sâmbătă, 16 februarie 2013

LEGE privind infiinţarea, organizarea şi funcţionarea regiunilor


LEGE
privind infiinţarea, organizarea şi funcţionarea regiunilor
CAPITOLUL I
Principii şi consideraţii generale
SECŢIUNEA I. Regiunile si autonomia regională
Art.1
Prezenta lege reglementează regimul general al autonomiei regionale, precum şi
organizarea şi funcţionarea administraţiei publice regionale.
Art.2
(1) Conform Constituţiei teritoriul naţional al României este împărţit in 8 regiuni, iar
fiecare regiune este formată din două sau mai multe judeţe, acestea din urmă
având delimitarea teritorială existentă la data intrării in vigoare a prezentei legi.
(2) Cele 8 regiuni au următoarea denumire şi componenţă:
a) Regiunea Bucuresti-Ilfov: municipiul Bucureşti şi judeţul Ilfov;
b) Regiunea Centru: judeţele Alba, Brasov, Covasna, Harghita, Mures si Sibiu ;
c) Regiunea Nord Est : judeţele Bacău, Botoşani, Neamţ, Iaşi, Suceava si Vaslui;
d) Regiunea Nord Vest : judeţele Bihor, Bistrita-Nasaud, Cluj, Maramureş, Satu Mare
si Sălaj;
e) Regiunea Vest : judeţele Arad, Caras-Severin, Hunedoara si Timiş;
f) Regiunea Sud Vest: judeţele Dolj, Olt, Vâlcea, Mehedinţi si Gorj;
g) Regiunea Sud: judeţele Argeş, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu, Ialomiţa, Prahova si
Teleorman;
h) Regiunea Sud Est : judeţele Brăila, Buzău, Constanţa, Galaţi, Tulcea şi Vrancea.
(3) Delimitarea teritorială a regiunilor se stabileşte prin lege. Orice modificare a
limitelor teritoriale ale acestora se poate efectua numai prin lege şi numai după
consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective
prin referendum, care se organizează potrivit legii.
(4) Regiunile sunt unităţi administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia
regională şi în care se organizează şi funcţionează autorităţi ale administraţiei
publice regionale.
(5) Localităţile de reşedinţă ale regiunilor si sediul consiliilor regionale vor fi stabilite
prin lege.
Art.3
(1) Obiectivele prioritare pe care regiunea le urmăreşte sunt:
a) dreptul la muncă şi protecţia adecvată a demnităţii lucrătorilor, dreptul de a
avea locuri de muncă sigure şi accesul la educaţie pe tot parcursul vieţii;
b) dreptul la pluralismul, surse libere de informare şi comunicare şi accesul la
cultura atât ca o necesitate individuală, cât şi ca un principiu în comunitate;
c) dreptul la asistenţă medicală;
d) dreptul la un tratament egal între bărbaţi şi femei şi de îmbunătăţire a
diferenţelor de gen în viaţa socială, culturală, economică, religioasă şi politică;
e) conservarea şi punerea în valoare a familiei;
f) promovarea ştiinţei şi libertatea cercetării ştiinţifice în cadrul limitelor de
respect pentru fiinţele umane;
g) respectarea echilibrului ecologic, protecţia mediului şi a patrimoniului
natural, conservarea biodiversităţii;
h) protejarea şi îmbunătăţirea patrimoniului istoric, artistic şi peisajului;
1
i) promovarea dezvoltării economice într-un context care favorizează
inovarea, cercetarea şi formarea ca factori ai competitivităţii, în conformitate cu
principiile de coeziune socială şi dezvoltare durabilă;
j) consolidarea libertăţii publice şi private şi promovarea cooperării;
k) respingerea tuturor formelor de discriminare şi xenofobie;
l) recunoaşterea autonomiei comunităţilor locale, promovarea sistemului de
autonomie, sporirea identităţi culturale, sociale şi economice pe întreg teritoriul
regional, protecţia municipalitatilor mai mici şi a zonelor montane ;
m) dezvoltarea de relatii de buna vecinatate si promovarea cooperarii
transfrontaliere si interregionale.
Art.4
(1) Administraţia publică în cadrul regiunii se organizează şi funcţionează în temeiul
principiilor descentralizării, autonomiei regionale, subsidiarităţii, eligibilităţii
autorităţilor administraţiei publice regionale, legalităţii şi al consultării cetăţenilor în
soluţionarea problemelor regionale de interes deosebit.
(2) Aplicarea principiilor prevăzute la alin. (1) nu poate aduce atingere caracterului de
stat naţional, unitar şi indivizibil al României.
Art. 5
(1) Regiunile sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină şi
patrimoniu propriu.
(2) În justiţie, regiunile sunt reprezentate, de preşedintele consiliului regional, care stă
în judecată ca reprezentant legal al regiunii şi nu în nume personal.
Art. 6
(1) Autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia regională sunt
consiliile regionale ca autorităţi deliberative, şi preşedinţii consiliilor regionale, ca
autorităţi executive.
(2) Consiliile regionale şi preşedinţii consiliilor regionale funcţionează ca autorităţi ale
administraţiei publice regionale şi rezolvă treburile publice din regiune, în condiţiile
legii.
Art. 7
(1) Prin autonomie regională se înţelege dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor
administraţiei publice regionale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în
interesul colectivităţilor regionale pe care le reprezintă, treburile publice, cu
respectarea obiectivelor stabilite la art.3 şi în spiritul principiilor autonomiei locale,
descentralizării şi subsidiarităţii.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu aduc atingere posibilităţii de a recurge la consultarea
locuitorilor prin referendum sau prin orice altă formă de participare directă a
cetăţenilor la treburile publice, în condiţiile legii.
(3) Prin colectivitate regională se înţelege totalitatea locuitorilor din unitatea
administrativ-teritorială respectivă.
Art. 8
(1) Autorităţile administraţiei publice regionale exercită, în condiţiile legii, competenţe
exclusive, competenţe partajate şi competenţe delegate. Toate aceste domenii de
competenţă constituie obiectul unei activităţi de planificare strategică - ca mijloc
de identificare a obiectivelor anuale si multianuale, care se vor reflectă în Planul
pentru dezvoltare regională.
(2) Autonomia regională conferă autorităţilor administraţiei publice regionale dreptul
ca, în limitele legii, să aibă iniţiative în toate domeniile, cu excepţia celor care sunt
date în mod expres în competenţa altor autorităţi publice.
2
Art. 9
(1) Raporturile dintre autorităţile administraţiei publice locale din comune, oraşe,
municipii şi judeţe şi autorităţile administraţiei publice de la nivel regional se
bazează pe principiile autonomiei, legalităţii, responsabilităţii, cooperării şi
solidarităţii în rezolvarea problemelor întregii regiuni.
Art. 10
(1) În cadrul politicii economice naţionale, regiunile au dreptul la resurse financiare
proprii, pe care autorităţile administraţiei publice regionale le stabilesc, le
administrează şi le utilizează pentru îndeplinirea competenţelor şi atribuţiilor ce le
revin, în condiţiile legii.
(2) Resursele financiare de care dispun autorităţile administraţiei publice regionale
trebuie să fie corelate cu competenţele şi cu atribuţiile prevăzute de lege.
(3) În scopul asigurării autonomiei regionale, autorităţile administraţiei publice
regionale au dreptul să instituie şi să perceapă impozite şi taxe regionale, să
elaboreze şi să aprobe bugetele regiunilor, în condiţiile legii.
(4) In scopul promovării intereselor pe lângă instituţiile si organismele Uniunii
Europene, regiunile au dreptul să infiinţeze şi să finanţeze structuri care să aibă
sediul si să isi desfăşoare activitatea in ţările membre ale Uniunii europene, acolo
unde isi au sediul instituţiile si organismele europene.
(5) Pentru utilizarea eficientă a resurselor financiare necesare funcţionării structurilor
prevăzute la alin.4, regiunile pot închiria sau cumpăra in ţările respective bunuri
imobile sau mobile.
(6) Aplicabilitatea prevederilor alin.4-5 se face prin hotărâre a consiliului regional.
Art. 11
(1) În regiunile în care ponderea cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale este de
peste 20% din numărul locuitorilor, autorităţile administraţiei publice regionale,
instituţiile publice aflate în subordinea acestora, precum şi serviciile publice
deconcentrate asigură folosirea, în raporturile cu aceştia, şi a limbii materne, în
conformitate cu prevederile Constituţiei, ale prezentei legi şi ale tratatelor
internaţionale la care România este parte.
SECŢIUNEA II. Autorităţile administraţiei publice regionale
Art. 12
(1) În fiecare regiune se constituie un consiliu regional, ca autoritate a administraţiei
publice regionale. Consiliul regional este ales în condiţiile legii pentru alegerea
autorităţilor administraţiei publice locale si regionale.
(2) Consiliul regional este condus de un preşedinte, asimilat demnitarului, care nu are
calitatea de consilier regional, fiind ales prin scrutin uninominal.
(3) Mandatul preşedintelui consiliului regional şi al consilierului regional este de 4 ani
şi se exercită în condiţiile legii.
CAP. II
Consiliul regional
SECŢIUNEA I. Constituirea şi componenţa consiliului regional
Art. 13
(1) Consiliul regional este autoritatea administraţiei publice regionale, fiind compus din
consilieri regionali, aleşi prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, de
către persoanele cu drept de vot din regiunea respectivă, în condiţiile legii.
Art. 14
(1) Numărul membrilor fiecărui consiliu regional se stabileşte prin ordin al prefectului
regiunii, în funcţie de numărul locuitorilor regiunii, raportat de Institutul Naţional de
Statistică la data de 1 ianuarie a anului în curs sau, după caz, la data de 1 iulie a
anului care precedă alegerile regionale, după cum urmează:
Numărul Numărul
locuitorilor regiunii consilierilor
───────────────────────────────────────────────
- până la 2.000.000 20
- între 2.000.001-2.500.000 24
- între 2.500.001-3.000.000 28
- peste 3.000.000 32
───────────────────────────────────────────────
(2) Consiliul regional ales în conformitate cu prevederile legii se completează cu
preşedintele consiliului regional, care are drept de vot şi conduce şedinţele
acestuia.
(3) Candidaţii de pe lista fiecărei formaţiuni politice, dar care nu sunt declarati aleşi,
au calitatea de consilieri regionali supleanţi si îi vor inlocui pe titularii cărora le
încetează mandatul inainte de termen.
Art. 15
(1) Validarea alegerii preşedintelui consiliului regional se face în termen de 20 de zile
de la data desfăşurării alegerilor, în camera de consiliu a Curţii de Apel pe raza
cărei se află sediul consiliului regional, de către preşedintele curţii de apel sau
înlocuitorul acestuia.
(2) Invalidarea alegerii preşedintelui consiliului regional se poate pronunţa dacă se
constată încălcarea condiţiilor de eligibilitate sau dacă alegerea preşedintelui s-a
făcut prin fraudă electorală, constatată în condiţiile Legii privind alegerea
autorităţilor administraţiei publice regionale.
(3) Hotărârea de validare sau invalidare a preşedintelui consiliului regional poate fi
atacată de cei interesaţi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în termen de două zile
de la aducerea la cunoştinţă publică, care se pronunţă în termen de două zile de la
sesizare, hotărârea fiind definitivă şi irevocabilă.
(4) În caz de invalidare a alegerii preşedintelui consiliului regional sau demisie,
Guvernul, la propunerea prefectului regional, va stabili data alegerilor. Acestea se
organizează, în condiţiile legii, în termen de maximum 90 de zile de la data
invalidării sau, după caz, de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii
judecătoreşti,ori de la data rămânerii definitive a cererii de demisie.
Art. 16
(1) Constituirea consiliilor regionale se face în termen de 3 zile de la data depunerii
jurământului de către preşedintele consiliului regional. Convocarea consilierilor
declaraţi aleşi pentru şedinţa de constituire se face de către preşedintele
consiliului regional. La şedinţa de constituire pot participa prefectul regional sau un
reprezentat al acestuia.
(2) Şedinţa este legal constituită dacă participă cel puţin două treimi din numărul
consilierilor regionali aleşi. Pot exista maxim 3 convocări.
(3) În situaţia în care consiliul regional nu se poate reuni nici la această ultimă
convocare, din cauza absenţei fără motive temeinice a consilierilor, preşedintele
4
consiliului regional va declara vacante, prin dispoziţie, locurile consilierilor aleşi
care au lipsit nemotivat de la cele 3 convocări anterioare, urmând să fie
completate cu supleanţi.
(4) Dacă locurile vacante nu pot fi completate cu supleanţi înscrişi pe listele de
candidaţi respective, se va proceda la organizarea alegerilor pentru completarea
locurilor vacante în termen de 30 de zile.
Art. 17
(1) Lucrările şedinţei de constituire sunt conduse de preşedintele consiliului regional.
(2) Pentru validarea mandatelor, consiliile regionale aleg prin vot deschis, dintre
membrii lor, pe întreaga durată a mandatului, o comisie de validare alcătuită din 3-
5 consilieri aleşi care examinează legalitatea alegerii fiecărui consilier regional şi
propune consiliului validarea sau invalidarea mandatelor.
(3) Comisia de validare va propune invalidarea alegerii unui consilier regional numai în
cazul în care se constată încălcarea condiţiilor de eligibilitate sau dacă alegerea
consilierului regional s-a făcut prin fraudă electorală dovedită.
(4) Validarea sau invalidarea mandatelor se face în ordine alfabetică, cu votul deschis
al majorităţii consilierilor regionali prezenţi la şedinţă. Persoana al cărei mandat
este supus validării sau invalidării nu participă la vot.
(5) Hotărârea de validare sau invalidare a mandatelor poate fi atacată de cei interesaţi
la secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel pe raza căreia se află
localitatea unde este stabilit sediul regiunii, în termen de 5 zile.
(6) Instanţa de contencios administrativ se pronunţă în cel mult 30 de zile.
(7) Consiliul regional se declară legal constituit, dacă majoritatea consilierilor regionali
validaţi au depus jurământul. Constituirea consiliului regional se constată prin
hotărâre, adoptată cu votul majorităţii consilierilor regionali validaţi.
SECŢIUNEA II. Competenţele autorităţilor administraţiei publice regionale
Art.18
(1) Autorităţile administraţiei publice centrale şi regionale exercită următoarele tipuri
de competenţe:
a) Competenţe exclusive ale statului;
b) Competenţe partajate (stat-regiune), în cazul în care ambele niveluri pot
legifera, dar legile naţionale prevalează în caz de conflict;
c) Competenţele exclusive ale autorităţilor administraţiei publice regionale.
Art. 19
Competenţele exclusive ale statului vizează următoarele domenii: Constituţie;
apărare; cetăţenie, imigraţie, emigraţie şi extrădare; finanţe şi sistem monetar; frontiere şi
unităţi vamale; siguranţă naţională.
Art. 20
Competenţele partajate (stat – regiune) vizează următoarele domenii: relaţiile
internaţionale (în special cu UE); comerţul exterior; educaţia primară şi secundară; reţele
de transport (rutier, căi ferate, naval şi maritim, aerian) împreună cu infrastructurile
aferente (porturile şi aeroporturile pentru uz civil); protecţie şi securitatea forţei de muncă;
prevenirea dezastrelor.
Art. 21
(1) Competenţele exclusive ale autorităţilor administraţiei publice regionale includ
următoarele domenii:
a) dezvoltarea regională;
b) planificarea regională;
5
c) pregătirea şi implementarea programelor co-finanţate din fondurile europene
gestionate regional;
d) cooperarea între autorităţile administraţiei publice locale.
(2) Competenţele exclusive urmăresc asigurarea creşterii economice şi dezvoltării
sociale echilibrate şi durabile a regiuni de dezvoltare, îmbunătăţirea competitivităţii
şi reducerea decalajelor economice şi sociale existente între România şi statele
membre ale Uniunii Europene.
(3) Domeniile vizate prin termenul de dezvoltarea regională prevăzut la lit. a) au
legătură cu regiunea sau teritoriu, în cel mai larg sens al termenului şi acoperă:
a) dezvoltarea economică (infrastructură şi servicii suport pentru afaceri, atragerea si
promovarea de investitii, comerţ, cercetare-dezvoltare-inovare, turism);
b) dezvoltarea urbană şi amenajarea teritoriului pentru proiecte si areale definite ca
fiind de interes regional;
c) agricultura şi dezvoltare rurală;
d) transport (infrastructura regională şi cea de transport în comun);
e) educaţie universitară, vocaţională şi tehnică, precum şi pregătirea profesională;
f) sănătate (spitale şi asistenţă socială);
g) mediul înconjurător şi eficienţă energetică;
h) ocuparea forţei de muncă;
i) locuinţe şi managementul terenurilor;
j) cooperarea interregională.
(4) Competenţa de planificare regională prevăzută la lit. b) alin.1) presupune că
pentru fiecare din domeniile descrise la aliniatul 4 se realizează planuri şi strategii
ca mijloace de identificare a obiectivelor de dezvoltare anuale şi multianuale, care
vor fi incluse în Planul pentru Dezvoltare Regională elaborat de Agenţia pentru
Dezvoltare Regională.
Art. 22
(1) Alături de competenţele exclusive, autorităţile administraţiei publice regionale pot
îndeplini competenţe partajate şi competenţe delegate.
(2) Competenţele partajate presupun acele competenţe exercitate de către autorităţile
administraţiei publice regionale împreună cu administraţia publică locală şi / sau
centrală, cu o separare clară a finanţării şi a puterii de decizie pentru fiecare
responsabil în parte.
(3) Competenţele delegate sunt acele competenţe atribuite prin lege
autorităţilor administraţiei publice regionale, împreună cu resursele financiare, de
către autorităţile publice centrale, pentru a le exercita în numele şi în limitele
stabilite de către acestea.
(4) Competenţele partajate şi competenţele delegate vor fi stabilite în concret şi
transferate prin acte normative distincte de la entităţile responsabile, impreună cu
sursele de finanţare.
Art. 23
În vederea îndeplinirii competenţelor care îi revin (exclusive, partajate şi delegate),
Consiliul Regional are următoarele funcţii: a) aprobă, la propunerea preşedintelui consiliului regional, bugetul
propriu al regiunii, virările de credite, contractarea şi/sau garantarea
împrumuturilor, modul de utilizare a rezervei bugetare şi contul de încheiere
a exerciţiului bugetar;
b) stabileşte impozite şi taxe regionale, în condiţiile legii;
c) iniţiază, analizează şi aprobă programe de dezvoltare regională;
d) iniţiază, analizează si aprobă strategii de dezvoltare regională;
e) sprijină elaborarea în parteneriat a Planului Naţional de Dezvoltare;
f) iniţiază, analizează şi aprobă Planul pentru Dezvoltare Regională;
g) elaborează şi aprobă proiecte de dezvoltare regională, împreună cu
organismele regionale specializate;
h) hotărăşte înfiinţarea sau reorganizarea de instituţii, servicii publice şi
societăţi comerciale de interes regional, precum şi reorganizarea regiilor
autonome de interes regional, în condiţiile legii. Sediul acestora poate fi
stabilit in orice localitate componentă a regiunii;
i) aprobă criteriile, priorităţile, alocarea şi destinaţiile resurselor pentru
dezvoltare regională;
j) atrage alte contribuţii financiare, în vederea realizării obiectivelor de
dezvoltare regională;
k) coordonează şi sprijină dezvoltarea parteneriatelor regionale;
l) coordonează activităţile de mediatizare la nivel regional a politicilor şi
obiectivelor de dezvoltare regională, a programelor regionale finanţate de
Uniunea Europeană, precum şi pe cele privind utilizarea, la nivelul regiunii, a
fondurilor, asigurând transparenţa şi informarea corectă, rapidă si în timp
util.
m) indeplineşte funcţia de Autoritate de Management pentru Programele
operaţionale cu finanţare a Uniunii Europene şi care sunt derulate la nivel
regional;
Art. 24
(1) Pentru buna funcţionare a activităţilor de la nivel regional, Consiliul Regional
îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) aprobă regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului regional,
organigrama, statul de funcţii, regulamentul de organizare şi funcţionare ale
aparatului de specialitate;
b) exercită, în numele regiunii, toate drepturile şi obligaţiile corespunzătoare
participaţiilor deţinute la societăţi comerciale sau regii autonome, în condiţiile
legii;
c) numeşte, sancţionează şi dispune suspendarea, modificarea şi încetarea
raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condiţiile
legii, pentru conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice de interes regional
d) aprobă statutul de organizare şi funcţionare a agenţiei pentru dezvoltare
regională, precum şi organigrama acesteia;
e) aprobă statutul de organizare şi funcţionare a altor instituţiilor şi serviciilor
publice de interes regional şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome de
interes regional;
f) aprobă rapoartele de activitate semestriale întocmite de agenţiile pentru
dezvoltare regională şi celelalte instituţii şi servicii publice de interes regional;
SECŢIUNEA III. Funcţionarea consiliului regional
Art. 25
(1) Consiliul regional se alege pentru un mandat de 4 ani, care poate fi prelungit, prin
lege organică, în caz de război sau de catastrofă.
(2) Consiliul regional îşi exercită mandatul de la data constituirii până la data declarării
ca legal constituit a consiliului nou-ales
(3) Consiliul regional se întruneşte în şedinţă ordinară în fiecare lună, la convocarea
preşedintelui consiliului regional. Consiliul regional se poate întruni şi în şedinţe
extraordinare ori de câte ori este necesar.
(4) Convocarea consiliului regional se face în scris, prin intermediul secretarului
regiunii, cu cel puţin 5 zile înaintea şedinţelor ordinare sau cu cel mult 3 zile
înaintea celor extraordinare.
(5) Şedinţele consiliului regional se pot desfăşura la sediul consiliului regional, ori in
orice altă localitate componentă a regiunii.
Art. 26
(1) Şedinţele consiliului regional se desfăşoară legal în prezenţa majorităţii consilierilor
regionali în funcţie.
(2) Prezenţa consilierilor regionali la şedinţă este obligatorie. Cazurile în care se
consideră că absenţa este determinată de motive temeinice se vor stabili prin
regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului regional.
(3) Şedinţele consiliului regional sunt conduse de preşedinte sau, în lipsa acestuia, de
vicepreşedintele desemnat în condiţiile regulamentului de organizare si funcţionare
a consiliului regional.
Art. 27
(1) Proiectele de hotărâri pot fi propuse de consilierii regionali, de preşedintele
consiliului regional, de vicepreşedinţii consiliului regional sau de cetăţeni.
(2) Hotărârile se semnează de preşedinte sau, în lipsa acestuia, de vicepreşedintele
consiliului regional care a condus şedinţa şi se contrasemnează de secretarul
regiunii.
Art. 28
(1) Şedinţele consiliului regional sunt publice.
(2) Lucrările şedinţelor se desfăşoară în limba română. În consiliile regionale în care
consilierii regionali aparţinând unei minorităţi naţionale reprezintă cel puţin o
cincime din numărul total, la şedinţele de consiliu se poate folosi şi limba maternă.
În aceste cazuri se va asigura, prin grija preşedintelui consiliului regional,
traducerea în limba română. În toate cazurile, documentele şedinţelor de consiliu
regional se întocmesc în limba română.
(3) Dezbaterile din şedinţele consiliului regional, precum şi modul în care şi-a exercitat
votul fiecare consilier regional se consemnează într-un proces-verbal, semnat de
preşedintele consiliului regional şi de secretarul unităţii administrativ-teritoriale.
(4) În termen de 3 zile de la terminarea şedinţei, secretarul unităţii administrativteritoriale
afişează la sediul consiliului regional şi pe pagina de internet a unităţii
administrativ-teritoriale o copie a procesului-verbal al şedinţei.
Art. 29
(1) În exercitarea atribuţiilor ce îi revin, consiliul regional adoptă hotărâri cu votul
majorităţii membrilor prezenţi, în afară de cazurile în care legea sau regulamentul
de organizare şi funcţionare a consiliului cere o altă majoritate.
(2) Se adoptă cu votul majorităţii consilierilor regionali în funcţie următoarele hotărâri
ale consiliului regional:
a) hotărârile privind bugetul regional;
b) hotărârile privind contractarea de împrumuturi, în condiţiile legii;
c) hotărârile prin care se stabilesc impozite şi taxe regionale;
9
d) hotărârile privind participarea la programe de dezvoltare regională, zonală
sau de cooperare transfrontalieră
e) hotărârile privind asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi publice, cu
persoane juridice române sau străine.
(2) In fiecare an, odată cu aprobarea bugetului pe anul in curs, se vor întocmi şi
aproba si proiectul de buget estimativ pentru următorii 3 ani.
(3) Dacă bugetul regional nu poate fi adoptat după două şedinţe consecutive, care
vor avea loc la un interval de cel mult 7 zile, activitatea se va desfăşura pe baza
bugetului prevăzut in bugetul estimativ multianual.
(4) Hotărârile privind patrimoniul se adoptă cu votul a două treimi din numărul total al
consilierilor locali în funcţie.
(5) Consiliul regional stabileşte ca unele hotărâri să fie luate prin vot secret.
Procedurile de votare vor fi stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare
a consiliului regional.
Art. 30
(1) Secretarul unităţii administrativ-teritoriale nu va contrasemna hotărârea în cazul în
care consideră că aceasta este ilegală.
(2) Secretarul unităţii administrativ-teritoriale va comunica hotărârile consiliului
regional prefectului regiunii de îndată, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la
data adoptării.
(3) Comunicarea, însoţită de eventualele obiecţii cu privire la legalitate, se face în
scris de către secretar şi va fi înregistrată într-un registru special destinat acestui
scop.
Art. 31
(1) Hotărârile cu caracter normativ devin obligatorii şi produc efecte de la data aducerii
lor la cunoştinţă publică, iar cele individuale, de la data comunicării.
(2) Aducerea la cunoştinţă publică a hotărârilor cu caracter normativ se face în termen
de 5 zile de la data comunicării oficiale către prefectul regiunii.
(3) În regiunile în care cetăţenii aparţinând unei minorităţi naţionale au o pondere de
peste 20% din numărul locuitorilor, hotărârile cu caracter normativ se aduc la
cunoştinţă publică şi în limba maternă a cetăţenilor aparţinând minorităţii
respective, iar cele cu caracter individual se comunică, la cerere, şi în limba
maternă.
Art. 32
(1) În exercitarea mandatului, consilierii regionali sunt în serviciul colectivităţii
regionale.
(2) Preşedintele consiliului regional este obligat ca, prin intermediul secretarului şi al
aparatului de specialitate, să pună la dispoziţie consilierilor regionali, la cererea
acestora, în termen de cel mult 10 zile lucrătoare, informaţiile necesare în vederea
îndeplinirii mandatului.
(3) Consilierii regionali sunt obligaţi ca, în îndeplinirea mandatului, să organizeze
periodic întâlniri cu cetăţenii şi să acorde audienţe.
(4) Fiecare consilier regional, precum şi vicepreşedinţii consiliului regional, sunt
obligaţi să prezinte un raport anual de activitate, care va fi făcut public prin grija
secretarului.
(5) Pentru participarea la şedinţele consiliului regional şi ale comisiilor de specialitate,
consilierul regional primeşte o indemnizaţie stabilită în condiţiile legii.
Art. 33
10
(1) La lucrările consiliului regional pot asista şi lua cuvântul cu aprobarea
preşedintelui, fără drept de vot, membrii parlamentului, membrii ai Guvernului,
precum şi persoanele interesate, invitate de preşedintele consiliului regional.
Art. 34
(1) După constituire consiliul regional îşi organizează comisii de specialitate, pe
principalele domenii de activitate.
(2) Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de specialitate se stabilesc prin
regulamentul de organizare şi funcţionare a consiliului regional, respectându-se
configuraţia politică rezultată în urma alegerilor regionale.
SECŢIUNEA IV. Dizolvarea consiliului regional
Art. 35
(1) Consiliul regional se dizolvă de drept:
a) în cazul în care acesta nu se întruneşte timp de două luni consecutiv, deşi a
fost convocat conform prevederilor legale;
b) în cazul în care nu a adoptat în 3 şedinţe ordinare consecutive nicio hotărâre;
c) în situaţia în care numărul consilierilor regionali se reduce sub jumătate plus
unu şi nu se poate completa prin supleanţi.
(2) Consiliul regional poate fi dizolvat prin referendum regional, organizat în condiţiile
legii. Referendumul se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens
prefectului regiunii de cel puţin 20% din numărul cetăţenilor cu drept de vot, înscrişi
pe listele electorale ale regiunii respective.
SECŢIUNEA V. Suspendarea mandatului de consilier regional
Art. 36 
(1) Mandatul de consilier regional se suspendă de drept numai în cazul în care acesta
a fost arestat preventiv. Măsura arestării preventive se comunică de îndată de
către instanţa de judecată prefectului regiunii care, prin ordin, în termen de
maximum 48 de ore de la comunicare, constată suspendarea mandatului.
(2) Suspendarea durează până la încetarea situaţiei prevăzute la alin. (1). Ordinul de
suspendare se comunică consilierului regional, în termen de maximum 48 de ore
de la emiterea ordinului.
(3) Incetarea mandatului de consilier regional are loc in condiţiile Legii nr.393/2004
privind statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii
care se aplică in mod corespunzător.
SECŢIUNEA VI. Preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului regional
Art. 37
(1) Preşedintele îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele atribuţii strategice:
a) Reprezintă regiunea in raporturile cu terţii;
b) Convoacă şi conduce şedinţele consiliului regional şi dispune măsurile
necesare pentru pregătirea şi desfăşurarea în bune condiţii a acestora;
c) Exercită funcţia de ordonator principal de credite;
d) Coordonează şi controlează realizarea activităţilor de investiţii;
e) Răspunde de buna funcţionare a administraţiei publice regionale;
f) Asigură respectarea prevederilor Constituţiei, punerea în aplicare a legilor, a
decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului,
a hotărârilor consiliului regional, precum şi a altor acte normative.
11
Art. 38
(1) Pentru buna funcţionare a activităţilor de la nivel regional, Preşedintele Consiliul
Regional îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) întocmeşte şi supune spre aprobare consiliului regional regulamentul de
organizare şi funcţionare a acestuia, organigrama, statul de funcţii şi regulamentul
de organizare şi funcţionare a aparatului propriu al consiliului regional, precum şi
ale instituţiilor şi serviciilor publice de interes regional şi ale societăţilor comerciale
şi regiilor autonome de interes regional
b) numeşte, sancţionează şi dispune suspendarea, modificarea şi încetarea
raporturilor de serviciu sau, după caz, a raporturilor de muncă, în condiţiile legii,
pentru personalul din cadrul aparatului propriu al consiliului regional şi pentru
conducătorii instituţiilor şi serviciilor publice de interes regional;
c) prezintă consiliului regional, anual sau la cerere, rapoarte cu privire la modul de
îndeplinire a atribuţiilor sale şi a hotărârilor consiliului regional;
d) întocmeşte proiectul bugetului judeţului şi contul de încheiere a exerciţiului
bugetar şi le supune spre aprobare consiliului regional;
e) urmăreşte modul de realizare a veniturilor bugetare şi propune consiliului
regional adoptarea măsurilor necesare pentru încasarea acestora la termen;
f) iniţiază, cu aprobarea consiliului regional, negocieri pentru contractarea de
împrumuturi şi emisiuni de titluri de valoare în numele regiunii;
g) coordonează şi controlează organismele prestatoare de servicii publice şi de
utilitate publică de interes regional, înfiinţate de consiliul regional şi subordonate
acestuia;
h) Prin dispozitie presedintele regiunii poate delega vicepresedintilor atributii si
competente din categoria celor cuprinse la lit.a) şi lit e) ale art.37, precum si cele
prevăzute la lit.g) şi lit.j) ale prezentului articol;
j) coordonează realizarea serviciilor publice şi de utilitate publică de interes
regional prestate prin intermediul aparatului de specialitate al consiliului regional
sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate
publică de interes regional;
Art.39
(1) Consiliul regional alege dintre membrii săi 2 vicepreşedinţi, care îşi păstrează
calitatea de consilier regional.
(2) Vicepreşedinţii se aleg cu votul secret al majorităţii consilierilor regionali în funcţie.
(3) Eliberarea din funcţie a vicepreşedinţilor consiliului regional se face cu votul secret
a două treimi din consilierii în funcţie, la propunerea a cel puţin unei treimi din
numărul acestora. Eliberarea din funcţie a vicepreşedinţilor consiliului regional nu
se poate face în ultimul an al mandatului consiliului regional.
(4) Pe durata mandatului, preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului regional primesc o
indemnizaţie lunară, ca unică formă de remunerare a activităţii corespunzătoare
funcţiilor de preşedinte, respectiv de vicepreşedinte al consiliului regional, care
reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor care se
determină în raport cu venitul salarial.
(5) Indemnizaţia prevăzută la alin.4 se stabileşte şi se acordă de către consiliul
regional, in funcţie de resursele financiare ale regiunii.
(6) Durata mandatului constituie vechime în muncă şi în specialitatea studiilor
absolvite.
(7) În cazul suspendării preşedintelui consiliului regional, atribuţiile acestuia vor fi
exercitate de unul dintre vicepreşedinţi, desemnat de consiliul regional prin votul
secret al majorităţii consilierilor judeţeni în funcţie.
(8) În celelalte cazuri de absenţă a preşedintelui atribuţiile sale vor fi exercitate, în
numele acestuia, de unul dintre vicepreşedinţi, desemnat de preşedinte prin
dispoziţie.
Art. 40
(1) Preşedintele consiliului regional poate înfiinţa, în limita numărului maxim de posturi
aprobate, cabinetul preşedintelui, compartiment distinct, format din maximum 7
persoane.
(2) Personalul din cadrul cabinetului preşedintelui este numit şi eliberat din funcţie de
acesta.
(3) Personalul din cadrul cabinetului preşedintelui consiliului regional îşi desfăşoară
activitatea în baza unui contract individual de muncă pe durată determinată,
încheiat în condiţiile legii, pe durata mandatului preşedintelui consiliului regional.
(4) Atribuţiile personalului compartimentului prevăzut la alin. (1) se stabilesc prin
dispoziţie a preşedintelui consiliului regional.
CAP. III
Actele autorităţilor administraţiei publice regionale şi comunicarea acestora
Art. 41
(1) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce le revin:
a) preşedintele consiliului regional emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual;
b) consiliul regional adoptă hotărâri.
(2) Dispoziţiile preşedintelui şi hotărârile Consiliului Regional se comunică în mod
obligatoriu prefectului regional, în cel mult 5 zile lucrătoare de la semnarea lor.
(3) Actele autorităţilor administraţiei publice regionale se vor aduce la cunoştinţă
publică prin grija secretarului unităţii administrativ-teritoriale.
(4) Dispoziţiile preşedintelui şi hotărârile consiliului regional sunt supuse controlului de
legalitate al prefectului regiunii în condiţiile legii care îi reglementează activitatea.
CAP. IV
Secretarii unităţilor administrativ-teritoriale regionale
Art. 42
(1) Fiecare regiune are un secretar salarizat din bugetul regional. Secretarul regiunii
este funcţionar public de conducere, cu studii superioare juridice sau
administrative. Secretarul se bucură de stabilitate în funcţie.
(2) Secretarul are la dispoziţie un aparat format din maxim 3 persoane.
Art. 43
(1) Secretarul regiunii îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele atribuţii:
a) avizează, pentru legalitate, dispoziţiile preşedintelui consiliului regional,
precum şi hotărârile consiliului regional;
b) participă la şedinţele consiliului regional ;
c) asigură gestionarea procedurilor administrative privind relaţia dintre consiliul
regional şi preşedintele acestuia, precum şi între aceştia şi prefect;
d) organizează arhiva şi evidenţa statistică a hotărârilor consiliului regional şi a
dispoziţiilor preşedintelui consiliului regional;
e) asigură transparenţa şi comunicarea către autorităţile, instituţiile publice şi
persoanele interesate a actelor prevăzute la lit. a), în condiţiile Legii nr.
544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, cu modificările şi
completările ulterioare;
f) asigură procedurile de convocare a consiliului regional, şi efectuarea lucrărilor
de secretariat, comunică ordinea de zi, întocmeşte procesul-verbal al şedinţelor
consiliului regional, şi redactează hotărârile consiliului regional;
13
g) pregăteşte lucrările supuse dezbaterii consiliului regional şi comisiilor de
specialitate ale acestuia;
h) alte atribuţii prevăzute de lege sau însărcinări date de consiliul regional sau de
preşedintele consiliului regional, după caz.
CAPITOLUL V
Bugetul regional
Art. 44
(1) Fiecare regiune îşi stabileşte un buget multianual, care trebuie aprobat şi actualizat
în fiecare an, şi care este elaborat având în vedere planificarea regională.
(2) Bugetul regional este constituit luând în considerare obligaţiile asumate de către
regiune, implicaţii care au caracter multianual.
(3) Bugetul este alcătuit din următoarele categorii de venituri:
a) Venituri din taxe regionale, încasările de impozite sau taxe de la nivel central care
sunt transferate către regiune;
b) Venituri din contribuţii şi transferuri directe ale statului;
c) Veniturile provenite din contribuţiile, proiectele, alocările de capital
şi intrările de la Uniunea Europeană;
d) Venituri din valorificarea proprietăţilor şi participaţiile în asocieri comerciale;
e) Venituri din servicii publice regionale;
f) Venituri din exploatarea resurselor naturale transferate de guvern la regiune (fond
forestier, izvoare de ape şi izvoare termale, etc.);
g) Venituri din vânzarea de active, prin transformarea de capital, de la colectarea
creanţelor şi transferuri;
h) Venituri din credite ipotecare, credite şi alte operaţiuni de credit
(4) În cadrul bugetului la categoria cheltuieli vor fi cuprinse următoarele elemente:
a) Cheltuieli pentru alimentarea Fondului pentru Dezvoltare Regională;
b) Cheltuieli pentru activitatea de funcţionare a aparatului propriu;
c) Cheltuieli pentru dezvoltare regională;
d) Cheltuieli pentru activitatea de planificare si programare regională;
e) Cheltuieli pentru pregătirea şi implementarea programelor co-finanţate din
fondurile europene gestionate regional;
f) Cheltuieli pentru activităţi de cooperare între comunităţile locale.
CAPITOLUL VI
Instituţii şi organisme cu atribuţii in dezvoltarea regională şi transfrontalieră
SECŢIUNEA I. Consiliul Consultativ Economic si Socia
Art. 45
(1) Pe lângă fiecare consiliu regional se infiinţează, organizează şi funcţionează un
Consiliu Consultativ Economic si Social, organism cu rol consultativ.
(2) Primul Consiliu Consultativ Economic si Social se constituie in termen de maxim 90
de zile de la constituirea consiliului regional.
(3) Numărul membrilor Consiliului Consultativ Economic si Social din fiecare regiune
este de maxim 2 ori mai mare decât componenţa consiliului regional.
(4) Mandatul membrilor Consiliului Consultativ Economic si Social este de 5 ani,
fiecare membru putând ocupa maxim 2 mandate, indiferent de succesiunea
acestora.
(5) Consiliului Consultativ Economic si Social va fi condus de către un preşedinte si un
vicepreşedinte, aleşi dintre membrii consiliului.
(6) Secretariatul Consiliului Consultativ Economic si Social va fi asigurat de către
aparatul propriu al consiliului regional.
Art.46
(1) Membrii Consiliului Consultativ Economic si Social sunt desemnaţi din cadrul
următoarelor categorii socioprofesionale:
a) maxim 45% provin din cadrul organismelor si asociaţiilor legal constituite din
mediul universitar, al asistenţei sociale, protecţiei mediului;
b) maxim 30% provin dintre reprezentanţii mediului de afaceri şi al profesiilor
liberale din regiune;
c) maxim 20% provin dintre cadrul organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel
de regiune;
d) maxim 5% provin din rândul personalităţilor recunoscute in domeniul dezvoltării
regionale, acesti membrii fiind desemnaţi direct de către prefectul regiunii.
(2) Foştii presedinţi ai consiliului regional, devin membrii de drept ai Consiliului
Consultativ Economic si Social până la împlinirea vârstei de 70 de ani.
(3) Fiecare dintre entităţile care compun structurile prevăzute la alin.2 va fi
reprezentată de maxim o persoană.
(4) Membrii Consiliului Consultativ Economic si Social beneficiaza de o indemnizatie
de sedinta reprezentand jumatate din indemnizatia consilierilor regionali, indiferent
la cate sedinte participa, precum si de decontarea tuturor cheltuielilor pentru
participarea la sedinte.
Art.47
(1) Consiliul Consultativ Economic si Social îndeplineşte o misiune de consultare pe
lângă consiliul regional
(2) In exercitarea rolului său consultativ Consiliul Consultativ Economic si Social emite
avize consultative.
(3) Este obligatorie solicitarea avizului Consiliului Consultativ Economic si Social,
inaintea adoptării in consiliul regional, pentru următoarele categorii de hotărâri:
a)cele referitoare la pregătirea si executarea in regiune a unor proiecte, strategii,
programe naţionale;
b) cele referitoare la planurile de dezvoltare generală sau sectorială a regiunii,
precum şi a celorlalte documente de planificare strategică;
c) cele referitoare la documentele bugetare ale regiunii;
d) cele referitoare la orientările generale in domeniile de competenţă ale consiliului
regional;
e) cele referitoare la proiectele regionale de amenajare şi dezvoltare a teritoriului.
(4) Preşedintele consiliului regional poate solicita Consiliului Consultativ Economic si
Social avize asupra oricăror documente economice, sociale, culturale sau de
mediu care au legătură cu competenţele regiunilor.
(5) Consiliul Consultativ Economic si Social poate, de asemenea, ca din proprie
iniţiativă să emită avize asupra oricărei chestiuni relevante in ceea ce priveşte
competenţa regiunii.
(6) Consiliul ConsultativEconomic si Social işi va elabora un regulament propriu de
organizare si funcţionare care va fi supus aprobării consiliului regional.
Art.48
(1) Consiliul Consultativ Economic si Social va funcţiona pe comisii de specialitate, in
următoarele domenii:
a) strategii de dezvoltare, planificare şi amenajarea teritoriului;
b) dezvoltare economică;
c) transport si mediu;
d) agricultură şi dezvoltare rurală;
e) educaţie, cercetare şi formare profesională;
f) finanţe şi buget;
g) sănătate şi asistenţă socială;
h) tineret , sport şi activităţi recreative;
i) cooperare naţională şi internaţională.
(2) Componenţa comisiilor va fi stabilită prin hotărârea consiliului regional, nu mai mică
de 5 persoane, fiecare membru al Consiliului Consultativ Economic si Social
putând face parte din maxim 2 comisii.
SECŢIUNEA II. Agenţia pentru Dezvoltare Regională
Art. 49
(1) In fiecare regiune functioneaza cate o agentie pentru dezvoltare regionala,
organism neguvernamental, nonprofit, de utilitate publica, cu personalitate juridica,
care functioneaza in domeniul dezvoltarii regionale. Acestea se organizeaza si
functioneaza conform competenţelor stabilite prin prezenta lege, ale statutului si
regulamentului de organizare si functionare, aprobate de catre consiliul regional.
(2) Sediul Agenţiilor pentru Dezvoltare Regională se stabileşte in aceleaşi localităţi si
imobile in care funcţionează la data intrării in vigoare a prezentei legi.
(3) Schimbarea sediului agentiei pentru dezvoltare regionala in cadrul aceleiasi
localitati in care functioneaza se aproba de consiliul regional, la propunerea
directorului general al agentiei pentru dezvoltare regionala; schimbarea sediului
agentiei pentru dezvoltare regionala in alta localitate din cadrul regiunii, precum si
schimbarea denumirii agentiei se pot face de către consiliul regional numai cu
aprobarea Consiliului national pentru dezvoltare regionala.
(4) In fiecare judet component al regiunii, cu exceptia judetului de resedinta a agentiei,
functioneaza un birou al agentiei pentru dezvoltare regionala.
(5) Consiliile judetene asigura spatii adecvate pentru sediile si spatiile agentiilor pentru
dezvoltare regionala si ale birourilor acestora, in judetele in care acestea isi au
resedinta sau functioneaza.
(6) Coordonarea activitatilor agentiilor pentru dezvoltare regionala in domeniul
implementarii politicilor de dezvoltare regionala, precum si ale obiectivelor acestora
se face de catre consiliul pentru dezvoltare regionala prin presedintele consiliului.
(7) Directorul general al agentiei pentru dezvoltare regionala este selecţionat prin
concurs si este numit şi eliberat din functie de catre consiliul regional. Eliberarea
din funcţie se face cu votul a două treimi din consilierii regionali care formează
consiliul regional. Consiliul regional nu poate refuza numirea in funcţie a persoanei
care a câştigat concursul de director general.
(8) In elaborarea structurii organizatorice a agentiei pentru dezvoltare regionala,
directorul general al acesteia aplica principiile definirii clare a functiilor si
competentelor, precum si al separarii de atributii.
(9) Capacitatea institutionala si administrativa a agentiilor pentru dezvoltare regionala
de a indeplini aceste activitati, precum si atributiile delegate de institutia/institutiile
nationale sunt verificate prin unitatile de audit intern din cadrul fiecarei autoritati
nationale de management si gestionare a programului respectiv.
(10)Bugetele agenţiilor pentru dezvoltare regională se alimentează din Fondul pentru
Dezvoltare Regională.
(11)Cuantumul sumelor cu care sunt finantate activitatile contractate de agentiile
pentru dezvoltare regionala se stabileste de comun acord intre parti, in limita
sumelor cu aceasta destinatie sau, dupa caz, a programelor negociate cu Uniunea
Europeana.
(12)Transferul acestor sume in contul agentiilor pentru dezvoltare regionala se
realizeaza conform clauzelor contractuale convenite intre parti.
(13)Sumele astfel transferate sunt utilizate de agentiile pentru dezvoltare regionala
exclusiv pentru realizarea activitatilor prevazute prin contract
(14)Consiliul regional nu poate interveni in raporturile contractuale ale agenţiilor pentru
dezvoltare regională şi nu poate schimba destinaţia sumelor atrase de către
acestea pentru implementarea programelor de dezvoltare regională.
(15)Directorul general al agentiei pentru dezvoltare regională supune spre aprobare
consiliului regional organigrama agenţiei. Pe baza organigramei aprobate de către
consiliul regional, directorul general aprobă statele de funcţii şi de funcţiuni ale
agenţiei.
(16)Directorul general al agenţiei pentru dezvoltare regională are competenţe exclusive
in ceea ce priveşte politica de resurse umane, cu respectarea manualelor de
proceduri aprobate de către autorităţile de management ale fiecărui program
implementat, precum şi cu respectarea prevederilor contractelor de asistenţă
incheiate in acest sens.
Art. 50
(1) Agenţiile pentru Dezvoltare Regională sprijină Consiliul Regional pentru
implementarea competenţelor exclusive ale regiunii. Pentru aceasta, Agentia
pentru dezvoltare regionala are urmatoarele atributii principale:
a) elaboreaza si propune consiliului regional, spre aprobare, strategia, planul si
programele de dezvoltare regionala, precum si planurile de gestionare a
fondurilor;
b) asigura realizarea programelor de dezvoltare regionala si a planurilor de
gestionare a fondurilor, in conformitate cu hotararile adoptate de consiliul
regional, cu respectarea legislatiei in vigoare, si raspunde fata de acesta
pentru realizarea lor;
c) actioneaza, impreuna cu consiliul regional, pentru atragerea de resurse, in
scopul indeplinirii atributiilor sale;
d) asigura managementul tehnic si financiar al Fondului pentru dezvoltare
regionala, in scopul realizarii obiectivelor prevazute in programele de
dezvoltare regionala;
e) raspunde fata de consiliul regional, fata de alte institutii cu care are incheiate
contracte, precum si fata de organele abilitate prin lege pentru corecta
gestionare a fondurilor incredintate;
f) transmite, spre aprobare, consiliului regional proiectele selectate in cadrul
programelor de dezvoltare regionala in baza prioritatilor, criteriilor si a
metodologiei elaborate de acesta;
g) asigura si raspunde, pe baza contractelor incheiate cu institutiile nationale, de
implementarea, monitorizarea tehnica si financiara si controlul executiei
proiectelor finantate de Uniunea Europeana in cadrul programelor de
dezvoltare regionala si/sau, dupa caz, a proiectelor din cadrul programelor
nationale, care se implementeaza la nivel regional;
17
h) intocmeste rapoarte semestriale, precum si raportul anual de implementare
referitor la activitatile derulate în care evidentiaza stadiul, dificultatile de
implementare, precum si impactul programelor/proiectelor de dezvoltare
regionala si propune masuri de imbunatatire; rapoartele; sunt transmise spre
aprobare consiliului regional;
i) realizeaza si asigura, in baza contractelor, mediatizarea/publicitatea la nivel
regional a programelor si proiectelor de dezvoltare regionala;
j) organizeaza si dezvolta, cu sprijinul si sub coordonarea consiliului regional,
parteneriatele regionale si promoveaza la nivel regional cunoasterea politicilor
si practicilor Uniunii Europene, precum si a principiilor care stau la baza
politicilor de dezvoltare regionala;
k) identifica si promoveaza, in parteneriat, proiecte de interes regional si local,
precum si proiecte de cooperare intraregionala; promoveaza, cu sprijinul
consiliului regional, regiunea si atragerea de investitii straine; dezvolta
colaborari cu organisme si institutii similare din Uniunea Europeana si
participa la implementarea proiectelor internationale de interes regional si
local;
l) elaboreaza propunerile anuale ale bugetelor proprii de venituri si cheltuieli
destinate desfasurarii activitatilor prevazute prin prezenta lege si le supune
aprobarii consiliului regional;
m) asigura, printr-o structura de audit intern proprie, subordonata directorului
general al agentiei, desfasurarea unei activitati independente si obiective,
care da asigurare si consiliere conducerii agentiei, pentru buna administrare a
veniturilor si cheltuielilor, perfectionand activitatile agentiei, ajutand-o sa-si
indeplineasca obiectivele printr-o abordare sistematica si metodica, care
evalueaza si imbunatateste eficienta si eficacitatea sistemului de conducere
bazat pe analiza riscului, a controlului si a proceselor de administrare;
n) indeplineste obligatiile contractuale si raspunde pentru realizarea acestora, in
conformitate cu criteriile si indicatorii de performanta stabiliti prin contractele
incheiate in acest scop;
o) participa in structurile parteneriale pentru managementul si gestionarea
programelor finantate de Uniunea Europeana;
p) elaboreaza propriul statut de organizare si functionare si il supune spre
aprobare consiliului regional;
q) indeplineste atributiile privind elaborarea in parteneriat a Planului national de
dezvoltare;
r) asigura, impreuna cu organismele regionale specializate, colectarea si
centralizarea datelor la nivel regional, cu privire la utilizarea fondurilor
nerambursabile alocate regiunii, in scopul implementarii programelor de
dezvoltare regionala.
Art. 51
(1) Programele de dezvoltare regionala si cheltuielile de functionare a agentiilor pentru
dezvoltare regionala se finanteaza din Fondul pentru dezvoltare regionala, care se
constituie din:
a) alocari de la Fondul national pentru dezvoltare regionala;
b) contribuţii din bugetul regional;
c) surse financiare atrase din sectorul privat, de la banci, investitori straini, Uniunea
Europeana si de la alte organizatii internationale.
(2) Pentru managementul si implementarea programelor de dezvoltare regionala si de
cooperare transfrontaliera, precum si pentru indeplinirea corespunzatoare a
atributiilor delegate de institutia nationala cu atributii in acest domeniu, finantarea
se realizeaza in baza unor contracte negociate si incheiate pentru managementul
18
administrativ, tehnic si financiar al programelor de dezvoltare regionala si al
programelor de cooperare transfrontaliera.
(3) Pentru implementarea programelor nationale prin agentiile pentru dezvoltare
regionala si/sau pentru indeplinirea unor atributii delegate acestora de institutiile
nationale, finantarea se realizeaza in baza unor contracte negociate si incheiate cu
institutiile respective pentru implementarea programelor nationale.
(4) Operatiunile financiare privind executarea programelor si/sau proiectelor finantate
din fonduri publice se deruleaza de catre agentiile pentru dezvoltare regionala, prin
unitatile teritoriale ale Trezoreriei Statului.
(5) Fondul pentru dezvoltare regionala nu poate avea alta destinatie decat cea
prevazuta de prezenta lege.
(6) Disponibilitatile inregistrate la finele exercitiului financiar la Fondul pentru
dezvoltare regionala se reporteaza in anul urmator, cu aceeasi destinatie.
(7) Disponibilitatile inregistrate la finele exercitiului financiar in bugetul agenţiilor pentru
dezvoltare regionala se reporteaza in anul urmator.
SECŢIUNEA III. Birourile Regionale pentru Cooperare Transfrontalieră
Art. 52
(1) Agentiile de dezvoltare regionala din regiunile care au in componenta lor judete
situate de-a lungul frontierei comune se pot asocia formand birouri regionale
pentru cooperare transfrontaliera, in scopul asigurarii managementului
administrativ, financiar si tehnic al programelor de cooperare transfrontaliera.
(2) Atributiile si obiectivele fiecarui birou regional de cooperare transfrontaliera se vor
stabili prin statutul de organizare si functionare care va fi avizat de agentia pentru
dezvoltare regionala.
(3) Birourilor regionale pentru cooperare transfrontalieră le sunt aplicabile prevederile
OG nr.26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificările şi completările
ulterioare, cu excepţia celor referitoare la numărul de membri care poate fi mai mic
de 3.
(4) Operatiunile financiare privind executarea programelor si/sau proiectelor finantate
din fonduri publice se deruleaza de birourile regionale pentru cooperare
transfrontaliera, prin unitatile teritoriale ale Trezoreriei Statului.
Art. 53
(1) Competenţa teritorială a birourilor regionale pentru cooperare transfrontalieră este
doar pe raza judeţelor din proximitatea zonelor de frontieră.
CAPITOLUL VI
Dispoziţii tranzitorii
SECŢIUNEA I. Dispoziţii tranzitorii privind alegerea consiliului regional şi a preşedintelui
consiliului regional
Art.54
Prevederile articolelor nr.13-17 din prezenta lege, privind alegerea consiliului
regional şi a preşedintelui consiliului regional, sunt aplicabile odată cu procesul
electoral referitor la alegerile locale si regionale din anul 2016.
Art. 55
19
(1) După intrarea in vigoare a prezentei legi se constituie in fiecare regiune un consiliu
regional si se alege un preşedinte si doi vicepreşedinti, cu respectarea procedurii
de la prezenta secţiune.
(2) Mandatul consilierilor regionali, al președintelui consiliului regional, precum si al
vicepreşedinţilor aleşi după intrarea in vigoare a prezentei legi, se incheie odată cu
alegerea consiliului regional şi a preşedintelui său, in cadrul alegerilor locale si
regionale din anul 2016.
Art. 56
(1) In termen de 30 de zile de la intrarea in vigoare a Legii de revizuire a Constituţiei,
Guvernul va numi câte un prefect regional in fiecare regiune.
Art. 57
(1) In termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a Legii de revizuire a Constituţiei,
fiecare dintre prefecţii regionali numiţi in condiţiile art.56 va emite ordinul privind
alegerea consiliului regional şi a preşedintelui consiliului regional.
Art.58
(1) Şedinţa de constituire a consiliului regional va fi condusă de către preşedintele in
funcţie al Consiliului pentru Dezvoltare Regională.
(2) Secretariatul tehnic al organizării şedinţei de alegere a consiliului regional va fi
asigurat de către Agenţia pentru Dezvoltare Regională, prin grija directorului
general/directorului agenţiei.
Art.59
(1) Preşedintele consiliului regional va fi ales prin votul egal, direct, secret şi liber
exprimat al tuturor consilierilor judeţeni, primarilor şi preşedinţilor de consilii
judeţene, in funcţie, din unităţile administrativ teritoriale care compun regiunea
respectivă, aleşii locali respectivi având calitatea de electori.
(2) Poate candida pentru ocuparea funcţiei de preşedinte al consiliului regional oricare
preşedinte al consiliului judeţean, primar sau consilier judeţean, in funcţie, din
unităţile administrativ teritoriale care compun regiunea respectivă.
(3) Va fi declarat ales preşedinte candidatul care intruneşte majoritatea voturilor
valabil exprimate ale electorilor.
(4) In situaţia in care preşedintele nu este ales din primul tur de scrutin, se va
organiza un nou tur de scrutin la care vor participa candidaţii situaţii pe primele
două locuri in funcţie de numărul de voturi exprimate in favoarea lor.
Art.60
(1) Consiliul regional, in componenţa numerică prevăzută la art.14, va fi constituit
astfel:
a) din preşedinţii de consilii judeţene care fac parte din Consiliile pentru
Dezvoltare Regională, conform Legii nr.315/2004 privind dezvoltarea regională din
România, cu modificările şi completările ulterioare, aceştia devenind membri de
drept, fără a fi aleşi de către electori;
b) din primarii municipiilor care fac parte din Consiliile pentru Dezvoltare
Regională, conform Legii nr.315/2004 privind dezvoltarea regională din România,
cu modificările şi completările ulterioare, aceştia devenind membri de drept, fără a
fi aleşi de către electori;
c) din primarii oraşelor care fac parte din Consiliile pentru Dezvoltare
Regională, conform Legii nr.315/2004 privind dezvoltarea regională din România,
cu modificările şi completările ulterioare, aceştia devenind membri de drept, fără a
fi aleşi de către electori;
d) din membri aleşi, care reprezintă diferenţa dintre numărul prevăzut la
art.14 şi totalul membrilor de la lit.a)-c) de mai sus.
(2) In situaţia in care presedintele consiliului regional, ales in condiţiile art.59,
provine din una din categoriile de membri de la lit.a)-c) ale alin.1, locul său ca si
consilier regional va fi ocupat de un membru ales.
(3) Consiliul regional in componenţa prevăzută la alin.1)-2) se completează cu
preşedintele consiliului regional, ales conform prevedrilor art.59, care are drept de
vot şi conduce şedinţele acestuia.
Art.61
(1) Consilierii regionali sunt aleşi prin votul egal, direct, secret şi liber exprimat al
tuturor consilierilor judeţeni, primarilor şi preşedinţilor de consilii judeţene, in
funcţie, din unităţile administrativ teritoriale care compun regiunea respectivă.
Art.62
(1) Pentru calitatea de consilier regional poate candida orice primar de municipiu,
oraş sau comuna, ori consilier judeţean, in funcţie, din unităţile administrativ
teritoriale care compun regiunea respectivă si care nu sunt membri de drept in
condiţiile lit.a)-c) ale art.60.
Art.63
(1) Numărul de candidaţi declarati aleşi, in ordinea descrescătoare a numărului de
voturi primite, va fi cel necesar pentru completarea consiliului regional după
stabilirea membrilor de drept conform prevederilor art.59.
(2) Candidaţii care nu vor fi declaraţi aleşi sunt consideraţi membri supleanţi ai
consiliului regional, urmând să inlocuiască orice membru al consiliului, indiferent
de modul de desemnare, in cazul incetării mandatului acestuia din urmă.
Art.64
(1)Consiliul regional ales in componenţa prevăzută la art.60 va alege din rândul membrilor
săi 2 vicepreşedinţi.
(2) Vor fi declaraţi aleşi vicepreşedinţi primii 2 candidaţii care obţin cele mai multe voturi
valabil exprimate de către consilierii judeţeni, indiferent de numărul acestora.
Art.65
(1) Prin excepţie de la legislatia privind regimul incompatibilităţilor şi al conflictelor de
interese, membrii consiliului regional prevăzuţi la art.60 vor putea cumula funcţia
de consilier regional cu cea pe care o deţin ca urmare a alegerilor locale din 10
iunie 2012.
(2) Membrii consiliului regional vor depune jurământul.
Art.66
(1)Schimbarea din functie a preşedintelui consiliului regional, ales in condiţiile
tranzitorii ale prezentei legi, se poate face cu votul a ¾ din numărul total al electorilor
prevăzuţi la art.59 alin.1.
(2) Iniţiativa schimbării din funcţie a presedintelui consiliului regional trebuie să
intrunească acordul scris a cel puţin jumătate plus unu dintre electorii prevăzuţi la art.59
alin.1.
(3) Lista cu semnăturile privind iniţiativa de schimbare din funcţie a preşedintelui
consiliului regional se depune si se înregistrează atât la la sediul consiliului regional, cât si
la sediul prefectului regional.
(4) In termen de 5 zile de la data inregistrării initiativei de schimbare din funcţie a
preşedintelui consiliului regional, preşedintele este obligat să convoace, prin dispoziţie,
şedinţa de votare a schimbării sale din funcţie.Data şedinţei nu va fi stabilită mai târziu de
21
30 de zile calendaristice de la data inregistrării iniţiativei de schimbare din funcţie a
presedintelui consiliului regional.Dispoziţia de convocare va fi comunicată in aceeaşi zi
prefectului regional.
(5)Convocarea şedinţei se va face cu minim 7 zile calendaristice anterioare datei
de desfăşurare a acesteia.
(6)In situaţia in care presedintele consiliului regional nu convoacă sedinţa de
votare a schimbării sale din funcţie in termenul prevăzut la alin.5, prefectul regiunii va
convoca respectiva şedinţă prin ordin, in termen de 3 zile de la refuzul preşedintelui.
Art.67
(1) Buletinele de vot privind schimbarea din funcţie a preşedintelui consiliului
regional va conţine intrebarea „Sunteţi de acord cu schimbarea din funcţia de
preşedinte al consiliului regional a dnei/dlui____?”, precum si două variante de
răspuns: „DA” şi „NU”.
(2) Presedintele consiliului regional se consideră schimbat din funcţie in situaţia in
care ¾ dintre electorii prevăzuţi la art.59 alin.1 votează „DA” din total voturi
valabil exprimate.
(3) Schimbarea din funcţia de preşedinte a consiliului regional sau menţinerea
acestuia in functie se consemnează intr-o hotărâre de consiliu regional care nu
mai este supusă votului consilierilor regionali .
Art.68
(1) Dacă in urma procedurilor prevăzute la art.65-66 se constată încetarea funcţiei de
preşedinte de consiliu regional, se organizează, in aceeaşi şedinţă procedura de
alegere a unui nou preşedinte.
(2) Procedura de alegere a noului preşedinte se derulează conform prevederilor
art.59.
Art.69
(1)Iniţiativa schimbării din funcţia de vicepreşedinte poate aparţine preşedintelui
consiliului regional sau unei treimi din consilierii regionali in funcţie.
(2)Hotărârea de schimbare din funcţie a vicepresedinţilor consiliului regional se adoptă
cu votul a două treimi din numărul consilierilor regionali care compun consiliul regional.
Art.70
(1)Preşedintele şi vicepreşedinţii consiliului regional nu pot fi schimbaţi din funcţie
in ultimele 6 luni ale mandatului.
(2)In situaţia vacantării funcţiei de preşedinte sau vicepreşedinte al consiliului
regional ca urmare a decesului, arestării preventive mai mult de 30 de zile sau
demisiei deţinătorului acesteia, se organizează alegeri pentru aceste funcţii in termen
de 30 de zile de la vacantarea acestora, conform metodologiei specifice fiecăreia
dintre aceste funcţii, şi cu aplicabilitatea prevederilor alin.1.
(3)In cazul vacantării funcţiei de preşedinte al consiliului regional in ultimele 6 luni
de mandat, atribuţiile acestuia vor fi exercitate de către vicepreşedintele care a obţinut
cele mai multe voturi la investirea in funcţia de vicepreşedinte. In această situaţie nu
se alege un nou vicepreşedinte al consiliului regional, doar se completează consiliul
regional cu un nou membru dintre cei aflaţi pe lista supleanţilor.
SECŢIUNEA II. Dispoziţii tranzitorii privind funcţionarea consiliului regional
Art.71
(1) Consiliul regional constituit in condiţiile art.53-64 îşi va desfăşura activitatea
conform prevederilor art.1-52 din prezenta lege.
(2) In termen de 15 zile de la constituirea consiliului regional, primarul localităţii de
reşedinţă a consiliului regional va pune la dispoziţia acestuia un imobil funcţional in
care să îşi desfăşoare activitatea.
(3) Consiliul regional va avea un drept de administrare asupra imobilului respectiv,
dreptul de administrare putând fi transformat, prin hotărâre a consiliului local, in
drept de proprietate publică al regiunii, la solicitarea consiliului regional.
Art.72
(1) Pe o durată de maxim 6 luni de la constituirea consiliului regional, activitatea de
secretariat a acestuia va fi desfăşurată de Agenţia pentru Dezvoltare Regională.
(2) Pe o durată de maxim 6 luni de zile de la constituirea consiliului regional, hotărârile
consiliului regional şi dispoziţiile preşedintelui consiliului vor fi contrasemnate de
către un consilier juridic desemnat in acest sens de către directorul
general/directorul al Agenţiei pentru Dezvoltare Regională.
(3) In termenul de la alin.1 se vor organiza concursuri, conform legislatiei muncii sau a
celei privind funcţionarii publici, după caz, pentru ocuparea funcţiei de secretar al
regiunii, precum şi a celorlalte posturi din organigrama consiliului regional.
Art.73
(1) Agentiile pentru pentru Dezvoltare Regională şi Birourile Regionale pentru
Cooperare Transfrontalieră îşi păstrează structurile organizatorice, precum şi
drepturile şi obligatiile personalului, aşa cum sunt ele stabilite la momentul intrării
in vigoare a prezentei legi.
SECŢIUNEA III. Dispoziţii tranzitorii privind competenţele regionale
Art. 74
(1) Competenţele pe care regiunile ar urma să le exercite aparţin în principal
administraţiei publice centrale. Acestea vor fi transferate treptat către autorităţile
publice regionale, prin legi, ordonanţe sau hotărâri de guvern, după caz, în
termen de maxim un an de la intrarea in vigoare a prezentei legi.
(2) Transferul de competenţe este guvernat de următoarele principii:
a) trebuie făcută distincţia între competenţele conferite regiunilor şi cele care rămân la
administraţia centrală;
b) trebuie să se estimeze fondurile şi resursele umane necesare pentru a putea
exercita aceste competenţe;
c) se va încerca să se evite duplicarea.În acest scop, resursele transferate sunt
exclusiv cele alocate de stat înainte ca procesul de transfer să fii început;
d) tot acest proces se bazează pe consens, fiind acordul părţilor.
(3) Transferul implică cel putin trecerea trecerea competenţelor, împreună cu
infrastructura, resursele si bugetele implicite fiecărui domeniu dar nu se limiteaza
la acestea.
(4) Instituţiile si autorităţile centrale de la care se preiau competenţele conform
prevederilor prezentei legi, vor avea in continuare competentele de reglementare,
coordonare si control in domeniile respective.
SECŢIUNEA IV. Dispoziţii tranzitorii privind bugetul regional
Art. 75
(1) Fondul pentru Dezvoltare Regională va fi alimentat din:
a) alocări directe de la bugetul regiunii;
23
b) resurse financiare atrase prin proiecte de la Uniunea Europeană;
c) alte resurse atrase din sectorul privat şi de la alte organizaţii internaţionale.
(2) În exerciţiu bugetar prezent, bugetul regional se va alimenta din transferuri de la
bugetul naţional pentru următoarele categorii de cheltuieli:
a) Cheltuiele pentru activitatea de funcţionare a aparatului propriu;
b) Cheltuieli pentru dezvoltare regională;
c) Cheltuieli pentru activitatea de planificare şi programare regională;
d) Cheltuieli pentru cofinanţarea de proiecte europene şi strategice implementate în
regiune.
SECŢIUNEA V. Dispoziţii tranzitorii privind Consiliul Economic si Social
Art. 76
(1) In termen de maxim 90 de zile de la prima şedinţă a Consiliul Regional, se va
constitui la nivelul fiecărei regiuni un Consiliu Economic şi Social.
(2) Membrii Consiliului Economic şi Social vor proveni din categoriile sociopreofesionale
menţionate la art. 46 aliniatul 1.
(3) Stabilirea portofoliului si tipului de institutii care vor face parte din Consiliul
Economic si Social va fi facuta de catre Agentia pentru Dezvoltare Regionala.
(4) Componenta Consiliului Economic şi Social va fi validată în proxima şedinţă a
Consiliului Regional.
Art.77
(1) In termen de 60 de zile de la data intrării in vigoare a prezentei legi se abrogă
Legea nr.315/privind dezvoltarea regională in România, cu modificările si
completările ulterioare.
(2) Prezenta lege va influenţa şi va determina modificări la nivelul următoarelor legi şi
hotărâri de Guvern:
a) Constituţia României;
b) Legea administratie publice;
c) Legea privind finantele publice locale;
d) Legea 500/2002privind finantele publice;
e) Legea bugetului de stat;
f) Legea electorala;
g) Legea nr. 340/2004 privind institutia prefectului
h) Legea 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia;
i) HG 457/2008 privind cadrul institutional de coordonare si de gestionare a
instrumentelor structurale;
j) Codul Silvic;
k) altele.


marți, 11 decembrie 2012


  1. ANOMALII ALE SISTEMULUI ELECTORAL ROMANESC!

    Inca din anul 2008 consideram ca sistemul electoral de vot uninominal din Romania este cel mai injust sistem din Europa! Ma bucur ca exista pucte de vedere asemanatoare si analize pertinente pe aceasta problematica!Redau mai jos asemenea consideratii!
    La prima vedere, sistemul electoral românesc pare majoritar: fiecare partid propune câte un singur candidat în fiecare colegiu, iar alegătorul votează unul dintre aceşti candidaţi, nu o listă a unui partid în bloc. Regula "câştigătorul ia totul" se aplică doar în colegiile în care un candidat a obţinut mai mult de 50% plus unu din numărul de voturi. Doar aceşti candidaţi vor fi siguri de accederea în Parlament. Restul colegiilor, în care nimeni nu a trecut de pragul de 50%, vor intra într-un proces complicat de redistribuire a voturilor în două etape, proces care este guvernat de regula păstrării proporţionalităţii.
    Prima etapă de redistribuire are la loc la nivel judeţean. Să presupunem că un judeţ are 10 colegii de deputaţi, din care două au fost adjudecate cu peste 50%. Cei doi câştigători primesc mandatele, celelalte opt se redistribuie în funcţie de procentul obţinut de fiecare partid în respectivul judeţ (inclusiv voturile obţinute în cele două colegii deja adjudecate), conform principiului proporţionalităţii, prin regula de trei simplă. Astfel, dacă USL are 55% din voturi va fi îndreptăţită la 4,4 mandate, PDL la 25% la 2 mandate, iar PPDD, cu 20%, la 1,6 mandate. La nivel judeţean, se reţine doar partea întreagă a fiecărui număr, numit coeficient electoral, astfel încât USL va primi patru mandate din cele opt aflate în joc, PDL două, iar PPDD unul singur. Mai rămâne un singur mandat în joc, iar acesta va fi acordat în urma redistribuirii naţionale care va ţine seama partea de după virgulă coeficienţilor electorali.
    Introducerea coeficientului electoral face ca în Parlament să intre oameni care au obţinut locurile 2 sau 3 deoarece există teoretic posibilitatea ca împărţirea pe baza coeficienţilor să nu ţină seama de cine au fost aceia care au obţinut cele mai multe voturi într-un colegiu sau altul. De exemplu, candidaţii USL pot obţine cel mai mare număr de voturi în 7 din cele 8 colegii care intră la prima redistribuire, dar vor primi doar 4 mandate, în alte trei colegii mandatele mergând fie la PDL, fie la PPDD. Anomalia se repetă şi la redistribuirea la nivel naţional.
    O altă ciudăţenie este modul în care sunt desemnaţi câştigătorii din cadrul aceleiaşi partid. Astfel la desemnarea câştigătorilor USL pentru cele patru colegii care revin Uniunii în respectivul judeţ nu iau în calcul procentajele care au fost obţinute, ci numărul de voturi. Anomalia apare ca urmare a faptului că unele colegii sunt mai mari decât altele, cei care candidează în colegii cu o populaţie mai mare fiind avantajaţi. De exemplu, un candidat x care a obţinut 10.000 de voturi reprezentând 40% din numărul de voturi exprimate în acel colegiu va pierde mandatul în faţa candidatului y care a obţinut 11.000 de voturi într-un colegiu mult mai mare, dar care reprezintă doar 32%.
    "Încununarea" acestei opere legislative survine la redistribuirea la nivel naţional, unde se păstrează regula proporţionalităţii până în punctul în care vor fi trimişi de-a valma în Parlament oameni care au pierdut în colegii până când se va ajunge la păstrarea proporţiei între voturile primite de fiecare partid la nivel naţional. Spre exemplu, USL poate obţine 50% din voturi la nivel întregii ţări, dar candidaţii săi pot obţine 55% din colegii cu mai bine de jumătate din voturile exprimate în fiecare colegiu. De asemenea, Uniunea va mai primi un număr de colegii care intră la distribuire, fapt ce ar putea duce la o suprareprezentare a USL de până la, să spunem 75%. Pentru a preîntâmpina o asemenea situaţie, legea prevede posibilitatea acordării unui număr de două mandate în acelaşi colegiu pentru cei clasaţi pe locuri inferioare astfel încât să fie respectată proporţionalitatea până când se va ajunge ca numărul de parlamentari ai USL să nu depăşească, precum în cazul nostru ipotetic, pragul de 50%.
    Vezi http://nicolaesq.blogspot.com/ /despre alegerile din 2008

miercuri, 7 noiembrie 2012

President Obama’s Election Night Speech


Tonight, more than 200 years after a former colony won the right to determine its own destiny, the task of perfecting our union moves forward. (Cheers, applause.)
It moves forward because of you. It moves forward because you reaffirmed the spirit that has triumphed over war and depression, the spirit that has lifted this country from the depths of despair to the great heights of hope, the belief that while each of us will pursue our own individual dreams, we are an American family, and we rise or fall together as one nation and as one people. (Cheers, applause.)
Tonight, in this election, you, the American people, reminded us that while our road has been hard, while our journey has been long, we have picked ourselves up, we have fought our way back, and we know in our hearts that for the United States of America, the best is yet to come.
(Cheers, applause.) I want to thank every American who participated in this election. (Cheers, applause.) Whether you voted for the very first time -- (cheers) -- or waited in line for a very long time -- (cheers) -- by the way, we have to fix that. (Cheers, applause.) Whether you pounded the pavement or picked up the phone -- (cheers, applause) -- whether you held an Obama sign or a Romney sign, you made your voice heard and you made a difference. (Cheers, applause.)
I just spoke with Governor Romney and I congratulated him and Paul Ryan on a hard-fought campaign. (Cheers, applause.) We may have battled fiercely, but it’s only because we love this country deeply and we care so strongly about its future. From George to Lenore to their son Mitt, the Romney family has chosen to give back to America through public service. And that is a legacy that we honor and applaud tonight. (Cheers, applause.) In the weeks ahead, I also look forward to sitting down with Governor Romney to talk about where we can work together to move this country forward. (Cheers, applause.)
I want to thank my friend and partner of the last four years, America’s happy warrior, the best vice president anybody could ever hope for, Joe Biden. (Cheers, applause.)
And I wouldn’t be the man I am today without the woman who agreed to marry me 20 years ago. (Cheers, applause.) Let me say this publicly. Michelle, I have never loved you more. (Cheers, applause.) I have never been prouder to watch the rest of America fall in love with you too as our nation’s first lady. (Cheers, applause.)
Sasha and Malia -- (cheers, applause) -- before our very eyes, you’re growing up to become two strong, smart, beautiful young women, just like your mom. (Cheers, applause.) And I am so proud of you guys. But I will say that for now, one dog’s probably enough. (Laughter.)
To the best campaign team and volunteers in the history of politics -- (cheers, applause) -- the best -- the best ever -- (cheers, applause) -- some of you were new this time around, and some of you have been at my side since the very beginning. (Cheers, applause.)
But all of you are family. No matter what you do or where you go from here, you will carry the memory of the history we made together. (Cheers, applause.) And you will have the lifelong appreciation of a grateful president. Thank you for believing all the way -- (cheers, applause) -- to every hill, to every valley. (Cheers, applause.) You lifted me up the whole day, and I will always be grateful for everything that you’ve done and all the incredible work that you’ve put in. (Cheers, applause.)
I know that political campaigns can sometimes seem small, even silly. And that provides plenty of fodder for the cynics who tell us that politics is nothing more than a contest of egos or the domain of special interests. But if you ever get the chance to talk to folks who turned out at our rallies and crowded along a rope line in a high school gym or -- or saw folks working late at a campaign office in some tiny county far away from home, you’ll discover something else.
You’ll hear the determination in the voice of a young field organizer who’s working his way through college and wants to make sure every child has that same opportunity. (Cheers, applause.) You’ll hear the pride in the voice of a volunteer who’s going door to door because her brother was finally hired when the local auto plant added another shift. (Cheers, applause.)
You’ll hear the deep patriotism in the voice of a military spouse who’s working the phones late at night to make sure that no one who fights for this country ever has to fight for a job or a roof over their head when they come home. (Cheers, applause.)
That’s why we do this. That’s what politics can be. That’s why elections matter. It’s not small, it’s big. It’s important. Democracy in a nation of 300 million can be noisy and messy and complicated. We have our own opinions. Each of us has deeply held beliefs. And when we go through tough times, when we make big decisions as a country, it necessarily stirs passions, stirs up controversy. That won’t change after tonight. And it shouldn’t. These arguments we have are a mark of our liberty, and we can never forget that as we speak, people in distant nations are risking their lives right now just for a chance to argue about the issues that matter -- (cheers, applause) -- the chance to cast their ballots like we did today.
But despite all our differences, most of us share certain hopes for America’s future.
We want our kids to grow up in a country where they have access to the best schools and the best teachers -- (cheers, applause) -- a country that lives up to its legacy as the global leader in technology and discovery and innovation -- (scattered cheers, applause) -- with all of the good jobs and new businesses that follow.
We want our children to live in an America that isn’t burdened by debt, that isn’t weakened up by inequality, that isn’t threatened by the destructive power of a warming planet. (Cheers, applause.)
We want to pass on a country that’s safe and respected and admired around the world, a nation that is defended by the strongest military on earth and the best troops this -- this world has ever known -- (cheers, applause) -- but also a country that moves with confidence beyond this time of war to shape a peace that is built on the promise of freedom and dignity for every human being.
We believe in a generous America, in a compassionate America, in a tolerant America open to the dreams of an immigrant’s daughter who studies in our schools and pledges to our flag -- (cheers, applause) -- to the young boy on the south side of Chicago who sees a life beyond the nearest street corner -- (cheers, applause) -- to the furniture worker’s child in North Carolina who wants to become a doctor or a scientist, an engineer or an entrepreneur, a diplomat or even a president.
That’s the -- (cheers, applause) -- that’s the future we hope for.
(Cheers, applause.) That’s the vision we share. That’s where we need to go -- forward. (Cheers, applause.) That’s where we need to go. (Cheers, applause.)
Now, we will disagree, sometimes fiercely, about how to get there. As it has for more than two centuries, progress will come in fits and starts. It’s not always a straight line. It’s not always a smooth path. By itself, the recognition that we have common hopes and dreams won’t end all the gridlock, resolve all our problems or substitute for the painstaking work of building consensus and making the difficult compromises needed to move this country forward.
But that common bond is where we must begin. Our economy is recovering. A decade of war is ending. (Cheers, applause.) A long campaign is now over. (Cheers, applause.) And whether I earned your vote or not, I have listened to you. I have learned from you. And you’ve made me a better president. And with your stories and your struggles, I return to the White House more determined and more inspired than ever about the work there is to do and the future that lies ahead. (Cheers, applause.)
Tonight you voted for action, not politics as usual. (Cheers, applause.) You elected us to focus on your jobs, not ours.
And in the coming weeks and months, I am looking forward to reaching out and working with leaders of both parties to meet the challenges we can only solve together -- reducing our deficit, reforming out tax code, fixing our immigration system, freeing ourselves from foreign oil. We’ve got more work to do. (Cheers, applause.)
But that doesn’t mean your work is done. The role of citizens in our democracy does not end with your vote. America’s never been about what can be done for us; it’s about what can be done by us together, through the hard and frustrating but necessary work of self- government. (Cheers, applause.) That’s the principle we were founded on.
This country has more wealth than any nation, but that’s not what makes us rich. We have the most powerful military in history, but that’s not what makes us strong. Our university, our culture are all the envy of the world, but that’s not what keeps the world coming to our shores. What makes America exceptional are the bonds that hold together the most diverse nation on Earth, the belief that our destiny is shared -- (cheers, applause) -- that this country only works when we accept certain obligations to one another and to future generations, so that the freedom which so many Americans have fought for and died for come with responsibilities as well as rights, and among those are love and charity and duty and patriotism. That’s what makes America great. (Cheers, applause.)
I am hopeful tonight because I have seen this spirit at work in America. I’ve seen it in the family business whose owners would rather cut their own pay than lay off their neighbors and in the workers who would rather cut back their hours than see a friend lose a job. I’ve seen it in the soldiers who re-enlist after losing a limb and in those SEALs who charged up the stairs into darkness and danger because they knew there was a buddy behind them watching their back. (Cheers, applause.) I’ve seen it on the shores of New Jersey and New York, where leaders from every party and level of government have swept aside their differences to help a community rebuild from the wreckage of a terrible storm. (Cheers, applause.)
And I saw it just the other day in Mentor, Ohio, where a father told the story of his 8-year-old daughter whose long battle with leukemia nearly cost their family everything had it not been for health care reform passing just a few months before the insurance company was about to stop paying for her care. (Cheers, applause.) I had an opportunity to not just talk to the father but meet this incredible daughter of his. And when he spoke to the crowd, listening to that father’s story, every parent in that room had tears in their eyes because we knew that little girl could be our own.
And I know that every American wants her future to be just as bright. That’s who we are. That’s the country I’m so proud to lead as your president. (Cheers, applause.)
And tonight, despite all the hardship we’ve been through, despite all the frustrations of Washington, I’ve never been more hopeful about our future. (Cheers, applause.) I have never been more hopeful about America. And I ask you to sustain that hope.
I’m not talking about blind optimism, the kind of hope that just ignores the enormity of the tasks ahead or the road blocks that stand in our path. I’m not talking about the wishful idealism that allows us to just sit on the sidelines or shirk from a fight. I have always believed that hope is that stubborn thing inside us that insists, despite all the evidence to the contrary, that something better awaits us so long as we have the courage to keep reaching, to keep working, to keep fighting. (Cheers, applause.)
Thank you. Thank you. Thank you so much. (Sustained cheers, applause.)
America, I believe we can build on the progress we’ve made and continue to fight for new jobs and new opportunities and new security for the middle class. I believe we can keep the promise of our founding, the idea that if you’re willing to work hard, it doesn’t matter who you are or where you come from or what you look like or where you love (ph). It doesn’t matter whether you’re black or white or Hispanic or Asian or Native American or young or old or rich or poor, abled, disabled, gay or straight. (Cheers, applause.) You can make it here in America if you’re willing to try. (Cheers, applause.)
I believe we can seize this future together because we are not as divided as our politics suggests. We’re not as cynical as the pundits believe. We are greater than the sum of our individual ambitions and we remain more than a collection of red states and blue states. We are, and forever will be, the United States of America. (Cheers, applause.)
And together, with your help and God’s grace, we will continue our journey forward and remind the world just why it is that we live in the greatest nation on earth. (Cheers, applause.) Thank you, America. (Cheers, applause.) God bless you. God bless these United States. (Cheers, applause.)

marți, 5 iunie 2012

REFLECȚII DESPRE EDUCAȚIE

Așa  cum am scris în urmă cu un an , problema examenului de Bacalaureat  este una  complexă și implică o multitudine de factori, începând cu procentul din PIB alocat Educației, cu modalitatea de motivare a dascălilor și a elevilor, cu modul în care este organizat sistemul de învățământ românesc, examenele  naționale, maniera de predare, de selectie a elevilor pe filiere, profile și specializări, și continuând cu felul in care societatea încurajează  elevii sa se pregateasca pentru a ocupa un loc de muncă, pe piata forței de muncă,  cu  modalitatea de realizare a curriculei școlare, cu felul de realizare a subiectelor de catre asa zisii experti, aflati in afara spatiului real al școlii românești, cu birocrația MECTS și a școlii românești, cu maniera de ocupare a funcțiilor de conducere din inspectoratele școlare și școlile din România, precum și cu maniera de colaborare dintre școală - familie - societate etc, etc.
În urmă cu un an eram revoltat fată de maniera barbară în care a fost sacrificată o generație, și eram uimit cum părinți, elevi, profesori, societate civilă, asistau cu neputință la acel carnagiu, fără a mai avea puterea de revoltă ! Nu este posibil să sacrifici o generație, știind că sistemul de educație este profund deformat, iar elevii să fie singurii sacrificați, în timp ce toti ceilalți actori ai sistemului educațional să stea profund neclintiți și mai mult unii dintre ei  să îi acuze pe elevi că nu mai învață!
Pentru că este de actualitate și întrevăd că și în acest an vom scrifica o altă generație de tineri, redau încă o dată câteva dintre reflecțiile redate în urmă cu câțiva ani în marginea „Insemnările despre educație” ale celui care a fost un geniu al umanității și care a detestat școala din timpul său, datorită disprețului manifestat față de tineri ! Scriam cu ani în urmă....
„Poate ar trebui ca aceia care se îndreaptă către profesia de dascăl să reflecteze asupra „Însemnărilor despre educaţie” ale celui care a fost ALBERT EINSTEIN, considerat un geniu al umanităţii.
Reflecţiile sale au în vedere sistemul de învăţământ în genere, rolul dascălului în educaţie, rolul şcolii şi al societăţii în devenirea personalităţii, metodele şi mijloacele pentru formarea tinerilor. Ceea ce ar trebui să însemne toate acestea, reprezintă depăşirea metodelor si viziunii existente în timpul în care marele fizician a cunoscut pe timpul şcolarităţii din vremea sa. Pentru A. Einstein, şcoala şi sistemul de educaţie erau cuprinse de o rigiditate intelectuală, instrumente pentru transmiterea unei cantităţi maxime de cunoştinţe către tânăra generaţie.
Dascălii erau priviţi drept „sergenţi de instrucţie”, unul dintre aceştia adresându-i: „Nu are să fie nimic de capul tău, Einstein.” Mai mult, pentru că nu prefera să toceacă pe dinafară, cum procedau cei mai mulţi dintre colegii săi, s-a înscris la un Institut de tehnologie din Zurich, fără să-şi fi luat diploma de liceu. Iar ca student a fost tot mediocru deoarece il irita programa de studii dar încerca să-şi urmeze propriile preocupări ştiinţifice. A terminat facultatea numai datorită prietenului său Marcel Grossman, cel care frecventa cursurile si îi punea la dispozitie notiţele. Mai târziu avea să noteze: „ despre studenţie. El, studentul ireproşabil, iar eu, dezordonatul şi visătorul. El în termeni buni cu profesorii, eu, un paria nemulţumit şi prea puţin iubit”.
Pornind de la o asemenea trăire, peste ani A. Einstein a dorit să lase pentru cei care trebuie să-i pregătească câteva reflecţii.
Şcoala, considera Einstein, trebuie să servească vieţii. Ea are menirea de a dezvolta la tineri calităţi şi capacităţi care să prezinte valoare pentru bunăstarea societăţii, altfel „cunoştinţele sunt ceva mort”. Iar cea mai importantă metodă de educaţie este aceea „ de a-i antrena pe tineri într-o activitate efectivă”. Numai în asemenea condiţii tânărul are plăcerea de a munci în şcoală, numai astfel el preferă activitatea în şcoală, zilelor de vacanţă”. Metodele fricii, forţei şi autorităţii artificiale, erau pentru marele fizician considerate ca fiind „lucrul cel mai rău pentru şcoală”, deoarece „un asemenea tratament distruge sentimentele sănătoase, sinceritatea şi încrederea în sine a tînărului. Ea produce supusul umil”.
La începutul secolului XX, un grup important de pedagogi, psihologi, medici şi dascăli acuzau cu vehemenţă instituţia şcolară pentru lipsa ei de adecvare la nevoile copiilor şi la cerinţele pieţei muncii. Şcoala, considerau ei, deformează copilul în loc sa-l formeze, îi închide orizontul în loc să î-l deschidă, îl obligă la nemişcare, lipsă de reacţie şi deci, nu-l pregăteşte pentru viaţă.
Fără îndoială, este adevărat că acela care învaţă trebuie să-şi construiască cunoaşterea prin intermediul propriei înţelegeri şi că nimeni nu poate face acest lucru în locul său. Dar nu este mai puţin adevărat că această construcţie personală este favorizată de interacţiunea cu alţii, care, la rândul lor, învaţă. Altfel spus, dacă elevii îşi construiesc cunoaşterea proprie, nu înseamnă însă că fac acest lucru singuri, în izolare. Să nu uităm că omul este fundamental social.
Promovarea învăţării active presupune şi încurajarea parteneriatelor în învăţare. In fapt, adevărata învăţare, aceea care permite transferul achiziţiilor în contexte noi este nu doar simplu activå, individual activă, ci INTERACTIVĂ!
Aspectul social al învăţării a fost reliefat de Jerome Bruner încå din anii 60. El avanseazå conceptul de reciprocitate definit ca „o nevoie umană profundă de a da o replică altcuiva şi de a lucra împreunå cu alţii pentru atingerea unui obiectiv“. Reciprocitatea este un stimulent al învăţării: „Când acţiunea comună este necesară, când reciprocitatea este activatå în cadrul unui grup în vederea obţinerii unui rezultat, atunci par så existe procese care stimulează învăţarea individuală şi care conduc pe fiecare la o competentå cerută de constituirea grupului.“ (Bruner, 1966)
Nu numai cercetarea, dar şi experienţele cadrelor didactice cu metodele colaborative evidenţiază efectul benefic al interacţiunii elevilor. Gruparea şi sarcinile în care membrii grupului depind unul de celălalt pentru realizarea rezultatului urmărit arată că:
– elevii se implicå mai mult în învăţare decât în abordårile frontale sau individuale;
– elevii odată implicaţi îşi manifestă dorinţa de a împărtăşi celorlalţi ceea ce experimenteazå, iar aceasta conduce la noi conexiuni în sprijinul înţelegerii;
– elevii acced la înţelegerea profundă atunci când au oportunităţi de a explica şi chiar preda celorlalţi colegi ceea ce au învăţat...................”

joi, 3 mai 2012

DE CE ANDREI MARGA LA EXTERNE? (I)


Întrebat de prieteni și nu numai „de ce Andrei Marga la externe?” am evitat să răspund , deși nu este în regulă  și cred că este bine ca atunci când ai anumite previziuni, trebuie să le comunici și celorlalți care sunt rațiunile pentru care un ministru sau altul ocupă o anumită funcție! Ar fi  bine ca aceste rațiuni să fie aduse în spațiul public de către politicieni! Din păcate nu se întâmplă așa ceva, deși cred că atât Victor Ponta, cât și Crin Antonescu sunt capabili de asemenea confesiuni!
Revenind la nominalizarea lui Andrei Marga le externe, sunt rațiuni ce țin de relația cu Germania, viitorul ministru de externe fiind un germanofil, un apropiat față de Angela Merkel. Redau din  interviul acordat cotidianului ZIUA de CLUJ, considerațiile lui Andrei Marga,  despre pregătirea vizitei cancelarului şi despre desfăşurarea acesteia, iar într-un alt articol voi reda o altă relație la fel de importantă în spațiul german.
”Domnule profesor Andrei Marga, am vrea să ne spuneţi care a fost demersul, cât au durat discuţiile, când a fost prima dată ideea sau când a fost prima dată antamată această vizită şi apoi să ne spuneţi, pe cât se poate, ce s-a discutat în spatele uşilor închise!
O universitate onorează mulţi oameni, dar este şi ea onorată, la rândul ei, de o mare parte a acestora. În acest cadru, aducerea la universitate a unui lider de importanţă mondială este ambiţie firească. Orice universitate din lume face aceasta. La Harvard sunt invitaţi preşedinţii Statelor Unite ale Americii, iar vizita lor este un moment istoric. În reflecţiile asupra posibilităţilor, ne-am gândit, desigur, şi la ceea ce oferim, pentru că nu poţi invita pe cineva fără să ai premise - premise în ceea ce faci ca instituţie. La Universitatea “Babeş-Bolyai” s-a creat, din 1995 încoace, cel mai extins program de studii complete în limba germană, nu numai din România, ci din Europa Centrală. Practic, în afara Austriei, noi suntem, în Europa Centrală, universitatea cu cel mai amplu program în limba germană.
Desigur, acest program s-a bucurat şi se bucură de susţinerea multor instituţii, inclusiv universităţi, din Germania, din Austria, şi, de la o vreme s-a bucurat şi de susţinerea autorităţilor germane. De aceea, marile fundaţii germane DAAD, Bosch, Volkswagen şi altele au fost, într-un fel sau altul, implicate în această dezvoltare. La Cluj, mai trebuie adăugat - aceasta fiind, de altfel, opinia celor de la Berlin, a autorităţilor germane - cu finanţări parcimonioase s-a făcut enorm. În această situaţie, reprezentanţii germani au subliniat Clujul ca o reuşită importantă. Am avut satisfacţia personală de a fi primit cea mai înaltă distincţie a statului german, Marea Cruce de Merit a Germaniei, de la preşedintele Johannes Rau, inclusiv pentru ceea ce s-a făcut la Cluj în această direcţie.
Pe doamna Angela Merkel am întâlnit-o în 2001, când preluase preşedinţia CDU, după ieşirea de pe scenă, ca lider de partid, a lui Helmut Kohl. Atunci, ca preşedinte al PNŢCD, am fost invitat la o comisie din Bundestag ca să fac o depoziţie cu privire la candidatura României la NATO. Discuţia a fost decisivă: s-au examinat toate feţele aderării României la NATO. Au participat personalităţi foarte importante, de pildă, fosta ministră a sănătăţii din guvernul Kohl, o doamnă cu origini în Sighetu Marmaţiei, care a fost foarte suportivă şi care a şi tras concluzia: România nu este pregătită pentru intrarea în NATO, dar va fi susţinută să intre. Atunci am spus şi eu: România trebuie îmbrăţişată şi apoi schimbată, invers nu merge. Aceasta a fost şi este poziţia mea. După aceea, am cunoscut mulţi lideri germani, iar ultima dată, acum doi ani, am fost invitat de ministrul Educaţiei din Germania la Riga, la o reuniune. Pentru Universitatea “Babeş-Bolyai” era foarte important să avem un oaspete german care să dea un impuls foarte puternic lucrurilor pe care le făceam, dar şi culturii germane de aici. Recunosc că a funcţionat şi o convingere pe care eu o împărtăşesc din capul locului: Transilvania şi România suferă şi astăzi din cauza dramaticei reduceri a comunităţii germanilor şi a comunităţii evreilor.
Consecinţele se văd pretutindeni, mai ales în economie.
Oricum, opţiunea pentru a invita un lider german de mare anvergură s-a concretizat pe acest fundal. După discuţia pe care am avut-o cu colegii din facultăţile Universităţii “Babeş-Bolyai”, am propus, în toamna lui 2008 - iarna lui 2009, candidatura doamnei Angela Merkel pentru titlul de Doctor Honoris Causa. Într-o astfel de situaţie trebuie să te întrebi din capul locului dacă va accepta, pentru că trebuie să fi o universitate pregătită. Senatul a acceptat propunerea făcută de Rectorat şi de către decanate şi, după două luni, doamna Angela Merkel a răspuns pozitiv, cu naturaleţea care o caracterizează, scriind că se bucură, că o onorează invitaţia şi că va veni la Cluj de îndată ce programul dânsei permite.
Aţi primit atunci răspunsul în scris.
Aceasta a fost o veste extraordinar de bună. Încă o dată s-a sesizat naturaleţea abordării problemei de către un cancelar german. Angela Merkel a şi semnat cu mâna ei răspunsul către noi. A tratat totul firesc. Apoi am fost invitat, în toamna anului 2009, la Cancelaria Federală, pentru a stabili mai multe detalii. Se înţelege că cei de la Berlin au făcut analize, iar răspunsul a fost dat după o analiză. Acolo nu se fac lucruri la întâmplare, după patimi sau impulsuri de moment. Atunci am discutat venirea la Cluj. Vizita era planificată mai devreme, cu cinci - şase luni în urmă, însă calculele de la Berlin au dus la această dată. De la un timp a devenit clar, însă, că se vor lega Bulgaria şi România într-o vizită.
Probabil că şi alţi oameni citesc declaraţiile din Bulgaria şi declaraţiile din România. În Bulgaria, cancelara federală a avut un discurs excelent pe problemele economice. Diferenţa este vizibilă. În Bulgaria, cancelara federală a prezidat un forum economic bulgaro-german. Acolo a abordat cu precizie problemele economice ale Bulgariei. De pildă, liderul german le-a spus celor de faţă că trebuie să pregătească meseriaşi şi a făcut, între altele, o afirmaţie istorică: “exporturile Bulgariei sunt importurile noastre”. Adică, Germania se angajează să susţină această ţară în efortul de a exporta! Cancelara federală a discutat până şi structurarea bugetului în Bulgaria. La Camera de Comerţ a Bulgariei s-au întrunit 143 de propuneri economice concrete pentru cancelarul german. Angela Merkel a lăudat guvernul bulgar pentru ceea ce face. Este limpede că, după vizita la Sofia, rămâne pentru istorie o solidaritate foarte puternică între Bulgaria şi Germania. Cancelarul federal a amintit, de pildă, de relaţia germano-bulgară de pe timpul imperiului franconilor, pe de-o parte, şi al canatului bulgar, pe de altă parte.
Şi la Bucureşti?
La Bucureşti, cum s-a spus, au fost “convorbiri politice”. S-a putut observa şi aici că doamna Angela Merkel a tratat probleme precise: justiţie, corupţie la frontiere şi în alte locuri, achitarea datoriilor faţă de firme, licitaţiile ar trebui făcute ca să mai câştige şi alţii, nu numai cei care ţin de guvern. Au fost observaţii făcute într-o manieră foarte elegantă, dar, din păcate, conducerea actuală a României nu înţelege despre ce este vorba, nu e pregătită şi nu a ştiut să folosească ocazia vizitei unui cancelar german. Să sperăm că alte conduceri ale României vor face acest lucru. Cât despre vizita la Universitatea noastră, doamna Angela Merkel a spus că merge la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj. Nu a spus că vizitează altceva decât Universitatea “Babeş-Bolyai”. Aceasta a fost vizita care contează. Dacă un cancelar german vizitează un oraş, dacă vizitează judeţul sau provincia, atunci se scrie aceasta în comunicatele oficiale.
Care au fost discuţiile purtate cu cancelarul german în biroul dvs.?
Pot să vă spun că doamna cancelar federal era interesată de situaţia din România în termenii normali, ca un european care se interesează de ceea ce se petrece în Uniunea Europeană. A fost o discuţie privind aspectul economic. Mi-a cerut părerea privind evoluţia în economie şi i-am răspuns. După opinia mea, evident că în toată Europa sunt dificultăţi în economie, dar acestea sunt de grade diferite: neajunsuri, recesiuni, crize etc. Am spus că opţiunile politice şi economice româneşti, de depăşire a crizei, trebuie puse la îndoială şi nu vor duce la ieşirea din criză. Doamna Angela Merkel era informată că sunt tăieri de salarii de 25%; a trebuit să îi spun că, de fapt, la cadrele didactice, este vorba de 46% pierdere din venituri, iar la alte categorii s-ar putea să fie mai mult. Ştiam că la Bucureşti Domnia Sa a declarat că măsurile luate sunt foarte dure. Nu numai că guvernanţii de la Bucureşti nu au înţeles că atunci când Domnia Sa a spus “foarte dure”, cancelara federală s-a gândit, cred eu, la faptul că trebuia abordată un pic altfel toată treaba.
M-a întrebat care este părerea mea privind evoluţia politică şi a ajuns la întrebarea dacă majoritatea care s-a creat în 2009, în jurul unei personalităţi de la Sibiu (Klaus Johannis, primarul Sibiului, propus premier de PNL şi PSD înaintea prezidenţialelor - n. red.), era soluţia mai bună. Am spus categoric: da. Mai departe, dânsa m-a întrebat asupra funcţionării unei universităţi în condiţiile date şi am evocat aspectele economice, aspecte de politică educaţională, de organizare, menţionând că România are nevoie de reforme, dar reformele ar trebui înţelese de către cei care conduc. În România actuală nu se înţelege cu adevărat ce este reforma. I-am spus că termenul de reformă întâmpină încă neînţelegeri la guvernanţii actuali. Domnia Sa a spus că, în relaţia cu România, Germania este mulţumită de felul abordărilor. Eu am spus că pentru România vital ar fi să fie mai multe investiţii germane, deoarece investiţiile germane în ţara noastră sunt, totuşi, mici comparativ cu prezenţa germană din alte ţări. Acestea au fost domeniile mari de probleme pe care le-am discutat.
Doamna cancelar federal spunea că Germania este al treilea investitor din România, iar la Cluj, capitalul nemţesc, potrivit datelor statistice, este pe locul şapte. În discuţiile economice pe care le-aţi avut, ce a răspuns?
Nu am discutat exemple concrete. Şi eu ştiam că Mercedes a fost de două ori în România. A fost la Braşov, în 1998, şi după aceea a venit la Cluj, dar a plecat din cauza absenţei autostrăzii, în primul rând, şi a unor indicatori legaţi de forţa de muncă ce nu au mulţumit firma germană. Este foarte clar că angajamentul cancelariei federale germane este pozitiv, să se investească în România. În optica germană, cred eu, România este însă prea birocratică, prea centralizată. Chiar cancelara federală a semnalat, indirect, că este prea multă corupţie. Pot sublinia că atitudinea germană este fundamental pozitivă pentru a investi în România, dar cred, în continuare, că imaginea după care “România are multe probleme” este motivul pentru care nu vin investitorii pe măsura aşteptărilor.
Proiectul de dezvoltare în Germania este bazat pe firmele mici.
Este bazat pe firmele mici şi suple, pe noile energii, pe cercetarea ştiinţifică ce susţine aceste proiecte, pe stimulente financiare, pe politică bancară. În 10 octombrie 2008, cancelarul federal a luat decizia istorică de intervenţie guvernamentală cu 481 de miliarde de euro în sprijinul băncilor. O astfel de intervenţie iese din cadrele teoriei economice, nu numai liberale, ci şi creştin-democrate şi conservatoare. Orice teorie economică ţinând de aceste afilieri exclude acest tip de intervenţie. Decizia cancelarei federale germane a fost o noutate. E adevărat că Domnia aa era într-o coaliţie cu SPD şi a colaborat foarte bine cu ministrul Finanţelor din partea SPD, Peter Steinbrück. Atunci, cancelara federală era la Dresda, iar şeful protocolului i-a spus că există riscul să se prăbuşească băncile, nu numai la Frankfurt am Main, ci pe o suprafaţă mare din Uniunea Europeană. Doamna Angela Merkel şi-a scurtat intervenţia de la tribuna din Dresda şi a plecat la birou. Dânsa are un consilier economic foarte bun, a decis şi a anunţat SUA, iar în câteva ore preşedintele american a luat hotărârea de a susţine, la rândul său, băncile americane. Se poate spune că a fost o decizie istorică şi că Angela Merkel a dat direcţia deciziilor într-o lume întreagă.

La noi nu a fost necesară o intervenţie de acest gen. La noi nu s-au pompat bani în bănci,dimpotrivă,statul se împrumută de la bănci. Cu toate acestea, Angela Merkel vorbeşte despre criză la trecut, noi nu am avut problema ca băncile să se prăbuşească, în schimb ne prăbuşim noi. Cum se ajunge la o situaţie de genul ăsta?
E foarte tentant să facem comparaţii între România şi Germania. Ce să comparăm? E o diferenţă de cel puţin 50 de ani. Comparaţia se poate face sesizând ce este de făcut în România. În ţara noastră s-a raportat că băncile sunt în situaţie bună. Dacă citim comunicatele oficiale, observăm că sistemul bancar e în regulă, dar, vedem bine, economia nu merge. Trec peste această impresie ce se cultivă încă la noi, că sistemul bancar e în ordine, câtă vreme economia nu merge. Băncile de la noi nu mai sunt doar româneşti. S-a făcut şi la noi injecţie în bănci. S-a luat un împrumut de 20 de miliarde euro şi s-a dat băncilor un împrumut, o parte. Băncile care erau aici au pus incompetentul guvern din România în faţa alternativei: credităm dacă aduceţi bani, altfel nu. Aici aş face o menţiune: prestigiul conducătorilor ţării, competenţa lor, capacitatea lor de a negocia contează enorm şi sunt perceptibile în bani. Altfel nu se poate. Conducerea actuală a României a negociat în aşa fel încât, de fapt, a trebuit să fie alimentate băncile din altă parte. Băncile au cerut bani, s-au alimentat, dar economia de la noi tot nu merge. Ne putem întreba asupra întregului mecanism. Trebuie spus fără de ezitare că lipsa de competenţă, lipsa de prestigiu, nepriceperea conducerii ţării contează enorm.
România plăteşte acum costuri enorme pentru această nepricepere, pentru diletantismul extins mai mult ca oricând în istoria modernă a ţării, în sfera guvernării şi în sfera celor care o susţin. E o afirmaţie profesională foarte concretă. Toţi oamenii din ţară vor plăti incompe-tenţa decidenţilor actuali. În Româ-nia trebuie să se înţeleagă acest lucru: incompe-tenţa costă, costă enorm.
Cât de bine este informată Germania despre abordările reale ale gu-vernanţilor?
Eu cred că Germania este informată, dar orice ţară are libertatea să îşi fixeze centrele de interes. Nu se poate spune că Germania nu e interesată de România, cred că este foarte interesată, dar pieţele ei mai mari sunt în altă parte, discuţia ei cu liderii, îndrăznesc să spun, este mai eficientă în altă parte, aceştia fiind mai competenţi. Nu vreau să mă pronunţ eu în locul germanilor, dar aş spune că prestigiul, competenţa partenerului contează enorm în astfel de lucruri. România a mers, până la urmă, pe latura intervenţiei, dar a mers într-o manieră care costă enorm populaţia ţării, orice cetăţean.
Ce semnal geopolitic credeţi că rezultă din faptul că a vizitat frontiera estică a UE? Ce semnal putea percepe Rusia din afirmaţia cancelarului cu privire la Transnistria?
Politica germană este angajată pentru drepturile omului, pentru democraţie, pentru respectarea graniţelor naţionale. Aceste lucruri trebuie luate în seamă atunci când cancelara federală s-a referit la acest pachet, Transnistria-Republica Moldova, graniţa de est. Personal, nu cred că a avut în vedere altceva. Ar fi o speculaţie fără fundament, în acest moment, să credem mai mult. Germania duce o politică înţeleaptă, de discutare francă şi de cooperare cu Rusia. Cotroceniul nostru a spus că noi ne ocupăm de Nabucco. Doamna Angela Merkel a spus clar că Germania merge cu ambele, Nabucco şi Southstream. Dacă Cotroceniul vrea numai Nabucco, să-i fie de bine, nu îl împiedică nimeni, dar Germania are o abordare serioasă, chibzuită: de ce să nu foloseşti oportunităţile? Cred că în acest subiect este vorba de o aplicare a opţiunii generale germane pentru drepturile omului, pentru respectarea graniţelor naţionale.

Rămânând la Transnistria.... Dacă ne gândim la declaraţiile din primăvara trecută, când Angela Merkel făcea o recomandare, ca trupele ruse din Transnistria să elibereze spaţiul, credeţi că ne putem gândi la o nouă abordare vizavi de Moldova şi de graniţele UE?
Nu cred că până în acest moment sunt elemente noi în această privinţă. Este vorba doar de reafirmarea unei poziţii pe care a avut-o şi cancelarul Kohl în această problemă. Nu văd elemente noi în discuţie. E reiterarea unei poziţii, în rest mesajul a fost clar: să ne respectăm frontierele şi de aici să plecăm în discutarea a ceea ce urmează.
În ’90 -’91, noi am pierdut un moment important de reapropiere de Germania şi această ţară s-a repoziţionat spre alte zone. Vorbesc aici de Slovenia, Croaţia, Polonia, Ungaria. A mai fost un moment important atunci când miniştrii Rus şi Puşcaş băteau la porţile Europei, cu eliminarea vizelor, în care Gerhard Schröder a fost un important ajutor şi promotor pentru România. Apoi, a fost vizita privată a cancelarului la Cluj, poveste pe care România nu a exploatat-o în nici un fel. A fost momentul extraordinar din toamna anului trecut în care preşedintele Traian Băsescu din nou nu a exploatat un moment de apropiere. Amintesc de întrebarea vizavi de Klaus Johannis. Credeţi că momentul actual, în care dvs. aţi fost omul ce a reuşit, practic, a 4-a sau a 5-a apropiere de Germania, va fi exploatat de autorităţile centrale?
În evocarea acestor momente aş aduce în discuţie pe cel mai important: instalarea guvernului Convenţiei Democrate în 1996. Puţină lume ştie că atunci s-a lucrat cu un sprijin, în materie de consiliere, foarte bun, din partea Germaniei. Trebuia privatizată economia, care este oriunde un pas extrem de greu. Lumea nu-şi aminteşte acel moment, pentru că a fost greu, foarte greu. Desigur, unii oameni au plătit cu destinul lor politic situaţia de atunci. Eu am mers la guvern în 1997 şi am făcut vizite la Bonn - capitala era încă acolo -, apoi la Berlin şi München. Discuţiile cu autorităţile germane au fost largi şi profunde, iar aceste autorităţi au arătat o disponibilitate enormă. Să vă dau şi un amănunt, dacă vreţi, mai picant: atunci s-a stabilit Sibiul drept Capitală Culturală Europeană. A fost o discuţie la Cancelaria Federală, iar cancelarul Kohl, ţin minte şi acum, era în cămaşă, cu mânecile suflecate, şi a întrebat: “ce să fac pentru voi?”. Erau acolo preşedintele Constantinescu, Caramitru şi mai mulţi miniştri. Noi discutaserăm şi la Bucureşti o seamă de lucruri pe care să le promovăm în relaţia cu Germania, iar Caramitru, care era atunci ministrul Culturii, a scos propunerea. Desigur, influenţa unui cancelar federal german nu poate soluţiona toate problemele din Europa, dar pe multe le rezolvă.
Acceptarea acestei propuneri nu implica faptul că până şi numirea unei capitale europene în România însemna că România va adera la Uniunea Europeană?
E foarte bună întrebarea şi răspund imediat. Revenind la întrebarea precedentă, dacă un asemenea moment se exploatează. Momentele se exploatează dacă îţi pui în ordine propria administraţie, dacă aceasta funcţionează. Germania e o ţară gravă, în sensul că priveşte cu seriozitate lucrurile şi, dacă observă că nu ţi-ai rezolvat problemele şi faci numai declaraţii de complezenţă, nu ţine. Nici la americani nu ţin astfel de superficialităţi, de şmecherii dâmboviţene şi, mai nou, someşene. Ţările acestea sunt puternice pentru că sunt serioase, pentru că abordează profesional lucrurile, nu doar pentru că sunt ceea ce sunt. După părerea mea, momentul se poate exploata dacă în politica românească intervine o schimbare. O schimbare, de ce nu? Şi de persoane. Am subliniat dnei cancelar federal că România este o ţară cu un potenţial enorm, ceea ce a lăudat şi Domnia Sa. Am adăugat: este o ţară rău administrată. Eu cred că de aceasta depinde totul: dacă România va fi mai bine administrată decât este la ora actuală! Multă lume crede că germanii vor avantaje. Nici vorbă, ei îşi creează avantaje prin forţa tehnologiei germane, prin forţa inovaţiei. Ştim că s-a pus acum, în cursul vizitei cancelarei federale, problema unor retrocedări. Nu ascund faptul că şi eu, când am fost în guvern, am pledat pentru soluţionarea dosarelor retrocedărilor germane. Nu duce nici un german proprietatea dincolo, toate casele rămân aici, dar se creează, în schimb, un stimulent teribil pentru ca germanii să revină la noi cu investiţii.
Dacă România îşi rezolvă problemele cu o administraţie mai dinamică, mai inovativă, mai deschisă spre cetăţeni, mai democratică, atunci, cu siguranţă, interesul german va fi mai mare. Germania nu are prejudecăţi faţă români, în nici un caz. Dimpotrivă, relaţiile sunt şi vor fi, faţă de români, cordiale. Problema e dacă România profită de aceasta. Din păcate, trebuie să recunoaştem, românii nu profită cât trebuie. România nu profită nici de oferta Turciei, România răceşte anapoda relaţiile cu Rusia, când ar trebui, dimpotrivă, folosite. România nu-şi foloseşte relaţiile cu China, România nu face destul în relaţie cu SUA. Se petrece în aceşti ani o degradare gravă în politica externă a României, cu costuri enorme pe orice termen.
Revenim la Sibiu şi la anul 1997. În momentul în care cancelarul acceptă să ia ca propunere o capitală culturală la noi, înseamnă că exista o proiecţie de aderare la UE.
După Maastricht, în 1993, se ştia cine va intra la un moment dat în UE, în noua Europă. Decizia occidentală era luată. Ştim că România a întârziat privatizarea economiei, ori aceasta era o cheie; ţara noastră a întârziat şi alte măsuri de reconstrucţie a statului. Guvernarea din ’96 a CDR a fost un prag care a convins. Germania s-a luptat foarte mult pentru democratizarea României şi recunoaşterea ei internaţională. Se ştiau greutăţile, se ştia că România are probleme grave. Mai ales în 1996, când CDR a preluat guvernarea, imediat a venit factura: 3 miliarde de dolari datorii, care trebuiau plătiţi în 1997. Asta a creat o problemă politică foarte gravă: Convenţia Democratică a venit la putere cu un program generos, dar a fost silită să plătească datorii. S-a vrut sprijinirea României, pentru că din 1993 făceam parte din lista de invitaţi şi, ca urmare, a venit, în 1999, invitaţia.
Aţi dedus după vizita cancelarului o reorientare a Germaniei înspre Ardeal, după Estonia şi toate ţările baltice? Nu cumva Ardealul are o mare şansă acum?
Suntem abia la câteva zile de la vizită, încă e foarte greu de spus. Desigur că tradiţiile săseşti din Transilvania contează. După părerea mea, însă, mai e doar o chestiune de memorie a generaţiilor care au trăit în Ardeal, pentru că, din păcate, generaţiile se sting prin forţa lucrurilor. Am fost acum un an la o altă reuniune cu doamna cancelar federal, la Berlin, privind relaţia Germaniei cu minorităţile germane din alte ţări. Acolo a fost o preocupare culturală pentru acestea, dar, pe de altă parte, politica Germaniei este de a-i sprijini pe germani, precum în Kazahstan, să îşi ducă viaţa acolo unde vor ei, chiar în Germania, dacă doresc. Nu ascund că am rămas un pic cam uimit, deoarece această ţară, de pildă Kazahstan, evoluează puternic, chiar dacă nu oferă deocamdată condiţii de viaţă foarte avansate. Comunitatea germană este lăsată însă să se descurce. Unii vor să rămână acolo. Ceilalţi au tendinţa să vină spre Germania. Din perspectivă istorică, iar germanii ştiu aceasta, era rezonabilă o politică de stabilizare la faţa locului, dar, pe de altă parte, statul german nu a mai vrut deloc să meargă pe ruta pe care s-a mers altădată, cea a prezenţei unor minorităţi puternice în afara ţării. Pentru că faptul a fost, într-un fel, şi fatal. O să vedem mai încolo care sunt urmările vizitei, însă, repet, până nu vedem investiţii germane puternice, nu putem cuantifica.
Când au început demersurile pentru această vizită?
Primele discuţii au fost, desigur, în 2007, cu reprezentanţi de nivelul unor secretari de stat, preşedinţi de fundaţii. Pe subiectul acesta, pentru că în alte domenii au fost discuţii continue.”

ALEGERILE DIN FRANTA.URA FATA DE PREȘEDINTE! (II)


Față de multitudinea de comentarii legate de alegerile din Franța, care cu siguranță vor fi pierdute de către  Sarkozy, voi reitera câteva considerații în legătură cu ceea ce îmi apare a fi relevant pentru actualul președinte și anume „ura multor francezi” ! Întrebarea care se poate pune, este cea referitoare la cum este posibil ca în ciuda unor măsuri ce au vizat „grija pentru francezi”, creșterea vârstei de pensionare, reducerea săptămânii de lucru, încurajarea cumpărării de locuințe, etc, Sarkozysă fie atât de urât ? Explicația oferită de către Jean-Sebastien Ferjou referitoare la ura se datorează poziționării lui Sarkozy ca „om de dreapta” ! Aceste considerații le aveam în vedere în urmă cu două săptămâni.
Între timp în Franța evenimentul cel mai important legat de alegerile prezidențiale a fost confruntarea televizată dintre Nicolas Sarkozy şi Francois Hollande, care, spun analiștii,pare să-i fi dat câştig de cauză actualului preşedinte! Aceasta deorece poziţia adoptată de candidatul socialist a fost mai degrabă una defensivă în comparaţie cu cea a lui Sarkozy!
După părerea mea poziția a fost cea a unui om serios și responsabil, care nu se poate juca cu destinele oamenilor, care nu poate gesticula inutil !
 Așa cum pe bună dreptate au afirmat mai mulți analiști, singura dezbatere televizată dintre cei doi candidaţi rămaşi în cursă pentru preşedinţia Franţei a adus faţă în faţă doi oameni cu atitudini diferite! În timp ce Francois Hollande, reprezentantul socialiştilor, a dat impresia că se apără în faţa loviturilor primite în plin de la contra candidatul său, actualul preşedinte Nicolas Sarkozy a părut că mizează totul pe ultima carte: a vrut să demonteze toate acuzaţiile oponentului, fără însă a se feri să-l contraatace. Discuţiile s-au purtat pe mai multe teme: manieră de conducere, economie, imigrare, energie nucleară. Acuzaţiile de minciună şi calomnie au fost schimbate de mai multe ori între cei doi.
Dincolo de declarații precum „mințiți” din partea lui Sarkozy, atunci când Hollande a susținut că actualul președinte a dus o politică care i-a favorizat pe bogați, sau „vreau să fiu președintele unității”, din partea lui Hollande, este în logica lucrurilor ca actualul contracandidat al lui Sarkozy să câștige!
Sunt foarte multe argumente și o multitudine de factori meniți să asigure victoria lui Francois Hollande! În primul rând politica de dreapta dusă de actualul președinte jucător și incapacitatea de a preântâmpina derapajele în plan economic, social și politic. "Şomajul a crescut, competivitatea s-a degradat şi Germania se descurcă mai bine decât noi", după cum declara Hollande. Apoi, este vorba de dorința de schimbare a lui Sarkozy, dorință reieșită și din rezultatele obținute în primul tur! La acestea se adaugă multi alți factori ce țin de comportamentul în plan politic și personal al actualului președinte!
Deși analiştii spun că după modul în care s-a comportat Sarkozy, aceasta îl face un potenţial câştigător în turul al doilea, consider că viitorul președinte al Franței va fi Francois Hollande!