REFORMA INVATAMANTULUI- DEZVOLTAREA, CERCETAREA SI INOVAREA

Pentru cadrele didactice din invatamant cea mai mare asteptare este legata de reformarea sistemului educational. Aceasta reformare trebuie sa stea in centrul atentiei noului Guvern, imediat dupa ce acesta se va instala.

Cred ca noul ministru al educatiei are si competenta si dorinta de a realiza reformarea sistemului educational ca o cerinta a contextului actual european si mondial.

Cadrele didactice trebuie sa cunoasca o serie de documente necesare reformarii in domeniul educatiei.Unul dintre aceste documente se refera la Strategia "Educatie si Cercetare pentru Societatea Cunoasterii".
.
I. PREAMBULStrategia „Educaţie şi Cercetare pentru Societatea Cunoaşterii” se constituie ca al treilea pas dintr-un demers sistematic la care s-a angajat Preşedinţia României.În 19 ianuarie 2007 a fost înfiinţată Comisia Prezidenţială pentru Analiza şi ElaborareaPoliticilor din domeniile educaţiei şi cercetării, o comisie de experţi care a prezentat într-un raport făcut public pe 12 iulie 2007 şi intitulat România educaţiei, România cercetării diagnoza sistemului, ca şi principalele soluţii la problemele identificate. Pe baza Raportului şi a discuţiilor publice ulterioare, a fost elaborat Pactul Naţional pentru Educaţie, semnat în data de 5 martie 2008 de către liderii tuturor partidelor parlamentare şi ulterior de Academia Română şi reprezentanţii altor 22 de organizaţii sindicale, studenţeşti, asociaţia părinţilor, de alte organizaţii neguvernamentale interesate de bunul mers al educaţiei şi cercetării în România.Strategia de faţă vizează dezvoltarea educaţiei şi cercetării în perioada 2009-2015 şi se întemeiază, aşadar, pe două tipuri de demersuri: unul de expertiză, celălalt de angajament politic major. Ştim unde suntem. Acum este momentul să spunem clar:- unde vrem să ajungem,- ce măsuri trebuie luate şi- ce acţiuni trebuie întreprinse pentru a ne atinge ţintele propuse.Educaţia şi cercetarea, oricât de nobile ar fi, nu sunt activităţi în sine; ele sunt mijloace prin care construim un tip de societate. Întrebarea „Ce-i de făcut cu educaţia şi cercetarea în România?”este strâns legată de o alta, şi anume „Ce fel de ţară ne dorim?”. Strategia de faţă conţine soluţiile operaţionale pentru perioada 2009-2015, astfel încât prin educaţie şi cercetare să construim înRomânia o societate a cunoaşterii, singura care poate aduce prosperitatea, dezvoltarea durabilă şidezvoltarea personală a fiecărui cetăţean.

II. OBIECTIVE: Promovarea celor patru piloni ai societăţii cunoaşterii – educaţia, cercetarea, dezvoltarea şi inovarea – nu înseamnă doar susţinerea prioritară a acestor activităţi sociale; înseamnă, înprimul rând, o nouă grilă de valori. Trebuie să facem în aşa fel încât cei care învaţă permanent,cei care cercetează, cei care contribuie la dezvoltarea şi inovarea instituţiilor sau tehnologiilor să se bucure de cel mai înalt prestigiu social. Toate măsurile şi acţiunile propuse în această strategie tintesc nu numai un nou aranjament instituţional şi legislativ, cât mai ales un nou angajament axiologic, o nouă ierarhie de valori care să ne scoată din debusolarea axiologică pe care am trăit-o după 1989. Nu putem să realizăm în România o economie şi o societate a cunoaşterii fără să credem în valorile: învăţarea înseamnă dezvoltarea-inovarea instituţiilor şi tehnologiilor, cercetarea pusă în slujba rezolvării problemelor complexe cu care ne confruntăm.Obiectivul final al acestei strategii este asumarea socială, reală, a unei noi scale de valori,necesară pentru realizarea consecventă a opţiunilor ce corespund unei economii a cunoaşterii. Vom reuşi dacă aceste valori se vor regăsi în acţiunile noastre, nu doar în discursurile ocazionale ale mai marilor zilei.În baza analizelor efectuate, afirmăm că, printr-un efort susţinut, până în 2015, putem şitrebuie să atingem următoarele obiective specifice:1. Situarea performanţelor elevilor români la testele internaţionale (PISA, PIRLS,TIMSS) în topul primelor 10 ţări ale lumii;2. Plasarea a cel puţin 3 universităţi româneşti în topul primelor 500 de universităţi din lume;3. Creşterea de 5 ori a producţiei ştiinţifice şi triplarea indicelui global de inovare, ceea ce ne-ar permite să atingem media actuală a UE la aceşti indicatori;4. Reducerea ratei de părăsire prematură a sistemului de educaţie sub 5% (acum este de23,6%);5. Eliminarea diferenţelor esenţiale dintre învăţământul rural şi cel urban, dintre oportunităţile de învăţare oferite grupurilor dezavantajate (grupuri minoritare, copiicu nevoi speciale etc.) şi cele oferite majorităţii;6. Transformarea educaţiei permanente într-o practică socială curentă la nivelul fiecărei instituţii, publice sau private. Creşterea până la 20% a ratei de participare a adulţilorla educaţia permanentă;7. Transformarea corpului didactic într-o elită profesională a naţiunii;8. Centrarea şcolii pe nevoile beneficiarului (elevi/studenţi, angajatori, comunitate);9. Alocarea a cel puţin 7% din PIB pentru educaţie şi cercetare şi condiţionarea cuantumului resurselor alocate unităţilor din sistem de rezultatele efectiv obţinute.Pentru a atinge aceste obiective, sunt necesare mai multe măsuri şi acţiuni, care sunt prezentateîn continuare.

III. MĂSURI ŞI ACŢIUNI DE IMPLEMENTAREIII.A. ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR În ceea ce priveşte învătământul preuniversitar, avem în vedere următoarele măsuri:1. Compatibilizarea ciclurilor de învăţământ cu cerinţele unei educaţii moderne şi cu Cadrul European al calificărilor.Argumente :Studiile actuale arată că educaţia timpurie (inclusiv cuprinderea unei părţi a ei înînvăţământul obligatoriu) este cea mai eficientă investiţie în educaţie. Clasa pregătitoare obligatorie produce egalitate de şanse şi echitatea oportunităţilor de învăţare, optimizează adaptarea la cerinţele şcolii şi îmbunătăţeşte performanţele şcolare în primele clase. Integrarea clasei a IX-a în gimnaziu este o modalitatea esenţială de a reduce rata abandonului şcolar timpuriu,cele mai mari pierderi înregistrându-se, în prezent, la trecerea din clasa a VIII-a în clasa a IX-a.Utilizarea calculatorului a devenit o condiţie esenţială pentru munca şi viaţa oricărui adult. Ca atare, achiziţia competenţelor de bază în utilizarea calculatorului (de nivel ECDL1-Start: „Noţiunide bază despre tehnologia informaţiei,” „Utilizarea computerului şi organizarea fişierelor”,„Editare de text”, „Informaţie şi comunicare”) la finalul învăţământului obligatoriu devine o necesitate. Dobândirea competenţelor de nivel ECDL-Complet până la finalul liceului, indiferentde tipul acestuia, maximizează şansele absolvenţilor pe piaţa muncii şi capacitatea lor de a valorifica maximal oportunităţile ulterioare de învăţare. Ministerul Educaţiei şi Cercetării va asigura, în acest sens, infrastructura şi echipamentele necesare, va încheia parteneriate cu centrele acreditate ECDL sau îşi va crea şi acredita propriile centre.Acţiuni:

1.1. Legiferarea unei noi structuri a sistemului de învăţământ.

Termen: 2009.

Statul va sigura un învăţământ generalizat şi gratuit timp de 13 ani, de la clasa pregătitoare până la sfârşitul liceului. Învăţământul obligatoriu va cuprinde clasa pregătitoare + învăţământul1 ECDL – European Computer Driving License = Permis European de utilizare a computerului. ECDL-Start certificăcompetenţele de bază; ECDL-Complet certifică competenţe avansate.primar + învăţământul gimnazial (inclusiv clasa a IX-a) şi se va finaliza cu o Diplomă de Studii şiun Certificat profesional (care să ateste nivelul 1 de calificare profesională şi achiziţiacompetenţelor de utilizare a calculatorului la nivel ECDL-Start, modulele 1, 2, 3, 7 din ECDL).Învăţământul liceal (clasele X-XII) se va desfăşura în trei profiluri de licee (teoretic, tehnologic şivocaţional) şi se va finaliza cu: a) Diplomă de absolvire a liceului b) Licenţă europeană de utilizare a computerului (ECDL-Complet); c) Certificat profesional (nivel 3 de calificare –numai pentru liceele tehnologice)..1.3. Luarea deciziilor administrative privind amplasarea şi dotările necesare pentruclasa pregătitoare şi pentru clasa a IX-aDeciziile vor fi luate în concordanţă cu condiţiile locale
1.4. Constituirea consorţiilor şcolare. Consorţiile şcolare sunt înţelegeri contractuale între unităţile şcolare dintr-o arie geografică(constituite în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării). Formarea consorţiilor şcolare se face cu scopul de a optimiza utilizarea infrastructurii pentru educaţie, a resurselor materiale şi a forţei de muncă. Consorţiile vor permite libera circulaţie a personalului în cadrul lor, pe verticală (ex. gimnazii-licee) sau pe orizontală (ex. liceu-liceu),astfel încât restructurarea ciclurilor curriculare să nu sincopeze normele didactice şi accesul neîngrădit al elevilor la resursele de învăţare.Termen: 2009-2011.

1.5. Dotarea tuturor şcolilor cu calculatoare conectate la internet. Odată stabilită noua reţea şcolară, în profil geografic şi comunitar, se va proceda la dotarea completă a şcolilor cu calculatoare conectate la internet şi cu soft-uri educaţionale capabile să ridice calitatea predării şi a învăţării.Termen: 2010.2.

Reforma curriculară şi a procedurilor de evaluare. A rgumente: Atât cercetările actuale din ştiinţele învăţării, cât şi beneficiarii sistemului de învăţământ,susţin centrarea curriculumului pe competenţe, nu pe informaţii. Competenţele sunt blocuri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care optimizează rezolvarea de probleme. Strategia precizează care sunt competenţele cheie pe care trebuie să se bazeze sistemul de învăţământ. Ele sunt compatibile cu competenţele promovate la nivelul Uniunii Europene şi asigură flexibilitatea învăţării. Ţinând cont de evoluţia minţii elevilor şi de facilităţile oferite de TIC, toate conţinuturile curriculare trebuie digitalizate şi trebuie constituită o Bibliotecă Şcolară Virtuală, astfel încât cele mai bune resurse de învăţare să fie accesibile oricărui elev, nelimitat. Reforma curriculară implică, automat, o reformă a modului în care sunt evaluaţi elevii. O metodologie de evaluare necompatibilă cu noul curriculum va crea unul paralel. Elevii vor învăţa mai degrabă ceea ce va fi evaluat decât ceea ce este stabilit în curriculum. Strategia susţine o evaluare congruentă cu ciclurile şcolare, centrată pe competenţe, care să ofere feed-back realelevilor şi care să stea la baza planurilor individuale de învăţare.Acţiuni2.1. Centrarea curriculumului pe 8 categorii de competenţe-cheie. Aceste 8 categorii de competenţe-cheie sunt:a) Competenţe de comunicare în limba maternă şi în două limbi de circulaţieinternaţională;b) Competenţe fundamentale de matematică, ştiinţe şi tehnologie;c) Competenţe digitale (de utilizare a tehnologiei informaţiei pentru cunoaştere şirezolvarea de probleme);d) Competenţe axiologice sau de valorizare (necesare pentru participarea activă şi responsabilă la viaţa socială);e) Competenţe pentru managementul vieţii personale şi al evoluţiei în carieră;f) Competenţe antreprenoriale;g) Competenţe de expresie culturală;h) Competenţe de a învăţa pe tot parcursul vieţii. Absolvenţii învăţământului obligatoriu vor dobândi aceste competenţe la nivel de bază, iar absolvenţii de liceu – la nivel avansat. Pe baza acestor competenţe se va putea stabili clar profilul de formare (= ce vrem să ştie elevul) pentru fiecare ciclu de studii. Pentru fiecare disciplină din planul de învăţământ, conţinuturile de învăţare se vor organiza în aşa fel, încât să contribuie coordonat la formarea competenţelor menţionate. Criteriul principal de evaluare şi aprobare a unui manual şcolar va fi legat de măsura în care contribuie la formarea competenţelor menţionate.Se va crea o bancă de itemi, cu funcţie orientativă, pentru a-i ajuta pe profesori ca, în notarea la clasă, să evalueze competenţe, nu informaţii.

Termen: 2009-2010.2.2.

Introducerea disciplinei Tehnologia informaţiei şi comunicării (TIC), ca disciplină opţională în clasele I-IV şi ca disciplină obligatorie în clasele V-XIIAceastă disciplină are funcţia de a forma competenţele necesare pentru nivelul ECDL-Start şi ECDL-Complet. Competenţele de utilizare a TIC oferă premise favorabile de învăţare pe tot parcursul vieţii şi de dezvoltare a carierei personale.

Termen: 2010.

2.3. Flexibilizarea curriculumului. Flexibilizarea curriculumului se va realiza pe două dimensiuni:a) prin creşterea proporţiei orelor în curriculumul la dispoziţia şcolii (CDŞ);b) prin creşterea gradelor de libertate a profesorului în implementarea curriculumului în interiorul fiecărei discipline. Ponderea CDŞ în ansamblul curriculumului va fi de 20% la nivelul învăţământului obligatoriu şi de 33% la nivelul liceului. Ce anume se va învăţa în 1/5 din orele din învăţământul obligatoriu şi 1/3 din orele de la nivelul liceului se va decide la nivelul fiecărei şcoli, în funcţie de nevoile de învăţare ale copiilor, nu în funcţie de nevoile de normare ale cadrelor didactice. Şcolile vor putea astfel să se centreze pe elev şi pe nevoile comunităţii, dar şi să se diferenţieze în funcţie de oferta de cursuri către beneficiari. Concomitent, este nevoie de o flexibilizare a curriculumului în interiorul fiecărei discipline.Curriculumul naţional va acoperi doar 75% din orele de predare, lăsând la dispoziţia cadrului didactic 25% din timpul alocat disciplinei respective. În funcţie de caracteristicile elevilor şi de strategia şcolii din care face parte, profesorul va decide dacă procentul de25% din timpul alocat disciplinei va fi folosit pentru învăţare remedială în cazul copiilor cu probleme, pentru consolidarea cunoştinţelor sau pentru stimularea celor capabili deperformanţe superioare. Pentru prima dată, flexibilizarea curriculară va permite profesorului să realizeze planuri individuale de învăţare pentru fiecare elev.Flexibilizarea curriculumului va produce individualizarea învăţării.

Termen: 2009-2011.

2.4. Digitalizarea conţinuturilor curriculare şi crearea unei Biblioteci ŞcolareVirtuale.Toate conţinuturile ce trebuie învăţate la şcoală, toate instrumentele de lucru, exemple orientative de probe de verificare a cunoştinţelor vor fi convertite şi în format digital şi accesibile permanent oricărui elev sau profesor, pe o platformă de învăţare tip LMS(Learning Management System), on-line. Lecţiile celor mai buni profesori vor fi procesate digital şi stocate pe platforma de e-learning. Prin internet, orice elev va avea astfel acces la lecţiile celui mai bun profesor. Se vor crea „laboratoare virtuale” pentru a compensa şi/sauîntregi dotarea laboratoarelor şcolare. Pentru fiecare disciplină, se va crea o bază de resurse digitale, astfel încât fiecare profesor sau elev să poată avea acces rapid şi gratuit la informaţiile şi instrumentele necesare pentru o învăţare cât mai eficientă. Producţia de conţinuturi digitale pentru învăţare (e-contents) va deveni un criteriu de performanţăprofesională al profesorilor. Curriculumul digital şi Biblioteca Şcolară Virtuală vor fiîmbogăţite permanent, respectând cerinţele de calitate şi standardele internaţionale (ex.SCORM, 2004).

Termen: 2009-2011.

2.5. Formarea profesorilor şi a directorilor de şcoli pentru gestiunea şi aplicarea unui nou curriculum. Centrarea curriculumului pe competenţe, sporirea considerabilă a flexibilităţii curriculare,introducerea disciplinei TIC şi digitalizarea curriculumului sunt potenţialităţi care riscă să rămână slab valorificate fără o formare adecvată a cadrelor didactice şi a managerilor de şcoli. Trebuie create şi puse la dispoziţia şcolilor, a directorilor şi a profesorilor instrumente de analiză a nevoilor de învăţare, de analiză a caracteristicilor elevilor, de proiectare şi de evaluare a unui curriculum descentralizat, astfel încât noul curriculum să producă profit cognitiv maxim pentru elevi.

Termen: 2009-2011.

2.6. Modernizarea procedurilor de evaluare. Evaluările şcolare practicate până acum în România au o serie de deficienţe majore: 1) se evaluează mai degrabă informaţiile reţinute decât competenţele formate; 2) nu există nici o legătură între ritmul evaluărilor şi ciclurile curriculare de dobândire a competenţelor; 3)evaluările sunt utilizate doar pentru a stabili ierarhii, în loc să fie prioritar utilizate pentru a oferi feed-back elevilor şi părinţilor şi pentru a întemeia planuri individuale de învăţare. În plus, supralicitarea lor atât de către profesori, cât şi de către părinţi, a generat tot mai multe fraude şi acte de corupţie. Poate mai grav decât orice altceva, selectarea unui număr de subiecte din Curriculumul Naţional (curriculum obligatoriu) şi afişarea lor pe internet, au dinamitat complet curriculumul naţional, creând un curriculum paralel.
Pentru a reuşi, reforma curriculară trebuie în mod obligatoriu asociată cu o reformă a procedurilor de evaluare, având la bază următoarele principii:(1) Evaluările curente şi cele periodice verifică nu memoria informaţiilor, ci competenţele;(2) Fiecare ciclu de achiziţie a competenţelor (= ciclu curricular) se asociază cu un tip de evaluare periodică;(3) Evaluările periodice se finalizează nu numai cu un punctaj obţinut de elev, ci şi cu:a) un raport detaliat trimis părintelui/tutorelui privind situaţia şcolară a copilului şi consilierea corespunzătoare a părinţilor/tutorilor;b) un plan individualizat de învăţare, de recuperare (pentru copiii cu deficienţe deînvăţare), de accelerare (pentru copiii supradotaţi) sau de consolidare a cunoştinţelor dobândite;(4) Nu există teme separate pentru examene, altele decât temele curriculumului. Toate temele din Curriculumul Naţional sunt evaluate, evitându-se astfel apariţia unui curriculum paralel care să-l arunce în derizoriu pe cel Naţional;(5) Niciuna dintre cele două evaluări naţionale (la sfârşitul învăţământului obligatoriu şibacalaureatul) nu se vor finaliza în decizii binare de tip „admis-respins”, ci cu un punctaj,ca la testele tip PISA, care să arate performanţa personală a elevului în raport cu cerinţele curriculumului naţional;(6) Se înfiinţează un instrument de evaluare şi monitorizare comprehensivă a elevului, numitPortofoliul de educaţie al elevului. Acesta va conţine nu numai rezultatele evaluărilor periodice, ci şi rapoartele de evaluare, planurile individualizate de învăţare, notificări ale cadrelor didactice sau ale consilierului şcolar privind elevul, diplome şi certificate obţinute de elevi de la alte organisme acreditate decât şcoala proprie şi care dovedesc aptitudinile sau performanţele speciale ale acestora. Evaluarea unidimensională a elevilor doar prin notele obţinute la disciplinele şcolare trebuie să aibă un sfârşit. Portofoliul de educaţie va permite o evaluare mult mai complexă şi mai realistă a elevului. Portofoliul de educaţie, în format clasic şi electronic, va fi transmis automat de la un ciclu deînvăţământ la altul, constituind baza de cunoaştere şi evaluare multiaxială,comprehensivă, a elevului. Structura şi constituirea Portofoliul de educaţie va face obiectul unui Ordin al Ministrului Educaţiei.

Termen: 2009-2010.

Structura şi caracteristicile evaluărilor şcolare vor fi organizate după cum urmează:i. La finalul clasei pregătitoare, cadrul didactic responsabil întocmeşte un Raport de evaluare a competenţelor cognitive, emoţionale şi sociale ale copilului, în baza unei metodologii specifice;ii. La finalul clasei a II-a – finalul ciclului de achiziţii fundamentale (scris-citit,matematică), fiecare şcoală, în baza unei metodologii elaborate de MinisterulEducaţiei şi Cercetării, realizează evaluarea achiziţiilor fundamentale. Rezultatele evaluărilor sunt folosite pentru individualizarea planurilor de învăţare până la finalul clasei a IV-a pentru fiecare elev şi pentru un Raport de evaluare detaliat către părinţi. Rezultatele evaluării vor fi trecute în Portofoliul de educaţie al elevului;iii. La finalul clasei a IV-a, Ministerul Educaţiei şi Cercetării va realiza, prin eşantionare, o evaluare la nivel naţional. Evaluarea se va baza pe curriculumul naţional şi va avea itemi construiţi prin analogie cu cei din testele internaţionalePIRLS şi TIMSS. Scopul principal al acestei evaluări este de a obţine informaţii riguroase despre performanţele învăţământului primar şi politicile remediale ce trebuie implementate. Şcolile pot decide, în baza unor metodologii proprii şi alte modalităţi de evaluare a propriilor elevi de clasa a IV-a;iv. La finalul clasei a VI-a (finalul ciclului curricular „Dezvoltare”) toate şcolile, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, vor realiza evaluarea elevilor prin două probe trans-curriculare:- limbă şi comunicare (limba română şi o limbă străină),- matematică şi ştiinţe.Rezultatele evaluărilor vor fi utilizate pentru realizarea unui raport detaliat către părinţi, pentru orientarea şcolară către un anumit tip de liceu şi pentru individualizarea planurilor de învăţare pentru anii următori de studiu. Şcoala şi elevulvor avea, astfel, posibilitatea ca în clasele VII-IX (ciclul curricular: „Observare şiorientare”) să remedieze deficienţele constatate şi să orienteze elevul către tipul de liceu/tipul de carieră care i se potriveşte mai bine. Rezultatele evaluării, împreună cu planurile individuale de învăţare, se arhivează în Portofoliul educaţional al elevului.v. La finalul clasei a IX-a (finalul învăţământului obligatoriu şi al ciclului curricular„Observare şi orientare”) se va realiza o evaluare naţională trans-curriculară obligatorie a tuturor elevilor. Evaluarea va avea patru componente:1) Evaluarea competenţelor de comunicare în limba maternă şi în două limbi de circulaţie internaţională. Probele de evaluare vor verifica nivelul de achiziţiea curriculumului naţional şi vor avea itemi construiţi prin analogie cu cei dintestele PISA. Probele vor fi raportate la nivelurile de performanţă din CadrulComun European de Referinţă pentru Limbi, astfel încât rezultatele obţinutede elevi să poată fi folosite de aceştia oriunde în UE;2) Evaluarea competenţelor la matematică şi ştiinţe. Proba se va baza pe curriculumul naţional la matematică şi ştiinţe şi va avea itemi construiţi prin similitudine cu testele PISA;3) Evaluarea competenţelor de utilizare TIC de nivel ECDL-Start, printr-o probă practică;4) Evaluarea, prin calificative, a celorlalte competenţe-cheie de către diriginte,consilierul şcolar şi colectivul de profesori ai clasei respective, pe baza rezultatelor obţinute în ciclul gimnazial.Rezultatele obţinute de către elevi se vor exprima în puncte (componentele a şi b) sau calificative (componentele c, d), care să reflecte nivelul atins în dobândirea competenţelor cheie de către fiecare elev în parte. Nu se va opera cu nicio grupare binară a rezultatelor de tipul „admis-respins”. Detaliile evaluării naţionale de la finalul învăţământului obligatoriu vor face obiectul unei metodologii specifice.Absolvenţii învăţământului obligatoriu vor obţine:a) o Diplomă de Absolvire a învăţământului obligatoriu – cu o Anexă ladiplomă, în care vor fi înscrise punctajul şi calificativele la probele de evaluarea competenţelor cheie;b) un Certificat Profesional în care vor fi înscrise competenţele dobânditeconform ECDL-Start.Diploma de Studii (cu Anexa la diplomă), Certificatul Profesional şi alte înscrisurirelevante privind aptitudinile şi performanţele elevilor se includ în Portofoliul deeducaţie.Toţi absolvenţii de liceu vor putea urma învăţământul liceal în condiţii de gratuitate.Liceele au autonomie în stabilirea criteriilor de departajare, acolo unde numărul de înscrişi depăşeşte numărul de locuri oferite. Statul va acoperi toate costurile frecventării liceului pentru copiii provenind din mediul rural sau din grupuri socio-economice dezavantajate.
3. Accelerarea descentralizării în contextul asigurării calităţii.Argumente:Procesul de descentralizare, de aducere a deciziei cât mai aproape de locul unde se desfăşoară activitatea de bază, trebuie accelerat. Reuşita descentralizării depinde, în mare măsură, de două cerinţe care trebuie respectate: (1) descentralizarea trebuie să vizeze toate aspectele procesului de învăţământ: curriculum, resurse umane, finanţare şi administrare; (2) descentralizarea trebuie să contribuie la întărirea mecanismelor de asigurare a calităţii. Descentralizarea nu e scop în sine;ea are sens dacă face sistemul mai eficient, mai relevant, mai echitabil şi de o calitate mai bună. Statul va stimula, prin toate mijloacele, competiţia în sistemul de învăţământ.Acţiuni3.1. Descentralizarea financiară echilibrată.Finanţarea de care va dispune unitatea de învăţământ va avea patru componente:a) Finanţarea de bază, care e formată din costul standard/elev (preşcolar) + coeficienţide corecţie (pentru grupuri minoritare, dezavantajate, copii cu nevoi educaţionalespeciale). Ea va acoperi integral toate cheltuielile de personal, manuale, dotări generale şi întreţinere curentă. Finanţarea de bază se atribuie, prin administraţiilefinanciare judeţene – direct unităţilor de învăţământ, din bugetul de stat;b) Finanţarea complementară cuprinde cheltuielile de investiţii, reparaţii capitale şidezvoltarea reţelei şcolare. Finanţarea complementară este asigurată din bugetul de stat şi bugetele Consiliilor Locale. Consiliul Local decide distribuirea finanţării complementare către şcoli, pe baza proiectelor de dezvoltare instituţională a acestora,precum şi în funcţie de nevoile de dezvoltare a reţelei şcolare;c) Finanţarea suplimentară, formată din fonduri de la Consiliile Judeţene (fonduri de echilibrare, alte fonduri) şi Consiliile Locale, care stabilesc atât cuantumul, cât şi destinaţia acestora;d) Autofinanţarea, fonduri obţinute direct de unitatea de învăţământ, care sunt gestionate conform propriilor decizii.Proiectul de buget este întocmit de fiecare unitate de învăţământ, în baza unei metodologii stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi aprobat de Consiliul Local. Execuţia bugetară intră în responsabilitatea unităţii de învăţământ.Structura de finanţare prezentată mai sus asigură o autonomie crescută unităţilor deînvăţământ, dar şi responsabilităţi suplimentare. Ea ţine seama şi de studiile în domeniu, care arată că, în materie de reţea şcolară locală sau judeţeană, deciziile cele mai bine fundamentate se iau nu la nivelul unităţilor de învăţământ, ci la nivelul consiliilor locale, respectiv judeţene.

Termen: 2009-2012.

3.2. Descentralizarea deciziilor referitoare la resursele umane.Toate deciziile privind angajarea, motivarea, dezvoltarea carierei, formarea continuă şi concedierea personalului se vor lua la nivelul unităţii de învăţământ, în baza unei metodologii stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, care va intensifica procedurile de control al calităţii resursei umane. Directorii vor fi angajaţi pe bază de concurs, în baza unei metodologii specifice, de către Consiliul de Administraţie al şcolii. Consiliul de Administraţie va fi formatdin 1/3 membri cadre didactice din şcoală, 1/3 reprezentanţi ai părinţilor şi 1/3 – reprezentanţiai Consiliului Local. Directorul încheie cu Consiliul de Administraţie un contract de management. În cazul neîndeplinirii contractului de management, directorul poate fi demis la iniţiativa a 1/3 din membrii Consiliului de Administraţie, cu votul majorităţii simple.Directorul şcolii nu poate fi membru al vreunui partid politic.

Termen: 2009-2011.

3.3. Descentralizarea administrării şi curriculumului.Majoritatea deciziilor administrative trebuie luate la nivelul şcolii. Inspectoratul ŞcolarJudeţean va avea funcţii de :a) orientare, control şi formulare de criterii specifice privind asigurarea calităţii,b) instanţă de apel în relaţiile dintre unităţile de învăţământ şi angajaţi,c) centru de resurse pentru reţeaua şcolară la nivelul judeţului.Ministerul Educaţiei şi Cercetării se va concentra, în primul rând, pe elaborarea de politici şi strategii şi pe asigurarea eficienţei, echităţii, calităţii şi relevanţei sistemului de învăţământ.Curriculumul naţional e stabilit de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, iar deciziile aparţinândCDŞ şi flexibilitatea curriculară intra-disciplinară se iau la nivelul unităţilor de învăţământ.

Termen: 2009-2011.

3.4. Formarea resurselor umane pentru managementul descentralizat al unităţilor deînvăţământ.Pregătirea resurselor umane (directori de unităţi de învăţământ, contabil, aparat tehnic) este o urgenţă şi reprezintă o premisă esenţială a succesului descentralizării. Descentralizarea fără profesionalizarea managementului unităţilor şcolare va fi un eşec. Se va crea un Centru de Resurse pentru Managementul Unităţilor Şcolare, accesibil on-line,care să ofere permanent asistenţă, bune practici şi instrumente în procesul descentralizării.

Termen: 2009-2012.

3.5. Stimularea competiţiei pentru calitate
Competiţia, alături de finanţare şi formare continuă, reprezintă un factor hotărâtor în creşterea calităţii învăţământului. Ministerul Educaţiei şi Cercetării va finanţa programe speciale pentru trei tipuri de competiţii:a) Competiţii între şcoli. Aceste competiţii se vor baza pe evaluarea instituţională a fiecărei unităţi de învăţământ. Şcolile vor fi evaluate după două axe majore:incluziune şi performanţă. În urma evaluărilor pe fiecare dintre cele două axe, se va realiza o clasificare a şcolilor pe 5 nivele („Excelentă”, „Foarte bună”, „Bună”,„Satisfăcătoare”, „Nesatisfăcătoare”). Vor fi premiate substanţial atât şcolile cu excelenţă în incluziune, cât şi cele cu excelenţă în performanţă. Şcolile care vor fi evaluate ca „Satisfăcătoare” sau „Nesatisfăcătoare” vor fi supuse unei asistenţe şi monitorizări severe, cu decizii corespunzătoare.b) Competiţii între profesori. În baza unei metodologii specifice, şcolile vor desemna Profesorul anului, ca semn al excelenţei în predare. La nivel judeţean şi naţional va fi desemnat Profesorul anului pentru fiecare disciplină din planul de învăţământ.Excelenţa în predare va fi recompensată substanţial.c) Competiţii între elevi. Olimpiadele pe discipline vor fi puternic încurajate. Lor va trebui să li adauge Olimpiadele de creaţie tehnico-ştiinţifică şi artistică şi Olimpiadele sportive.Competiţia va produce diferenţiere şi ierarhii, va arăta unde este calitatea şi vom şti pe cine să recompensăm şi pe cine să penalizăm.

Termen: 2009-2012.

4. Reformarea politicilor în domeniul resursei umane.Argumente: Calitatea profesorilor este principalul factor care contribuie la succesul şcolar al elevilor,iar calitatea directorilor – o garanţie esenţială a bunei funcţionări a unităţilor de învăţământ. Pentrua avea un corp profesoral şi managerial de calitate, este nevoie de acţiuni ferme în domeniul salarizării, formării, evaluării şi a reconstrucţiei imaginii sociale a profesiei didactice şi a celor care o profesează.

Acţiuni:4.1. Diferenţierea salarizării în funcţie de performanţă. Pentru promovarea profesiei didactice, este necesară asigurarea unui salariu mediu în învăţământul preuniversitar echivalent cu 1,35 PIB/locuitor, ceea ce ar permite atingerea mediei de salarizare din ţările OECD. Salarizarea cadrelor didactice trebuie făcută diferenţiat,în funcţie de performanţele obţinute. Se va stabili o grilă de salarizare pe 5 niveluri, care să diferenţieze între performanţele de excelenţă (nivel 5) şi cele care sunt doar satisfăcătoare(nivel 1). Performanţa la clasă a cadrului didactic va fi mai importantă în stabilirea salariului decât gradul didactic sau vechimea în învăţământ.

Termen: 2009-2010.

4.2. Elaborarea unei noi metodologii de evaluare a cadrelor didactice.La sfârşitul anului şcolar, fiecare cadru didactic va fi evaluat. La baza evaluării vor sta:(a) Autoevaluarea prestaţiei la clasă;(b) Evaluarea din partea a 3 colegi de aceeaşi specialitate (unul desemnat de cadrul didactic în cauză, doi de către conducerea şcolii);(c) Evaluarea din partea conducerii şcolii.Coeficientul final de evaluare, variind între 1 şi 5 va fi stabilit de către Consiliul deAdministraţie şi va constitui baza salarizării pentru următorul an.Prestaţia la clasă şi progresul elevilor în învăţare trebuie să devină principalele criterii de evaluare şi pentru acordarea definitivatului şi a gradului II, nu notele obţinute de profesor la examenele pe disciplinele academice. Accesul la gradul didactic I se va face în baza unei contribuţii ştiinţifice sau didactice deosebite. Va fi introdus gradul didactic de ProfesorEmerit, pentru performanţe excepţionale în întreaga carieră.

Termen: 2009-2010.

4.3. Creşterea calităţii formării iniţiale şi continue.Următoarele decizii sunt urgente:a) Stabilirea criteriilor de acces în cariera didactică, printr-o metodologie elaborată deMinisterul Educaţiei şi Cercetării. De exemplu, nu considerăm că poate fi admis la cursurile de formare iniţială, prin Departamentul de Pregătire a Personalului Didactic,un student restanţier.b) Încurajarea pieţei de formare profesională continuă a cadrelor didactice prin acreditarea unui număr mai mare de furnizori de formare, în baza unor criterii riguroase de acreditare şi evaluare externă;c) Formarea periodică a competenţelor TIC la nivel ECDL-Complet pentru toate cadreledidactice din sistemul de învăţământ, în maximum 2 ani de acum înainte;d) Formarea continuă a cadrelor didactice în regim de e-learning şi blended-learning.Constituirea unei platforme informatice tip LMS pentru formarea continuă apersonalului didactic.

Termen: 2009-2011.

4.4. Iniţierea de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării a unor campanii în mass-media de revalorizare a şcolii şi a carierei didactice. Imaginea şcolii şi a profesiei didactice în societate este, din păcate, tot mai nesatisfăcătoare.Promovarea, prin media, a bunelor practici din şcoli, a profesorilor şi şcolilor cu performanţe remarcabile este necesară. Pe măsură ce se vor constitui, noile realităţi din şcoala românească trebuie să-şi găsească expresia mediatică.

Termen: 2009-2015.

4.5. Recunoaşterea învăţării non-formale şi informale.Punerea la punct a procedurilor şi condiţiilor de recunoaştere a învăţării non/informale realizatede cadrele didactice le-ar oferi acestora noi oportunităţi de dezvoltare în carieră, ar reduce numărul necalificaţilor din sistem şi ar remedia multe nedreptăţi. De pildă, în momentul de faţă, învăţătorii absolvenţi de liceu pedagogic sunt mult mai prost plătiţi decât învăţătoriiabsolvenţi de facultate sau institutorii, deşi prestaţia lor didactică la clasă este adeseori mult mai bună decât a absolvenţilor de învăţământ superior. Prin recunoaşterea învăţării non/informale, se va ajunge la o corelare mai bună a competenţelor cu salarizarea.

Termen: 2009-2011.

4.6. Profesionalizarea şi depolitizarea carierei manageriale în educaţie.Managementul unităţilor de învăţământ devine o activitate tot mai complexă. Ea este oocupaţie în sine, nu o simplă funcţie pe care o îndeplineşte, temporar, după orele la clasă, un cadru didactic. Ea trebuie complet depolitizată. Vor fi elaborate standardele ocupaţionale pentru toate poziţiile manageriale din sistemul de învăţământ, de la director de şcoală, până la cea de director general din minister. În baza standardelor profesionale, vor fi realizate formarea continuă şi iniţială pentru managementul unităţilor de învăţământ. Se va înfiinţa un CentruNaţional de Resurse, accesibil on-line, care va asigura asistenţă, resurse şi programe de formare pentru cei care doresc să devină manageri. Managerii sau directorii de unităţi şcolare vor fi supuşi unei evaluări la finalul fiecărui an şcolar.La baza evaluării vor sta:a) autoevaluarea;b) evaluarea din partea altor trei manageri şcolari (doi stabiliţi de Inspectoratul ŞcolarJudeţean);c) evaluarea Inspectoratului Şcolar.Salarizarea se va face în strictă legătură cu performanţele manageriale. Aşa cum am mai menţionat, directorul/managerul din învăţământ nu poate fi membru al vreunui partid politic.

Termen: 2009-2013.

5. Considerarea educaţiei timpurii ca o prioritate a sistemului de învăţământ.
Argumente:Educaţia timpurie cuprinde totalitatea activităţilor educative (inclusiv terapiile educaţionale)desfăşurate în perioada copilăriei, de la 0 la 6/7 ani. Investiţia în educaţia timpurie este cea mai rentabilă dintre toate investiţiile educaţionale pe care le poate face un stat şi incumbă cele mai mici costuri de oportunitate. Competenţele formate acum pot constitui baza achiziţiei altor competenţe;dimpotrivă, problemele de dezvoltare neremediate la această vârstă, se agravează şi duc la tulburări majore de comportament şi nevalorificarea adecvată a oportunităţilor ulterioare de învăţare.Studiile de specialitate arată că educaţia timpurie creează egalitate de şanse şi este principalul instrument de reducere a abandonului şcolar timpuriu.Acţiuni:Pentru implementarea acestei măsuri, o serie de acţiuni indicative trebuie întreprinse.5.1. Declararea, prin lege, a educaţiei timpurii ca bun public şi finanţarea de către stat acheltuielilor cu educaţia timpurie. Finanţarea se va face prin vouchere, indiferent dacă copilul este educat într-o creşă/grădiniţă destat sau una privată. Pentru stat trebuie să conteze calitatea serviciului educaţional, nu forma deproprietate/capital aflată la baza furnizorului de educaţie timpurie. Noua legislaţie trebuie să stabilească, de asemenea, tipurile de servicii, modalităţile de acreditare a furnizorilor,responsabilităţile instituţiilor implicate şi modul de organizare, finanţare şi structurare a sistemului de educaţie timpurie.

Termen: 2009-2010.

5.2. Elaborarea unui nou curriculum pentru educaţia timpurie. Noul curriculum va fi centrat pe dezvoltarea competenţelor cognitive, emoţionale şi sociale ale copiilor şi pe remedierea precoce a deficitelor de dezvoltare. Curriculumul trebuie să vizeze inclusiv activităţile educaţionale ce trebuie întreprinse în creşe, precum şi modul de compatibilizare a educaţiei timpurii cu clasa pregătitoare şi învăţământul primar.

Termen: 2009-2010.

5.3. Formarea iniţială şi continuă a personalului implicat în educaţia timpurie.În prezent, nu există nicio formă de pregătire a personalului care să realizeze intervenţie sau terapie educaţională la nivel de creşe. Cadrele didactice din grădiniţă trebuie pregătite în acord cu noua legislaţie şi noul curriculum.

Termen: 2009-2012.

5.4. Înfiinţarea unor echipe multidisciplinare de intervenţie timpurie.Aceste echipe vor fi constituite din medici, psihologi, asistenţi sociali. Echipele vor trebui să evalueze şi să asiste încă din maternitate copiii cu risc şi apoi să realizeze monitorizarea şi asistenţa corespunzătoare a acestora. La nivelul celor mai bune grădiniţe, se constituie Centre de resurse pentru părinţi, care să ofere consiliere şi asistenţă părinţilor care au copii cu nevoi speciale. Este de asemenea necesară extinderea activităţilor educaţionale şi de asistenţă la domiciliul copiilor cu deficienţe. Termen: 2009-2014.

5.5. Coordonarea serviciilor oferite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu cele oferite deMinisterul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Solidarităţii şi Familiei, pentru optimizarea serviciilor de educaţie timpurie.Se impune stabilirea unui singur minister responsabil cu coordonarea proceselor implicate în educaţia timpurie, în vederea eficientizării intervenţiilor şi a utilizării bugetului alocat.

Termen: 2010.

5.6. Elaborarea unui sistem unitar de criterii şi indicatori, precum şi a unei proceduri riguroase de colectare a datelor privind funcţionarea instituţiilor şi calitatea personalului implicate în educaţia timpurie.În acest fel, sistemul educaţiei timpurii ar deveni transparent, iar măsurile de corijare vor fi optimizate şi vor avea la bază date de pe teren.

Termen: 2010-2011.

6. Stimularea puternică a educaţiei permanente.Argumente:In ceea ce priveşte rata de participare la educaţie pe tot parcursul vieţii, România se situează pe ultima poziţie din Europa, cu o participare de doar 1,6% faţă de 10,8% cât este media în UE.Aceasta înseamnă că, în România, învăţarea permanentă este mai degrabă o figură de stil decât un aranjament instituţional, susţinut de stat. Lipseşte o cultură a învăţării şi educaţiei continue.Lipseşte, de asemenea, o viziune integrată şi coerentă privind toate formele de educaţie şi formare profesională de care poate dispune un individ pe parcursul vieţii. Nu avem mecanisme instituţionale care să certifice şi să valideze învăţarea ce are loc în contexte informale şi nonformale,deşi construcţia acestor mecanisme a intrat ferm pe agenda europeană. Nu există stimulente concrete pentru individ sau pentru angajatori care să motiveze participarea la învăţare pe tot parcursul vieţii, deşi statul câştigă cu atât mai mult cu cât are o forţă de muncă mai educată.Acţiuni:Principalele acţiuni ce trebuie întreprinse în acest domeniu sunt:6.1. Elaborarea unei Legi a educaţiei permanente.Legea educaţiei permanente trebuie să devină legea-cadru a sistemului de educaţie dinRomânia. Ea trebuie să specifice toate structurile de educaţie, de la cele formale (educaţiatimpurie, învăţământ obligatoriu, liceal, universitar), până la cele implicate în formareaadulţilor. Legea trebuie să ofere o perspectivă clară şi stabilă a ceea ce înseamnă sistemul de educaţie în România. Ea trebuie să specifice condiţiile, procedurile şi mecanismele deechivalare şi recunoaştere a învăţării non şi informale.

Termen: 2009.

6.2. Lansarea unor campanii media pentru stimularea participării la educaţia permanentă şi crearea unei culturi a învăţării pe tot parcursul vieţii.Lansarea de către Guvernul României a unui program de cofinanţare, până la 70%, a emisiunilor de educaţie şi de formare profesională realizate de media publică şi privată poate contribi masiv la formarea unei culturi a învăţării.

Termen: 2009-2015.

6.3. Crearea unui cont bancar personal de educaţie permanentă pentru fiecare nou născut din RomâniaContul va fi deschis de Guvernul României printr-un depozit echivalent a 500 EUR.Părinţii/tutorii copilului sau alte persoane fizice interesate pot depune în acest cont noi sume, înlimita a 500 EUR /an, care devin deductibile din impozitul pe venit. Contul va putea fi utilizat de copil abia după vârsta de 16 ani, în scopuri strict educaţionale, precis determinate prin legislaţie. Existenţa unui asemenea cont, ca şi sporirea lui prin deduceri fiscale pot contribuisubstanţial la dezvoltarea unei culturi a învăţării în societatea noastră.

Termen: 2010.

6.4. Acreditarea şcolilor ca centre de educaţie permanentă.Multe şcoli dispun de resursele umane, ca şi de materialele necesare pentru a oferi educaţie şi formare continuă. Ele pot oferi cursuri pentru părinţi, cursuri de formare profesională, de limbi străine etc. În baza unei metodologii specifice, care va fi elaborată de către MinisterulEducaţiei şi Cercetării şi Ministerul Muncii, aceste şcoli pot fi acreditate ca centre de formare continuă, iar resursele obţinute vor rămâne la nivelul şcolii pentru stimularea financiară a celor care le produc.

Termen: 2009-2015.

6.5. Lansarea programului „Şcoala după Şcoală”.Programul lansat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării va oferi finanţarea şi metodologiile prin care unităţile de învăţământ vor putea să-şi extindă activităţile cu elevii după orele de curs,asigurând, timp de 8 ore, condiţii de învăţare, recreere, sport, supraveghere şi protecţia propriilor elevi. În parteneriat cu Asociaţiile părinţilor, şcolile pot oferi, după orele de curs,activităţi de învăţare remedială pentru cei cu deficienţe de învăţare sau de accelerare a învăţării pentru copiii supradotaţi.

Termen: 2009-2015.