 1.000 de locuitori nu este sustenabil din punct de vedere economic“, a spus presedintele Institutului Regiunilor Europei. Cu referire la componenta Instituția Prefectului, spre exemplu, Schausberger a spus ca “in Europa este o institutie anacronica”.“Daca vorbim de reforma in administratie, si de reducerea costurilor, acesta ar fi un bun punct de pornire. Exista multe posibilitati prin care conducerile nationale pot interveni, pentru asta nu e necesara o structura administrativa separata. In Austria, landurile au o putere foarte mare. Guvernul Federal are multe parghii sa intervina pentru ca la nivel mai mic sa se actioneze conform legii. In Austria, cel mai mic land are 300.000 de locuitori, iar cel mai mare – 1,6 milioane locuitori. Traditia geografica si cea istorica sunt foarte importante in acest proces”.

3. Cum ne organizăm pentru un proces durabil și eficient al regionalizării?

Experiența țărilor europene, cât și documentele UE ne pot orienta în privința organizării, astfel încât să se poată spune că regionalizarea reprezintă un proces durabil și eficient. Unul dintre obiectivele UE este acela de a promova progresul economic şi social, echilibrat şi durabil, prin întărirea coeziunii economice şi sociale a ţărilor membre. Un rol important în acest proces este conferit regiunilor, percepute ca spaţii mai apropiate de cetăţeni. Regionalizarea s-a dezvoltat în statele UE în contextul priorităţilor financiare ale comunităţii, care a considerat că descentralizarea şi ulterior concentrarea bugetară la nivel regional oferă o administrare mai eficientă a fondurilor. În ţările Uniunii, regionalizarea a fost introdusă treptat, regionalizarea fiind un proces de durată. În UE există patru Fonduri Structurale focalizate pe dezvoltarea regională, coeziune socială, agricultură şi pescuit, care oferă finanţare pentru programe de dezvoltare regională. Scopul esenţial al Fondului European pentru Dezvoltare Regională (ERDF) este reducerea diferenţelor în ceea ce priveşte nivelurile de dezvoltare între regiunile din cadrul comunităţii. Primul dintre Obiectivele curente ale Fondurilor structurale este „Încurajarea dezvoltării şi adaptării regiunilor defavorizate”, numit şi „Obiectivul 1”. O regiune europeană se consideră vizată de acest obiectiv, atunci cînd venitul său pe cap de locuitor se situează sub 75% din media Comunităţii. De aceea regionalizarea apare ca unul din standardele europene care trebuie îndeplinite pentru a beneficia de fonduri.

4. Cum pot regiunile să sporească coeziunea socială, economică și teritorială a țării și care sunt riscurile să o submineze?

Întărirea coeziunii econmice, sociale și teritoriale se poate realiza în condițiile în care prin măsurile luate, are loc creșterea nivelului de viață al populației din țările care adoptă acest proces, iar factorii decidenți din structurile europene nu sunt partizani în privința deciziilor interne ale statelor.

Aparut in advocacy.ro/sites/.../depozitie_nicolaescu_constantin.pdf

LEGE privind infiinţarea, organizarea şi funcţionarea regiunilor

LEGE

privind infiinţarea, organizarea şi funcţionarea regiunilor

CAPITOLUL I

Principii şi consideraţii generale

SECŢIUNEA I. Regiunile si autonomia regională

Art.1

Prezenta lege reglementează regimul general al autonomiei regionale, precum şi

organizarea şi funcţionarea administraţiei publice regionale.

Art.2

(1) Conform Constituţiei teritoriul naţional al României este împărţit in 8 regiuni, iar

fiecare regiune este formată din două sau mai multe judeţe, acestea din urmă

având delimitarea teritorială existentă la data intrării in vigoare a prezentei legi.

(2) Cele 8 regiuni au următoarea denumire şi componenţă:

a) Regiunea Bucuresti-Ilfov: municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov;

b) Regiunea Centru: judeţele Alba, Brasov, Covasna, Harghita, Mures si Sibiu ;

c) Regiunea Nord Est : judeţele Bacău, Botoşani, Neamţ, Iaşi, Suceava si Vaslui;

d) Regiunea Nord Vest : judeţele Bihor, Bistrita-Nasaud, Cluj, Maramureş, Satu Mare

si Sălaj;

e) Regiunea Vest : judeţele Arad, Caras-Severin, Hunedoara si Timiş;

f) Regiunea Sud Vest: judeţele Dolj, Olt, Vâlcea, Mehedinţi si Gorj;

g) Regiunea Sud: judeţele Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova si

Teleorman;

h) Regiunea Sud Est : judeţele Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea şi Vrancea.

(3) Delimitarea teritorială a regiunilor se stabileşte prin lege. Orice modificare a

limitelor teritoriale ale acestora se poate efectua numai prin lege şi numai după

consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective

prin referendum, care se organizează potrivit legii.

(4) Regiunile sunt unităţi administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia

regională şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei

publice regionale.

(5) Localităţile de reşedinţă ale regiunilor si sediul consiliilor regionale vor fi stabilite

prin lege.

Art.3

(1) Obiectivele prioritare pe care regiunea le urmăreşte sunt:

a) dreptul la muncă şi protecţia adecvată a demnităţii lucrătorilor, dreptul de a

avea locuri de muncă sigure şi accesul la educaţie pe tot parcursul vieţii;

b) dreptul la pluralismul, surse libere de informare şi comunicare şi accesul la

cultura atât ca o necesitate individuală, cât şi ca un principiu în comunitate;

c) dreptul la asistenţă medicală;

d) dreptul la un tratament egal între bărbaţi şi femei şi de îmbunătăţire a

diferenţelor de gen în viaţa socială, culturală, economică, religioasă şi politică;

e) conservarea şi punerea în valoare a familiei;

f) promovarea ştiinţei şi libertatea cercetării ştiinţifice în cadrul limitelor de

respect pentru fiinţele umane;

g) respectarea echilibrului ecologic, protecţia mediului şi a patrimoniului

natural, conservarea biodiversităţii;

h) protejarea şi îmbunătăţirea patrimoniului istoric, artistic şi peisajului;

1

i) promovarea dezvoltării economice într-un context care favorizează

inovarea, cercetarea şi formarea ca factori ai competitivităţii, în conformitate cu

principiile de coeziune socială şi dezvoltare durabilă;

j) consolidarea libertăţii publice şi private şi promovarea cooperării;

k) respingerea tuturor formelor de discriminare şi xenofobie;

l) recunoaşterea autonomiei comunităţilor locale, promovarea sistemului de

autonomie, sporirea identităţi culturale, sociale şi economice pe întreg teritoriul

regional, protecţia municipalitatilor mai mici şi a zonelor montane ;

m) dezvoltarea de relatii de buna vecinatate si promovarea cooperarii

transfrontaliere si interregionale.

Art.4

(1) Administraţia publică în cadrul regiunii se organizează şi funcţionează în temeiul

principiilor descentralizării, autonomiei regionale, subsidiarităţii, eligibilităţii

autorităţilor administraţiei publice regionale, legalităţii şi al consultării cetăţenilor în

soluţionarea problemelor regionale de interes deosebit.

(2) Aplicarea principiilor prevăzute la alin. (1) nu poate aduce atingere caracterului de

stat naţional, unitar şi indivizibil al României.

Art. 5

(1) Regiunile sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi

patrimoniu propriu.

(2) În justiţie, regiunile sunt reprezentate, de preşedintele consiliului regional, care stă

în judecată ca reprezentant legal al regiunii şi nu în nume personal.

Art. 6

(1) Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia regională sunt

consiliile regionale ca autorităţi deliberative, şi preşedinţii consiliilor regionale, ca

autorităţi executive.

(2) Consiliile regionale şi preşedinţii consiliilor regionale funcţionează ca autorităţi ale

administraţiei publice regionale şi rezolvă treburile publice din regiune, în condiţiile

legii.

Art. 7

(1) Prin autonomie regională se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor

administraţiei publice regionale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în

interesul colectivităţilor regionale pe care le reprezintă, treburile publice, cu

respectarea obiectivelor stabilite la art.3 şi în spiritul principiilor autonomiei locale,

descentralizării şi subsidiarităţii.

(2) Dispoziţiile alin. (1) nu aduc atingere posibilităţii de a recurge la consultarea

locuitorilor prin referendum sau prin orice altă formă de participare directă a

cetăţenilor la treburile publice, în condiţiile legii.

(3) Prin colectivitate regională se înţelege totalitatea locuitorilor din unitatea

administrativ-teritorială respectivă.

Art. 8

(1) Autorităţile administraţiei publice regionale exercită, în condiţiile legii, competenţe

exclusive, competenţe partajate şi competenţe delegate. Toate aceste domenii de

competenţă constituie obiectul unei activităţi de planificare strategică - ca mijloc

de identificare a obiectivelor anuale si multianuale, care se vor reflectă în Planul

pentru dezvoltare regională.

(2) Autonomia regională conferă autorităţilor administraţiei publice regionale dreptul

ca, în limitele legii, să aibă iniţiative în toate domeniile, cu excepţia celor care sunt

date în mod expres în competenţa altor autorităţi publice.

2

Art. 9

(1) Raporturile dintre autorităţile administraţiei publice locale din comune, oraşe,

municipii şi judeţe şi autorităţile administraţiei publice de la nivel regional se

bazează pe principiile autonomiei, legalităţii, responsabilităţii, cooperării şi

solidarităţii în rezolvarea problemelor întregii regiuni.

Art. 10

(1) În cadrul politicii economice naţionale, regiunile au dreptul la resurse financiare

proprii, pe care autorităţile administraţiei publice regionale le stabilesc, le

administrează şi le utilizează pentru îndeplinirea competenţelor şi atribuţiilor ce le

revin, în condiţiile legii.

(2) Resursele financiare de care dispun autorităţile administraţiei publice regionale

trebuie să fie corelate cu competenţele şi cu atribuţiile prevăzute de lege.

(3) În scopul asigurării autonomiei regionale, autorităţile administraţiei publice

regionale au dreptul să instituie şi să perceapă impozite şi taxe regionale, să

elaboreze şi să aprobe bugetele regiunilor, în condiţiile legii.

(4) In scopul promovării intereselor pe lângă instituţiile si organismele Uniunii

Europene, regiunile au dreptul să infiinţeze şi să finanţeze structuri care să aibă

sediul si să isi desfăşoare activitatea in ţările membre ale Uniunii europene, acolo

unde isi au sediul instituţiile si organismele europene.

(5) Pentru utilizarea eficientă a resurselor financiare necesare funcţionării structurilor

prevăzute la alin.4, regiunile pot închiria sau cumpăra in ţările respective bunuri

imobile sau mobile.

(6) Aplicabilitatea prevederilor alin.4-5 se face prin hotărâre a consiliului regional.

Art. 11

(1) În regiunile în care ponderea cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale este de

peste 20% din numărul locuitorilor, autorităţile administraţiei publice regionale,

instituţiile publice aflate în subordinea acestora, precum şi serviciile publice

deconcentrate asigură folosirea, în raporturile cu aceştia, şi a limbii materne, în

conformitate cu prevederile Constituţiei, ale prezentei legi şi ale tratatelor

internaţionale la care România este parte.

SECŢIUNEA II. Autorităţile administraţiei publice regionale

Art. 12

(1) În fiecare regiune se constituie un consiliu regional, ca autoritate a administraţiei

publice regionale. Consiliul regional este ales în condiţiile legii pentru alegerea

autorităţilor administraţiei publice locale si regionale.

(2) Consiliul regional este condus de un preşedinte, asimilat demnitarului, care nu are

calitatea de consilier regional, fiind ales prin scrutin uninominal.

(3) Mandatul preşedintelui consiliului regional şi al consilierului regional este de 4 ani

şi se exercită în condiţiile legii.

CAP. II

Consiliul regional

SECŢIUNEA I. Constituirea şi componenţa consiliului regional

Art. 13

(1) Consiliul regional este autoritatea administraţiei publice regionale, fiind compus din

consilieri regionali, aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, de

către persoanele cu drept de vot din regiunea respectivă, în condiţiile legii.

Art. 14

(1) Numărul membrilor fiecărui consiliu regional se stabileşte prin ordin al prefectului

regiunii, în funcţie de numărul locuitorilor regiunii, raportat de Institutul Naţional de

Statistică la data de 1 ianuarie a anului în curs sau, după caz, la data de 1 iulie a

anului care precedă alegerile regionale, după cum urmează:

Numărul Numărul

locuitorilor regiunii consilierilor

───────────────────────────────────────────────

- până la 2.000.000 20

- între 2.000.001-2.500.000 24

- între 2.500.001-3.000.000 28

- peste 3.000.000 32

───────────────────────────────────────────────

(2) Consiliul regional ales în conformitate cu prevederile legii se completează cu

preşedintele consiliului regional, care are drept de vot şi conduce şedinţele

acestuia.

(3) Candidaţii de pe lista fiecărei formaţiuni politice, dar care nu sunt declarati aleşi,

au calitatea de consilieri regionali supleanţi si îi vor inlocui pe titularii cărora le

încetează mandatul inainte de termen.

Art. 15

(1) Validarea alegerii preşedintelui consiliului regional se face în termen de 20 de zile

de la data desfăşurării alegerilor, în camera de consiliu a Curţii de Apel pe raza

cărei se află sediul consiliului regional, de către preşedintele curţii de apel sau

înlocuitorul acestuia.

(2) Invalidarea alegerii preşedintelui consiliului regional se poate pronunţa dacă se

constată încălcarea condiţiilor de eligibilitate sau dacă alegerea preşedintelui s-a

făcut prin fraudă electorală, constatată în condiţiile Legii privind alegerea

autorităţilor administraţiei publice regionale.

(3) Hotărârea de validare sau invalidare a preşedintelui consiliului regional poate fi

atacată de cei interesaţi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în termen de două zile

de la aducerea la cunoştinţă publică, care se pronunţă în termen de două zile de la

sesizare, hotărârea fiind definitivă şi irevocabilă.

(4) În caz de invalidare a alegerii preşedintelui consiliului regional sau demisie,

Guvernul, la propunerea prefectului regional, va stabili data alegerilor. Acestea se

organizează, în condiţiile legii, în termen de maximum 90 de zile de la data

invalidării sau, după caz, de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii

judecătoreşti,ori de la data rămânerii definitive a cererii de demisie.

Art. 16

(1) Constituirea consiliilor regionale se face în termen de 3 zile de la data depunerii

jurământului de către preşedintele consiliului regional. Convocarea consilierilor

declaraţi aleşi pentru şedinţa de constituire se face de către preşedintele

consiliului regional. La şedinţa de constituire pot participa prefectul regional sau un

reprezentat al acestuia.

(2) Şedinţa este legal constituită dacă participă cel puţin două treimi din numărul

consilierilor regionali aleşi. Pot exista maxim 3 convocări.

(3) În situaţia în care consiliul regional nu se poate reuni nici la această ultimă

convocare, din cauza absenţei fără motive temeinice a consilierilor, preşedintele

4

consiliului regional va declara vacante, prin dispoziţie, locurile consilierilor aleşi

care au lipsit nemotivat de la cele 3 convocări anterioare, urmând să fie

completate cu supleanţi.

(4) Dacă locurile vacante nu pot fi completate cu supleanţi înscrişi pe listele de

candidaţi respective, se va proceda la organizarea alegerilor pentru completarea

locurilor vacante în termen de 30 de zile.

Art. 17

(1) Lucrările şedinţei de constituire sunt conduse de preşedintele consiliului regional.

(2) Pentru validarea mandatelor, consiliile regionale aleg prin vot deschis, dintre

membrii lor, pe întreaga durată a mandatului, o comisie de validare alcătuită din 3-

5 consilieri aleşi care examinează legalitatea alegerii fiecărui consilier regional şi

propune consiliului validarea sau invalidarea mandatelor.

(3) Comisia de validare va propune invalidarea alegerii unui consilier regional numai în

cazul în care se constată încălcarea condiţiilor de eligibilitate sau dacă alegerea

consilierului regional s-a făcut prin fraudă electorală dovedită.

(4) Validarea sau invalidarea mandatelor se face în ordine alfabetică, cu votul deschis

al majorităţii consilierilor regionali prezenţi la şedinţă. Persoana al cărei mandat

este supus validării sau invalidării nu participă la vot.

(5) Hotărârea de validare sau invalidare a mandatelor poate fi atacată de cei interesaţi

la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel pe raza căreia se află

localitatea unde este stabilit sediul regiunii, în termen de 5 zile.

(6) Instanţa de contencios administrativ se pronunţă în cel mult 30 de zile.

(7) Consiliul regional se declară legal constituit, dacă majoritatea consilierilor regionali

validaţi au depus jurământul. Constituirea consiliului regional se constată prin

hotărâre, adoptată cu votul majorităţii consilierilor regionali validaţi.

SECŢIUNEA II. Competenţele autorităţilor administraţiei publice regionale

Art.18

(1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi regionale exercită următoarele tipuri

de competenţe:

a) Competenţe exclusive ale statului;

b) Competenţe partajate (stat-regiune), în cazul în care ambele niveluri pot

legifera, dar legile naţionale prevalează în caz de conflict;

c) Competenţele exclusive ale autorităţilor administraţiei publice regionale.

Art. 19

Competenţele exclusive ale statului vizează următoarele domenii: Constituţie;

apărare; cetăţenie, imigraţie, emigraţie şi extrădare; finanţe şi sistem monetar; frontiere şi

unităţi vamale; siguranţă naţională.

Art. 20

Competenţele partajate (stat – regiune) vizează următoarele domenii: relaţiile

internaţionale (în special cu UE); comerţul exterior; educaţia primară şi secundară; reţele

de transport (rutier, căi ferate, naval şi maritim, aerian) împreună cu infrastructurile

aferente (porturile şi aeroporturile pentru uz civil); protecţie şi securitatea forţei de muncă;

prevenirea dezastrelor.

Art. 21

(1) Competenţele exclusive ale autorităţilor administraţiei publice regionale includ

următoarele domenii:

a) dezvoltarea regională;

b) planificarea regională;

5

c) pregătirea şi implementarea programelor co-finanţate din fondurile europene

gestionate regional;

d) cooperarea între autorităţile administraţiei publice locale.

(2) Competenţele exclusive urmăresc asigurarea creşterii economice şi dezvoltării

sociale echilibrate şi durabile a regiuni de dezvoltare, îmbunătăţirea competitivităţii

şi reducerea decalajelor economice şi sociale existente între România şi statele

membre ale Uniunii Europene.

(3) Domeniile vizate prin termenul de dezvoltarea regională prevăzut la lit. a) au

legătură cu regiunea sau teritoriu, în cel mai larg sens al termenului şi acoperă:

a) dezvoltarea economică (infrastructură şi servicii suport pentru afaceri, atragerea si

promovarea de investitii, comerţ, cercetare-dezvoltare-inovare, turism);

b) dezvoltarea urbană şi amenajarea teritoriului pentru proiecte si areale definite ca

fiind de interes regional;

c) agricultura şi dezvoltare rurală;

d) transport (infrastructura regională şi cea de transport în comun);

e) educaţie universitară, vocaţională şi tehnică, precum şi pregătirea profesională;

f) sănătate (spitale şi asistenţă socială);

g) mediul înconjurător şi eficienţă energetică;

h) ocuparea forţei de muncă;

i) locuinţe şi managementul terenurilor;

j) cooperarea interregională.

(4) Competenţa de planificare regională prevăzută la lit. b) alin.1) presupune că

pentru fiecare din domeniile descrise la aliniatul 4 se realizează planuri şi strategii

ca mijloace de identificare a obiectivelor de dezvoltare anuale şi multianuale, care

vor fi incluse în Planul pentru Dezvoltare Regională elaborat de Agenţia pentru

Dezvoltare Regională.

Art. 22

(1) Alături de competenţele exclusive, autorităţile administraţiei publice regionale pot

îndeplini competenţe partajate şi competenţe delegate.

(2) Competenţele partajate presupun acele competenţe exercitate de către autorităţile

administraţiei publice regionale împreună cu administraţia publică locală şi / sau

centrală, cu o separare clară a finanţării şi a puterii de decizie pentru fiecare

responsabil în parte.

(3) Competenţele delegate sunt acele competenţe atribuite prin lege

autorităţilor administraţiei publice regionale, împreună cu resursele financiare, de

către autorităţile publice centrale, pentru a le exercita în numele şi în limitele

stabilite de către acestea.

(4) Competenţele partajate şi competenţele delegate vor fi stabilite în concret şi

transferate prin acte normative distincte de la entităţile responsabile, impreună cu

sursele de finanţare.

Art. 23

În vederea îndeplinirii competenţelor care îi revin (exclusive, partajate şi delegate),

Consiliul Regional are următoarele funcţii: a) aprobă, la propunerea preşedintelui consiliului regional, bugetul

propriu al regiunii, virările de credite, contractarea şi/sau garantarea

împrumuturilor, modul de utilizare a rezervei bugetare şi contul de încheiere

a exerciţiului bugetar;

b) stabileşte impozite şi taxe regionale, în condiţiile legii;

c) iniţiază, analizează şi aprobă programe de dezvoltare regională;

d) iniţiază, analizează si aprobă strategii de dezvoltare regională;

e) sprijină elaborarea în parteneriat a Planului Naţional de Dezvoltare;

f) iniţiază, analizează şi aprobă Planul pentru Dezvoltare Regională;

g) elaborează şi aprobă proiecte de dezvoltare regională, împreună cu

organismele regionale specializate;

h) hotărăşte înfiinţarea sau reorganizarea de instituţii, servicii publice şi

societăţi comerciale de interes regional, precum şi reorganizarea regiilor

autonome de interes regional, în condiţiile legii. Sediul acestora poate fi

stabilit in orice localitate componentă a regiunii;

i) aprobă criteriile, priorităţile, alocarea şi destinaţiile resurselor pentru

dezvoltare regională;

j) atrage alte contribuţii financiare, în vederea realizării obiectivelor de

dezvoltare regională;

k) coordonează şi sprijină dezvoltarea parteneriatelor regionale;

l) coordonează activităţile de mediatizare la nivel regional a politicilor şi

obiectivelor de dezvoltare regională, a programelor regionale finanţate de

Uniunea Europeană, precum şi pe cele privind utilizarea, la nivelul regiunii, a

fondurilor, asigurând transparenţa şi informarea corectă, rapidă si în timp

util.

m) indeplineşte funcţia de Autoritate de Management pentru Programele

operaţionale cu finanţare a Uniunii Europene şi care sunt derulate la nivel

regional;

Art. 24

(1) Pentru buna funcţionare a activităţilor de la nivel regional, Consiliul Regional

îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului regional,

organigrama, statul de funcţii, regulamentul de organizare şi funcţionare ale

aparatului de specialitate;

b) exercită, în numele regiunii, toate drepturile şi obligaţiile corespunzătoare

participaţiilor deţinute la societăţi comerciale sau regii autonome, în condiţiile

legii;

c) numeşte, sancţionează şi dispune suspendarea, modificarea şi încetarea

raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condiţiile

legii, pentru conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice de interes regional

d) aprobă statutul de organizare şi funcţionare a agenţiei pentru dezvoltare

regională, precum şi organigrama acesteia;

e) aprobă statutul de organizare şi funcţionare a altor instituţiilor şi serviciilor

publice de interes regional şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome de

interes regional;

f) aprobă rapoartele de activitate semestriale întocmite de agenţiile pentru

dezvoltare regională şi celelalte instituţii şi servicii publice de interes regional;

SECŢIUNEA III. Funcţionarea consiliului regional

Art. 25

(1) Consiliul regional se alege pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin

lege organică, în caz de război sau de catastrofă.

(2) Consiliul regional îşi exercită mandatul de la data constituirii până la data declarării

ca legal constituit a consiliului nou-ales

(3) Consiliul regional se întruneşte în şedinţă ordinară în fiecare lună, la convocarea

preşedintelui consiliului regional. Consiliul regional se poate întruni şi în şedinţe

extraordinare ori de câte ori este necesar.

(4) Convocarea consiliului regional se face în scris, prin intermediul secretarului

regiunii, cu cel puţin 5 zile înaintea şedinţelor ordinare sau cu cel mult 3 zile

înaintea celor extraordinare.

(5) Şedinţele consiliului regional se pot desfăşura la sediul consiliului regional, ori in

orice altă localitate componentă a regiunii.

Art. 26

(1) Şedinţele consiliului regional se desfăşoară legal în prezenţa majorităţii consilierilor

regionali în funcţie.

(2) Prezenţa consilierilor regionali la şedinţă este obligatorie. Cazurile în care se

consideră că absenţa este determinată de motive temeinice se vor stabili prin

regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului regional.

(3) Şedinţele consiliului regional sunt conduse de preşedinte sau, în lipsa acestuia, de

vicepreşedintele desemnat în condiţiile regulamentului de organizare si funcţionare

a consiliului regional.

Art. 27

(1) Proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilierii regionali, de preşedintele

consiliului regional, de vicepreşedinţii consiliului regional sau de cetăţeni.

(2) Hotărârile se semnează de preşedinte sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele

consiliului regional care a condus şedinţa şi se contrasemnează de secretarul

regiunii.

Art. 28

(1) Şedinţele consiliului regional sunt publice.

(2) Lucrările şedinţelor se desfăşoară în limba română. În consiliile regionale în care

consilierii regionali aparţinând unei minorităţi naţionale reprezintă cel puţin o

cincime din numărul total, la şedinţele de consiliu se poate folosi şi limba maternă.

În aceste cazuri se va asigura, prin grija preşedintelui consiliului regional,

traducerea în limba română. În toate cazurile, documentele şedinţelor de consiliu

regional se întocmesc în limba română.

(3) Dezbaterile din şedinţele consiliului regional, precum şi modul în care şi-a exercitat

votul fiecare consilier regional se consemnează într-un proces-verbal, semnat de

preşedintele consiliului regional şi de secretarul unităţii administrativ-teritoriale.

(4) În termen de 3 zile de la terminarea şedinţei, secretarul unităţii administrativteritoriale

afişează la sediul consiliului regional şi pe pagina de internet a unităţii

administrativ-teritoriale o copie a procesului-verbal al şedinţei.

Art. 29

(1) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, consiliul regional adoptă hotărâri cu votul

majorităţii membrilor prezenţi, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul

de organizare şi funcţionare a consiliului cere o altă majoritate.

(2) Se adoptă cu votul majorităţii consilierilor regionali în funcţie următoarele hotărâri

ale consiliului regional:

a) hotărârile privind bugetul regional;

b) hotărârile privind contractarea de împrumuturi, în condiţiile legii;

c) hotărârile prin care se stabilesc impozite şi taxe regionale;

9

d) hotărârile privind participarea la programe de dezvoltare regională, zonală

sau de cooperare transfrontalieră

e) hotărârile privind asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi publice, cu

persoane juridice române sau străine.

(2) In fiecare an, odată cu aprobarea bugetului pe anul in curs, se vor întocmi şi

aproba si proiectul de buget estimativ pentru următorii 3 ani.

(3) Dacă bugetul regional nu poate fi adoptat după două şedinţe consecutive, care

vor avea loc la un interval de cel mult 7 zile, activitatea se va desfăşura pe baza

bugetului prevăzut in bugetul estimativ multianual.

(4) Hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al

consilierilor locali în funcţie.

(5) Consiliul regional stabileşte ca unele hotărâri să fie luate prin vot secret.

Procedurile de votare vor fi stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare

a consiliului regional.

Art. 30

(1) Secretarul unităţii administrativ-teritoriale nu va contrasemna hotărârea în cazul în

care consideră că aceasta este ilegală.

(2) Secretarul unităţii administrativ-teritoriale va comunica hotărârile consiliului

regional prefectului regiunii de îndată, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la

data adoptării.

(3) Comunicarea, însoţită de eventualele obiecţii cu privire la legalitate, se face în

scris de către secretar şi va fi înregistrată într-un registru special destinat acestui

scop.

Art. 31

(1) Hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii şi produc efecte de la data aducerii

lor la cunoştinţă publică, iar cele individuale, de la data comunicării.

(2) Aducerea la cunoştinţă publică a hotărârilor cu caracter normativ se face în termen

de 5 zile de la data comunicării oficiale către prefectul regiunii.

(3) În regiunile în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de

peste 20% din numărul locuitorilor, hotărârile cu caracter normativ se aduc la

cunoştinţă publică şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii

respective, iar cele cu caracter individual se comunică, la cerere, şi în limba

maternă.

Art. 32

(1) În exercitarea mandatului, consilierii regionali sunt în serviciul colectivităţii

regionale.

(2) Preşedintele consiliului regional este obligat ca, prin intermediul secretarului şi al

aparatului de specialitate, să pună la dispoziţie consilierilor regionali, la cererea

acestora, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare, informaţiile necesare în vederea

îndeplinirii mandatului.

(3) Consilierii regionali sunt obligaţi ca, în îndeplinirea mandatului, să organizeze

periodic întâlniri cu cetăţenii şi să acorde audienţe.

(4) Fiecare consilier regional, precum şi vicepreşedinţii consiliului regional, sunt

obligaţi să prezinte un raport anual de activitate, care va fi făcut public prin grija

secretarului.

(5) Pentru participarea la şedinţele consiliului regional şi ale comisiilor de specialitate,

consilierul regional primeşte o indemnizaţie stabilită în condiţiile legii.

Art. 33

10

(1) La lucrările consiliului regional pot asista şi lua cuvântul cu aprobarea

preşedintelui, fără drept de vot, membrii parlamentului, membrii ai Guvernului,

precum şi persoanele interesate, invitate de preşedintele consiliului regional.

Art. 34

(1) După constituire consiliul regional îşi organizează comisii de specialitate, pe

principalele domenii de activitate.

(2) Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de specialitate se stabilesc prin

regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului regional, respectându-se

configuraţia politică rezultată în urma alegerilor regionale.

SECŢIUNEA IV. Dizolvarea consiliului regional

Art. 35

(1) Consiliul regional se dizolvă de drept:

a) în cazul în care acesta nu se întruneşte timp de două luni consecutiv, deşi a

fost convocat conform prevederilor legale;

b) în cazul în care nu a adoptat în 3 şedinţe ordinare consecutive nicio hotărâre;

c) în situaţia în care numărul consilierilor regionali se reduce sub jumătate plus

unu şi nu se poate completa prin supleanţi.

(2) Consiliul regional poate fi dizolvat prin referendum regional, organizat în condiţiile

legii. Referendumul se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens

prefectului regiunii de cel puţin 20% din numărul cetăţenilor cu drept de vot, înscrişi

pe listele electorale ale regiunii respective.

SECŢIUNEA V. Suspendarea mandatului de consilier regional

Art. 36 

(1) Mandatul de consilier regional se suspendă de drept numai în cazul în care acesta

a fost arestat preventiv. Măsura arestării preventive se comunică de îndată de

către instanţa de judecată prefectului regiunii care, prin ordin, în termen de

maximum 48 de ore de la comunicare, constată suspendarea mandatului.

(2) Suspendarea durează până la încetarea situaţiei prevăzute la alin. (1). Ordinul de

suspendare se comunică consilierului regional, în termen de maximum 48 de ore

de la emiterea ordinului.

(3) Incetarea mandatului de consilier regional are loc in condiţiile Legii nr.393/2004

privind statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii

care se aplică in mod corespunzător.

SECŢIUNEA VI. Preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului regional

Art. 37

(1) Preşedintele îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele atribuţii strategice:

a) Reprezintă regiunea in raporturile cu terţii;

b) Convoacă şi conduce şedinţele consiliului regional şi dispune măsurile

necesare pentru pregătirea şi desfăşurarea în bune condiţii a acestora;

c) Exercită funcţia de ordonator principal de credite;

d) Coordonează şi controlează realizarea activităţilor de investiţii;

e) Răspunde de buna funcţionare a administraţiei publice regionale;

f) Asigură respectarea prevederilor Constituţiei, punerea în aplicare a legilor, a

decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului,

a hotărârilor consiliului regional, precum şi a altor acte normative.

11

Art. 38

(1) Pentru buna funcţionare a activităţilor de la nivel regional, Preşedintele Consiliul

Regional îndeplineşte următoarele atribuţii:

a) întocmeşte şi supune spre aprobare consiliului regional regulamentul de

organizare şi funcţionare a acestuia, organigrama, statul de funcţii şi regulamentul

de organizare şi funcţionare a aparatului propriu al consiliului regional, precum şi

ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes regional şi ale societăţilor comerciale

şi regiilor autonome de interes regional

b) numeşte, sancţionează şi dispune suspendarea, modificarea şi încetarea

raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condiţiile legii,

pentru personalul din cadrul aparatului propriu al consiliului regional şi pentru

conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice de interes regional;

c) prezintă consiliului regional, anual sau la cerere, rapoarte cu privire la modul de

îndeplinire a atribuţiilor sale şi a hotărârilor consiliului regional;

d) întocmeşte proiectul bugetului judeţului şi contul de încheiere a exerciţiului

bugetar şi le supune spre aprobare consiliului regional;

e) urmăreşte modul de realizare a veniturilor bugetare şi propune consiliului

regional adoptarea măsurilor necesare pentru încasarea acestora la termen;

f) iniţiază, cu aprobarea consiliului regional, negocieri pentru contractarea de

împrumuturi şi emisiuni de titluri de valoare în numele regiunii;

g) coordonează şi controlează organismele prestatoare de servicii publice şi de

utilitate publică de interes regional, înfiinţate de consiliul regional şi subordonate

acestuia;

h) Prin dispozitie presedintele regiunii poate delega vicepresedintilor atributii si

competente din categoria celor cuprinse la lit.a) şi lit e) ale art.37, precum si cele

prevăzute la lit.g) şi lit.j) ale prezentului articol;

j) coordonează realizarea serviciilor publice şi de utilitate publică de interes

regional prestate prin intermediul aparatului de specialitate al consiliului regional

sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate

publică de interes regional;

Art.39

(1) Consiliul regional alege dintre membrii săi 2 vicepreşedinţi, care îşi păstrează

calitatea de consilier regional.

(2) Vicepreşedinţii se aleg cu votul secret al majorităţii consilierilor regionali în funcţie.

(3) Eliberarea din funcţie a vicepreşedinţilor consiliului regional se face cu votul secret

a două treimi din consilierii în funcţie, la propunerea a cel puţin unei treimi din

numărul acestora. Eliberarea din funcţie a vicepreşedinţilor consiliului regional nu

se poate face în ultimul an al mandatului consiliului regional.

(4) Pe durata mandatului, preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului regional primesc o

indemnizaţie lunară, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare

funcţiilor de preşedinte, respectiv de vicepreşedinte al consiliului regional, care

reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se

determină în raport cu venitul salarial.

(5) Indemnizaţia prevăzută la alin.4 se stabileşte şi se acordă de către consiliul

regional, in funcţie de resursele financiare ale regiunii.

(6) Durata mandatului constituie vechime în muncă şi în specialitatea studiilor

absolvite.

(7) În cazul suspendării preşedintelui consiliului regional, atribuţiile acestuia vor fi

exercitate de unul dintre vicepreşedinţi, desemnat de consiliul regional prin votul

secret al majorităţii consilierilor judeţeni în funcţie.

(8) În celelalte cazuri de absenţă a preşedintelui atribuţiile sale vor fi exercitate, în

numele acestuia, de unul dintre vicepreşedinţi, desemnat de preşedinte prin

dispoziţie.

Art. 40

(1) Preşedintele consiliului regional poate înfiinţa, în limita numărului maxim de posturi

aprobate, cabinetul preşedintelui, compartiment distinct, format din maximum 7

persoane.

(2) Personalul din cadrul cabinetului preşedintelui este numit şi eliberat din funcţie de

acesta.

(3) Personalul din cadrul cabinetului preşedintelui consiliului regional îşi desfăşoară

activitatea în baza unui contract individual de muncă pe durată determinată,

încheiat în condiţiile legii, pe durata mandatului preşedintelui consiliului regional.

(4) Atribuţiile personalului compartimentului prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin

dispoziţie a preşedintelui consiliului regional.

CAP. III

Actele autorităţilor administraţiei publice regionale şi comunicarea acestora

Art. 41

(1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin:

a) preşedintele consiliului regional emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual;

b) consiliul regional adoptă hotărâri.

(2) Dispoziţiile preşedintelui şi hotărârile Consiliului Regional se comunică în mod

obligatoriu prefectului regional, în cel mult 5 zile lucrătoare de la semnarea lor.

(3) Actele autorităţilor administraţiei publice regionale se vor aduce la cunoştinţă

publică prin grija secretarului unităţii administrativ-teritoriale.

(4) Dispoziţiile preşedintelui şi hotărârile consiliului regional sunt supuse controlului de

legalitate al prefectului regiunii în condiţiile legii care îi reglementează activitatea.

CAP. IV

Secretarii unităţilor administrativ-teritoriale regionale

Art. 42

(1) Fiecare regiune are un secretar salarizat din bugetul regional. Secretarul regiunii

este funcţionar public de conducere, cu studii superioare juridice sau

administrative. Secretarul se bucură de stabilitate în funcţie.

(2) Secretarul are la dispoziţie un aparat format din maxim 3 persoane.

Art. 43

(1) Secretarul regiunii îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele atribuţii:

a) avizează, pentru legalitate, dispoziţiile preşedintelui consiliului regional,

precum şi hotărârile consiliului regional;

b) participă la şedinţele consiliului regional ;

c) asigură gestionarea procedurilor administrative privind relaţia dintre consiliul

regional şi preşedintele acestuia, precum şi între aceştia şi prefect;

d) organizează arhiva şi evidenţa statistică a hotărârilor consiliului regional şi a

dispoziţiilor preşedintelui consiliului regional;

e) asigură transparenţa şi comunicarea către autorităţile, instituţiile publice şi

persoanele interesate a actelor prevăzute la lit. a), în condiţiile Legii nr.

544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi

completările ulterioare;

f) asigură procedurile de convocare a consiliului regional, şi efectuarea lucrărilor

de secretariat, comunică ordinea de zi, întocmeşte procesul-verbal al şedinţelor

consiliului regional, şi redactează hotărârile consiliului regional;

13

g) pregăteşte lucrările supuse dezbaterii consiliului regional şi comisiilor de

specialitate ale acestuia;

h) alte atribuţii prevăzute de lege sau însărcinări date de consiliul regional sau de

preşedintele consiliului regional, după caz.

CAPITOLUL V

Bugetul regional

Art. 44

(1) Fiecare regiune îşi stabileşte un buget multianual, care trebuie aprobat şi actualizat

în fiecare an, şi care este elaborat având în vedere planificarea regională.

(2) Bugetul regional este constituit luând în considerare obligaţiile asumate de către

regiune, implicaţii care au caracter multianual.

(3) Bugetul este alcătuit din următoarele categorii de venituri:

a) Venituri din taxe regionale, încasările de impozite sau taxe de la nivel central care

sunt transferate către regiune;

b) Venituri din contribuţii şi transferuri directe ale statului;

c) Veniturile provenite din contribuţiile, proiectele, alocările de capital

şi intrările de la Uniunea Europeană;

d) Venituri din valorificarea proprietăţilor şi participaţiile în asocieri comerciale;

e) Venituri din servicii publice regionale;

f) Venituri din exploatarea resurselor naturale transferate de guvern la regiune (fond

forestier, izvoare de ape şi izvoare termale, etc.);

g) Venituri din vânzarea de active, prin transformarea de capital, de la colectarea

creanţelor şi transferuri;

h) Venituri din credite ipotecare, credite şi alte operaţiuni de credit

(4) În cadrul bugetului la categoria cheltuieli vor fi cuprinse următoarele elemente:

a) Cheltuieli pentru alimentarea Fondului pentru Dezvoltare Regională;

b) Cheltuieli pentru activitatea de funcţionare a aparatului propriu;

c) Cheltuieli pentru dezvoltare regională;

d) Cheltuieli pentru activitatea de planificare si programare regională;

e) Cheltuieli pentru pregătirea şi implementarea programelor co-finanţate din

fondurile europene gestionate regional;

f) Cheltuieli pentru activităţi de cooperare între comunităţile locale.

CAPITOLUL VI

Instituţii şi organisme cu atribuţii in dezvoltarea regională şi transfrontalieră

SECŢIUNEA I. Consiliul Consultativ Economic si Socia

Art. 45

(1) Pe lângă fiecare consiliu regional se infiinţează, organizează şi funcţionează un

Consiliu Consultativ Economic si Social, organism cu rol consultativ.

(2) Primul Consiliu Consultativ Economic si Social se constituie in termen de maxim 90

de zile de la constituirea consiliului regional.

(3) Numărul membrilor Consiliului Consultativ Economic si Social din fiecare regiune

este de maxim 2 ori mai mare decât componenţa consiliului regional.

(4) Mandatul membrilor Consiliului Consultativ Economic si Social este de 5 ani,

fiecare membru putând ocupa maxim 2 mandate, indiferent de succesiunea

acestora.

(5) Consiliului Consultativ Economic si Social va fi condus de către un preşedinte si un

vicepreşedinte, aleşi dintre membrii consiliului.

(6) Secretariatul Consiliului Consultativ Economic si Social va fi asigurat de către

aparatul propriu al consiliului regional.

Art.46

(1) Membrii Consiliului Consultativ Economic si Social sunt desemnaţi din cadrul

următoarelor categorii socioprofesionale:

a) maxim 45% provin din cadrul organismelor si asociaţiilor legal constituite din

mediul universitar, al asistenţei sociale, protecţiei mediului;

b) maxim 30% provin dintre reprezentanţii mediului de afaceri şi al profesiilor

liberale din regiune;

c) maxim 20% provin dintre cadrul organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel

de regiune;

d) maxim 5% provin din rândul personalităţilor recunoscute in domeniul dezvoltării

regionale, acesti membrii fiind desemnaţi direct de către prefectul regiunii.

(2) Foştii presedinţi ai consiliului regional, devin membrii de drept ai Consiliului

Consultativ Economic si Social până la împlinirea vârstei de 70 de ani.

(3) Fiecare dintre entităţile care compun structurile prevăzute la alin.2 va fi

reprezentată de maxim o persoană.

(4) Membrii Consiliului Consultativ Economic si Social beneficiaza de o indemnizatie

de sedinta reprezentand jumatate din indemnizatia consilierilor regionali, indiferent

la cate sedinte participa, precum si de decontarea tuturor cheltuielilor pentru

participarea la sedinte.

Art.47

(1) Consiliul Consultativ Economic si Social îndeplineşte o misiune de consultare pe

lângă consiliul regional

(2) In exercitarea rolului său consultativ Consiliul Consultativ Economic si Social emite

avize consultative.

(3) Este obligatorie solicitarea avizului Consiliului Consultativ Economic si Social,

inaintea adoptării in consiliul regional, pentru următoarele categorii de hotărâri:

a)cele referitoare la pregătirea si executarea in regiune a unor proiecte, strategii,

programe naţionale;

b) cele referitoare la planurile de dezvoltare generală sau sectorială a regiunii,

precum şi a celorlalte documente de planificare strategică;

c) cele referitoare la documentele bugetare ale regiunii;

d) cele referitoare la orientările generale in domeniile de competenţă ale consiliului

regional;

e) cele referitoare la proiectele regionale de amenajare şi dezvoltare a teritoriului.

(4) Preşedintele consiliului regional poate solicita Consiliului Consultativ Economic si

Social avize asupra oricăror documente economice, sociale, culturale sau de

mediu care au legătură cu competenţele regiunilor.

(5) Consiliul Consultativ Economic si Social poate, de asemenea, ca din proprie

iniţiativă să emită avize asupra oricărei chestiuni relevante in ceea ce priveşte

competenţa regiunii.

(6) Consiliul ConsultativEconomic si Social işi va elabora un regulament propriu de

organizare si funcţionare care va fi supus aprobării consiliului regional.

Art.48

(1) Consiliul Consultativ Economic si Social va funcţiona pe comisii de specialitate, in

următoarele domenii:

a) strategii de dezvoltare, planificare şi amenajarea teritoriului;

b) dezvoltare economică;

c) transport si mediu;

d) agricultură şi dezvoltare rurală;

e) educaţie, cercetare şi formare profesională;

f) finanţe şi buget;

g) sănătate şi asistenţă socială;

h) tineret , sport şi activităţi recreative;

i) cooperare naţională şi internaţională.

(2) Componenţa comisiilor va fi stabilită prin hotărârea consiliului regional, nu mai mică

de 5 persoane, fiecare membru al Consiliului Consultativ Economic si Social

putând face parte din maxim 2 comisii.

SECŢIUNEA II. Agenţia pentru Dezvoltare Regională

Art. 49

(1) In fiecare regiune functioneaza cate o agentie pentru dezvoltare regionala,

organism neguvernamental, nonprofit, de utilitate publica, cu personalitate juridica,

care functioneaza in domeniul dezvoltarii regionale. Acestea se organizeaza si

functioneaza conform competenţelor stabilite prin prezenta lege, ale statutului si

regulamentului de organizare si functionare, aprobate de catre consiliul regional.

(2) Sediul Agenţiilor pentru Dezvoltare Regională se stabileşte in aceleaşi localităţi si

imobile in care funcţionează la data intrării in vigoare a prezentei legi.

(3) Schimbarea sediului agentiei pentru dezvoltare regionala in cadrul aceleiasi

localitati in care functioneaza se aproba de consiliul regional, la propunerea

directorului general al agentiei pentru dezvoltare regionala; schimbarea sediului

agentiei pentru dezvoltare regionala in alta localitate din cadrul regiunii, precum si

schimbarea denumirii agentiei se pot face de către consiliul regional numai cu

aprobarea Consiliului national pentru dezvoltare regionala.

(4) In fiecare judet component al regiunii, cu exceptia judetului de resedinta a agentiei,

functioneaza un birou al agentiei pentru dezvoltare regionala.

(5) Consiliile judetene asigura spatii adecvate pentru sediile si spatiile agentiilor pentru

dezvoltare regionala si ale birourilor acestora, in judetele in care acestea isi au

resedinta sau functioneaza.

(6) Coordonarea activitatilor agentiilor pentru dezvoltare regionala in domeniul

implementarii politicilor de dezvoltare regionala, precum si ale obiectivelor acestora

se face de catre consiliul pentru dezvoltare regionala prin presedintele consiliului.

(7) Directorul general al agentiei pentru dezvoltare regionala este selecţionat prin

concurs si este numit şi eliberat din functie de catre consiliul regional. Eliberarea

din funcţie se face cu votul a două treimi din consilierii regionali care formează

consiliul regional. Consiliul regional nu poate refuza numirea in funcţie a persoanei

care a câştigat concursul de director general.

(8) In elaborarea structurii organizatorice a agentiei pentru dezvoltare regionala,

directorul general al acesteia aplica principiile definirii clare a functiilor si

competentelor, precum si al separarii de atributii.

(9) Capacitatea institutionala si administrativa a agentiilor pentru dezvoltare regionala

de a indeplini aceste activitati, precum si atributiile delegate de institutia/institutiile

nationale sunt verificate prin unitatile de audit intern din cadrul fiecarei autoritati

nationale de management si gestionare a programului respectiv.

(10)Bugetele agenţiilor pentru dezvoltare regională se alimentează din Fondul pentru

Dezvoltare Regională.

(11)Cuantumul sumelor cu care sunt finantate activitatile contractate de agentiile

pentru dezvoltare regionala se stabileste de comun acord intre parti, in limita

sumelor cu aceasta destinatie sau, dupa caz, a programelor negociate cu Uniunea

Europeana.

(12)Transferul acestor sume in contul agentiilor pentru dezvoltare regionala se

realizeaza conform clauzelor contractuale convenite intre parti.

(13)Sumele astfel transferate sunt utilizate de agentiile pentru dezvoltare regionala

exclusiv pentru realizarea activitatilor prevazute prin contract

(14)Consiliul regional nu poate interveni in raporturile contractuale ale agenţiilor pentru

dezvoltare regională şi nu poate schimba destinaţia sumelor atrase de către

acestea pentru implementarea programelor de dezvoltare regională.

(15)Directorul general al agentiei pentru dezvoltare regională supune spre aprobare

consiliului regional organigrama agenţiei. Pe baza organigramei aprobate de către

consiliul regional, directorul general aprobă statele de funcţii şi de funcţiuni ale

agenţiei.

(16)Directorul general al agenţiei pentru dezvoltare regională are competenţe exclusive

in ceea ce priveşte politica de resurse umane, cu respectarea manualelor de

proceduri aprobate de către autorităţile de management ale fiecărui program

implementat, precum şi cu respectarea prevederilor contractelor de asistenţă

incheiate in acest sens.

Art. 50

(1) Agenţiile pentru Dezvoltare Regională sprijină Consiliul Regional pentru

implementarea competenţelor exclusive ale regiunii. Pentru aceasta, Agentia

pentru dezvoltare regionala are urmatoarele atributii principale:

a) elaboreaza si propune consiliului regional, spre aprobare, strategia, planul si

programele de dezvoltare regionala, precum si planurile de gestionare a

fondurilor;

b) asigura realizarea programelor de dezvoltare regionala si a planurilor de

gestionare a fondurilor, in conformitate cu hotararile adoptate de consiliul

regional, cu respectarea legislatiei in vigoare, si raspunde fata de acesta

pentru realizarea lor;

c) actioneaza, impreuna cu consiliul regional, pentru atragerea de resurse, in

scopul indeplinirii atributiilor sale;

d) asigura managementul tehnic si financiar al Fondului pentru dezvoltare

regionala, in scopul realizarii obiectivelor prevazute in programele de

dezvoltare regionala;

e) raspunde fata de consiliul regional, fata de alte institutii cu care are incheiate

contracte, precum si fata de organele abilitate prin lege pentru corecta

gestionare a fondurilor incredintate;

f) transmite, spre aprobare, consiliului regional proiectele selectate in cadrul

programelor de dezvoltare regionala in baza prioritatilor, criteriilor si a

metodologiei elaborate de acesta;

g) asigura si raspunde, pe baza contractelor incheiate cu institutiile nationale, de

implementarea, monitorizarea tehnica si financiara si controlul executiei

proiectelor finantate de Uniunea Europeana in cadrul programelor de

dezvoltare regionala si/sau, dupa caz, a proiectelor din cadrul programelor

nationale, care se implementeaza la nivel regional;

17

h) intocmeste rapoarte semestriale, precum si raportul anual de implementare

referitor la activitatile derulate în care evidentiaza stadiul, dificultatile de

implementare, precum si impactul programelor/proiectelor de dezvoltare

regionala si propune masuri de imbunatatire; rapoartele; sunt transmise spre

aprobare consiliului regional;

i) realizeaza si asigura, in baza contractelor, mediatizarea/publicitatea la nivel

regional a programelor si proiectelor de dezvoltare regionala;

j) organizeaza si dezvolta, cu sprijinul si sub coordonarea consiliului regional,

parteneriatele regionale si promoveaza la nivel regional cunoasterea politicilor

si practicilor Uniunii Europene, precum si a principiilor care stau la baza

politicilor de dezvoltare regionala;

k) identifica si promoveaza, in parteneriat, proiecte de interes regional si local,

precum si proiecte de cooperare intraregionala; promoveaza, cu sprijinul

consiliului regional, regiunea si atragerea de investitii straine; dezvolta

colaborari cu organisme si institutii similare din Uniunea Europeana si

participa la implementarea proiectelor internationale de interes regional si

local;

l) elaboreaza propunerile anuale ale bugetelor proprii de venituri si cheltuieli

destinate desfasurarii activitatilor prevazute prin prezenta lege si le supune

aprobarii consiliului regional;

m) asigura, printr-o structura de audit intern proprie, subordonata directorului

general al agentiei, desfasurarea unei activitati independente si obiective,

care da asigurare si consiliere conducerii agentiei, pentru buna administrare a

veniturilor si cheltuielilor, perfectionand activitatile agentiei, ajutand-o sa-si

indeplineasca obiectivele printr-o abordare sistematica si metodica, care

evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere

bazat pe analiza riscului, a controlului si a proceselor de administrare;

n) indeplineste obligatiile contractuale si raspunde pentru realizarea acestora, in

conformitate cu criteriile si indicatorii de performanta stabiliti prin contractele

incheiate in acest scop;

o) participa in structurile parteneriale pentru managementul si gestionarea

programelor finantate de Uniunea Europeana;

p) elaboreaza propriul statut de organizare si functionare si il supune spre

aprobare consiliului regional;

q) indeplineste atributiile privind elaborarea in parteneriat a Planului national de

dezvoltare;

r) asigura, impreuna cu organismele regionale specializate, colectarea si

centralizarea datelor la nivel regional, cu privire la utilizarea fondurilor

nerambursabile alocate regiunii, in scopul implementarii programelor de

dezvoltare regionala.

Art. 51

(1) Programele de dezvoltare regionala si cheltuielile de functionare a agentiilor pentru

dezvoltare regionala se finanteaza din Fondul pentru dezvoltare regionala, care se

constituie din:

a) alocari de la Fondul national pentru dezvoltare regionala;

b) contribuţii din bugetul regional;

c) surse financiare atrase din sectorul privat, de la banci, investitori straini, Uniunea

Europeana si de la alte organizatii internationale.

(2) Pentru managementul si implementarea programelor de dezvoltare regionala si de

cooperare transfrontaliera, precum si pentru indeplinirea corespunzatoare a

atributiilor delegate de institutia nationala cu atributii in acest domeniu, finantarea

se realizeaza in baza unor contracte negociate si incheiate pentru managementul

18

administrativ, tehnic si financiar al programelor de dezvoltare regionala si al

programelor de cooperare transfrontaliera.

(3) Pentru implementarea programelor nationale prin agentiile pentru dezvoltare

regionala si/sau pentru indeplinirea unor atributii delegate acestora de institutiile

nationale, finantarea se realizeaza in baza unor contracte negociate si incheiate cu

institutiile respective pentru implementarea programelor nationale.

(4) Operatiunile financiare privind executarea programelor si/sau proiectelor finantate

din fonduri publice se deruleaza de catre agentiile pentru dezvoltare regionala, prin

unitatile teritoriale ale Trezoreriei Statului.

(5) Fondul pentru dezvoltare regionala nu poate avea alta destinatie decat cea

prevazuta de prezenta lege.

(6) Disponibilitatile inregistrate la finele exercitiului financiar la Fondul pentru

dezvoltare regionala se reporteaza in anul urmator, cu aceeasi destinatie.

(7) Disponibilitatile inregistrate la finele exercitiului financiar in bugetul agenţiilor pentru

dezvoltare regionala se reporteaza in anul urmator.

SECŢIUNEA III. Birourile Regionale pentru Cooperare Transfrontalieră

Art. 52

(1) Agentiile de dezvoltare regionala din regiunile care au in componenta lor judete

situate de-a lungul frontierei comune se pot asocia formand birouri regionale

pentru cooperare transfrontaliera, in scopul asigurarii managementului

administrativ, financiar si tehnic al programelor de cooperare transfrontaliera.

(2) Atributiile si obiectivele fiecarui birou regional de cooperare transfrontaliera se vor

stabili prin statutul de organizare si functionare care va fi avizat de agentia pentru

dezvoltare regionala.

(3) Birourilor regionale pentru cooperare transfrontalieră le sunt aplicabile prevederile

OG nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările

ulterioare, cu excepţia celor referitoare la numărul de membri care poate fi mai mic

de 3.

(4) Operatiunile financiare privind executarea programelor si/sau proiectelor finantate

din fonduri publice se deruleaza de birourile regionale pentru cooperare

transfrontaliera, prin unitatile teritoriale ale Trezoreriei Statului.

Art. 53

(1) Competenţa teritorială a birourilor regionale pentru cooperare transfrontalieră este

doar pe raza judeţelor din proximitatea zonelor de frontieră.

CAPITOLUL VI

Dispoziţii tranzitorii

SECŢIUNEA I. Dispoziţii tranzitorii privind alegerea consiliului regional şi a preşedintelui

consiliului regional

Art.54

Prevederile articolelor nr.13-17 din prezenta lege, privind alegerea consiliului

regional şi a preşedintelui consiliului regional, sunt aplicabile odată cu procesul

electoral referitor la alegerile locale si regionale din anul 2016.

Art. 55

19

(1) După intrarea in vigoare a prezentei legi se constituie in fiecare regiune un consiliu

regional si se alege un preşedinte si doi vicepreşedinti, cu respectarea procedurii

de la prezenta secţiune.

(2) Mandatul consilierilor regionali, al președintelui consiliului regional, precum si al

vicepreşedinţilor aleşi după intrarea in vigoare a prezentei legi, se incheie odată cu

alegerea consiliului regional şi a preşedintelui său, in cadrul alegerilor locale si

regionale din anul 2016.

Art. 56

(1) In termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a Legii de revizuire a Constituţiei,

Guvernul va numi câte un prefect regional in fiecare regiune.

Art. 57

(1) In termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a Legii de revizuire a Constituţiei,

fiecare dintre prefecţii regionali numiţi in condiţiile art.56 va emite ordinul privind

alegerea consiliului regional şi a preşedintelui consiliului regional.

Art.58

(1) Şedinţa de constituire a consiliului regional va fi condusă de către preşedintele in

funcţie al Consiliului pentru Dezvoltare Regională.

(2) Secretariatul tehnic al organizării şedinţei de alegere a consiliului regional va fi

asigurat de către Agenţia pentru Dezvoltare Regională, prin grija directorului

general/directorului agenţiei.

Art.59

(1) Preşedintele consiliului regional va fi ales prin votul egal, direct, secret şi liber

exprimat al tuturor consilierilor judeţeni, primarilor şi preşedinţilor de consilii

judeţene, in funcţie, din unităţile administrativ teritoriale care compun regiunea

respectivă, aleşii locali respectivi având calitatea de electori.

(2) Poate candida pentru ocuparea funcţiei de preşedinte al consiliului regional oricare

preşedinte al consiliului judeţean, primar sau consilier judeţean, in funcţie, din

unităţile administrativ teritoriale care compun regiunea respectivă.

(3) Va fi declarat ales preşedinte candidatul care intruneşte majoritatea voturilor

valabil exprimate ale electorilor.

(4) In situaţia in care preşedintele nu este ales din primul tur de scrutin, se va

organiza un nou tur de scrutin la care vor participa candidaţii situaţii pe primele

două locuri in funcţie de numărul de voturi exprimate in favoarea lor.

Art.60

(1) Consiliul regional, in componenţa numerică prevăzută la art.14, va fi constituit

astfel:

a) din preşedinţii de consilii judeţene care fac parte din Consiliile pentru

Dezvoltare Regională, conform Legii nr.315/2004 privind dezvoltarea regională din

România, cu modificările şi completările ulterioare, aceştia devenind membri de

drept, fără a fi aleşi de către electori;

b) din primarii municipiilor care fac parte din Consiliile pentru Dezvoltare

Regională, conform Legii nr.315/2004 privind dezvoltarea regională din România,

cu modificările şi completările ulterioare, aceştia devenind membri de drept, fără a

fi aleşi de către electori;

c) din primarii oraşelor care fac parte din Consiliile pentru Dezvoltare

Regională, conform Legii nr.315/2004 privind dezvoltarea regională din România,

cu modificările şi completările ulterioare, aceştia devenind membri de drept, fără a

fi aleşi de către electori;

d) din membri aleşi, care reprezintă diferenţa dintre numărul prevăzut la

art.14 şi totalul membrilor de la lit.a)-c) de mai sus.

(2) In situaţia in care presedintele consiliului regional, ales in condiţiile art.59,

provine din una din categoriile de membri de la lit.a)-c) ale alin.1, locul său ca si

consilier regional va fi ocupat de un membru ales.

(3) Consiliul regional in componenţa prevăzută la alin.1)-2) se completează cu

preşedintele consiliului regional, ales conform prevedrilor art.59, care are drept de

vot şi conduce şedinţele acestuia.

Art.61

(1) Consilierii regionali sunt aleşi prin votul egal, direct, secret şi liber exprimat al

tuturor consilierilor judeţeni, primarilor şi preşedinţilor de consilii judeţene, in

funcţie, din unităţile administrativ teritoriale care compun regiunea respectivă.

Art.62

(1) Pentru calitatea de consilier regional poate candida orice primar de municipiu,

oraş sau comuna, ori consilier judeţean, in funcţie, din unităţile administrativ

teritoriale care compun regiunea respectivă si care nu sunt membri de drept in

condiţiile lit.a)-c) ale art.60.

Art.63

(1) Numărul de candidaţi declarati aleşi, in ordinea descrescătoare a numărului de

voturi primite, va fi cel necesar pentru completarea consiliului regional după

stabilirea membrilor de drept conform prevederilor art.59.

(2) Candidaţii care nu vor fi declaraţi aleşi sunt consideraţi membri supleanţi ai

consiliului regional, urmând să inlocuiască orice membru al consiliului, indiferent

de modul de desemnare, in cazul incetării mandatului acestuia din urmă.

Art.64

(1)Consiliul regional ales in componenţa prevăzută la art.60 va alege din rândul membrilor

săi 2 vicepreşedinţi.

(2) Vor fi declaraţi aleşi vicepreşedinţi primii 2 candidaţii care obţin cele mai multe voturi

valabil exprimate de către consilierii judeţeni, indiferent de numărul acestora.

Art.65

(1) Prin excepţie de la legislatia privind regimul incompatibilităţilor şi al conflictelor de

interese, membrii consiliului regional prevăzuţi la art.60 vor putea cumula funcţia

de consilier regional cu cea pe care o deţin ca urmare a alegerilor locale din 10

iunie 2012.

(2) Membrii consiliului regional vor depune jurământul.

Art.66

(1)Schimbarea din functie a preşedintelui consiliului regional, ales in condiţiile

tranzitorii ale prezentei legi, se poate face cu votul a ¾ din numărul total al electorilor

prevăzuţi la art.59 alin.1.

(2) Iniţiativa schimbării din funcţie a presedintelui consiliului regional trebuie să

intrunească acordul scris a cel puţin jumătate plus unu dintre electorii prevăzuţi la art.59

alin.1.

(3) Lista cu semnăturile privind iniţiativa de schimbare din funcţie a preşedintelui

consiliului regional se depune si se înregistrează atât la la sediul consiliului regional, cât si

la sediul prefectului regional.

(4) In termen de 5 zile de la data inregistrării initiativei de schimbare din funcţie a

preşedintelui consiliului regional, preşedintele este obligat să convoace, prin dispoziţie,

şedinţa de votare a schimbării sale din funcţie.Data şedinţei nu va fi stabilită mai târziu de

21

30 de zile calendaristice de la data inregistrării iniţiativei de schimbare din funcţie a

presedintelui consiliului regional.Dispoziţia de convocare va fi comunicată in aceeaşi zi

prefectului regional.

(5)Convocarea şedinţei se va face cu minim 7 zile calendaristice anterioare datei

de desfăşurare a acesteia.

(6)In situaţia in care presedintele consiliului regional nu convoacă sedinţa de

votare a schimbării sale din funcţie in termenul prevăzut la alin.5, prefectul regiunii va

convoca respectiva şedinţă prin ordin, in termen de 3 zile de la refuzul preşedintelui.

Art.67

(1) Buletinele de vot privind schimbarea din funcţie a preşedintelui consiliului

regional va conţine intrebarea „Sunteţi de acord cu schimbarea din funcţia de

preşedinte al consiliului regional a dnei/dlui____?”, precum si două variante de

răspuns: „DA” şi „NU”.

(2) Presedintele consiliului regional se consideră schimbat din funcţie in situaţia in

care ¾ dintre electorii prevăzuţi la art.59 alin.1 votează „DA” din total voturi

valabil exprimate.

(3) Schimbarea din funcţia de preşedinte a consiliului regional sau menţinerea

acestuia in functie se consemnează intr-o hotărâre de consiliu regional care nu

mai este supusă votului consilierilor regionali .

Art.68

(1) Dacă in urma procedurilor prevăzute la art.65-66 se constată încetarea funcţiei de

preşedinte de consiliu regional, se organizează, in aceeaşi şedinţă procedura de

alegere a unui nou preşedinte.

(2) Procedura de alegere a noului preşedinte se derulează conform prevederilor

art.59.

Art.69

(1)Iniţiativa schimbării din funcţia de vicepreşedinte poate aparţine preşedintelui

consiliului regional sau unei treimi din consilierii regionali in funcţie.

(2)Hotărârea de schimbare din funcţie a vicepresedinţilor consiliului regional se adoptă

cu votul a două treimi din numărul consilierilor regionali care compun consiliul regional.

Art.70

(1)Preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului regional nu pot fi schimbaţi din funcţie

in ultimele 6 luni ale mandatului.

(2)In situaţia vacantării funcţiei de preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului

regional ca urmare a decesului, arestării preventive mai mult de 30 de zile sau

demisiei deţinătorului acesteia, se organizează alegeri pentru aceste funcţii in termen

de 30 de zile de la vacantarea acestora, conform metodologiei specifice fiecăreia

dintre aceste funcţii, şi cu aplicabilitatea prevederilor alin.1.

(3)In cazul vacantării funcţiei de preşedinte al consiliului regional in ultimele 6 luni

de mandat, atribuţiile acestuia vor fi exercitate de către vicepreşedintele care a obţinut

cele mai multe voturi la investirea in funcţia de vicepreşedinte. In această situaţie nu

se alege un nou vicepreşedinte al consiliului regional, doar se completează consiliul

regional cu un nou membru dintre cei aflaţi pe lista supleanţilor.

SECŢIUNEA II. Dispoziţii tranzitorii privind funcţionarea consiliului regional

Art.71

(1) Consiliul regional constituit in condiţiile art.53-64 îşi va desfăşura activitatea

conform prevederilor art.1-52 din prezenta lege.

(2) In termen de 15 zile de la constituirea consiliului regional, primarul localităţii de

reşedinţă a consiliului regional va pune la dispoziţia acestuia un imobil funcţional in

care să îşi desfăşoare activitatea.

(3) Consiliul regional va avea un drept de administrare asupra imobilului respectiv,

dreptul de administrare putând fi transformat, prin hotărâre a consiliului local, in

drept de proprietate publică al regiunii, la solicitarea consiliului regional.

Art.72

(1) Pe o durată de maxim 6 luni de la constituirea consiliului regional, activitatea de

secretariat a acestuia va fi desfăşurată de Agenţia pentru Dezvoltare Regională.

(2) Pe o durată de maxim 6 luni de zile de la constituirea consiliului regional, hotărârile

consiliului regional şi dispoziţiile preşedintelui consiliului vor fi contrasemnate de

către un consilier juridic desemnat in acest sens de către directorul

general/directorul al Agenţiei pentru Dezvoltare Regională.

(3) In termenul de la alin.1 se vor organiza concursuri, conform legislatiei muncii sau a

celei privind funcţionarii publici, după caz, pentru ocuparea funcţiei de secretar al

regiunii, precum şi a celorlalte posturi din organigrama consiliului regional.

Art.73

(1) Agentiile pentru pentru Dezvoltare Regională şi Birourile Regionale pentru

Cooperare Transfrontalieră îşi păstrează structurile organizatorice, precum şi

drepturile şi obligatiile personalului, aşa cum sunt ele stabilite la momentul intrării

in vigoare a prezentei legi.

SECŢIUNEA III. Dispoziţii tranzitorii privind competenţele regionale

Art. 74

(1) Competenţele pe care regiunile ar urma să le exercite aparţin în principal

administraţiei publice centrale. Acestea vor fi transferate treptat către autorităţile

publice regionale, prin legi, ordonanţe sau hotărâri de guvern, după caz, în

termen de maxim un an de la intrarea in vigoare a prezentei legi.

(2) Transferul de competenţe este guvernat de următoarele principii:

a) trebuie făcută distincţia între competenţele conferite regiunilor şi cele care rămân la

administraţia centrală;

b) trebuie să se estimeze fondurile şi resursele umane necesare pentru a putea

exercita aceste competenţe;

c) se va încerca să se evite duplicarea.În acest scop, resursele transferate sunt

exclusiv cele alocate de stat înainte ca procesul de transfer să fii început;

d) tot acest proces se bazează pe consens, fiind acordul părţilor.

(3) Transferul implică cel putin trecerea trecerea competenţelor, împreună cu

infrastructura, resursele si bugetele implicite fiecărui domeniu dar nu se limiteaza

la acestea.

(4) Instituţiile si autorităţile centrale de la care se preiau competenţele conform

prevederilor prezentei legi, vor avea in continuare competentele de reglementare,

coordonare si control in domeniile respective.

SECŢIUNEA IV. Dispoziţii tranzitorii privind bugetul regional

Art. 75

(1) Fondul pentru Dezvoltare Regională va fi alimentat din:

a) alocări directe de la bugetul regiunii;

23

b) resurse financiare atrase prin proiecte de la Uniunea Europeană;

c) alte resurse atrase din sectorul privat şi de la alte organizaţii internaţionale.

(2) În exerciţiu bugetar prezent, bugetul regional se va alimenta din transferuri de la

bugetul naţional pentru următoarele categorii de cheltuieli:

a) Cheltuiele pentru activitatea de funcţionare a aparatului propriu;

b) Cheltuieli pentru dezvoltare regională;

c) Cheltuieli pentru activitatea de planificare şi programare regională;

d) Cheltuieli pentru cofinanţarea de proiecte europene şi strategice implementate în

regiune.

SECŢIUNEA V. Dispoziţii tranzitorii privind Consiliul Economic si Social

Art. 76

(1) In termen de maxim 90 de zile de la prima şedinţă a Consiliul Regional, se va

constitui la nivelul fiecărei regiuni un Consiliu Economic şi Social.

(2) Membrii Consiliului Economic şi Social vor proveni din categoriile sociopreofesionale

menţionate la art. 46 aliniatul 1.

(3) Stabilirea portofoliului si tipului de institutii care vor face parte din Consiliul

Economic si Social va fi facuta de catre Agentia pentru Dezvoltare Regionala.

(4) Componenta Consiliului Economic şi Social va fi validată în proxima şedinţă a

Consiliului Regional.

Art.77

(1) In termen de 60 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei legi se abrogă

Legea nr.315/privind dezvoltarea regională in România, cu modificările si

completările ulterioare.

(2) Prezenta lege va influenţa şi va determina modificări la nivelul următoarelor legi şi

hotărâri de Guvern:

a) Constituţia României;

b) Legea administratie publice;

c) Legea privind finantele publice locale;

d) Legea 500/2002privind finantele publice;

e) Legea bugetului de stat;

f) Legea electorala;

g) Legea nr. 340/2004 privind institutia prefectului

h) Legea 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia;

i) HG 457/2008 privind cadrul institutional de coordonare si de gestionare a

instrumentelor structurale;

j) Codul Silvic;

k) altele.