Este pentru prima data cand dupa 1989 nimeni nu stie ce Guvern va avea Romania, cu toate ca au avut loc alegeri pentru Parlamentul Romaniei. Si tot pentru prima data cand PSD/ul ca partid politic este infrant prin numarul de mandate si risca sa nu intre la Guvernare. Este o drama a acestui partid sa nu urce in preferintele electoratului in ciuda unei derute in viata politica roamaneasca in perioada 2004-2008, a unei instabilitati politice si nu numai.
Presa vremii comenteaza evenimentele de dupa 30 noiembrie 2008.
"PSD a câştigat alegerile. Dar se pare că le-a pierdut. PD-L a pierdut alegerile. Dar se pare că le-a câştigat. PNL a pierdut alegerile. Dar se pare că le-a câştigat. Sau le-a pierdut, dacă nu iese Tăriceanu.
Nimeni nu mai ştie ce şi cum. Nici măcar ei. Cert este că adevăratul câştigător al alegerilor nu se stabileşte la vot. Sper că n-aţi avut iluzia asta. Câştigătorul alegerilor se decide la masa verde. La masa verde a negocierilor. Stalin avea dreptate, din păcate: nu contează cine votează, contează cine numără voturile. Oficial, suntem în plin proces de numărare a voturile. Nu la BEJ-uri. Ci la restaurant, în separeuri. Ei cu ei. Şi noi fără ei.De trei zile aud tot felul de variante, de scheme, de combinaţii. Toate, la fel de posibile. Ei cu ei. Ei cu ei.
Nimeni nu mai ştie ce şi cum. Nici măcar ei. Cert este că adevăratul câştigător al alegerilor nu se stabileşte la vot. Sper că n-aţi avut iluzia asta. Câştigătorul alegerilor se decide la masa verde. La masa verde a negocierilor. Stalin avea dreptate, din păcate: nu contează cine votează, contează cine numără voturile. Oficial, suntem în plin proces de numărare a voturile. Nu la BEJ-uri. Ci la restaurant, în separeuri. Ei cu ei. Şi noi fără ei.De trei zile aud tot felul de variante, de scheme, de combinaţii. Toate, la fel de posibile. Ei cu ei. Ei cu ei.
Sau ei cu ei. A apărut mai nou şi varianta ei cu ei şi cu ei. Înţeleg că varianta simplă “ei” a picat.Se negociază totul. Inclusiv data alegerilor viitoare, care, după unele informaţii, ar putea avea loc peste 2 ani. Să avem, adică, an de an alegeri. În 2009 europarlamentare şi prezidenţiale. În 2010 parlamentare. În 2011, poate, din nou prezidenţiale. În 2012, parlamentare. Să alegem până nu mai putem. Sau până nu vor merge decât ei la vot. Ei cu ei. "
"Ion Iliescu pare dispus să joace rolul de pesedisto-sceptic după scrutinul din 30 noiembrie. Dintre starurile PSD el e, în orice caz, cel mai întunecat dintre toţi şi cel mai zgârcit în a face afirmaţii cu subiect şi mai ales cu predicat limpede.
L-am văzut cu toţii duminică seară, imediat după bucuria reţinută şi scrâşnită a social democraţilor din Kiseleff (parte din seria parcă nesfârşită - râzi, Mircea Geoană, râzi, dar parcă nu e râsul tău!), cum îşi îndeamnă colegii din partidul căruia îi este preşedinte de onoare să fie prudenţi şi pregătiţi inclusiv pentru ce e mai rău. Cu toate astea, l-am văzut şi auzit cum spune, răspicat, trăgându-i de ureche pe colegii săi de partid - “cum să câştigi alegerile cu 40%? Câştigi când ai peste 50%”. L-am mai auzit cum a sugerat că, dacă PNL va cădea la pace cu PD-L, atunci PSD va trebui să treacă în tabăra opusă şi va fi, într-un fel, condamnată să facă o opoziţie solidă.Reacţiile publice ultime ale lui Ion Iliescu au fost, aşa cum era de aşteptat, intens comentate, în cel mai rău caz vorbele acestuia fiind interpretate ca reacţii inoportune, chiar dacă lucide, pentru actualul context politic, foarte tensionat de rezultatele care au ieşit din urna de vot în ultima zi a lunii noiembrie.Da, jocul de scenă pe care îl etalează acum Ion Iliescu e o partitură clasică din repertoriul celui mai experimentat animal politic român în viaţă, dar nu e numai atât.
E şi preludiul unui conflict decisiv din interiorul PSD care ar putea sa reînceapă între Ion Iliescu şi Mircea Geoană, acesta din urmă în calitate de ultim “fiu trădător” (după Roman şi Năstase) al fostului preşedinte al României.În seara de 30 noiembrie, după anunţarea foarte-foarte aproximativelor exit-poll-uri, sunt sigur că aţi remarcat timorarea lui Mircea Geoană (apropo - liderul PSD îşi citea discursul şi era teribil de plictisitor în ce spunea). Reacţii din aceeaşi familie - timorate, speriate! - a avut Mircea Geoană şi după asta. Prin urmare, atenţie!"
E şi preludiul unui conflict decisiv din interiorul PSD care ar putea sa reînceapă între Ion Iliescu şi Mircea Geoană, acesta din urmă în calitate de ultim “fiu trădător” (după Roman şi Năstase) al fostului preşedinte al României.În seara de 30 noiembrie, după anunţarea foarte-foarte aproximativelor exit-poll-uri, sunt sigur că aţi remarcat timorarea lui Mircea Geoană (apropo - liderul PSD îşi citea discursul şi era teribil de plictisitor în ce spunea). Reacţii din aceeaşi familie - timorate, speriate! - a avut Mircea Geoană şi după asta. Prin urmare, atenţie!"
"E puţin probabil să se întâmple aşa, prin urmare, decizia va fi, se pare, ca PNL să rămână în Opoziţie. (Teză pe care mi-au confirmat-o azi-dimineaţă şi câţiva oameni din apropierea lui Tăriceanu.)
Ce înseamnă asta? Înseamnă că PNL forţează o guvernare PD-L-PSD care ar fi catastrofală pentru aceste două partide. PD-L şi-ar pierde şi ultima urmă de credibilitate, ar ieşi de pe culoarul pe care şi l-a asumat în ultimii ani şi i-ar lăsa pe liberali să pozeze în singurii reprezentanţi ai forţelor de dreapta din politica dâmboviţeană. PSD ar avea, de asemenea, mari probleme în a explica electoratului de stânga ce caută la guvernare cu duşmanii de ieri, s-ar vorbi din nou despre refacerea FSN etc.
Cum o dai, iese prost, chiar foarte prost pentru PD-L-PSD şi bine, chiar foarte bine pentru PNL. E motivul pentru care nu cred că o astfel de formulă guvernamentală va fi vreodată posibilă.
Ce rămâne atunci? Rămâne varianta unui guvern minoritar. Fie al PSD, fie al PD-L. În ambele cazuri cu UDMR în coadă şi tot în ambele cazuri cu un sprijin parlamentar pentru învestitură venind din partea liberalilor. Pentru PNL, cel mai convenabil, dar mai ales legitim în ochii opiniei publice, ar fi să susţină, într-un astfel de caz, un guvern minoritar al PD-L, dar sunt voci care spun că, datorită colaborării excelente din ultimii ani, pesediştii şi liberalii n-ar avea probleme în a lega şi pe mai departe dulcea lor coabitare. Schimbarea ar fi doar de formă şi ar semăna mai degrabă cu o rotaţie a cadrelor câtă vreme acum s-ar afla PSD la Palatul Victoria şi PNL în Palatul Parlamentului. Oricum ar fi, şi în astfel de scenarii tot liberalii ies în avantaj: un guvern minoritar va fi tot timpul forţat să-şi negocieze sprijinul politic, iar din astfel de negocieri apar, câteodată, avantaje chiar mai mari decât cele ce decurg din înscăunarea guvernamentală.
În plus, planul liberalilor de a rămâne în Opoziţie e legat şi de un alt proiect avându-l în centru pe Călin Popescu Tăriceanu. Şi nu-i vorba de urcarea lui în fruntea Camerei Deputaţilor. E vorba de mult mai mult decât atât, dar continuare vine în… editorialul următor. "
Ce rămâne atunci? Rămâne varianta unui guvern minoritar. Fie al PSD, fie al PD-L. În ambele cazuri cu UDMR în coadă şi tot în ambele cazuri cu un sprijin parlamentar pentru învestitură venind din partea liberalilor. Pentru PNL, cel mai convenabil, dar mai ales legitim în ochii opiniei publice, ar fi să susţină, într-un astfel de caz, un guvern minoritar al PD-L, dar sunt voci care spun că, datorită colaborării excelente din ultimii ani, pesediştii şi liberalii n-ar avea probleme în a lega şi pe mai departe dulcea lor coabitare. Schimbarea ar fi doar de formă şi ar semăna mai degrabă cu o rotaţie a cadrelor câtă vreme acum s-ar afla PSD la Palatul Victoria şi PNL în Palatul Parlamentului. Oricum ar fi, şi în astfel de scenarii tot liberalii ies în avantaj: un guvern minoritar va fi tot timpul forţat să-şi negocieze sprijinul politic, iar din astfel de negocieri apar, câteodată, avantaje chiar mai mari decât cele ce decurg din înscăunarea guvernamentală.
În plus, planul liberalilor de a rămâne în Opoziţie e legat şi de un alt proiect avându-l în centru pe Călin Popescu Tăriceanu. Şi nu-i vorba de urcarea lui în fruntea Camerei Deputaţilor. E vorba de mult mai mult decât atât, dar continuare vine în… editorialul următor. "
"Să acuzi acum electoratul tânăr, urban, instruit că nu şi-a dovedit cu acest prilej o disciplină similară celui vârstnic, mai puţin instruit şi rural, este irelevant şi contraproductiv, pentru că întotdeauna lucrurile au stat aşa. Nu acest electorat este de vină că a preferat weekendul prelungit ori că nu şi-a putut depăşi lehamitea globală faţă de clasa politică, ci partidele care pretind că-l reprezintă. Când oferta nominală oscila între „supa reîncălzită“ şi „prospătura“ problematică, trecând prin bogata listă de controversaţi, de ce îşi imaginează liderii dreptei că electoratul - în principiu propriu - ar fi trebuit să zburde plin de entuziasm spre urne eu nu pricep.
Doar pentru că reprezintă viitorul? Dar poate s-a săturat şi acest electorat dinamic de toate aceste viitoruri ce le înşală mereu aşteptările.
Şi totuşi, lucrurile nu stau chiar aşa de rău pentru dreapta. După redistribuire, scorul cumulat PD-L-PNL e în jur de 55 de procente, mai mult decât a avut în 2004 Alianţa D.A., iar dacă adăugăm UDMR, trece de 60. Am amintit mai întâi această coaliţie de guvernare pentru că este cea mai plauzibilă din toate punctele de vedere, în ciuda scandalurilor permanente din 2005 încoace. Cu un premier acceptat de cele două mari partide de dreapta - politic sau, mai degrabă, nepolitic, pentru a tempera orgoliile -, cu nişte bemoli aplicaţi discursurilor liderilor acestora, dar şi celui prezidenţial, această alianţă nu e doar posibilă, ci şi foarte probabilă. Trăind însă în România, unde totul este posibil, e posibil şi să iasă orice combinaţie de doi plus/minus UDMR, dincolo de afinităţile doctrinare şi de conflictele istorice, inclusiv „refacerea FSN“. Vestea bună este că, în orice versiune, vom avea o majoritate solidă, de la peste 60% la mai mult de 70%! Adică ceea ce-şi dorea şi preşedintele, aşa că nu mai avem de aşteptat decât validarea rezultatelor şi opţiunea pentru premier a dumisale. Desigur, e puţin probabil să nominalizeze un premier PSD, dar dl Băsescu nu e chiar cea mai previzibilă personalitate din politichia aborigenă!
Şi totuşi, în ciuda tonului când văicăreţ, când funebru al comentatorilor şi analiştilor alocaţi politic, recentele alegeri ne-au adus şi veşti foarte bune. Partidele extremiste au dispărut din câmpul politic, dnii Vadim Tudor şi Gigi Becali putând să se bucure de binemeritata pensionare. Cred că fenomenul se datorează mai puţin schimbării sistemului de vot şi mai mult reducerii cantitative şi demobilizării electoratului ce mai credea în fantasme compensatorii şi iluzii retrospective. Cât mai este va fi migrat în cea mai mare parte spre
PSD-PC. Pentru că veni vorba, e greu de priceput de ce PSD i-a mai dat o gură de oxigen partidului parazit. Dacă e nevoie de vreo „soluţie imorală“, acesta va trăda fără să clipească!
Asta ar fi. Să aşteptăm acum să se pronunţe nu atât înţelepciunea, cât instinctul politic al preşedintelui!"
Şi totuşi, lucrurile nu stau chiar aşa de rău pentru dreapta. După redistribuire, scorul cumulat PD-L-PNL e în jur de 55 de procente, mai mult decât a avut în 2004 Alianţa D.A., iar dacă adăugăm UDMR, trece de 60. Am amintit mai întâi această coaliţie de guvernare pentru că este cea mai plauzibilă din toate punctele de vedere, în ciuda scandalurilor permanente din 2005 încoace. Cu un premier acceptat de cele două mari partide de dreapta - politic sau, mai degrabă, nepolitic, pentru a tempera orgoliile -, cu nişte bemoli aplicaţi discursurilor liderilor acestora, dar şi celui prezidenţial, această alianţă nu e doar posibilă, ci şi foarte probabilă. Trăind însă în România, unde totul este posibil, e posibil şi să iasă orice combinaţie de doi plus/minus UDMR, dincolo de afinităţile doctrinare şi de conflictele istorice, inclusiv „refacerea FSN“. Vestea bună este că, în orice versiune, vom avea o majoritate solidă, de la peste 60% la mai mult de 70%! Adică ceea ce-şi dorea şi preşedintele, aşa că nu mai avem de aşteptat decât validarea rezultatelor şi opţiunea pentru premier a dumisale. Desigur, e puţin probabil să nominalizeze un premier PSD, dar dl Băsescu nu e chiar cea mai previzibilă personalitate din politichia aborigenă!
Şi totuşi, în ciuda tonului când văicăreţ, când funebru al comentatorilor şi analiştilor alocaţi politic, recentele alegeri ne-au adus şi veşti foarte bune. Partidele extremiste au dispărut din câmpul politic, dnii Vadim Tudor şi Gigi Becali putând să se bucure de binemeritata pensionare. Cred că fenomenul se datorează mai puţin schimbării sistemului de vot şi mai mult reducerii cantitative şi demobilizării electoratului ce mai credea în fantasme compensatorii şi iluzii retrospective. Cât mai este va fi migrat în cea mai mare parte spre
PSD-PC. Pentru că veni vorba, e greu de priceput de ce PSD i-a mai dat o gură de oxigen partidului parazit. Dacă e nevoie de vreo „soluţie imorală“, acesta va trăda fără să clipească!
Asta ar fi. Să aşteptăm acum să se pronunţe nu atât înţelepciunea, cât instinctul politic al preşedintelui!"
"Liberalii discută, azi, în Biroul Politic Central, despre posibilele alianţe de guvernare, urmând să fie formată o echipă de negocieri. Cuvântul de ordine era, ieri, printre liderii de partid: „Mergem cu cine dă mai mult”. Primii pe lista de negocieri a liderilor PNL erau udemeriştii. De fapt, cu UDMR e vorba mai mult de discuţii decât de negocieri propriu-zise, date fiind relaţiile excelente, consolidate în cei patru ani de guvernare în comun. După cum ne-au declarat surse din cele două formaţiuni, este posibil ca liberalii şi udemeriştii să formeze un bloc şi să negocieze „la pachet” cu PSD, pe de o parte, şi cu PD-L, pe de cealaltă parte. Calculele politice arată că, dacă merg împreună la negocieri, cele două partide pot obţine mai mult decât ar căpăta separat, pentru că vor discuta de la „înălţimea” celor 26 de procente comune.
Liberalii speră să îşi forţeze chiar potenţialii parteneri de guvernare – fie că e vorba de PD-L, fie că e vorba de PSD – să îl accepte pe Călin Popescu Tăriceanu prim-ministru. În orice caz, premisa de la care pleacă mai-marii PNL este că nu se poate face guvern fără ei şi vor încerca să obţină cât mai mult, declarând sus şi tare că ei pot sta foarte bine şi în opoziţie. Dacă nu vor obţine şefia Guvernului, lucru de care sunt şi ei destul de conştienţi, liderii PNL vor cere un post de prim-viceprim-ministru şi şefia Camerei Deputaţilor. Surse liberale ne-au precizat că o astfel de ofertă i-ar fi parvenit deja lui Tăriceanu, de la PD-L. Actualul premier ar urma să stea departe de guvernare, ar rămâne preşedinte de partid şi ar avea posibilitatea să îşi numească în viitorul Cabinet ce oameni vrea. PD-L şi Băsescu ar scăpa astfel cu faţa curată: ar coaliza dreapta, fără să se alieze efectiv cu politicieni compromişi, reprezentaţi de Tăriceanu.
Liderii PNL spuneau că primiseră, tot ieri, şi ofera de la PSD – majoritate în Guvern, după următorul algoritm: pesediştii numesc un ministru, liberalii doi. Asta înseamnă că PNL numeşte patru din primii cinci membri ai Executivului, după care restul membrilor Cabinetului sunt desemnaţi câte unul de către fiecare partid. Liberalii ajung, astfel, să aibă majoritate într-un guvern condus de un premier pesedist. Referitor la negocierile pe care PSD le va avea cu liberalii, şeful campaniei electorale a social-democraţilor, Miron Mitrea, a declarat, ieri, că partidul său nu va accepta ca PNL să-i impună premierul, aşa cum vor unii liberali. „Cred că nu se pune problema să oferim noi funcţia de prim-ministru unui partid care are 18%. Asta e o glumă: partidul mic să vină să zică «Voi două partide mari daţi-ne nouă prim-ministrul»”.
Cotroceniul aruncă pe piaţă ipoteza guvernării de doi ani
Consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu a vorbit, ieri, despre posibilitatea unei guvernări care să dureze doar doi ani, cât să scoată România din criză, după care să se facă alegeri anticipate. Într-un interviu online acordat Hotnews, Lăzăroiu a spus că se gândeşte la un „aranjament” între partide, pentru perioada următoare: „Posibil să nu avem o guvernare de patru ani, ci de doi ani. (...) Vine o perioadă grea din punct de vedere economic. Un argument să apară aranjamente pe doi ani, după care să fie relansată competiţia politică prin alegeri anticipate (ştiu, greu de realizat, dar poate se mai schimbă şi Constituţia până atunci). (...) Mă gândeam pur şi simplu la un aranjament politic între partide pentru depăşirea crizei. Nu e o răsturnare de putere şi o relansare a competiţiei.
Probabil că, în vremuri de criză, e nevoie de mai multă solidaritate. După ce trece criza, e nevoie de mai multă competiţie”. Lăzăroiu a mai spus că oricare din cele patru partide are şanse să intre într-o formulă de guvern. „Depinde mult de definiţia situaţiei. A câştigat dreapta? Ne trebuie un «guvern de criză»? Avem nevoie de stânga – protectoare? Partidele urmează să definească această situaţie”, a mai spus consilierul prezidenţial. Întrebat dacă Traian Băsescu îl va desemna premier pe şeful PSD, Lăzăroiu a răspuns: „Posibil ca dl. Geoană să aibă o nouă dezamăgire. Şi anume, există posibilitatea ca PD-L să obţină mai mulţi parlamentari decât PSD, chiar dacă PSD ar obţine cu 0,5% mai mult decât PD-L. Pe acest sistem de vot. Pe care dl. Geoană l-a votat în Parlament”.
Liberalii speră să îşi forţeze chiar potenţialii parteneri de guvernare – fie că e vorba de PD-L, fie că e vorba de PSD – să îl accepte pe Călin Popescu Tăriceanu prim-ministru. În orice caz, premisa de la care pleacă mai-marii PNL este că nu se poate face guvern fără ei şi vor încerca să obţină cât mai mult, declarând sus şi tare că ei pot sta foarte bine şi în opoziţie. Dacă nu vor obţine şefia Guvernului, lucru de care sunt şi ei destul de conştienţi, liderii PNL vor cere un post de prim-viceprim-ministru şi şefia Camerei Deputaţilor. Surse liberale ne-au precizat că o astfel de ofertă i-ar fi parvenit deja lui Tăriceanu, de la PD-L. Actualul premier ar urma să stea departe de guvernare, ar rămâne preşedinte de partid şi ar avea posibilitatea să îşi numească în viitorul Cabinet ce oameni vrea. PD-L şi Băsescu ar scăpa astfel cu faţa curată: ar coaliza dreapta, fără să se alieze efectiv cu politicieni compromişi, reprezentaţi de Tăriceanu.
Liderii PNL spuneau că primiseră, tot ieri, şi ofera de la PSD – majoritate în Guvern, după următorul algoritm: pesediştii numesc un ministru, liberalii doi. Asta înseamnă că PNL numeşte patru din primii cinci membri ai Executivului, după care restul membrilor Cabinetului sunt desemnaţi câte unul de către fiecare partid. Liberalii ajung, astfel, să aibă majoritate într-un guvern condus de un premier pesedist. Referitor la negocierile pe care PSD le va avea cu liberalii, şeful campaniei electorale a social-democraţilor, Miron Mitrea, a declarat, ieri, că partidul său nu va accepta ca PNL să-i impună premierul, aşa cum vor unii liberali. „Cred că nu se pune problema să oferim noi funcţia de prim-ministru unui partid care are 18%. Asta e o glumă: partidul mic să vină să zică «Voi două partide mari daţi-ne nouă prim-ministrul»”.
Cotroceniul aruncă pe piaţă ipoteza guvernării de doi ani
Consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu a vorbit, ieri, despre posibilitatea unei guvernări care să dureze doar doi ani, cât să scoată România din criză, după care să se facă alegeri anticipate. Într-un interviu online acordat Hotnews, Lăzăroiu a spus că se gândeşte la un „aranjament” între partide, pentru perioada următoare: „Posibil să nu avem o guvernare de patru ani, ci de doi ani. (...) Vine o perioadă grea din punct de vedere economic. Un argument să apară aranjamente pe doi ani, după care să fie relansată competiţia politică prin alegeri anticipate (ştiu, greu de realizat, dar poate se mai schimbă şi Constituţia până atunci). (...) Mă gândeam pur şi simplu la un aranjament politic între partide pentru depăşirea crizei. Nu e o răsturnare de putere şi o relansare a competiţiei.
Probabil că, în vremuri de criză, e nevoie de mai multă solidaritate. După ce trece criza, e nevoie de mai multă competiţie”. Lăzăroiu a mai spus că oricare din cele patru partide are şanse să intre într-o formulă de guvern. „Depinde mult de definiţia situaţiei. A câştigat dreapta? Ne trebuie un «guvern de criză»? Avem nevoie de stânga – protectoare? Partidele urmează să definească această situaţie”, a mai spus consilierul prezidenţial. Întrebat dacă Traian Băsescu îl va desemna premier pe şeful PSD, Lăzăroiu a răspuns: „Posibil ca dl. Geoană să aibă o nouă dezamăgire. Şi anume, există posibilitatea ca PD-L să obţină mai mulţi parlamentari decât PSD, chiar dacă PSD ar obţine cu 0,5% mai mult decât PD-L. Pe acest sistem de vot. Pe care dl. Geoană l-a votat în Parlament”.
"Moment istoric în evoluţia mentalului colectiv din România: furunculul politic PRM, avându-l în vârf pe C.V. Tudor, a fost extirpat prin vot după ce, vreme de 16 ani, a infectat viaţa publică şi privată a românilor. Alături de el, partidul de lachei şi bătăuşi al lui Gigi Becali. Odihnească-se în pace sub pragul electoral.
•Procentele obţinute de PD-L, PSD, PNL arată că, spre deosebire de 2004, se poate face guvern în orice combinaţie fără a fi obligatorie participarea celui de-al patrulea partid parlamentar UDMR. Dacă va fi totuşi invitat la guvernare, partidul etnic maghiar va fi obligat în materie de Trianon şi autonomie teritorială la un cioc mult mai mic. Ciocolom.
•„Chifla” comună de 5-6 procente produsă duminică seara de sondajiştii de la CCSB şi Insomar poate fi egalată ca tembelism doar de calificarea ei drept „o mare manipulare”. Ce să mai manipulezi când urnele s-au închis?
Înainte, da, în campanie fiecare partid îşi comanda sondajul său „prietenos”, în speranţa de a influenţa electoratul. După, când numărătoarea voturilor pune inexorabil lucrurile la punct, nu poţi decât să te faci de râs cu astfel de „foraje” în pungă de aer, pur şi simplu greşite.
•Dacă CCSB şi Insomar vor da faliment, ceea ce mă îndoiesc, asta nu va repara răul enorm produs de aceşti habarnişti. Deşi sunt nişte afaceri cât se poate de private, institutele de sondare a opiniei publice sunt privite de către public, mai ales în seara exit-pollurilor la alegeri, ca instituţii de stat cvasioficiale. Rateul jalnic al CCSB şi Insomar, comparabil doar cu diferenţa fantasmagorică între Constantinescu şi Iliescu creată de IMAS în primul tur al prezidenţialelor din 1996, nu face decât să-i întărească în convingerea lor pe mulţii, enorm de mulţii cetăţeni care nu au venit la vot: de ce să mă duc, ăştia oricum mânăresc voturile, fac ce vor şi cu votul meu, ia uite că am avut dreptate, nu mă mai prind ei pe-acolo câtu-i hăul şi bârgăul.
•Paradoxuri uninominale. La PNL, partidul a ieşit mult mai bine decât liderii săi. A fost votată ideea liberală, a fost votată opoziţia faţă de Băsescu de către cei care nu votează PSD, dar Tăriceanu, Olteanu, Orban, Crin Antonescu, Cristian Ţopescu au fost trântiţi în praf.
•Nu au ce căuta în negocierile care vor dudui în zilele următoare poziţii de genul celei a lui Ion Iliescu: „Este exclusă orice discuţie a PSD cu PD-L. Nu negociem decât cu PNL”. Interesul naţional cere alcătuirea cât mai rapidă a unui guvern cât mai stabil, competent, rezistent la tulburările sociale pe care criza le poate isca. Pe cale de consecinţă, nu trebuie să existe porţi dinainte închise, orice astfel de proptiri personale pe picioarele dindărăt sunt iresponsabile. Un guvern PD-L – PSD, de pildă, ar fi bazat pe o largă majoritate, care ar mai compensa numărul mic de participanţi la vot din 30 noiembrie aflat în spatele actualului Parlament – e un raţionament, poate fi contrazis, dar cine îţi dă dreptul să excluzi din start această posibilitate? Cine îi dă dreptul lui Mircea Geoană să ţină cu dinţii de scaunul lui de premier? Dar PD-L să-l respingă automat pe Tăriceanu? Sau invers, PNL să refuze orice dialog care-l implică pe Stolojan, blocând formula PD-L plus PNL?
Cel care poate încerca să rezolve astfel de blocaje între partide este preşedintele.
Dar pentru asta, Traian Băsescu trebuie să se gândească mai puţin la viitorul mandat pe care îl poate câştiga anul viitor şi mai mult la interesul românilor pe care poate se hotărăşte, în sfârşit, să-i reprezinte.
•Bătrânul şi adevăratul luptător anticomunist Vasile Paraschiv a refuzat să primească de la Traian Băsescu Steaua României în grad de cavaler. Regret, pentru că dânsul chiar o merită, dar şi răsuflu uşurat pentru că omul care nu s-a dat bătut în faţa hăituielii sălbatice, de ani de zile, a Securităţii a refuzat să primească ceva din mâna rezidentului de reţea de la Anvers.
•Ieri a fost Ziua Marii Uniri."
•Procentele obţinute de PD-L, PSD, PNL arată că, spre deosebire de 2004, se poate face guvern în orice combinaţie fără a fi obligatorie participarea celui de-al patrulea partid parlamentar UDMR. Dacă va fi totuşi invitat la guvernare, partidul etnic maghiar va fi obligat în materie de Trianon şi autonomie teritorială la un cioc mult mai mic. Ciocolom.
•„Chifla” comună de 5-6 procente produsă duminică seara de sondajiştii de la CCSB şi Insomar poate fi egalată ca tembelism doar de calificarea ei drept „o mare manipulare”. Ce să mai manipulezi când urnele s-au închis?
Înainte, da, în campanie fiecare partid îşi comanda sondajul său „prietenos”, în speranţa de a influenţa electoratul. După, când numărătoarea voturilor pune inexorabil lucrurile la punct, nu poţi decât să te faci de râs cu astfel de „foraje” în pungă de aer, pur şi simplu greşite.
•Dacă CCSB şi Insomar vor da faliment, ceea ce mă îndoiesc, asta nu va repara răul enorm produs de aceşti habarnişti. Deşi sunt nişte afaceri cât se poate de private, institutele de sondare a opiniei publice sunt privite de către public, mai ales în seara exit-pollurilor la alegeri, ca instituţii de stat cvasioficiale. Rateul jalnic al CCSB şi Insomar, comparabil doar cu diferenţa fantasmagorică între Constantinescu şi Iliescu creată de IMAS în primul tur al prezidenţialelor din 1996, nu face decât să-i întărească în convingerea lor pe mulţii, enorm de mulţii cetăţeni care nu au venit la vot: de ce să mă duc, ăştia oricum mânăresc voturile, fac ce vor şi cu votul meu, ia uite că am avut dreptate, nu mă mai prind ei pe-acolo câtu-i hăul şi bârgăul.
•Paradoxuri uninominale. La PNL, partidul a ieşit mult mai bine decât liderii săi. A fost votată ideea liberală, a fost votată opoziţia faţă de Băsescu de către cei care nu votează PSD, dar Tăriceanu, Olteanu, Orban, Crin Antonescu, Cristian Ţopescu au fost trântiţi în praf.
•Nu au ce căuta în negocierile care vor dudui în zilele următoare poziţii de genul celei a lui Ion Iliescu: „Este exclusă orice discuţie a PSD cu PD-L. Nu negociem decât cu PNL”. Interesul naţional cere alcătuirea cât mai rapidă a unui guvern cât mai stabil, competent, rezistent la tulburările sociale pe care criza le poate isca. Pe cale de consecinţă, nu trebuie să existe porţi dinainte închise, orice astfel de proptiri personale pe picioarele dindărăt sunt iresponsabile. Un guvern PD-L – PSD, de pildă, ar fi bazat pe o largă majoritate, care ar mai compensa numărul mic de participanţi la vot din 30 noiembrie aflat în spatele actualului Parlament – e un raţionament, poate fi contrazis, dar cine îţi dă dreptul să excluzi din start această posibilitate? Cine îi dă dreptul lui Mircea Geoană să ţină cu dinţii de scaunul lui de premier? Dar PD-L să-l respingă automat pe Tăriceanu? Sau invers, PNL să refuze orice dialog care-l implică pe Stolojan, blocând formula PD-L plus PNL?
Cel care poate încerca să rezolve astfel de blocaje între partide este preşedintele.
Dar pentru asta, Traian Băsescu trebuie să se gândească mai puţin la viitorul mandat pe care îl poate câştiga anul viitor şi mai mult la interesul românilor pe care poate se hotărăşte, în sfârşit, să-i reprezinte.
•Bătrânul şi adevăratul luptător anticomunist Vasile Paraschiv a refuzat să primească de la Traian Băsescu Steaua României în grad de cavaler. Regret, pentru că dânsul chiar o merită, dar şi răsuflu uşurat pentru că omul care nu s-a dat bătut în faţa hăituielii sălbatice, de ani de zile, a Securităţii a refuzat să primească ceva din mâna rezidentului de reţea de la Anvers.
•Ieri a fost Ziua Marii Uniri."
"Alegerile parlamentare din România au adus o veste bună şi una rea. Vestea bună constă în excluderea din rândul actorilor politici relevanţi a formaţiunilor de extremă dreaptă; atât acelea care se ridicaseră pe ruinele stângii extreme ca pe ultima ei baricadă, cât şi cele irupte din justiţiarismul nihilist alimentat de frustrările tranziţiei. Naţional-populismul postcomunist pare a fi intrat în moarte clinică.
Vestea rea este că societatea românească este divizată sub aspectul opţiunilor politice de aşa manieră încât o guvernare coerentă bazată pe o majoritate parlamentară consistentă devine imposibilă. În plină criză globală, nici scrutinul uninominal nu a putut dota România cu o conducere aflată în afara tensiunilor inerente coabitării unui executiv de o anumită orientare cu un şef de stat de orientare opusă, precum şi dincolo de contradicţiile caracteristice unui guvern de coaliţie adunând la un loc dreapta şi stânga. Prin interstiţiile blocurilor de putere şi din ciocnirea lor emană autoritar-populismul. Ideea că, pentru prima dată în istoria postcomunistă a României, dreapta – evident, plurală – ar fi obţinut majoritatea absolută, marcându-se astfel transformarea societăţii româneşti dintr-una fidelă stângii într-un adept al dreptei, este falsă. Dacă PNL este, într-adevăr, un partid de dreapta, PD-L este un pseudopartid. Creând această formaţiune fără identitate ideologică, domnul Băsescu are meritul de a fi drenat frustrarea de toate culorile care irigă extremismele organizate politic, făcându-le să se usuce. Urmarea este însă că lupta între partidele sistemului democratic şi cele antisistem (extremiste), ca şi aceea între partidele politice de diferite orientări ideologice este înlocuită prin lupta dintre instituţiile statului; în principal conflictul dintre Preşedinte şi Parlament cu două confruntări accesorii, dar esenţiale între Preşedinte şi Guvern, respectiv între Parchet şi Justiţie. Dintr-o atare perspectivă aveau dreptate cei care spuneau că miza alegerilor din decembrie 2008 este statul de drept. Aceştia greşeau însă când legau victoria PD-L, adică victoria prin interpuşi a Preşedintelui Băsescu, de victoria principiului supremaţiei legii. Sau, dacă nu greşeau, atunci nu era vorba şi despre victoria statului democratic, ci numai despre triumful unui sistem în care autoritatea legii este negată de legea autorităţii; adică un sistem în care statul de drept este stat poliţienesc, în care legea apără şi conservă autoritarismul, autoritatea statului fiind deasupra autorităţii poporului şi operând ruptura demosului (popor) de kratos (putere). Din fericire, scorul electoral nu aduce consacrarea statului autoritar de drept. Din nefericire, nu conferă nici securitate statului democratic. O majoritate parlamentară liberă de controlul Preşedintelui şi interesată în independenţa justiţiei nu poate elimina totuşi vulnerabilităţile democraţiei. Statul democratic va fi miza alegerilor prezidenţiale din 2009. Scrutinul parlamentar din 2008 a confirmat şi dispariţia partidelor istorice. PNL de azi nu mai este partidul liberalilor "roşii" de la începutul României moderne, cu protecţionismul doctrinei "prin noi înşine". La propriu şi la figurat, el este un partid neoliberal. Paradoxul este că acest partid a devenit relevant pe plan electoral exact în clipa în care capitalismul neoliberal cunoaşte un eşec istoric la nivel global. Concluzia că românii ar fi mai de dreapta decât americanii ar fi abuzivă. Faptul spune doar că, dincolo de defazarea românilor în timp istoric, eşecul neoliberalismului nu înseamnă automat victoria social-democraţiei. Din punct de vedere obiectiv, ocazia unui triumf al ideilor social-democrate a sosit. Ea creează cadrul favorabil pentru o nouă reformă a statului în sens democratic şi a economicului în sens social. Transformarea posibilităţii în realitate este însă problematică într-un mediu confuz şi fragmentat. De aceea 2009 ar putea fi şi martorul unor experienţe de guvernare minoritară eşuate sau al formării unor coaliţii ratate, înainte să apară starea subiectivă permiţând accesul la putere unui guvern social-democrat absolut. De va fi aşa, pentru PSD timpul scurs până atunci ar trebui să fie unul al (auto)evaluării, purificării şi mobilizării. "
Vestea rea este că societatea românească este divizată sub aspectul opţiunilor politice de aşa manieră încât o guvernare coerentă bazată pe o majoritate parlamentară consistentă devine imposibilă. În plină criză globală, nici scrutinul uninominal nu a putut dota România cu o conducere aflată în afara tensiunilor inerente coabitării unui executiv de o anumită orientare cu un şef de stat de orientare opusă, precum şi dincolo de contradicţiile caracteristice unui guvern de coaliţie adunând la un loc dreapta şi stânga. Prin interstiţiile blocurilor de putere şi din ciocnirea lor emană autoritar-populismul. Ideea că, pentru prima dată în istoria postcomunistă a României, dreapta – evident, plurală – ar fi obţinut majoritatea absolută, marcându-se astfel transformarea societăţii româneşti dintr-una fidelă stângii într-un adept al dreptei, este falsă. Dacă PNL este, într-adevăr, un partid de dreapta, PD-L este un pseudopartid. Creând această formaţiune fără identitate ideologică, domnul Băsescu are meritul de a fi drenat frustrarea de toate culorile care irigă extremismele organizate politic, făcându-le să se usuce. Urmarea este însă că lupta între partidele sistemului democratic şi cele antisistem (extremiste), ca şi aceea între partidele politice de diferite orientări ideologice este înlocuită prin lupta dintre instituţiile statului; în principal conflictul dintre Preşedinte şi Parlament cu două confruntări accesorii, dar esenţiale între Preşedinte şi Guvern, respectiv între Parchet şi Justiţie. Dintr-o atare perspectivă aveau dreptate cei care spuneau că miza alegerilor din decembrie 2008 este statul de drept. Aceştia greşeau însă când legau victoria PD-L, adică victoria prin interpuşi a Preşedintelui Băsescu, de victoria principiului supremaţiei legii. Sau, dacă nu greşeau, atunci nu era vorba şi despre victoria statului democratic, ci numai despre triumful unui sistem în care autoritatea legii este negată de legea autorităţii; adică un sistem în care statul de drept este stat poliţienesc, în care legea apără şi conservă autoritarismul, autoritatea statului fiind deasupra autorităţii poporului şi operând ruptura demosului (popor) de kratos (putere). Din fericire, scorul electoral nu aduce consacrarea statului autoritar de drept. Din nefericire, nu conferă nici securitate statului democratic. O majoritate parlamentară liberă de controlul Preşedintelui şi interesată în independenţa justiţiei nu poate elimina totuşi vulnerabilităţile democraţiei. Statul democratic va fi miza alegerilor prezidenţiale din 2009. Scrutinul parlamentar din 2008 a confirmat şi dispariţia partidelor istorice. PNL de azi nu mai este partidul liberalilor "roşii" de la începutul României moderne, cu protecţionismul doctrinei "prin noi înşine". La propriu şi la figurat, el este un partid neoliberal. Paradoxul este că acest partid a devenit relevant pe plan electoral exact în clipa în care capitalismul neoliberal cunoaşte un eşec istoric la nivel global. Concluzia că românii ar fi mai de dreapta decât americanii ar fi abuzivă. Faptul spune doar că, dincolo de defazarea românilor în timp istoric, eşecul neoliberalismului nu înseamnă automat victoria social-democraţiei. Din punct de vedere obiectiv, ocazia unui triumf al ideilor social-democrate a sosit. Ea creează cadrul favorabil pentru o nouă reformă a statului în sens democratic şi a economicului în sens social. Transformarea posibilităţii în realitate este însă problematică într-un mediu confuz şi fragmentat. De aceea 2009 ar putea fi şi martorul unor experienţe de guvernare minoritară eşuate sau al formării unor coaliţii ratate, înainte să apară starea subiectivă permiţând accesul la putere unui guvern social-democrat absolut. De va fi aşa, pentru PSD timpul scurs până atunci ar trebui să fie unul al (auto)evaluării, purificării şi mobilizării. "
"Întâia oară după 1990, nu s-au mai prezentat la scrutin două blocuri în confruntare. Astfel că, spre deosebire de ceilalţi ani electorali, scrutinul e doar o etapă pe traseul către un nou guvern.
Din 1990 şi până acum, ziua scrutinului parlamentar aducea cu sine un răspuns la întrebarea: Ce guvern va conduce ţara în următorii patru ani?În 2008, rezultatul alegerilor nu răspunde la această întrebare nici măcar parţial. Abia după derularea negocierilor pentru formarea noului guvern îl vom afla cu siguranţă.Explicaţia acestui paradox trimite la patru dintre notele specifice ale scrutinului din 2008:1) Întâia oară după 1990, preşedintele ţării beneficiază de un mandat de cinci ani. Alegerile parlamentare de până acum coincideau cu cele prezidenţiale. Desemnat şi sprijinit de o formaţiune angajată în cursa pentru Parlament, candidatul la preşedinţie avea, într-un fel, şi şansele partidului din care provenea. Era de la sine înţeles că, o dată ajuns preşedinte, un candidat chema la guvernare formaţiunea din care provenea. Era un gest înlesnit nu atât de Constituţie, cât mai ales de realitate. Electoratul dădea un vot unitar, atât pentru preşedinţie, cât şi pentru Parlament. În 2008, beneficiar al Constituţiei revizuite în 2003, preşedintele mai are un an de mandat. Drept urmare, desemnarea candidatului la postul de premier e mult mai dificilă decât în anii electorali anteriori. Chiar dacă Traian Băsescu are un partid, partid deja prezidenţial, desemnarea premierului de la PDL nu mai trece în ochii electoratului ca fiind de la sine înţeles.2) Votul uninominal a simplificat drastic scena partidelor parlamentare. Şi-au împărţit voturile trei mari partide: PSD, PDL şi PNL. Noul guvern nu rezultă decât din puţine combinaţii: PSD+PDL, PSD+PNL, PDL+PNL. Fiind vorba de două partide mari şi unul mai mic, cel mai mic, PNL, poate intra în alianţă cu fiecare dintre cele două partide. În anii anteriori, un astfel de partid era la cheremul partidului care câştigase alegerile. Aceasta deoarece, deşi nu obţinuse 50%+1, partidul biruitor avea toate atuurile pentru a-şi impune voinţa asupra celui de-al treilea partid. Fie făcând alianţele cu formaţiunile clasate pe locul 4 şi 5, fie şantajându-l cu ameninţarea guvernului minoritar. Aşa s-a întâmplat în 1992 şi 2000. În 1996, chiar dacă între CDR şi PDSR n-a fost o diferenţă prea mare, campania electorală, cea pentru turul al II-lea al prezidenţialelor îndeosebi, a conturat o alianţă între CDR şi PD, clasat pe locul al III-lea. 2008 aduce însă o răsturnare de proporţii. Mai întâi, prin faptul că în campanie nu s-a conturat deja o alianţă a vreunui partid mare cu PNL. Apoi, pentru că rezultatul dă posibilitatea ca fiecare dintre cele două partide mari să facă majoritatea absolută aliindu-se cu PNL. UDMR nu intră în calcul. Uniunea pare a fi o formaţiune fixată pentru eternitate la guvernare, absenţa culorii dându-i posibilitatea să intre în combinaţie cu orice altă formaţiune. Se vede astfel destul de limpede că în condiţiile lui 2008, adevăratul câştigător al alegerilor e PNL. Indiferent cine va purcede la formarea majorităţii, va fi constrâns să apeleze la PNL. Care PNL îşi va vinde scump pielea. O situaţie de excepţie, care nu se va mai repeta. Dacă nu rămâne în Opoziţie, PNL nu mai are nici o şansă peste patru ani.3) Întâia oară după 1990, nu s-au mai prezentat la scrutin două blocuri în confruntare. Astfel că, spre deosebire de ceilalţi ani electorali, scrutinul e doar o etapă pe traseul către un nou guvern. Apropierea partidelor prin excesul de măsuri vizând protecţia socială (PSD şi PNL, pensiile, PDL, mărirea salariilor), dă posibilitatea oricăror combinaţii. 4) Întâia oară după 1990, preşedintele mai are un an de mandat la Cotroceni. După momentele electorale anterioare, şeful statului, ieşit câştigător din amalgamul prezidenţiale parlamentare, avea la dispoziţie patru ani. Formarea noului guvern, perioada de început a guvernării puteau fi tratate cu o oarecare lejeritate, abia peste patru ani preşedintele intrând la examen. Situaţia acum net deosebită.O dată cu încheierea parlamentarelor, pentru Traian Băsescu începe campania electorală. Constituţia îi dă dreptul de a desemna orice candidat la funcţia de premier. Viaţa îi limitează însă acest drept. Pentru că în opţiunea sa Traian Băsescu va fi obligat să ţină mai mult cont de viaţă decât de Constituţie.Astfel:a) Orice act ce ar putea trece drept arbitrar poate avea efecte catastrofale pentru prezidenţialele de la anul. Preşedintele s-ar dezvălui din nou ca un generator de crize naţionale inutile.b) În opţiunea pentru un guvern PDL-PNL sau PSD-PNL Traian Băsescu trebuie să ia în calcul şi nevoia de a nu-şi asuma prea explicit dificultăţile guvernării.Sunt toate datele să credem că alegerile nu s-au încheiat.Pentru că încep negocierile pentru formarea noului guvern."
Din 1990 şi până acum, ziua scrutinului parlamentar aducea cu sine un răspuns la întrebarea: Ce guvern va conduce ţara în următorii patru ani?În 2008, rezultatul alegerilor nu răspunde la această întrebare nici măcar parţial. Abia după derularea negocierilor pentru formarea noului guvern îl vom afla cu siguranţă.Explicaţia acestui paradox trimite la patru dintre notele specifice ale scrutinului din 2008:1) Întâia oară după 1990, preşedintele ţării beneficiază de un mandat de cinci ani. Alegerile parlamentare de până acum coincideau cu cele prezidenţiale. Desemnat şi sprijinit de o formaţiune angajată în cursa pentru Parlament, candidatul la preşedinţie avea, într-un fel, şi şansele partidului din care provenea. Era de la sine înţeles că, o dată ajuns preşedinte, un candidat chema la guvernare formaţiunea din care provenea. Era un gest înlesnit nu atât de Constituţie, cât mai ales de realitate. Electoratul dădea un vot unitar, atât pentru preşedinţie, cât şi pentru Parlament. În 2008, beneficiar al Constituţiei revizuite în 2003, preşedintele mai are un an de mandat. Drept urmare, desemnarea candidatului la postul de premier e mult mai dificilă decât în anii electorali anteriori. Chiar dacă Traian Băsescu are un partid, partid deja prezidenţial, desemnarea premierului de la PDL nu mai trece în ochii electoratului ca fiind de la sine înţeles.2) Votul uninominal a simplificat drastic scena partidelor parlamentare. Şi-au împărţit voturile trei mari partide: PSD, PDL şi PNL. Noul guvern nu rezultă decât din puţine combinaţii: PSD+PDL, PSD+PNL, PDL+PNL. Fiind vorba de două partide mari şi unul mai mic, cel mai mic, PNL, poate intra în alianţă cu fiecare dintre cele două partide. În anii anteriori, un astfel de partid era la cheremul partidului care câştigase alegerile. Aceasta deoarece, deşi nu obţinuse 50%+1, partidul biruitor avea toate atuurile pentru a-şi impune voinţa asupra celui de-al treilea partid. Fie făcând alianţele cu formaţiunile clasate pe locul 4 şi 5, fie şantajându-l cu ameninţarea guvernului minoritar. Aşa s-a întâmplat în 1992 şi 2000. În 1996, chiar dacă între CDR şi PDSR n-a fost o diferenţă prea mare, campania electorală, cea pentru turul al II-lea al prezidenţialelor îndeosebi, a conturat o alianţă între CDR şi PD, clasat pe locul al III-lea. 2008 aduce însă o răsturnare de proporţii. Mai întâi, prin faptul că în campanie nu s-a conturat deja o alianţă a vreunui partid mare cu PNL. Apoi, pentru că rezultatul dă posibilitatea ca fiecare dintre cele două partide mari să facă majoritatea absolută aliindu-se cu PNL. UDMR nu intră în calcul. Uniunea pare a fi o formaţiune fixată pentru eternitate la guvernare, absenţa culorii dându-i posibilitatea să intre în combinaţie cu orice altă formaţiune. Se vede astfel destul de limpede că în condiţiile lui 2008, adevăratul câştigător al alegerilor e PNL. Indiferent cine va purcede la formarea majorităţii, va fi constrâns să apeleze la PNL. Care PNL îşi va vinde scump pielea. O situaţie de excepţie, care nu se va mai repeta. Dacă nu rămâne în Opoziţie, PNL nu mai are nici o şansă peste patru ani.3) Întâia oară după 1990, nu s-au mai prezentat la scrutin două blocuri în confruntare. Astfel că, spre deosebire de ceilalţi ani electorali, scrutinul e doar o etapă pe traseul către un nou guvern. Apropierea partidelor prin excesul de măsuri vizând protecţia socială (PSD şi PNL, pensiile, PDL, mărirea salariilor), dă posibilitatea oricăror combinaţii. 4) Întâia oară după 1990, preşedintele mai are un an de mandat la Cotroceni. După momentele electorale anterioare, şeful statului, ieşit câştigător din amalgamul prezidenţiale parlamentare, avea la dispoziţie patru ani. Formarea noului guvern, perioada de început a guvernării puteau fi tratate cu o oarecare lejeritate, abia peste patru ani preşedintele intrând la examen. Situaţia acum net deosebită.O dată cu încheierea parlamentarelor, pentru Traian Băsescu începe campania electorală. Constituţia îi dă dreptul de a desemna orice candidat la funcţia de premier. Viaţa îi limitează însă acest drept. Pentru că în opţiunea sa Traian Băsescu va fi obligat să ţină mai mult cont de viaţă decât de Constituţie.Astfel:a) Orice act ce ar putea trece drept arbitrar poate avea efecte catastrofale pentru prezidenţialele de la anul. Preşedintele s-ar dezvălui din nou ca un generator de crize naţionale inutile.b) În opţiunea pentru un guvern PDL-PNL sau PSD-PNL Traian Băsescu trebuie să ia în calcul şi nevoia de a nu-şi asuma prea explicit dificultăţile guvernării.Sunt toate datele să credem că alegerile nu s-au încheiat.Pentru că încep negocierile pentru formarea noului guvern."
"Pentru a patra oară în ultimii doi ani, anunţarea rezultatelor diverselor scrutinuri care trec peste noi mă prinde în studioul de la "Sinteza zilei”. E greu să-ţi cristalizezi din live o opinie coerentă asupra a ceea ce se-ntâmplă într-o ţară care la fiecare vot parcă-i cuprinsă de amoc. Deşi – dat fiind că Traian Băsescu nu a participat direct - n-am pasiuni politice extreme, parcă niciodata nu m-am resimţit, fizic si psihic, în asemenea hal. Pentru că, după 2004, acestea un fost alegerile care s-au jucat cel mai tare. Şi care, la ora la care scriu, încă se joacă. Rezultatele pe care le anunţă Biroul Electoral Central îmi joacă-n faţa ochilor obosiţi într-un dans nebun, în care rolul conducătorului e preluat cu rândul de PSD şi PD-L. Din primele transmisii ale zilei de ieri, cele de dimineaţă, deduc că noi, muritorii, ar fi trebuit să acceptăm că asistăm la un miracol electoral, o mare răsturnare de situaţie, în care portocaliii s-au dat de trei ori peste cap şi i-au căpăcit pe roşii. Şi mă uitam stupefiat la televizor, la îndemnurile la calm şi reacţia lipsită de vlagă a PSD. Daca era Traian Băsescu-n locul lor (şi a fost, din păcate pentru ţara asta, acum 4 ani), urlau văile şi munţii de acuzaţii de fraudare, cereri de arestare, contestaţii şi transmisii isterice de la sediul "adevăraţilor învingători”. Da’ pesediştii au ales să fie paşnici. Parcă erau urmaşii taurului Ferdinand din desenele animate Disney. Pe la prânz, ca să fie suspansul mai mare, am aflat că cică PSD ar fi revenit pe prima poziţie, la o diferenţă infimă de PD-L. Până la urmă, nu ştiu ce mă face a crede că rezultatele finale vor consfinţi o cvasiegalitate. Pe care, ca să ducem circul până la capăt, o vor contesta ambele părţi implicate-n lupta pentru nominalizarea premierului. Dat fiind că, în cursul zilei de ieri, am primit multe semnale contrariate faţă de nemulţumirea mea televizată că se ignoră aritmetica elementară, o să-mi exprim pozţia şi în scris. Preşedintele României ar trebui să propună ca prim-ministru oferta umană a oricăruia dintre cele două partide (ambele provenite din trunchiul gros al FSN) care va fi declarat câştigător al alegerilor, fie şi cu un singur vot în plus.Regret să dezamăgesc înaltele conştiinţe politice, dar eu nu cred în răsuciri de 5-6 procente într-o singură noapte nici dacă mă plăteşte cineva s-o fac. La fel cum nu voi înghiţi niciodată vrăjeala ieftină potrivit căreia două institute de sondare a opiniei publice cu patroni şi interese politice diferite, Insomar şi CCSB, pot greşi identic, atât la eşantionare şi formularea întrebărilor, cât şi la rezultate. Hai, îmi iau faţa de prost la mine şi accept, de dragul jocului, ideea potrivit căreia astrele s-au aliniat fix cât să ia la fel minţile întru tâmpirea genaralizată sociologilor de la Insomar şi CCSB. Atunci de ce, în transmisiile de la propriul sediu, liderii PD-L, care aveau numărătoare paralelă, erau realmente transfiguraţi? De ce bocea Udrea ca o babă angajată cu ziua să fie pomana mai tristă? De ce Boc, care a promis că demisionează instantaneu dacă PD-L nu dă premierul, se uita lung şi trist către ceilalţi lideri politici care vorbeau în direct în timp ce el era pus pe hold? Să-i fi apucat pe toţi, în acelaşi timp, duruerile de stomac şi de dinţi? Să fi fost iminenţa instaurării crizei atât de apăsătoare? Să fi fost spaima de reacţia virulentă şi, mai ales, de mâna lungă a lui Zeus?Nu în ultimul rând, clamata victorie a forţelor de dreapta e de un ridicol înspăimântător. Dacă declarata dreaptă din România ar fi avut crezuri şi programe comune, atunci de ce a zburat PD-L de-a dura din guvern, de ce aproape toţi miniştrii PNL au ajuns la DNA ca urmare a acuzaţiilor de corupţie lansate de "fraţii” lor întru doctrină, de ce şi unii, şi ceilalţi s-au jurat ca nu se mai poate guverna în echipa din 2004? Şi, în definitiv, de ce n-au mai candidat împreună? Că tot au o Alianţă - numită D.A. - pe care, după ce s-au certat ca ţaţele-n piaţă, au omis s-o radieze la tribunal…"
"Diferenţa între rezultatele parţiale ale alegerilor de duminică şi datele oferite de exit-poll-uri, variantele de guvernare şi posibilii premieri sunt întrebări la care au încercat să răspundă analişti politici contactaţi de Jurnalul Naţional. Dacă, "potrivit sondajelor, se contura o guvernare PD-L-PNL cu premier de la PNL, acum se conturează PD-L-PNL cu premier de la PD-L, agreat de PNL. În primul caz, premierul era Tăriceanu, în cea de-a doua variantă Vasile Blaga", afirmă analistul politic Ion Cristoiu.
La rândul său, analistul politic Iosif Boda e de părere că pot exista doar două variante de guvernare mari şi late: fie PSD cu PNL şi UDMR, fie una PD-L cu PNL şi UDMR, iar ambele variante acoperă cam acelaşi procent în Parlament, în jur de 60%. Bogdan Teodorescu este însă de părere că atunci când se vorbeşte despre combinaţiile de guvernare trebuie să pornim de la "relaţiile între liderii partidelor la care se adaugă persoana numită Traian Băsescu", şi nu de la cifrele rezultatelor. "Este vorba de animozităţi personale, de orgolii, de ciocniri de interese, de viziune pe termen lung sau scurt a acestor persoane."COALIŢIE SOLIDĂLa toate acestea se adaugă opiniile analiştilor economici, care sunt de părere că noul Guvern trebuie să fie format foarte repede, pentru a elimina o parte din incertitudini, şi să deţină o majoritate solidă în Parlament. "Indiferent de partide, e important ce măsuri vor fi luate. Este nevoie de o coaliţie cu majoritate solidă în Parlament, care să poată lua măsuri mai puţin plăcute în condiţii dificile", a spus economistul-şef al BCR, Lucian Anghel.
Ion Cristoiu: "Băsescu este pus într-o situaţie infernală""Alianţa PSD+PC va fi pe primul loc, dar la o diferenţă mult mai mică, probabil un procent, pentru că e clar că restul va veni de la ţară. Un lucru e sigur: având în vedere că unul din cele două partide trebuie să fie pilonul în jurul căreia să se strângă viitoarea coaliţie, acest partid nu va fi PSD pentru că diferenţa în realitate este mult mai mică faţă de PD-L. Un alt efect al modificării în raport cu sondajele îl constituie creşterea pretenţiilor PD-L de a numi el primul-ministru şi probabil că în nici un caz Stolojan nu va fi numit premier, pentru că nu va fi dorit de partidul-cheie, care este PNL. Înainte de discuţii, de combinaţii de guvernare, ar trebui să stabilim exact cărei părţi a spectrului politic i-a dat votul electoratul. Este o prostie fanfaronada că dreapta a câştigat alegerile. Din punct de vedere al procentelor a învins dreapta, dar dacă ne punem întrebarea de ce au câştigat aceste partide vom sesiza că ele nu au câştigat prin programe de dreapta, ci prin măsuri de stânga, ba chiar populiste. PSD a câştigat deoarece este partidul protecţiei sociale, PD-L deoarece a pledat pentru mărirea salariilor în învăţământ, PNL pentru că în perioada campaniei electorale a luat numai măsuri de stânga, de pomeni electorale. Se va ajunge la următoarea situaţie: după toate probabilităţile, se va forma un Guvern de dreapta de la care populaţia va aştepta măsuri de stânga, ceea ce va fi catastrofal pentru alianţa de guvernare. Şi încă o precizare: rezultatul real al scrutinului îl pune pe Traian Băsescu într-o situaţie infernală, aceea de a forma el Guvernul. Asta înseamnă că aşteptările populaţiei se vor îndrepta către el şi nu către alianţa de guvernare. Potrivit sondajelor, se contura o guvernare PD-L-PNL cu premier de la PNL, acum se conturează PD-L-PNL cu premier de la PD-L, agreat de PNL. În primul caz, premierul era Tăriceanu, în cea de-a doua variantă Vasile Blaga", ne-a declarat Ion Cristoiu. Cât priveşte diferenţa între datele oferite de exit-poll-uri şi rezultatele oficiale parţiale, el este de părere că "acest scrutin a fost scrutinul primarilor. În foarte multe locuri, primarii au trecut peste noapte la o altă formaţiune politică. Ei au indicat, mai ales la ţară, oamenilor să voteze un nume care era de la PD-L, dar spunându-le că ăla e de la PSD. Când au ieşit de la urne, ei au spus că au votat PSD, dar de fapt au votat PD-L".
Iosif Boda: Mai degrabă Guvern PD-L-PNL-UDMRAnalistul politic Iosif Boda a spus că pot exista două variante de guvernare mari şi late: fie PSD cu PNL şi UDMR, fie una PD-L cu PNL şi UDMR, iar ambele variante acoperă cam acelaşi procent în Parlament, în jur de 60%. "Depinde cum vor negocia. După ce văd eu la ora actuală, inflexibilitatea liderului PSD, care în nici un caz nu e dispus măcar să pună în discuţie funcţia lui de prim-ministru ar risca şansele acestui partid", a arătat Boda. El a adăugat că acei candidaţi de prim-ministru, desemnaţi de partidele lor ar fi putut fi impuşi cu rigoare preşedintelui Băsescu doar dacă un partid ar fi câştigat 50% plus unu din mandate. Pentru că nici unul dintre ele nu a câştigat această majoritate şi nu vom avea Guvern monocolor, ci unul de alianţă înseamnă că aceste candidaturi se pot rediscuta. "De fapt, acum cred că mingea este în terenul preşedintelui. Depinde pe cine va desemna candidat de prim-ministru cu care apoi să se prezinte în Parlament să încerce să obţină validarea, deci automat majoritatea parlamentară. Va trebui să aşteptăm distribuirea mandatelor, dar în timpul acesta, sunt convins că negocierile sunt în toi", a mai declarat analistul. El are însă senzaţia că totuşi preşedintele va desemna "un candidat de prim-ministru din rândurile PD-L-ului", iar în aceste condiţii PD-L cu PNL şi UDMR au mai multe şanse să formeze Guvernul. Boda a refuzat să dea un nume de candidat prim-ministru preferat de Băsescu, dar a spus că acesta trebuie să fie "un om care va fi capabil să obţină majorităţi chiar mai mari decât majoritatea guvernamentală pentru că vor fi situaţii în care va avea nevoie să recurgă inclusiv la voturile opoziţiei". Iosif Boda a mai spus că diferenţele dintre rezultatele date de institutele de sondare a opiniei publice nu sunt aşa de mari faţă de rezultatele oficiale, "că se situează în marja de eroare". "Având în vedere că pentru prima dată este efectuat un sondaj la ieşirea de la urme în condiţii de vot uninominal, eu cred că institutele au lucrat cu scrupulozitate, cu destulă exactitate. Ierarhia dintre partide nu e schimbată. Cred că ar trebui să fim mai prudenţi în legătură cu aprecierea institutelor şi să le dăm totuşi ceea ce este al lor, au lucrat cu destulă minuţiozitate. Nu suntem la farmacie, nu suntem în matematică, nu suntem în economie să prevedem totul cu exactitate", a încheiat Boda.
Radu Alexandru: "Institutele de sondare au eşuat grosolan"Având în vedere diferenţa foarte mare între rezultatele estimate de exit-poll-uri duminică seară la ora 21:00 şi rezultatele date ieri publicităţii de BEC la ora 14:00, profesorul de ştiinţe politice Radu Alexandru consideră că institutele de sondare "au eşuat grosolan" şi că ar trebui să ofere nişte explicaţii tehnice asupra apariţiei acestor diferenţe. "Au mai greşit şi altădată instituţiile de sondare, dar de data aceasta, având în vedere diferenţa foarte mare faţă de rezultate, putem spune că au eşuat grosolan chiar. E mult prea mult pentru profesionalismul acestor institute. E nevoie să vină şi să ofere nişte informaţii tehnice credibile, să argumenteze aceste diferenţe. Oricum, credibilitatea sondajelor era redusă, erau văzute ca instrumente de manipulare, acum aceste diferenţe nu fac decât să vină că cânte în strună celor care aveau aceste opinii", a comentat ieri pentru Jurnalul Naţional Radu Alexandru. Cât priveşte combinaţiile posibile pentru guvernare, Radu Alexandru atrage atenţia asupra faptului că, prin îndeplinirea pragului alternativ (poziţionare pe primul loc în 3 colegii de senator şi 6 de deputat), şi alte partide ar putea întra în Parlament, gen PRM sau PNG. O situaţie clară va fi numai după alocarea, directă sau prin redistribuire, a tuturor mandatelor de senator şi deputat. "În principal, combinaţiile de guvernare pornesc de la PSD + alt(e) partid(e), sau PD-L + alt(e) partid(e). Dacă luăm în calcul varianta care reiese din rezultate, atunci este vorba de primul partid clasat, PSD, în combinaţie cu alt partid, şi cel mai dispus aici pare a fi PNL. Dacă luăm în calcul varianta care reiese din logica negocierilor, atunci este vorba de PD-L împreună cu PNL şi cu preşedintele care să numească el un premier. În ambele variante, UDMR va fi al treilea în combinaţie", spune Radu Alexandru. În privinţa premierilor, profesorul Radu crede că Băsescu nu va numi nici unul din cei trei candidaţi vehiculaţi, indiferent de combinaţia de guvernare, ci că va face o mişcare surprinzătoare, care s-ar înscrie în tipicul prezidenţial.
La rândul său, analistul politic Iosif Boda e de părere că pot exista doar două variante de guvernare mari şi late: fie PSD cu PNL şi UDMR, fie una PD-L cu PNL şi UDMR, iar ambele variante acoperă cam acelaşi procent în Parlament, în jur de 60%. Bogdan Teodorescu este însă de părere că atunci când se vorbeşte despre combinaţiile de guvernare trebuie să pornim de la "relaţiile între liderii partidelor la care se adaugă persoana numită Traian Băsescu", şi nu de la cifrele rezultatelor. "Este vorba de animozităţi personale, de orgolii, de ciocniri de interese, de viziune pe termen lung sau scurt a acestor persoane."COALIŢIE SOLIDĂLa toate acestea se adaugă opiniile analiştilor economici, care sunt de părere că noul Guvern trebuie să fie format foarte repede, pentru a elimina o parte din incertitudini, şi să deţină o majoritate solidă în Parlament. "Indiferent de partide, e important ce măsuri vor fi luate. Este nevoie de o coaliţie cu majoritate solidă în Parlament, care să poată lua măsuri mai puţin plăcute în condiţii dificile", a spus economistul-şef al BCR, Lucian Anghel.
Ion Cristoiu: "Băsescu este pus într-o situaţie infernală""Alianţa PSD+PC va fi pe primul loc, dar la o diferenţă mult mai mică, probabil un procent, pentru că e clar că restul va veni de la ţară. Un lucru e sigur: având în vedere că unul din cele două partide trebuie să fie pilonul în jurul căreia să se strângă viitoarea coaliţie, acest partid nu va fi PSD pentru că diferenţa în realitate este mult mai mică faţă de PD-L. Un alt efect al modificării în raport cu sondajele îl constituie creşterea pretenţiilor PD-L de a numi el primul-ministru şi probabil că în nici un caz Stolojan nu va fi numit premier, pentru că nu va fi dorit de partidul-cheie, care este PNL. Înainte de discuţii, de combinaţii de guvernare, ar trebui să stabilim exact cărei părţi a spectrului politic i-a dat votul electoratul. Este o prostie fanfaronada că dreapta a câştigat alegerile. Din punct de vedere al procentelor a învins dreapta, dar dacă ne punem întrebarea de ce au câştigat aceste partide vom sesiza că ele nu au câştigat prin programe de dreapta, ci prin măsuri de stânga, ba chiar populiste. PSD a câştigat deoarece este partidul protecţiei sociale, PD-L deoarece a pledat pentru mărirea salariilor în învăţământ, PNL pentru că în perioada campaniei electorale a luat numai măsuri de stânga, de pomeni electorale. Se va ajunge la următoarea situaţie: după toate probabilităţile, se va forma un Guvern de dreapta de la care populaţia va aştepta măsuri de stânga, ceea ce va fi catastrofal pentru alianţa de guvernare. Şi încă o precizare: rezultatul real al scrutinului îl pune pe Traian Băsescu într-o situaţie infernală, aceea de a forma el Guvernul. Asta înseamnă că aşteptările populaţiei se vor îndrepta către el şi nu către alianţa de guvernare. Potrivit sondajelor, se contura o guvernare PD-L-PNL cu premier de la PNL, acum se conturează PD-L-PNL cu premier de la PD-L, agreat de PNL. În primul caz, premierul era Tăriceanu, în cea de-a doua variantă Vasile Blaga", ne-a declarat Ion Cristoiu. Cât priveşte diferenţa între datele oferite de exit-poll-uri şi rezultatele oficiale parţiale, el este de părere că "acest scrutin a fost scrutinul primarilor. În foarte multe locuri, primarii au trecut peste noapte la o altă formaţiune politică. Ei au indicat, mai ales la ţară, oamenilor să voteze un nume care era de la PD-L, dar spunându-le că ăla e de la PSD. Când au ieşit de la urne, ei au spus că au votat PSD, dar de fapt au votat PD-L".
Iosif Boda: Mai degrabă Guvern PD-L-PNL-UDMRAnalistul politic Iosif Boda a spus că pot exista două variante de guvernare mari şi late: fie PSD cu PNL şi UDMR, fie una PD-L cu PNL şi UDMR, iar ambele variante acoperă cam acelaşi procent în Parlament, în jur de 60%. "Depinde cum vor negocia. După ce văd eu la ora actuală, inflexibilitatea liderului PSD, care în nici un caz nu e dispus măcar să pună în discuţie funcţia lui de prim-ministru ar risca şansele acestui partid", a arătat Boda. El a adăugat că acei candidaţi de prim-ministru, desemnaţi de partidele lor ar fi putut fi impuşi cu rigoare preşedintelui Băsescu doar dacă un partid ar fi câştigat 50% plus unu din mandate. Pentru că nici unul dintre ele nu a câştigat această majoritate şi nu vom avea Guvern monocolor, ci unul de alianţă înseamnă că aceste candidaturi se pot rediscuta. "De fapt, acum cred că mingea este în terenul preşedintelui. Depinde pe cine va desemna candidat de prim-ministru cu care apoi să se prezinte în Parlament să încerce să obţină validarea, deci automat majoritatea parlamentară. Va trebui să aşteptăm distribuirea mandatelor, dar în timpul acesta, sunt convins că negocierile sunt în toi", a mai declarat analistul. El are însă senzaţia că totuşi preşedintele va desemna "un candidat de prim-ministru din rândurile PD-L-ului", iar în aceste condiţii PD-L cu PNL şi UDMR au mai multe şanse să formeze Guvernul. Boda a refuzat să dea un nume de candidat prim-ministru preferat de Băsescu, dar a spus că acesta trebuie să fie "un om care va fi capabil să obţină majorităţi chiar mai mari decât majoritatea guvernamentală pentru că vor fi situaţii în care va avea nevoie să recurgă inclusiv la voturile opoziţiei". Iosif Boda a mai spus că diferenţele dintre rezultatele date de institutele de sondare a opiniei publice nu sunt aşa de mari faţă de rezultatele oficiale, "că se situează în marja de eroare". "Având în vedere că pentru prima dată este efectuat un sondaj la ieşirea de la urme în condiţii de vot uninominal, eu cred că institutele au lucrat cu scrupulozitate, cu destulă exactitate. Ierarhia dintre partide nu e schimbată. Cred că ar trebui să fim mai prudenţi în legătură cu aprecierea institutelor şi să le dăm totuşi ceea ce este al lor, au lucrat cu destulă minuţiozitate. Nu suntem la farmacie, nu suntem în matematică, nu suntem în economie să prevedem totul cu exactitate", a încheiat Boda.
Radu Alexandru: "Institutele de sondare au eşuat grosolan"Având în vedere diferenţa foarte mare între rezultatele estimate de exit-poll-uri duminică seară la ora 21:00 şi rezultatele date ieri publicităţii de BEC la ora 14:00, profesorul de ştiinţe politice Radu Alexandru consideră că institutele de sondare "au eşuat grosolan" şi că ar trebui să ofere nişte explicaţii tehnice asupra apariţiei acestor diferenţe. "Au mai greşit şi altădată instituţiile de sondare, dar de data aceasta, având în vedere diferenţa foarte mare faţă de rezultate, putem spune că au eşuat grosolan chiar. E mult prea mult pentru profesionalismul acestor institute. E nevoie să vină şi să ofere nişte informaţii tehnice credibile, să argumenteze aceste diferenţe. Oricum, credibilitatea sondajelor era redusă, erau văzute ca instrumente de manipulare, acum aceste diferenţe nu fac decât să vină că cânte în strună celor care aveau aceste opinii", a comentat ieri pentru Jurnalul Naţional Radu Alexandru. Cât priveşte combinaţiile posibile pentru guvernare, Radu Alexandru atrage atenţia asupra faptului că, prin îndeplinirea pragului alternativ (poziţionare pe primul loc în 3 colegii de senator şi 6 de deputat), şi alte partide ar putea întra în Parlament, gen PRM sau PNG. O situaţie clară va fi numai după alocarea, directă sau prin redistribuire, a tuturor mandatelor de senator şi deputat. "În principal, combinaţiile de guvernare pornesc de la PSD + alt(e) partid(e), sau PD-L + alt(e) partid(e). Dacă luăm în calcul varianta care reiese din rezultate, atunci este vorba de primul partid clasat, PSD, în combinaţie cu alt partid, şi cel mai dispus aici pare a fi PNL. Dacă luăm în calcul varianta care reiese din logica negocierilor, atunci este vorba de PD-L împreună cu PNL şi cu preşedintele care să numească el un premier. În ambele variante, UDMR va fi al treilea în combinaţie", spune Radu Alexandru. În privinţa premierilor, profesorul Radu crede că Băsescu nu va numi nici unul din cei trei candidaţi vehiculaţi, indiferent de combinaţia de guvernare, ci că va face o mişcare surprinzătoare, care s-ar înscrie în tipicul prezidenţial.
Bogdan Teodorescu: "PNL, PSD, UDMR au funcţionat împreună"Bogdan Teodorescu este de părere că atunci când se vorbeşte despre combinaţiile de guvernare trebuie să pornim de la "relaţiile între liderii partidelor la care se adaugă persoana numită Traian Băsescu", şi nu de la cifrele rezultatelor. "Este vorba de animozităţi personale, de orgolii, de ciocniri de interese, de viziune pe termen lung sau scurt a acestor persoane. Deci, orice combinaţie ne-am imagina noi imposibilă din perspectiva aritmeticii electorale, se ciocneşte de realitatea problemelor pe care aceste persoane le au între ele şi de capacitatea lor de a-şi rezolva sau nu aceste probleme", a spus Teodorescu. El a arătat că prin prisma acestor relaţii personale, până acum, teoretic, PNL, PSD şi UDMR au lucrat împreună şi au făcut Guvernul minoritar al lui Tăriceanu să funcţioneze timp de doi ani şi jumătate, fiindcă cele trei partide, la care se adaugă şi conservatorii, au găsit modalităţi de a negocia, "în timp ce al patrulea partid, cel al lui Boc şi al lui Băsescu, a găsit tot felul de modalităţi de a le contracara colaborarea". În ce priveşte viitorul premier, analistul politic a spus că în orice ţară normală acesta este al partidului care are cele mai multe mandate, iar acum "PSD pare câştigător". El nu a vrut să dea un nume de posibil premier pentru că persoana "este secundară în această situaţie", partidul care o propune este important. "Noi ne încrâncenăm pe nişte nume de persoane, premierul este o funcţie, funcţia respectivă înseamnă program de guvernare. L-am auzit pe Bogdan Olteanu că liberalii vor să vină cu programul de guvernare. Dar PNL a ieşit pe locul trei. Populaţia a hotărât că programul lor de guvernare este de locul trei", a menţionat Teodorescu. Analistul este de părere că cele două institute de sondare a opiniei publice trebuie să explice de ce rezultatele lor sunt atât de diferite de rezultatele oficiale de la alegeri. El a explicat aceste diferenţe prin două fenomene: cel al variabilelor pe care le introduce uninominalul şi absenteismul mai mare decât s-a estimat. "Cele două institute au făcut vot politic, iar noi am avut vot uninominal cu modificări pe care nu le puteau percepe. Acum patru ani, la alegerile pe liste, judeţul ca circumscripţie de votare era o oază unică de analiză, acum judeţul are foarte multe necunoscute. Pe de altă parte, este foarte posibil ca în toate calibrările care s-au construit să nu se fi luat în considerare absenteismul care a fost. Amândouă institutele au dat acelaşi rezultat, deci nu aveam de-a face cu ceea ce se spunea, încercări de manipulare, pentru că se ştie că ele nu fac parte din grupuri cu interese comune. Dacă cele două institute au avut acelaşi rezultat înseamnă că metodologia folosită de ele este identică şi au pornit de la nişte premise identice. Probabil că este nevoie de alt nivel de calibrare", a încheiat el.
"Diferenţele nu sunt mari. PSD termină tot pe primul loc"Opiniile a doi sociologi sunt diferite în ceea ce priveşte diferenţele mari existente între datele exitpollurilor de duminică seara şi rezultatele parţiale ale scrutinului parlamentar date ieri publicităţii de Biroul Electoral Central.Diferenţele dintre sondajele de opinie făcute publice duminică seară şi rezultatele parţiale ale alegerilor, difuzate ieri la ora 14:00, nu sunt atât de mari, crede sociologul şi expertul în sondarea opiniei publice Alin Teodorescu. "PSD termină tot pe locul I. Pe de altă parte, este pentru prima dată când se măsoară opţiunile alegătorilor în uninominal şi, probabil, este şi o problemă de calitate a intervievării. Dar eu nu aş considera o problemă diferenţe de 3, 4 puncte", a completat Teodorescu. În ceea ce priveşte viitorul Guvern, sociologul crede că "PSD ar trebui să analizeze rămânerea în opoziţie". "În caz contrar, ne punem la dispoziţia preşedintelui Traian Băsescu", adaugă Alin Teodorescu, care este de părere că viitorul Guvern va fi minoritar, cu un prim-ministru PD-L. "A FUNCŢIONAT RAŢIUNEA VOTULUI UTIL"Dorel Abraham, sociolog CURS, crede însă că, dacă se confirmă aceste diferenţe dintre datele exit-poll-urilor şi rezultatele parţiale, atunci sondajele depăşesc într-adevăr marjele de eroare specifice exit-poll-urilor (care nu ar trebui să fie mai mari de +-1,5%). "Presupun că ar fi putut să funcţioneze fenomenul de spirală a tăcerii, adică oamenii să fi declarat că nu votează cu un partid care nu era cotat cu şanse înainte de alegeri, cum ar fi PRM sau PNG-CD. Prin urmare, a funcţionat raţiunea votului util, adică electoratul acestor partide fie s-a demobilizat, fie a preferat să nu spună că a votat cu partidele respective, indicând partidele mai cunoscute. Aceasta ar putea fi una dintre cauze", explică Dorel Abraham. El a mai spus că realizatorii exit-poll-urilor sunt cei care ar trebui să explice ştiinţific de ce au apărut aceste diferenţe. Sociologul CURS este sigur că acele două institute care au dat exit-pollurile au ţinut seama de eşantionarea specifică votului uninominal. În opinia lui Dorel Abraham, variantele teoretice pentru viitorul Guvern sunt: PD-L şi PNL, PSD şi PNL, Guvern minoritar, susţinut de Parlament sau un Executiv de uniune naţională. Cât despre viitorul premier, "greu de spus". "Oricum, ar merita ca populaţia să fie întrebată în legătură cu alianţa preferată" , a concluzionat Dorel Abraham. (Eugenia Mihalcea, Gabriela Antoniu)
Economişti: "Este nevoie de o coaliţie cu majoritate solidă în Parlament"Noul Guvern trebuie să fie format foarte repede pentru a elimina o parte din incertitudini şi să deţină o majoritate solidă în Parlament, apreciază analiştii economici.Noul Guvern trebuie să fie capabil să ia măsuri "mai puţin plăcute" în "vremurile foarte grele" care urmează. "Avem nevoie foarte rapid de un Guvern foarte puternic. Un Guvern cu majoritate puternică în Parlament este important, pentru că urmează vremuri foarte grele", a declarat economistul-şef al Raiffeisen Bank România, Ionuţ Dumitru.DECIZIE URGENTĂŞi economistul-şef al BCR, Lucian Anghel, consideră că noul Guvern trebuie să fie format foarte repede şi să ia măsuri rapid. "Indiferent de partide, e important ce măsuri vor fi luate. Este nevoie de o coaliţie cu majoritate solidă în Parlament, care să poată lua măsuri mai puţin plăcute în condiţii dificile", a spus Anghel. Ionuţ Dumitru a completat că situaţia privind noul Guvern, respectiv din ce partide este format şi ce majoritate parlamentară deţine, ar trebui clarificată chiar şi până la finele săptămânii. "E important să ne mişcăm repede. Incertitudinea alimentează speculaţiile şi volatilitatea de pe piaţă poate fi foarte mare", a continuat economistul-şef al Raiffeisen Bank.CONTROLUL CHELTUIELILORReferitor la măsurile pe care Guvernul ar putea să le adopte în contextul actual, analiştii apreciază că este nevoie de o mai mare atenţie pe partea bugetară. "Oricare ar fi următorul Guvern, acesta va trebui să ia măsuri foarte restrictive pe partea fiscal-bugetară şi de venituri. Deficitul bugetar trebuie redus şi nu pot fi excluse majorările de taxe", a afirmat Dumitru. El a precizat că deficitul bugetar va "sări uşor de 4%-5%", având în vedere actuala construcţie bugetară pentru 2009."Un semnal pozitiv transmis investitorilor ar fi raţionalizarea cheltuielilor publice. (...) Orice control al costurilor şi încercare de majorare a veniturilor, pe care am putea să le vedem, cred că vor fi nişte semnale foarte puternice, pozitive, pentru investitorii internaţionali", a spus Anghel. Economistul-şef al BCR anticipează că rolul statului în economie va fi din ce în ce mai important, cel puţin pentru o perioadă de câţiva ani. El consideră că statul trebuie să continue şi să intensifice investiţiile în infrastructură, deşi acestea sunt costisitoare. Anghel crede că noile măsuri trebuie prezentate investitorilor străini, pentru că România depinde încă de fondurile internaţionale."
Economişti: "Este nevoie de o coaliţie cu majoritate solidă în Parlament"Noul Guvern trebuie să fie format foarte repede pentru a elimina o parte din incertitudini şi să deţină o majoritate solidă în Parlament, apreciază analiştii economici.Noul Guvern trebuie să fie capabil să ia măsuri "mai puţin plăcute" în "vremurile foarte grele" care urmează. "Avem nevoie foarte rapid de un Guvern foarte puternic. Un Guvern cu majoritate puternică în Parlament este important, pentru că urmează vremuri foarte grele", a declarat economistul-şef al Raiffeisen Bank România, Ionuţ Dumitru.DECIZIE URGENTĂŞi economistul-şef al BCR, Lucian Anghel, consideră că noul Guvern trebuie să fie format foarte repede şi să ia măsuri rapid. "Indiferent de partide, e important ce măsuri vor fi luate. Este nevoie de o coaliţie cu majoritate solidă în Parlament, care să poată lua măsuri mai puţin plăcute în condiţii dificile", a spus Anghel. Ionuţ Dumitru a completat că situaţia privind noul Guvern, respectiv din ce partide este format şi ce majoritate parlamentară deţine, ar trebui clarificată chiar şi până la finele săptămânii. "E important să ne mişcăm repede. Incertitudinea alimentează speculaţiile şi volatilitatea de pe piaţă poate fi foarte mare", a continuat economistul-şef al Raiffeisen Bank.CONTROLUL CHELTUIELILORReferitor la măsurile pe care Guvernul ar putea să le adopte în contextul actual, analiştii apreciază că este nevoie de o mai mare atenţie pe partea bugetară. "Oricare ar fi următorul Guvern, acesta va trebui să ia măsuri foarte restrictive pe partea fiscal-bugetară şi de venituri. Deficitul bugetar trebuie redus şi nu pot fi excluse majorările de taxe", a afirmat Dumitru. El a precizat că deficitul bugetar va "sări uşor de 4%-5%", având în vedere actuala construcţie bugetară pentru 2009."Un semnal pozitiv transmis investitorilor ar fi raţionalizarea cheltuielilor publice. (...) Orice control al costurilor şi încercare de majorare a veniturilor, pe care am putea să le vedem, cred că vor fi nişte semnale foarte puternice, pozitive, pentru investitorii internaţionali", a spus Anghel. Economistul-şef al BCR anticipează că rolul statului în economie va fi din ce în ce mai important, cel puţin pentru o perioadă de câţiva ani. El consideră că statul trebuie să continue şi să intensifice investiţiile în infrastructură, deşi acestea sunt costisitoare. Anghel crede că noile măsuri trebuie prezentate investitorilor străini, pentru că România depinde încă de fondurile internaţionale."
"Numaratoarea voturilor s-a incheiat, urmeaza negocierile. PSD se claseaza in continuare pe primul loc, cu un usor avans fata de PD-L. Aseara, dupa centralizarea a 99,62% din voturi, BEC a anuntat ca social-democratii conduc cu un procent in fata PD-L. Chiar daca par sa aiba mai putine mandate, democrat-liberalii s-au dus aseara la Cotroceni , dar “nu pentru inceperea negocierilor”, dupa cum a precizat liderul PD-L Adriean Videanu♦ Oficial, de-abia astazi PNL, PSD si PD-L isi desemneaza echipele de negociatori, liberalii fiind intens curtati de ambele partide. PD-L deja a anuntat ca prima optiune este PNL, programele de guvernare fiind compatibile. Liderii PSD au vorbit de alchimia si relatiile personale care pot dicta viitoarea majoritate parlamentara, tot cu trimitere la PNL. Pe de alta parte, PD-L aminteste ca nu mai are interdictii pentru o colaborare cu PSD, iar social-democratii enumera partidul lui Boc ca potential partener de discutie ♦ Curtat acum, PNL a fost extrem de criticat de “aliatii” de la PD-L. Programul de guvernare al PD-L afirma chiar ca actuala criza politica s-a cronicizat prin ramanerea lui Tariceanu la putere si prin refuzul PNL de a declansa anticipate in 2005. Emil Boc l-a descris pe premier ca fiind “o calamitate naturala” , “mai periculos decat o criza economica”. La randul sau, Tariceanu afirma ca “Boc si Stolojan sunt papagalii presedintelui Basescu” si ca nu poate avea incredere in eiCe ii leaga si ce ii desparteAl treilea plasat, dar cel mai intens curtat. Este PNL-ul lui Tariceanu. Liberalii sunt singurii care nu s-au agitat ieri, cel putin in media, pentru a face calcule electorale in vederea formarii unei majoritati parlamentare care sa acorde sustinere viitorului Guvern. Conducerea PNL a “serbat” in liniste ziua de 1 Decembrie, urmand ca azi sa aiba o sedinta pentru a analiza rezultatele scrutinului si pentru a decide componenta delegatiei liberale care sa negocieze cu potentialii aliati. Ieri s-au agitat insa cei care-si disputa prima pozitie in alegeri: PSD si PD-L. Liderul PD-L, Emil Boc, considera ca partidul sau are sanse reale sa castige alegerile in fata social-democratilor, bazandu-se pe voturile romanilor din diaspora. Convinsi ca au prima sansa in formarea viitorului guvern, democrat-liberalii se pregatesc sa inceapa tatonarile, cel mai probabil, cu PNL-ul lui Tariceanu. “Dupa datele noastre, pe final, vom avea o usoara diferenta pozitiva fata de PSD, deci vom castiga alegerile la mustata, cum se spune in termeni fotbalistici”, a estimat Boc. Prim-vicepresedintele Adriean Videanu spune ca, dupa propria numaratoare paralela a voturilor, PD-L are cu doua mandate de parlamentar mai mult decat pesedistii, dar ca usa negocierilor cu PSD ramane deschisa. La randul lor, social-democratii l-au mandatat pe Mircea Geoana sa inceapa discutiile cu celelalte partide in vederea formarii majoritatii parlamentare. “Mandatul este clar: presedintele partidului va antama aceste discutii, iar pe masura ce avansam, vom avea si echipa de negociatori”, a anuntat sec Geoana, refuzand sa recunoasca public daca pana acum a avut sau nu discutii cu lideri ai altor partide. El spune ca, deocamdata, fiecare partid asteapta rezultatele oficiale ale alegerilor pentru a sti clar “pe ce picior sta” si cu ce mandate in spate poate negocia. “PSD trebuie sa-si tina respiratia pana la numararea voturilor”, a fost de parere si presedintele Consiliului National al PSD, Adrian Nastase, estimand ca formarea viitoarei majoritati se anunta destul de complicata. ”Lucrurile sunt deschise, dar in negocieri si relatiile personale vor conta pentru a contura o solutie sau alta”, a spus Nastase, evitand sa precizeze cu cine ar prefera PSD o negociere. Dimpotriva, Nastase lasa deschise toate cele trei variante de negociere: cu PD-L, PNL si UDMR. ”PSD va trebui sa-si evalueze fortele, dupa aceea sa traga concluziile pe termen scurt in ce priveste campaniile, felul in care relatiile cu celelalte partide s-au derulat in circumscriptii. E nevoie si de o anumita chimie a relatiilor personale sau politice la nivel judetean. (…)Din punct de vedere practic si al alchimiei personale, intre partide pot sa apara preferinte”, a explicat Nastase, precizand ca PSD trebuie sa le ceara celorlalte partide sa faca anumite compromisuri, pentru ca are mai multe mandate. Care vor fi criteriile pe care le vor lua in calcul cei trei mari competitori politici - PSD, PD-L, PNL - in negocierile pentru formarea viitorului guvern este greu de anticipat. Din punct de vedere doctrinar, PD-L, PNL si UDMR par a fi de aceeasi parte a baricadei si, teoretic pot alcatui o majoritate confortabila. Pe de alta parte, PSD si PNL pot forma viitoarea guvernare, date fiind afinitatile personale si buna conlucrare parlamentara din ultimii ani.PNL nu renunta la cota unicaIn programul de guvernare, PNL vrea mentinerea cotei unice de impozitare si promite sa reduca CAS-ul cu 10% pana la sfarsitul anului 2012. De asemenea, TVA va fi redus la unele produse reglementate sau la cele din domeniul energetic. PNL vrea sa simplifice legislatia in domeniul afacerilor si vor avea grija ca salariul mediu sa depaseasca 800 de euro in 2012. Totodata, ei vor si o lege unica de salarizare pentru bugetari. La capitolul pensii, PNL vrea ca in 2012 pensia sa ajunga la 350 de euro.Totodata ei vor sa atraga investitii straine, iar la capitolul infrastructura, vor ca investitiile sa ajunga in urmatorii patru ani la 6% din PIB. Cat priveste masurile anticriza, PNL propune reducerea contributiilor de asigurari sociale cu zece puncte procentuale, neimpozitarea dividendelor care sunt investite sau reinvestite in noi firme, acordarea unui „bonus fiscal“ de 5% din valoarea impozitului pentru plata la timp a acestuia, din ianuarie 2009. Firmele care vor angaja persoane intrate in somaj de mai mult de trei luni vor primi o mie de euro pentru fiecare astfel de persoana angajata. Programul PD-L, compatibil cu al PNL Programul PD-L e compatibil cu al PNL in privinta cotei unice si a altor masuri economice de dreapta. PD-L mai propune alocarea a minimum 6% din PIB pentru educatie, toleranta zero fata de actele de coruptie, asigurarea resurselor pentru sanatate la un nivel de 6% din PIB, eliminarea totala a inechitatilor si anomaliilor din sistemul de pensii, aducerea punctului de pensie la un nivel de 45% dub salariul mediu brut, introducerea unei pensii sociale minim garantate, descentralizarea si reforma administratiei publice.Social-democratii au alta viziuneSpre deosebire de partidele de dreapta, PSD vrea sa elimine cota unica de impozitare, dar sa pastreze nivelul de 16% pentru impozitul pe profit, pentru veniturile mici impozitul va scadea la 10%. PSD vrea sa scada impozitul pe dividende si sa creasca impozitul pentru tranzactii imobiliare. In privinta salariilor, PSD propune ca salariul minim sa creasca la 1.000 lei (260 euro) påna in 2012. In programul PSD, pensiile vor fi corelate cu rata inflatiei si in plus se va acorda a 13-a pensie si se vor dubla veniturile agricultorilor. La fel ca si celelalte partide, PSD se gandeste si el la investitii, care vor fi orientate cu prioritate in infrastructura si telecomunicatii.Guvernul Tariceanu, «injurat» 4 ani din toate partile, dorit acum in toate alianteleRenegat in ultimii patru ani, premierul Tariceanu este dorit acum in toate formulele de guvernare. Desi actualul premier a reprezentat de-a lungul actualului mandat tinta “atacurilor” venite din partea majoritatii liderilor politici, in momentul de fata PNL reprezinta “cheia” necesara in aliantele care vor construi viitoarea majoritate guvernamentala. Intre Traian Basescu si Tariceanu, disputele au luat nastere inca de la inceputul mandatului trecut, chiar daca in campania din 2004 cei doi lideri se afisau mana de mana la toate evenimentele electorale. Atacurile lui Basescu au avut ca “tema favorita” grupurile de interese, care in opinia sefului statului au fost favorizate de Guvernul Tariceanu. “De prea multe ori mafia a ajuns pe masa Guvernului”, le spunea Basescu politistilor, la sedinta bilantului activitatii MAI pe anul 2005. La inceputurile lui 2007, Basescu a scos la iveala biletelul lui Tariceanu prin care seful statului sustine ca i se cerea sa intervina la Parchet, în cazul omului de afaceri Dinu Patriciu. La putin timp, Basescu declara ca Tariceanu a fost “partenerul care l-a tradat” si-si exprima speranta ca va avea pe viitor un partener la Palatul Victoria care sa modernizeze România. Ultimul an a intetit lupta intre Palate, fiecare moment fiind folosit la maximum. Dupa ce Basescu suspenda o sedinta a CSAT, suparat ca ministrii lui Tariceanu au venit cu bugetele sub brat, si a anuntat DNA-ul ca Ministerul de Interne a cumparat Logan-uri suspect de scumpe, il acuza pe premier ca, prin declaratiile privind criza economica la care s-ar ajunge daca ar creste salariile profesorilor, incearca sa creeze o imagine “apocaliptica”. A urmat apoi, inaintea alegerilor, declaratia conform careia Hrebenciuc, Voiculescu, Tariceanu si Geoana pregatesc o noua ”lovitura de stat” dupa alegeri, referindu-se la o eventuala noua suspendare din functie a presedintelui, daca acesta nu va desemna, dupa alegeri, premierul stabilit de ei. Boc: Tariceanu este o calamitate naturalaAcuzele nu au venit doar din “curtea” Cotroceniului, seful Guvernului fiind tinta preferata, de-a lungul mandatului, si mai ales in campanie, si a celor din PD-L sau PSD. Democrat-liberalii au chiar in programul lor de guvernare rubrici “dedicate” fostilor colegi de alianta, care au ca punct de pornire anul 2005, cand Tariceanu s-a razgandit in privinta declansarii alegerilor anticipate, “ignorând decizia politica luata de Alianta D.A. în favoarea PSD si a intereselor sale personale”. “Criza a culminat cu încercarea noii majoritati parlamentare, formata printr-o întelegere ascunsa între PNL, PSD, PC, UDMR si PRM, de a-l demite pe presedintele Traian Basescu - încercare oprita doar de votul popular în referendumul din 19 mai 2007. Ulterior, criza s-a cronicizat prin ramânerea la putere a PNL si angajarea acestuia într-o politica de pradare a resurselor publice, folosite pentru a cumpara sprijin parlamentar de la PSD, PC, UDMR si PRM”, se mai arata in programul de guvernare al PD-L. In campanie, Boc l-a catalogat pe Tariceanu drept un personaj “mai periculos decât o criza economica, pentru ca este o calamitate naturala”. Nici social-democratii nu au stat deoparte si au acuzat Guvernul Tariceanu de nerealizarea promisiunilor din 2004, dar si ca planurile anticriza elaborate de PDL si de PNL, drept “solutii mediocre si gresite”. Boc si Stolojan, «papagalii» presedinteluiNici premierul nu s-a lasat si le-a raspuns rivalilor in aceiasi termeni. In vara acestui an, dupa lansarea celor 66 de candidati liberali la primariile din Mehedinti,Tariceanu s-a referit la cei doi lideri PD-L Emi Boc si Theodor Stolojan ca fiind “doi papagali care repeta tot ce spune presedintele Traian Basescu”. Nici PSD nu a scapat “atingerilor” liderului PNL, Geoana fiind caracterizat, prin 2005, drept presedinte care se crede lider “numai cand prinde microfonul” sau “mama-omida a PSD”. Chiar si programele contracandidatilor la functia de premier au fost caracterizate de Tariceanu drept “facute pe genunchi”. “Stolojan este un politician in care nu poti sa ai incredere. Eu si colegii mei liberali stim asta din proprie experienta. Cat despre Mircea Geoana, regret ca a inceput sa faca si el politica de tip Golden Blitz”, afirma in campanie Tariceanu."
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu