Cartea „10.000 de americani notabili” editată o dată la cinci ani, evidențiază una dintre personalităţile născute în România, la Reșița, care este așezată în această lucrare, alături de Mircea Eliade. Maestrul Sabin Pautza, căci despre el este vorba, a părăsit România în anii 80, din cauză că a simțit că nu mai poate evolua ca om și muzician, din cauza sistemului comunist. Nascut la 8 Februarie 1943 la Câlnic-Resita, compozitorul, dirijorul si profesorul universitar doctor Sabin Pautza a urmat cursurile Liceului de Matematica din Resita studiind in paralel muzica cu Karl Tirier si Katerin Szoguy la Liceul de Muzica din Resita, institutie de invatamant care, din anul 2003 ii poarta numele. In anul 1965 absolva Conservatorul “ Ciprian Porumbescu” din Bucuresti unde s-a bucurat de indrumarea unor dascali de prestigiu ca Martian Negrea, Ion Dumitrescu, Tudor Ciortea, IonVicol, Octavian Lazar Cosma, Victor Giuleanu, Dragos Alexandrescu, Ioan Ghiga, Dumitru. D. Botez, Marin Constantin, Emilia Comisel, Stefan Niculescu, Aurel Stroe, Dinu Ciocan, Nicolae Coman. S-a specializat apoi in compozitie si dirijat la Accademia Chigiana din Siena, Italia, cu Franco Donatoni, Franco Ferrara si Bruno Maderna. Intre anii 1965 si 1984 activeaza ca profesor de armonie, dirijat si orchestratie la Academia “George Enescu” din Iasi. Aici infiinteaza in anul 1968 Camerata “Animosi’ si este numit din anul 1975 succesorul dirijorului Ion Baciu la pupitrul Orchestrei Simfonice a Conservatorului. Cu aceste formatii a sustinut numeroase concerte in tara si peste hotare – “Bydgoszcs International Festival” (Polonia), Internationales Jugendfestspieltreffen Bayreuth”– Germania, Vacantele Muzicale de la Piatra Neamt. Din anul 1984 se stabileste in Statele Unite unde este numit prin concurs Director Artistic si Prim Dirijor al cele mai vechi orchestre simfonice din New Jersey, Plainfield Symphony Orchestra. Dupa o activitate de peste 20 de ani primaria orasului Plainfield il numeste Cetatean de Onoare al orasului si Conductor Emeritus pe viata al aceleasi filarmonici, decretand ziua de 7 Mai 2007 “Ziua Sabin Pautza in Plainfield”. Dirijeaza frecvent in StateleUnite, Europa si Australia si este invitat deseori sa predea cursuri de maiestrie la diferite universitati americane si europene ca New York University sau Atlan Institute. Sabin Pautza detine numeroase premii si distinctii romanesti si internationale cum ar fi “Premiul George Enescu” al Academiei Romane, Premiul Uniunii Compozitorilor din Romania, Marele Premiu al Televiziunii Romane, Premiul “Rudolph Nissim” al ASCAP, Premiul de Compozitie la concursul international din Salt Lake City, Utah si mai recent, Marele Premiu “Dr. Martin Luther King, Jr.” pentru lucrarea ”Chimes”. Activitatea sa internationala de dirijor si compozitor i-a adus titlul onorific de “Doctor in Music” decernat de London Institute for Applied Research si titlul de “Doctor in compozitie” al Academiei “Gh. Dima” din Cluj-Napoca. Sabin Pautza a dirijat in cele mai renumite sali de concerte din Statele Unite, Europa sau Australia ( “Carnegie Hall” din New York”, “Santa Cecilia” din Roma, “Fr. Chopin” din Varsovia sau “Philharmonic Hall”din Sydney. Numele sau figureaza alaturi de cei mai mari muzicieni ai lumii in “Who’s Who in Music” publicat la Cambridge -Anglia (editiile 1980-1984-1992-2000) si in volumul “2000 de americani notabili” publicat de American Biographical Institute. Sabin Pautza este membru al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania, al ASCAP (Uniunea Compozitorilor Americani) si al Biroului de Consilieri al Institutului Biographic American. Compozitiile sale sunt publicate in totalitate de catre San Nicobian Edition din New York iar casa de discuri “Swift Music Group”din New Jersey editeaza in prezent seria “Opera Omnia” a compozitorului, din care au aparut deja primele zece compact discuri.
marți, 6 martie 2012
marți, 14 februarie 2012
CONFLICTE ÎNGHEȚATE
Asistăm de ceva vreme la o serie de încercări de soluționare a unor conflicte, denumite generic „conflicte înghețate”! Intre acestea se înscrie cel dintre Republica Moldova și regiunea separatistă Transnistria. Un eveniment așteptat cu interes a fost cel consumat la Vilnius la sfârșitul anului 2011.Un articol pertinent despre evenimentele de la Vilnius ne oferă Gabriela Ioniță în revista Cadran Politic pe care îl redăm integral!
„Dintre cele patru conflicte nesoluţionate din regiunea extinsă a Mării Negre, cel transnistrean este adesea considerat ca având cele mai multe șanse de soluționare. Între 2009 şi 2010, conflictul din Transnistria a apărut ca o problemă importantă de securitate de pe agenda europeană, subiectul găsindu-și loc pe panelul discuțiilor dintre cancelarul german Angela Merkel și președintele rus Dmitri Medvedev. Astfel, între o multitudine de evoluţii globale, regionale şi naţionale cu o dinamică tot mai greu previzibilă, a apărut și șansa reluării discuțiilor pe tema statutului Transnistriei. Un restart ce vizează consolidarea încrederii între actorii cheie regionali, şi prin extensie crearea unui cadru favorabil găsirii unei soluţii durabile pe termen lung. Însă, așa cum remarca analistul Stanislav Secrieru, orice încercare nouă de discuție pe subiectul Transnistria a evoluat în paralel cu inerţia agendelor vechi, astfel că lipsa de progrese în viitorul apropiat nu ar trebui să mire pe nimeni.
Formatul 5 plus 2 al dezbaterilor, instituit în 2005, cuprinde pe de o parte Chişinăul şi Tiraspolul, pe de altă parte Federaţia Rusă, Ucraina şi OSCE ca mediatori, iar UE şi SUA în calitate de observatori. Decizia de reluare a discuțiilor a fost adoptată la Moscova în luna septembrie a.c., dar negocierile de facto au început la recenta întrunire de la Vilnius. Practic în această rundă de negocieri, părţile s-au axat mai ales asupra cadrului juridic și a principiilor procedurale ale negocierilor ce vor sta la baza găsirii unei soluții agreate de părțile în dispută. Potrivit vicepremierului Republicii Moldova, Eugen Carpov, au fost avute în vedere două aspecte prioritare: primul – principiile aplicate pe perioada negocierilor oficiale, cum se va desfăşura acest proces, cum vom convoca şedinţele, cât de des vor avea ele loc şi care vor fi regulile de conduită pe parcursul negocierilor oficiale. Partea a doua sau al doilea subiect de pe agendă este agenda procesului de negocieri, agenda procesului însemnând elementele sau compartimentele care vor fi dezbătute pe parcursul negocierilor. Altfel spus, abia în partea a doua va începe greul, atunci când vor fi discutate elemente privind reglementarea politică a conflictului, aspecte economice, asigurarea unor proiecte sociale, garanţiile solicitate de cele două părți, cum se va desfășura perioada de tranziție postconflict pentru reabilitare şi revenire la normalitate, dar şi multe alte detalii care fac parte din portofoliul delicat legat de conflictul transnistrean.
La finalul celor două zile de discuții, ministrul de externe al Lituaniei (țară ce deține în prezent președinția OSCE), Audronius Azubalis și-a exprimat speranța că: Reluarea negocierilor între Moldova şi Transnistria va permite părților să facă progrese spre un acord, adăugând că o nouă întâlnire va avea loc în Irlanda în luna februarie 2012. Am stabilit principiile şi procedurile de negociere, discuțiile au avut loc într-o atmosferă constructivă și sunt o rampa de lansare în realizarea de progrese concrete pentru soluţionarea conflictului. Este esențial să se menţină dinamica acestor întâlniri oficiale şi să se progreseze spre o soluţie completă a conflictului, așa cum noi toţi ne dorim a adăugat Azubalis. Negocierile au fost tensionate aceste două zile. Totuși eu aş numi întâlnirea constructivă a declarat la rândul său Giedrius Cekuolis, trimisul special al OSCE. Tot la capitolul declarații oficiale în urma reuniunii de la Vilnius o vom menționa și pe cea a vicepremierului moldovean, Eugen Carpov: În primul rând a fost reconfirmat formatul 5+2 în care vor fi purtate toate negocierile oficiale asupra negocierii conflictului transnistrean. Nu vor exista alte formate decât 5+2. Ne-am concentrat în continuare asupra discuţiilor asupra documentelor numit „Principii şi reglementări ale procesului de negocieri”. Am parcurs o bună parte a acestui document, am convenit asupra mai multor articole, dar spre regret, din lipsă de timp nu s-a reuşit să finalizăm acest document şi lucrările vor fi continuate la reuniunea viitoare, care a fost planificată pentru februarie 2012. De altfel, am și primit invitaţia din partea reprezentantului special desemnat de Guvernul Irlandei, ca următoarea rundă de negocieri din anul viitor să aibă loc în Irlanda.
După finalizarea cadrului tehnic de desfășurare a negocierilor, se vor pune în discuție posibilele căi de soluţionare a conflictului transnistrean. Deocamdată, viziunile celor două părți par ireconciliabile. Astfel, reuniunea de la Vilnius a fost precedată de o întâlnire la Tighina între premierul Vlad Filat și liderul transnistrean Igor Smirnov. Cu această ocazie Smirnov a repetat că partea transnistreană va pleda pentru recunoașterea independenței republicii moldovenești nistrene. La polul opus, conducerea Republicii Moldova vizează acordarea unui statut de largă autonomie regiunii (subiect de negociere fiind doar cât de largă va fi această autonomie, care vor fi competențele regiunii, fiind exclusă însă partajarea competenţelor în domenii strategice care ţin de frontierele statului, de moneda naţională, de apărare, de justiţie şi alte aspecte care trebuie, conform standardelor internaţionale, să aparţină structurilor centrale ale statului. De altfel, șeful diplomației ruse, Serghei Lavrov, aflat în vizită la Chișinău imediat după întâlnirea celor doi lideri, a accentuat necesitatea de a rezolva conflictul transnistrean cu respectarea strictă a suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova. Însă șeful diplomației ruse evită să vorbească despre trupele ruse staţionate în regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Și care ar trebui retrase necondiţionat, în conformitate cu obligațiile asumate de Rusia la summit-urile OSCE din 1999 și 2001, precum și cu Constituţia Republicii Moldova care nu permite trupe și baze străine pe teritoriul țării. Desigur, excepție fac trupele pentru care există acordul statului-gazdă şi pentru care există şi documente justificative. Vorbim evident de trupele implicate în operaţiunea de pacificare și care au o acoperire juridică prin acordul moldo-rus, semnat în anul ’92, care a oprit conflictul armat de pe Nistru. În acordul respectiv s-a convenit să fie instituită această misiune de pacificare, care există până în prezent. Acordul este în vigoare în continuare, deci o mică parte din prezența armată rusă are o acoperire pentru aflarea pe teritoriul statului moldovean. Ambiguitatea oficialilor de la Moscova privind efectivele militare din Transnistria ne amintește că planul Kozak prevedea staționarea trupelor ruse pentru încă 20 de ani, prevedere respinsă unanim de UE și SUA. Dar deși Memorandumul amintit pare o strategie îngropată, prin susținerea de către Germania a unei posibile federalizări a Republicii Moldova, acesta de fapt se află între posibilele căi de soluționare a conflictului. Ce-i drept, fardat discret și postat pe o scenă în care dirijorul pare a fi altul. Printre posibilele reglementări ale conflictului se află desigur și cea conform căreia Transnistria să fie redată Federației Ruse iar Moldova să revină României. Personal, nu cred într-o astfel de soluție. Nu cred că Rusia își dorește din nou tensionarea relațiilor cu Ucraina – la o adică mai îndreptățită istoric asupra teritoriului de dincolo de Nistru. Cum nu cred că ar agrea nici revenirea Moldovei în granițele României mari. Ultimele evoluții arată că evoluăm în continuare într-o paradigmă a războiului rece în ciuda tuturor încercărilor de depășire a fantomelor trecutului, condiție în care Rusia vede în Republica Moldova un necesar spațiul tampon la granița cu NATO. Cu o Ucraină ușor amețită de permanentul balans între Bruxelles și Moscova, e posibil ca Rusia să-și dorească să facă din Transnistria un nou Kaliningrad din punct de vedere strategic ? Posibila înlocuire a lui Igor Smirnov (devenit prea independent față de vulturul bicefal al Kremlinului) la alegerile de la Tiraspol de pe 11 decembrie să fie un semn în acest sens ? Și nu în ultimul rând, își dorește Republica Moldova o reîntoarcere la patria mamă (nu mai întreb ce va face România cu peste un milion de ruși, nici cum ar primi asta partenerii europeni) ?Cert este că a devenit un postulat unanim acceptat că soluționarea conflictului de pe Nistru va avea loc numai atunci când Rusia va fi cointeresată în rezolvarea acestuia. Ori Rusia pare mai degrabă interesată de perpetuarea unei situații ambigue în care Transnistria este doar un cap de pod în conservarea propriei sfere de influență.”( Gabriela Ioniță- Cadran Politic)
sâmbătă, 28 ianuarie 2012
FORUMUL ECONOMIC DE LA DAVOS I
Unul dintre evenimentele cele mai importante la acest început de an ar trebui să fie Forumul economic mondial de la Davos, care se vrea unul al transformarii unui model subrezit de criza fara precedent, dar relevanta intalnirii este indoielnica intr-o perioada in care summiturile europene sunt aproape săptămânale.
Ce se spune despre evenimentul amintit în presa națională și internațională încercăm să redăm în sinteză:
"Aceasta este o reuniune a asa-numitilor lideri mondiali care au provocat criza, iar acum incearca sa ne spuna ca ei pot fi solutia. Este gresit sa creada ca pot decide singuri", a declarat David Roth, presedintele organizatiei de tineret a social-democratilor elvetieni, care intentioneaza sa participe la pichetarea summit-ului.
"Davos continua sa aiba relevanta. Este un forum independent, reuneste oameni si idei si atrage atentia asupra provocarilor si oportunitatilor pe care lumea le ofera", a declarat B.G. Srinivas, directorul pentru Europa al Infosys.
Tema conferintei va fi "Marea transformare: Crearea unor noi modele" si va include discutii despre viitorul capitalismului, somajul in randul tinerilor si securitatea cibernetica, intre alte subiecte. Cinicii ar putea sugera ca aceste probleme vor ramane probabil nerezolvate dupa conferinta. "Important este ce se intampla dupa. Toate ideile care apar isi gasesc intr-un fel locul in politicile guvernamentale si de afaceri", a aratat Srinivas. El a adaugat ca participarea la conferintele de la Davos l-a ajutat sa afle mai multe despre tehnologiile care apar si crearea de locuri de munca. Indiferent de numarul patticipantilor, planurile lor ar putea fi depasite de evenimente, asa cum s-a intamplat anul trecut, cand au fost planificate intalniri suplimentare ca urmare a izbucnirii protestelor de la Cairo, care au dus la schimbaterea de putere din Egipt. In acest an, participantii la miscarea Occupy isi vor stabili tabara atat de aproape de centrul conferintei cat vor permite masurile de siguranta. Summit-ul de miercuri va fi deschis de cancelarul german Angela Merkel, unul dintre cei mai importanti factori de decizie in combaterea crizei datoriilor din zona euro.
Initiatorul reuniunilor de la Davos, Klaus Schwab este de parere ca este nevoie de solutii urgente in privina capitalismului, care in forma consacrata nu mai poate satisface nevoile transformarilor mondiale. Sloganul lansat de Schwab pentru aceasta cea mai importanta reuniune a elitei economice mondiale suna astfel: „Capitalismul in vechea sa forma nu mai corespunde lumii actuale. Sa cautam solutii!”. Acesta a mai subliniat in interventia sa ca afluxul de participanti este cu atat mai mare cu cat mai rea este situatia economica. „Criza financiara nu ne-a invatat nimic”, mai constata economistul. In conditiile in care pana si Klaus Schwab se pozitioneaza acum ca un critic al capitalismului, nu este de mirare ca traditionalul mars al antiglobalistilor a fost anulat in acest an, chiar daca unii activisti intentioneaza sa ridice un orasel din corturi-iglu de gheata. In raportul intitulat „Riscurile globale” figureaza astazi un numar fara precedent de factori de risc. Printre acestea se numara „perturbarile cronice ale echilibrului financiar”, imensele discrepante in venituri, crizele alimentare si atacurile cibernetice, precizeaza cotidianul Der Standard. Comisia UE vrea sa foloseasca Forumul de la Davos ca pe un cadru in care sa poata discuta cu reprezentanti ai bancilor si cu politicieni schema sa cu ajutorul careia intentioneaza sa-si amplifice controlul asupra marilor banci. Comisarul european pentru piata interna si servicii, Michel Barnier, a declarat intr-un interviu ca analizeaza posibilitatea implementarii unei reglementari mai drastice a salariilor si primelor pentru bancheri. La fel ca in anii precedenti, o mare atentie va fi acordata la Davos discutiilor despre criza din Europa. Este asteptata participarea presedintelui Bancii Mondiale, Robert Zoellick, a directorului general al Fondului Monetar International, Christine Lagarde, a presedintelui Bancii Centrale Europene, Mario Draghi, si a ministrilor de finante din toate tarile G20. Din partea SUA va participa si in acest an ministrul de finante, Timothy Geithner, precizeaza cotidianul austriac. Pentru ca marii acestei lumi sa poata tine legatura si dupa reuniunea de la Davos, omul de afaceri indian Vivek Ranadivé va inaugura in cadrul reuniunii un 'Facebook pentru liderii mondiali', denumit Topcom, adauga Der Standard.
marți, 27 decembrie 2011
SCOALA ROMANEASCA
Privit ca sistem global invatamantul comporta la ora actuala diferite radiografii ale subsistemelor sale componente. O analiza privind baza materiala existenta la nivelul gradinitelor este oferita de ECONTEXT din care redam urmatoarele remarci:
"Faptul ca scoala romanesca este intr-un declin de substanta, cu multe din componentele ei intr-deriva haotica, nu mai surprinde pe nimeni.
Ultimii ani nu au adus inca ordinea dorita, fiind nevoie de o restructurare din temelii si de ani buni de munca. Econtext a scris in dese randuri despre modul haotic in care s-au dezvoltat cele mai multe dintre componentele sistemului educational.
Gradinite. Gasirea unei gradinite in Romania ar putea reprezenta, cu siguranta, subiectul unui film din seria ‘Misiune Imposibila’. Intr-adevar, inscrierea unui copil la gradinita ar putea face parte, cu brio, din lista celor mai mari succese din viata unui parinte. Motivul? Este un fapt recunoscut ca sunt tot mai putine gradinite de stat in tara noastra si, in plus, gradinitele particulare nu au reusit sa surmonteze deficitul creat. Econtext analizeaza din nou educatia romaneasca. Nu este prima data cand analizam sistemul educational din Romania. De exemplu, in august, am publicat un articol despre numarul de dascali care au parasit sistemul in ultimii ani.Recent, la finele lunii noiembrie, am publicat o analiza despre invatamantul prescolar, in care am aratat situatia precara in care se afla acesta.Mai exact, am publicat o analiza despre modul in care a evoluat numarul gradinitelor din toata tara in ultimii cincisprezece ani. Din 1996 si pana in 2010! Iar concluzia este tragica: numarul gradinitelor din Romania a scazut de aproape 9 ori in acest interval de timp.In esenta, toate analizele despre educatia romaneasca s-au terminat cu multe concluzii pesimiste si chiar antitetice. De exemplu, v-am aratat cate cadre didactice au parasit sistemul de invatamant in ultimii douazeci, dar si cum s-au dezvoltat, aparent paradoxal, facultatile si universitatile din tara. Practic, au aparut noi orase universitare pe harta tarii. In acest paradox al dezvoltarii, cu parti in scadere abrupta, dar si cu cresteri inexplicabile (aparent!), sa mai consemnam un fapt important pe aceasta scara a haosului educational. Si ajungem astfel la subiectul analizei curente.
Care este urmatorul: va aratam cum e evoluat numarul salilor de clasa din scolile romanesti in ultimii zece ani. De ce este important acest fapt? Veti vedea din urmatoarele cifre.
Sali de clasa
In 2001, erau 128.834 de sali de clasa si cabinete scolare in scolile din Romania. Este vorba de toate salile de curs, de la clasele I – XII si pana la invatamantul universitar. Orice sala in care au loc activitati scolare! In definitia exacta, sala de clasa reprezinta incaperea destinata procesului de educatie si instruire scolara. Poate fi utilizata de doua sau cel mult trei clase de elevi in mod succesiv in decursul unei zile.
Cat trei judete
Si sa revenim la cifre. Cativa ani mai tarziu, in 2010, numarul salilor de clasa scazuse pana la 119.570! Adica mai putin cu 9.264 de sali de clasa. Procentual, in acest interval de zece ani, s-au inchis aproape 8% din numarul total al salilor de clasa din scoli! Daca am lua o scoala ca avand, in medie, 30 de sali de clasa, ar insemna ca s-au inchis 309 scoli!
Cat scolile din 3 judete! Ceea ce ar insemna ca, ipotetic vorbind, trei judete au fost rase de pe harta scolara a Romaniei."
miercuri, 27 iulie 2011
POLITICI EDUCATIONALE!
Un articol interesant in aceasta privinta este cel al lui Danielle Friedman, din care redam o serie de consideratii:
"As families gather to celebrate Independence Day, it is time to rethink the notion that civics instruction is less than vital in the global economy of the 21st century. If you want to succeed, the message seems to be: Take advanced science and math classes, but don’t worry about those civics classes. In a time of texts andtweets, and the instant democracy of the Web, civics instruction seems as antiquated to some students as studying the Dewey Decimal system.
The education historian Lawrence Cremin once observed that educators often follow the principle of “when in doubt, leave it out.” But we believe it is a great mistake to push civics to the sideline in schools. From the dramatic uprisings for democracy in the Mideast to the tragic shootings in Tucson at a Congress on Your Corner event, Americans have been reminded once again that freedom matters—and that informed citizens are the lifeblood of democracy. Civics education is not only about knowing your rights but also knowing your responsibilities. We the People must continue to safeguard the principles of democracy to perfect the union.......
Nationwide, more than a third of all high school seniors today lack even basic civics knowledge and skills. High school seniors that score below the basic level cannot, for example, describe the structure and functions of American government or identify an activity that is a part of civic life. This civics- knowledge dearth is even more acute among Hispanic and black high school seniors. Half of Hispanic 12th graders and more than 60 percent of black 12th graders lack basic civics knowledge and skills.
Ill-informed high school students soon become ill-informed citizens. Less than half of Americans today can name all three branches of government, yet three in four can name all of the Three Stooges. Less than half of the public can name a single Supreme Court justice. But more than 80 percent of Americans know Michael Jackson sang “Beat It” and “Billie Jean.”
Not surprisingly, civic ignorance has current consequences. In February, a Kaiser Family Foundation poll found that nearly half of the public was either unsure if the health-care law was still the law of the land or mistakenly believed it had been repealed.
Students scored much higher on the 2010 NAEP assessment if they had taken civics and government classes. Yet while civics education continues to make a difference, it is also the case that civics classes need to become far more rigorous and relevant........................
Civics education has thus long been the great leveler, the foundation that ensures that all Americans have the tools they need to participate. Horace Mann, who fathered the Common School movement that created the nation’s public school system, believed that leadership and political participation were not to be reserved based on wealth, parentage, or rank. “Equal educational privileges,” Mann presciently wrote in 1841, were greater than “all others means ever devised . . . to approximate the idea of a Republican government.”
As a consequence, Mann’s common schools offered lessons on the Declaration of Independence, the Constitution, and American history. If each citizen was expected to participate “in the power of governing others,” Mann said, “it is an essential preliminary that he should be imbued with a feeling for the wants, and a sense of the rights, of those whom he is to govern.”
When done well, civics education in fact equips students with the very skills they need to succeed in the 21st century—the ability to communicate effectively, to work collectively, to hone critical questions, and to appreciate diversity. As the education professor Tony Wagner has pointed out, there is a happy “convergence between the skills most needed in the global knowledge economy and those most needed to keep our democracy safe and vibrant.”
In the knowledge economy, few question the fact that math, reading, writing, and science are vital components of a good education. But a world-class education requires a well-rounded curriculum. Civics learning is essential to ensuring that future generations will keep our republic and nourish the freedoms to help America move forward. In 2011, a strong foundation in civics is not a luxury but a necessity."
marți, 26 iulie 2011
INSEMNARI DESPRE EDUCATIE!
Reflecţiile sale au în vedere sistemul de învăţământ în genere, rolul dascălului în educaţie, rolul şcolii şi al societăţii în devenirea personalităţii, metodele şi mijloacele pentru formarea tinerilor. Ceea ce ar trebui să însemne toate acestea, reprezintă depăşirea metodelor si viziunii existente în timpul în care marele fizician a cunoscut pe timpul şcolarităţii din vremea sa. Pentru A. Einstein, şcoala şi sistemul de educaţie erau cuprinse de o rigiditate intelectuală, instrumente pentru transmiterea unei cantităţi maxime de cunoştinţe către tânăra generaţie.
Dascălii erau priviţi drept „sergenţi de instrucţie”, unul dintre aceştia adresându-i: „Nu are să fie nimic de capul tău, Einstein.” Mai mult, pentru că nu prefera să toceacă pe dinafară, cum procedau cei mai mulţi dintre colegii săi, s-a înscris la un Institut de tehnologie din Zurich, fără să-şi fi luat diploma de liceu. Iar ca student a fost tot mediocru deoarece il irita programa de studii dar încerca să-şi urmeze propriile preocupări ştiinţifice. A terminat facultatea numai datorită prietenului său Marcel Grossman, cel care frecventa cursurile si îi punea la dispozitie notiţele. Mai târziu avea să noteze: „ despre studenţie. El, studentul ireproşabil, iar eu, dezordonatul şi visătorul. El în termeni buni cu profesorii, eu, un paria nemulţumit şi prea puţin iubit”.
Pornind de la o asemenea trăire, peste ani A. Einstein a dorit să lase pentru cei care trebuie să-i pregătească câteva reflecţii.
Şcoala, considera Einstein, trebuie să servească vieţii. Ea are menirea de a dezvolta la tineri calităţi şi capacităţi care să prezinte valoare pentru bunăstarea societăţii, altfel „cunoştinţele sunt ceva mort”. Iar cea mai importantă metodă de educaţie este aceea „ de a-i antrena pe tineri într-o activitate efectivă”. Numai în asemenea condiţii tânărul are plăcerea de a munci în şcoală, numai astfel el preferă activitatea în şcoală, zilelor de vacanţă”. Metodele fricii, forţei şi autorităţii artificiale, erau pentru marele fizician considerate ca fiind „lucrul cel mai rău pentru şcoală”, deoarece „un asemenea tratament distruge sentimentele sănătoase, sinceritatea şi încrederea în sine a tînărului. Ea produce supusul umil”.
La începutul secolului XX, un grup important de pedagogi, psihologi, medici şi dascăli acuză cu vehemenţă instituţia şcolară pentru lipsa ei de adecvare la nevoile copiilor şi la cerinţele pieţei muncii. Şcoala, considerau ei, deformează copilul în loc sa-l formeze, îi închide orizontul în loc să î-l deschidă, îl obligă la nemişcare, lipsă de reacţie şi deci, nu-l pregăteşte pentru viaţă.
Fără îndoială, este adevărat că acela care învaţă trebuie să-şi construiască cunoaşterea prin intermediul propriei înţelegeri şi că nimeni nu poate face acest lucru în locul său. Dar nu este mai puţin adevărat că această construcţie personală este favorizată de interacţiunea cu alţii, care, la rândul lor, învaţă. Altfel spus, dacă elevii îşi construiesc cunoaşterea proprie, nu înseamnă însă că fac acest lucru singuri, în izolare. Să nu uităm că omul este fundamental social.
Promovarea învăţării active presupune şi încurajarea parteneriatelor în învăţare. In fapt, adevărata învăţare, aceea care permite transferul achiziţiilor în contexte noi este nu doar simplu activå, individual activă, ci INTERACTIVĂ!
Aspectul social al învăţării a fost reliefat de Jerome Bruner încå din anii 60. El avanseazå conceptul de reciprocitate definit ca „o nevoie umană profundă de a da o replică altcuiva şi de a lucra împreunå cu alţii pentru atingerea unui obiectiv“. Reciprocitatea este un stimulent al învăţării: „Când acţiunea comună este necesară, când reciprocitatea este activatå în cadrul unui grup în vederea obţinerii unui rezultat, atunci par så existe procese care stimulează învăţarea individuală şi care conduc pe fiecare la o competentå cerută de constituirea grupului.“ (Bruner, 1966)
Nu numai cercetarea, dar şi experienţele cadrelor didactice cu metodele colaborative evidenţiază efectul benefic al interacţiunii elevilor. Gruparea şi sarcinile în care membrii grupului depind unul de celălalt pentru realizarea rezultatului urmărit arată că:
– elevii se implicå mai mult în învăţare decât în abordårile frontale sau individuale;
– elevii odată implicaţi îşi manifestă dorinţa de a împărtăşi celorlalţi ceea ce experimenteazå, iar aceasta conduce la noi conexiuni în sprijinul înţelegerii;
– elevii acced la înţelegerea profundă atunci când au oportunităţi de a explica şi chiar preda celorlalţi colegi ceea ce au învăţat.
marți, 12 iulie 2011
PROGRAME EDUCATIONALE
Vicepresedintele Joe Biden declara ca prin aceste masuri si programe "copii vor intra in scoala mai bine pregatiti, cu o sansa mai mare de terminare a liceului ". "For kids, high quality early learning programs mean they will enter school better prepared with a greater chance of finishing high school and college. Expanding access to such early education and child care programs will also make it easier for working parents to hold down a job—a key priority of the Middle Class Task Force—giving them peace of mind that their children are in a high quality learning environment while they are at work."
Iar secretarul de stat pentru Educatie, Arne Duncan arata ca "pentru a castiga in viitor, copii nostri au nevoie de un start puternic"."To win the future, our children need a strong start."
Fiind in cooperare cu Departamentul de Sanatate, secretarul acestui departament Kathleen Sebelius arata ca "sanatatea noastra colectiva si securitatea financiara va depinde de investitiile de inalta calitate in educatia timpurie". "Our collective health and financial security as a nation will depend on high quality investments during the critical early years of a child's life."
Concluziile rezultate in urma ultimelor cercetari, pun in evidenta faptul ca investitiile in educatia timpurie vor conduce pe termen lung la rezultate pozitive pentru copii, inclusiv la o rata crescuta de absolvire a liceului.
Prin urmare scoala nu trebuie sa scoata "rebuturi"ci prin masurile luate la baza, ea trebuie sa preintampine aceste "rebuturi". Sunt viziuni si provocari diferite asupra problematicii educatiei. Imaginati urmatoarea situatie in cadrul a doua societati comerciale: una produce si evalueaza activitatea economica la sfarsitul procesului de productie cand constata ca are "rebuturi"; cealalta produce si in acelasi timp evalueaza pa intreg ciclul economic calitatea productiei. Ce constata ? La sfarsitul ciclului economic nu mai inregistreaza "rebuturi"decat in mica masura!
.jpg)