Blaga nu înţelege să sacrifice destinul creator al omului pe altarul nici unui zeu. „Marele Anonim” nu e Dumnezeul creştin, întrucât acesta din urmă nu garantează creaţia umană. Cultura europeană este şi va fi creştină în măsura în care are nevoie să-şi regăsească centralitatea. Regândirea modelului în jurul valorilor centrale va fi însă una laică, raţional-metafizică. Raţiunea umană trebuie să iese din ştiinţificitate pentru a căuta un temei transcendent. Astfel, discursul ştiinţific devine deprimant, transformând viaţa într-un accident pe Terra, o biată planetă aflată undeva la periferia lumii, iar umanitatea într-o ceată de nomazi rătăcind în cosmos. Acest spirit ştiinţific ne împinge spre periferia universului. Blaga vine să susţină: este adevărat, suntem la periferie, dar putem intui prin minus cunoaştere, principiul metafizic ordonator, fondul anonim central.Incertitudinile ştiinţei dovedesc „că nu e destul să cunoşti lumea, că trebuie să o şi înţelegi…Iar dacă filosofia aduce ceva de dincolo de ştiinţă, este o lume a înţelegerii, faţă de extraordinara prelucrare de simple cunoştiinţe a ştiinţei”8.
Când Nietzsche declamă că „Dumnezeu a murit”, el nu face decât să se înscrie în spiritul veacului pentru care nu mai există un „dincolo”, în sensul că totul apare acum în întrupare. Modelul european s-a dovedit apt să explice şi să valorifice nihilismele şi formalismele veacului. Ele reprezintă expresia cea mai pură a acestui model: libertatea spiritului de a-şi alege axiomele. Formele îşi dau singure diversul. Formalismele sunt solidare cu esenţialul culturii europene, în măsura în care ele sunt deschise, libere şi permanent creatoare. Aşa s-a împlinit modelul cultural european în veacul nostru. Dar a venit vremea ca el să se dovedească nu doar deplin şi folositor, ci şi mântuitor. Raţionalitatea ştiinţifică trebuie să lase loc temeiului metafizic. Cultura europeană are suficiente resurse pentru o asemenea „mutaţie ontologică”. Ele trebuie căutateînsă cu precădere, în culturile în a căror matrice stilistică predomină năzuinţa spre absolut. Individualismul a măcinat Europa până la epuizare. Este necesară o nouă integrare spirituală în care individualitatea să se jertfească pentru o alcătuire spirituală anonimă, în care creatorul să lase loc creaţiei. Modelul cultural european va trebui să-şi asume o etică a anonimatului.
Blaga nota într-un aforism: „Metafizica tinde să se reazime de obicei pe cugetare, se-ntemeiază de cele mai multe ori pe sentiment, şi-ar trebui să se întemeieze mai mult pe convingerile noastre morale (dar să acordăm un înţeles foarte larg acestui cuvânt)”9. În numele unei asemenea cerinţe morale, Blaga îşi asumă întreaga responsabilitate a actului creator şi se retrage permanent făcând loc creaţiei.
Dintr-o asemenea perspectivă raţională, metafizică şi morală totodată, creaţia
lui Blaga poate contribui la regândirea modelului cultural european. Deşi cu accent metafizic filosofia sa este un a pământului. Ea permite autonomia altor orientări şi plăsmuiri culturale, într-o lume în care realul nu se confundă cu idealul, iar cerul nu s-a încununat cu pământul. Considerându-şi opera ca înscriindu-se pe dimensiunea filosofiei dialecticului, a celor aşezaţi undeva în văzduh şi pentru care pământul nu mai e pământ şi cerul nu mai e cer, Noica se întrebă ce filozofie s-ar putea preda unor tineri născuţi pe staţiuni cosmice. Şi răspunde: „probabil acolo gândirea şi filosofia ar avea acea ( iluzorie sau poate reală) adecvaţie între ceea ce este şi ceea ce trebuie să fie, trimiţând la monotonie lumea pământului ca şi lumea cerului. Şi sunt sigur că cineva şi-ar aminti atunci, de o filosofie a lui Lucian Blaga, şi ar exclama: Ce frumoasă era gândirea filosofică pe vremea când cerul nu era încununat cu pământul, încă”10.
De altfel, Blaga intuieşte cele două dimensiuni ale dezvoltării gândirii filosofice şi optează încă din tinereţe. Într-un aforism din Pietre pentru templul meu
el povesteşte: „Un gospodar îşi vântura grâul de pleavă. În vreme ce grăunţele îi
cădeau la picioare, pleava zbura în vânt. Şi pleava batjocorea grăunţele ce cădeau: Ceinerţie în voi, ce lipsă de entuziasm! Pe voi vă cheamă pământul, noi zburăm”11.
O asemenea viziune metafizică propune Blaga pentru Europa veacului nostru, într-un ceas în care filosofii invocă de obicei plictisul, absurdul, arbitrariul sau lipsa de sens. „Grădinile suspendate” ale lui Lucian Blaga pot contribui la revitalizarea modelului cultural european, depăşind exasperarea şi resemnarea gândirii contemporane.
8 Constantin Noica, Istoricitate şi eternitate. Repere pentru o istorie a culturii româneşti,colecţia Capricorn, 1989, p. 195.
9 Lucian Blaga, Opere, vol. 7, Editura Minerva, Bucureşti, 1980, p. 77.
10 Constantin Noica, Istoricitate şi eternitate, op. cit., p. 195.
Când Nietzsche declamă că „Dumnezeu a murit”, el nu face decât să se înscrie în spiritul veacului pentru care nu mai există un „dincolo”, în sensul că totul apare acum în întrupare. Modelul european s-a dovedit apt să explice şi să valorifice nihilismele şi formalismele veacului. Ele reprezintă expresia cea mai pură a acestui model: libertatea spiritului de a-şi alege axiomele. Formele îşi dau singure diversul. Formalismele sunt solidare cu esenţialul culturii europene, în măsura în care ele sunt deschise, libere şi permanent creatoare. Aşa s-a împlinit modelul cultural european în veacul nostru. Dar a venit vremea ca el să se dovedească nu doar deplin şi folositor, ci şi mântuitor. Raţionalitatea ştiinţifică trebuie să lase loc temeiului metafizic. Cultura europeană are suficiente resurse pentru o asemenea „mutaţie ontologică”. Ele trebuie căutateînsă cu precădere, în culturile în a căror matrice stilistică predomină năzuinţa spre absolut. Individualismul a măcinat Europa până la epuizare. Este necesară o nouă integrare spirituală în care individualitatea să se jertfească pentru o alcătuire spirituală anonimă, în care creatorul să lase loc creaţiei. Modelul cultural european va trebui să-şi asume o etică a anonimatului.
Blaga nota într-un aforism: „Metafizica tinde să se reazime de obicei pe cugetare, se-ntemeiază de cele mai multe ori pe sentiment, şi-ar trebui să se întemeieze mai mult pe convingerile noastre morale (dar să acordăm un înţeles foarte larg acestui cuvânt)”9. În numele unei asemenea cerinţe morale, Blaga îşi asumă întreaga responsabilitate a actului creator şi se retrage permanent făcând loc creaţiei.
Dintr-o asemenea perspectivă raţională, metafizică şi morală totodată, creaţia
lui Blaga poate contribui la regândirea modelului cultural european. Deşi cu accent metafizic filosofia sa este un a pământului. Ea permite autonomia altor orientări şi plăsmuiri culturale, într-o lume în care realul nu se confundă cu idealul, iar cerul nu s-a încununat cu pământul. Considerându-şi opera ca înscriindu-se pe dimensiunea filosofiei dialecticului, a celor aşezaţi undeva în văzduh şi pentru care pământul nu mai e pământ şi cerul nu mai e cer, Noica se întrebă ce filozofie s-ar putea preda unor tineri născuţi pe staţiuni cosmice. Şi răspunde: „probabil acolo gândirea şi filosofia ar avea acea ( iluzorie sau poate reală) adecvaţie între ceea ce este şi ceea ce trebuie să fie, trimiţând la monotonie lumea pământului ca şi lumea cerului. Şi sunt sigur că cineva şi-ar aminti atunci, de o filosofie a lui Lucian Blaga, şi ar exclama: Ce frumoasă era gândirea filosofică pe vremea când cerul nu era încununat cu pământul, încă”10.
De altfel, Blaga intuieşte cele două dimensiuni ale dezvoltării gândirii filosofice şi optează încă din tinereţe. Într-un aforism din Pietre pentru templul meu
el povesteşte: „Un gospodar îşi vântura grâul de pleavă. În vreme ce grăunţele îi
cădeau la picioare, pleava zbura în vânt. Şi pleava batjocorea grăunţele ce cădeau: Ceinerţie în voi, ce lipsă de entuziasm! Pe voi vă cheamă pământul, noi zburăm”11.
O asemenea viziune metafizică propune Blaga pentru Europa veacului nostru, într-un ceas în care filosofii invocă de obicei plictisul, absurdul, arbitrariul sau lipsa de sens. „Grădinile suspendate” ale lui Lucian Blaga pot contribui la revitalizarea modelului cultural european, depăşind exasperarea şi resemnarea gândirii contemporane.
8 Constantin Noica, Istoricitate şi eternitate. Repere pentru o istorie a culturii româneşti,colecţia Capricorn, 1989, p. 195.
9 Lucian Blaga, Opere, vol. 7, Editura Minerva, Bucureşti, 1980, p. 77.
10 Constantin Noica, Istoricitate şi eternitate, op. cit., p. 195.
.jpg)
Un comentariu:
Bună Ziua!
Eu sunt Vlad, unul dintre membrii Radio Whisper, un radio anti-manele dedicat bloggerilor şi nu numai.
Am vizionat cu atenţie blogul tău şi vreau să spun că am fost foarte fascinat de ceea ce am găsit. Am fost atras de subiectele interesante şi de originalitatea articolelor. Felicitări ! Încep să îl citesc cu drag.
Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău ; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doreşti, poţi să ne recomanzi orice articol şi noi îl vom promova.
Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam,acest mesaj este dedicat tie si la cei care merita care ii citim aproape zi de zi.
Ne-ar face plăcere, de asemenea, să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piesele necenzurate, avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă numeroasă, de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că, poate, ai vrea să ni te alături şi să colaborăm, binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place. Dorim, de asemenea,sa iti acordam un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultătorilor noştri.
Îţi mulţumesc pentru timpul acordat, iar acum îţi propun să adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul ascultawhisper sau un email ascultawhisper@yahoo.com pentru a discuta mai multe.www.radiowhisper.com
Mulţumesc,Cu stimă Vlad!
Trimiteți un comentariu