DE CE ANDREI MARGA LA EXTERNE? (I)

Întrebat de prieteni și nu numai „de ce Andrei Marga la externe?” am evitat să răspund , deși nu este în regulă  și cred că este bine ca atunci când ai anumite previziuni, trebuie să le comunici și celorlalți care sunt rațiunile pentru care un ministru sau altul ocupă o anumită funcție! Ar fi  bine ca aceste rațiuni să fie aduse în spațiul public de către politicieni! Din păcate nu se întâmplă așa ceva, deși cred că atât Victor Ponta, cât și Crin Antonescu sunt capabili de asemenea confesiuni!

Revenind la nominalizarea lui Andrei Marga le externe, sunt rațiuni ce țin de relația cu Germania, viitorul ministru de externe fiind un germanofil, un apropiat față de Angela Merkel. Redau din  interviul acordat cotidianului ZIUA de CLUJ, considerațiile lui Andrei Marga,  despre pregătirea vizitei cancelarului şi despre desfăşurarea acesteia, iar într-un alt articol voi reda o altă relație la fel de importantă în spațiul german.

”Domnule profesor Andrei Marga, am vrea să ne spuneţi care a fost demersul, cât au durat discuţiile, când a fost prima dată ideea sau când a fost prima dată antamată această vizită şi apoi să ne spuneţi, pe cât se poate, ce s-a discutat în spatele uşilor închise!

O universitate onorează mulţi oameni, dar este şi ea onorată, la rândul ei, de o mare parte a acestora. În acest cadru, aducerea la universitate a unui lider de importanţă mondială este ambiţie firească. Orice universitate din lume face aceasta. La Harvard sunt invitaţi preşedinţii Statelor Unite ale Americii, iar vizita lor este un moment istoric. În reflecţiile asupra posibilităţilor, ne-am gândit, desigur, şi la ceea ce oferim, pentru că nu poţi invita pe cineva fără să ai premise - premise în ceea ce faci ca instituţie. La Universitatea “Babeş-Bolyai” s-a creat, din 1995 încoace, cel mai extins program de studii complete în limba germană, nu numai din România, ci din Europa Centrală. Practic, în afara Austriei, noi suntem, în Europa Centrală, universitatea cu cel mai amplu program în limba germană.

Desigur, acest program s-a bucurat şi se bucură de susţinerea multor instituţii, inclusiv universităţi, din Germania, din Austria, şi, de la o vreme s-a bucurat şi de susţinerea autorităţilor germane. De aceea, marile fundaţii germane DAAD, Bosch, Volkswagen şi altele au fost, într-un fel sau altul, implicate în această dezvoltare. La Cluj, mai trebuie adăugat - aceasta fiind, de altfel, opinia celor de la Berlin, a autorităţilor germane - cu finanţări parcimonioase s-a făcut enorm. În această situaţie, reprezentanţii germani au subliniat Clujul ca o reuşită importantă. Am avut satisfacţia personală de a fi primit cea mai înaltă distincţie a statului german, Marea Cruce de Merit a Germaniei, de la preşedintele Johannes Rau, inclusiv pentru ceea ce s-a făcut la Cluj în această direcţie.

Pe doamna Angela Merkel am întâlnit-o în 2001, când preluase preşedinţia CDU, după ieşirea de pe scenă, ca lider de partid, a lui Helmut Kohl. Atunci, ca preşedinte al PNŢCD, am fost invitat la o comisie din Bundestag ca să fac o depoziţie cu privire la candidatura României la NATO. Discuţia a fost decisivă: s-au examinat toate feţele aderării României la NATO. Au participat personalităţi foarte importante, de pildă, fosta ministră a sănătăţii din guvernul Kohl, o doamnă cu origini în Sighetu Marmaţiei, care a fost foarte suportivă şi care a şi tras concluzia: România nu este pregătită pentru intrarea în NATO, dar va fi susţinută să intre. Atunci am spus şi eu: România trebuie îmbrăţişată şi apoi schimbată, invers nu merge. Aceasta a fost şi este poziţia mea. După aceea, am cunoscut mulţi lideri germani, iar ultima dată, acum doi ani, am fost invitat de ministrul Educaţiei din Germania la Riga, la o reuniune. Pentru Universitatea “Babeş-Bolyai” era foarte important să avem un oaspete german care să dea un impuls foarte puternic lucrurilor pe care le făceam, dar şi culturii germane de aici. Recunosc că a funcţionat şi o convingere pe care eu o împărtăşesc din capul locului: Transilvania şi România suferă şi astăzi din cauza dramaticei reduceri a comunităţii germanilor şi a comunităţii evreilor.

Consecinţele se văd pretutindeni, mai ales în economie.

Oricum, opţiunea pentru a invita un lider german de mare anvergură s-a concretizat pe acest fundal. După discuţia pe care am avut-o cu colegii din facultăţile Universităţii “Babeş-Bolyai”, am propus, în toamna lui 2008 - iarna lui 2009, candidatura doamnei Angela Merkel pentru titlul de Doctor Honoris Causa. Într-o astfel de situaţie trebuie să te întrebi din capul locului dacă va accepta, pentru că trebuie să fi o universitate pregătită. Senatul a acceptat propunerea făcută de Rectorat şi de către decanate şi, după două luni, doamna Angela Merkel a răspuns pozitiv, cu naturaleţea care o caracterizează, scriind că se bucură, că o onorează invitaţia şi că va veni la Cluj de îndată ce programul dânsei permite.

Aţi primit atunci răspunsul în scris.

Aceasta a fost o veste extraordinar de bună. Încă o dată s-a sesizat naturaleţea abordării problemei de către un cancelar german. Angela Merkel a şi semnat cu mâna ei răspunsul către noi. A tratat totul firesc. Apoi am fost invitat, în toamna anului 2009, la Cancelaria Federală, pentru a stabili mai multe detalii. Se înţelege că cei de la Berlin au făcut analize, iar răspunsul a fost dat după o analiză. Acolo nu se fac lucruri la întâmplare, după patimi sau impulsuri de moment. Atunci am discutat venirea la Cluj. Vizita era planificată mai devreme, cu cinci - şase luni în urmă, însă calculele de la Berlin au dus la această dată. De la un timp a devenit clar, însă, că se vor lega Bulgaria şi România într-o vizită.

Probabil că şi alţi oameni citesc declaraţiile din Bulgaria şi declaraţiile din România. În Bulgaria, cancelara federală a avut un discurs excelent pe problemele economice. Diferenţa este vizibilă. În Bulgaria, cancelara federală a prezidat un forum economic bulgaro-german. Acolo a abordat cu precizie problemele economice ale Bulgariei. De pildă, liderul german le-a spus celor de faţă că trebuie să pregătească meseriaşi şi a făcut, între altele, o afirmaţie istorică: “exporturile Bulgariei sunt importurile noastre”. Adică, Germania se angajează să susţină această ţară în efortul de a exporta! Cancelara federală a discutat până şi structurarea bugetului în Bulgaria. La Camera de Comerţ a Bulgariei s-au întrunit 143 de propuneri economice concrete pentru cancelarul german. Angela Merkel a lăudat guvernul bulgar pentru ceea ce face. Este limpede că, după vizita la Sofia, rămâne pentru istorie o solidaritate foarte puternică între Bulgaria şi Germania. Cancelarul federal a amintit, de pildă, de relaţia germano-bulgară de pe timpul imperiului franconilor, pe de-o parte, şi al canatului bulgar, pe de altă parte.

Şi la Bucureşti?

La Bucureşti, cum s-a spus, au fost “convorbiri politice”. S-a putut observa şi aici că doamna Angela Merkel a tratat probleme precise: justiţie, corupţie la frontiere şi în alte locuri, achitarea datoriilor faţă de firme, licitaţiile ar trebui făcute ca să mai câştige şi alţii, nu numai cei care ţin de guvern. Au fost observaţii făcute într-o manieră foarte elegantă, dar, din păcate, conducerea actuală a României nu înţelege despre ce este vorba, nu e pregătită şi nu a ştiut să folosească ocazia vizitei unui cancelar german. Să sperăm că alte conduceri ale României vor face acest lucru. Cât despre vizita la Universitatea noastră, doamna Angela Merkel a spus că merge la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj. Nu a spus că vizitează altceva decât Universitatea “Babeş-Bolyai”. Aceasta a fost vizita care contează. Dacă un cancelar german vizitează un oraş, dacă vizitează judeţul sau provincia, atunci se scrie aceasta în comunicatele oficiale.

Care au fost discuţiile purtate cu cancelarul german în biroul dvs.?

Pot să vă spun că doamna cancelar federal era interesată de situaţia din România în termenii normali, ca un european care se interesează de ceea ce se petrece în Uniunea Europeană. A fost o discuţie privind aspectul economic. Mi-a cerut părerea privind evoluţia în economie şi i-am răspuns. După opinia mea, evident că în toată Europa sunt dificultăţi în economie, dar acestea sunt de grade diferite: neajunsuri, recesiuni, crize etc. Am spus că opţiunile politice şi economice româneşti, de depăşire a crizei, trebuie puse la îndoială şi nu vor duce la ieşirea din criză. Doamna Angela Merkel era informată că sunt tăieri de salarii de 25%; a trebuit să îi spun că, de fapt, la cadrele didactice, este vorba de 46% pierdere din venituri, iar la alte categorii s-ar putea să fie mai mult. Ştiam că la Bucureşti Domnia Sa a declarat că măsurile luate sunt foarte dure. Nu numai că guvernanţii de la Bucureşti nu au înţeles că atunci când Domnia Sa a spus “foarte dure”, cancelara federală s-a gândit, cred eu, la faptul că trebuia abordată un pic altfel toată treaba.

M-a întrebat care este părerea mea privind evoluţia politică şi a ajuns la întrebarea dacă majoritatea care s-a creat în 2009, în jurul unei personalităţi de la Sibiu (Klaus Johannis, primarul Sibiului, propus premier de PNL şi PSD înaintea prezidenţialelor - n. red.), era soluţia mai bună. Am spus categoric: da. Mai departe, dânsa m-a întrebat asupra funcţionării unei universităţi în condiţiile date şi am evocat aspectele economice, aspecte de politică educaţională, de organizare, menţionând că România are nevoie de reforme, dar reformele ar trebui înţelese de către cei care conduc. În România actuală nu se înţelege cu adevărat ce este reforma. I-am spus că termenul de reformă întâmpină încă neînţelegeri la guvernanţii actuali. Domnia Sa a spus că, în relaţia cu România, Germania este mulţumită de felul abordărilor. Eu am spus că pentru România vital ar fi să fie mai multe investiţii germane, deoarece investiţiile germane în ţara noastră sunt, totuşi, mici comparativ cu prezenţa germană din alte ţări. Acestea au fost domeniile mari de probleme pe care le-am discutat.

Doamna cancelar federal spunea că Germania este al treilea investitor din România, iar la Cluj, capitalul nemţesc, potrivit datelor statistice, este pe locul şapte. În discuţiile economice pe care le-aţi avut, ce a răspuns?

Nu am discutat exemple concrete. Şi eu ştiam că Mercedes a fost de două ori în România. A fost la Braşov, în 1998, şi după aceea a venit la Cluj, dar a plecat din cauza absenţei autostrăzii, în primul rând, şi a unor indicatori legaţi de forţa de muncă ce nu au mulţumit firma germană. Este foarte clar că angajamentul cancelariei federale germane este pozitiv, să se investească în România. În optica germană, cred eu, România este însă prea birocratică, prea centralizată. Chiar cancelara federală a semnalat, indirect, că este prea multă corupţie. Pot sublinia că atitudinea germană este fundamental pozitivă pentru a investi în România, dar cred, în continuare, că imaginea după care “România are multe probleme” este motivul pentru care nu vin investitorii pe măsura aşteptărilor.

Proiectul de dezvoltare în Germania este bazat pe firmele mici.

Este bazat pe firmele mici şi suple, pe noile energii, pe cercetarea ştiinţifică ce susţine aceste proiecte, pe stimulente financiare, pe politică bancară. În 10 octombrie 2008, cancelarul federal a luat decizia istorică de intervenţie guvernamentală cu 481 de miliarde de euro în sprijinul băncilor. O astfel de intervenţie iese din cadrele teoriei economice, nu numai liberale, ci şi creştin-democrate şi conservatoare. Orice teorie economică ţinând de aceste afilieri exclude acest tip de intervenţie. Decizia cancelarei federale germane a fost o noutate. E adevărat că Domnia aa era într-o coaliţie cu SPD şi a colaborat foarte bine cu ministrul Finanţelor din partea SPD, Peter Steinbrück. Atunci, cancelara federală era la Dresda, iar şeful protocolului i-a spus că există riscul să se prăbuşească băncile, nu numai la Frankfurt am Main, ci pe o suprafaţă mare din Uniunea Europeană. Doamna Angela Merkel şi-a scurtat intervenţia de la tribuna din Dresda şi a plecat la birou. Dânsa are un consilier economic foarte bun, a decis şi a anunţat SUA, iar în câteva ore preşedintele american a luat hotărârea de a susţine, la rândul său, băncile americane. Se poate spune că a fost o decizie istorică şi că Angela Merkel a dat direcţia deciziilor într-o lume întreagă.

La noi nu a fost necesară o intervenţie de acest gen. La noi nu s-au pompat bani în bănci,dimpotrivă,statul se împrumută de la bănci. Cu toate acestea, Angela Merkel vorbeşte despre criză la trecut, noi nu am avut problema ca băncile să se prăbuşească, în schimb ne prăbuşim noi. Cum se ajunge la o situaţie de genul ăsta?

E foarte tentant să facem comparaţii între România şi Germania. Ce să comparăm? E o diferenţă de cel puţin 50 de ani. Comparaţia se poate face sesizând ce este de făcut în România. În ţara noastră s-a raportat că băncile sunt în situaţie bună. Dacă citim comunicatele oficiale, observăm că sistemul bancar e în regulă, dar, vedem bine, economia nu merge. Trec peste această impresie ce se cultivă încă la noi, că sistemul bancar e în ordine, câtă vreme economia nu merge. Băncile de la noi nu mai sunt doar româneşti. S-a făcut şi la noi injecţie în bănci. S-a luat un împrumut de 20 de miliarde euro şi s-a dat băncilor un împrumut, o parte. Băncile care erau aici au pus incompetentul guvern din România în faţa alternativei: credităm dacă aduceţi bani, altfel nu. Aici aş face o menţiune: prestigiul conducătorilor ţării, competenţa lor, capacitatea lor de a negocia contează enorm şi sunt perceptibile în bani. Altfel nu se poate. Conducerea actuală a României a negociat în aşa fel încât, de fapt, a trebuit să fie alimentate băncile din altă parte. Băncile au cerut bani, s-au alimentat, dar economia de la noi tot nu merge. Ne putem întreba asupra întregului mecanism. Trebuie spus fără de ezitare că lipsa de competenţă, lipsa de prestigiu, nepriceperea conducerii ţării contează enorm.

România plăteşte acum costuri enorme pentru această nepricepere, pentru diletantismul extins mai mult ca oricând în istoria modernă a ţării, în sfera guvernării şi în sfera celor care o susţin. E o afirmaţie profesională foarte concretă. Toţi oamenii din ţară vor plăti incompe-tenţa decidenţilor actuali. În Româ-nia trebuie să se înţeleagă acest lucru: incompe-tenţa costă, costă enorm.

Cât de bine este informată Germania despre abordările reale ale gu-vernanţilor?

Eu cred că Germania este informată, dar orice ţară are libertatea să îşi fixeze centrele de interes. Nu se poate spune că Germania nu e interesată de România, cred că este foarte interesată, dar pieţele ei mai mari sunt în altă parte, discuţia ei cu liderii, îndrăznesc să spun, este mai eficientă în altă parte, aceştia fiind mai competenţi. Nu vreau să mă pronunţ eu în locul germanilor, dar aş spune că prestigiul, competenţa partenerului contează enorm în astfel de lucruri. România a mers, până la urmă, pe latura intervenţiei, dar a mers într-o manieră care costă enorm populaţia ţării, orice cetăţean.

Ce semnal geopolitic credeţi că rezultă din faptul că a vizitat frontiera estică a UE? Ce semnal putea percepe Rusia din afirmaţia cancelarului cu privire la Transnistria?

Politica germană este angajată pentru drepturile omului, pentru democraţie, pentru respectarea graniţelor naţionale. Aceste lucruri trebuie luate în seamă atunci când cancelara federală s-a referit la acest pachet, Transnistria-Republica Moldova, graniţa de est. Personal, nu cred că a avut în vedere altceva. Ar fi o speculaţie fără fundament, în acest moment, să credem mai mult. Germania duce o politică înţeleaptă, de discutare francă şi de cooperare cu Rusia. Cotroceniul nostru a spus că noi ne ocupăm de Nabucco. Doamna Angela Merkel a spus clar că Germania merge cu ambele, Nabucco şi Southstream. Dacă Cotroceniul vrea numai Nabucco, să-i fie de bine, nu îl împiedică nimeni, dar Germania are o abordare serioasă, chibzuită: de ce să nu foloseşti oportunităţile? Cred că în acest subiect este vorba de o aplicare a opţiunii generale germane pentru drepturile omului, pentru respectarea graniţelor naţionale.

Rămânând la Transnistria.... Dacă ne gândim la declaraţiile din primăvara trecută, când Angela Merkel făcea o recomandare, ca trupele ruse din Transnistria să elibereze spaţiul, credeţi că ne putem gândi la o nouă abordare vizavi de Moldova şi de graniţele UE?

Nu cred că până în acest moment sunt elemente noi în această privinţă. Este vorba doar de reafirmarea unei poziţii pe care a avut-o şi cancelarul Kohl în această problemă. Nu văd elemente noi în discuţie. E reiterarea unei poziţii, în rest mesajul a fost clar: să ne respectăm frontierele şi de aici să plecăm în discutarea a ceea ce urmează.

În ’90 -’91, noi am pierdut un moment important de reapropiere de Germania şi această ţară s-a repoziţionat spre alte zone. Vorbesc aici de Slovenia, Croaţia, Polonia, Ungaria. A mai fost un moment important atunci când miniştrii Rus şi Puşcaş băteau la porţile Europei, cu eliminarea vizelor, în care Gerhard Schröder a fost un important ajutor şi promotor pentru România. Apoi, a fost vizita privată a cancelarului la Cluj, poveste pe care România nu a exploatat-o în nici un fel. A fost momentul extraordinar din toamna anului trecut în care preşedintele Traian Băsescu din nou nu a exploatat un moment de apropiere. Amintesc de întrebarea vizavi de Klaus Johannis. Credeţi că momentul actual, în care dvs. aţi fost omul ce a reuşit, practic, a 4-a sau a 5-a apropiere de Germania, va fi exploatat de autorităţile centrale?

În evocarea acestor momente aş aduce în discuţie pe cel mai important: instalarea guvernului Convenţiei Democrate în 1996. Puţină lume ştie că atunci s-a lucrat cu un sprijin, în materie de consiliere, foarte bun, din partea Germaniei. Trebuia privatizată economia, care este oriunde un pas extrem de greu. Lumea nu-şi aminteşte acel moment, pentru că a fost greu, foarte greu. Desigur, unii oameni au plătit cu destinul lor politic situaţia de atunci. Eu am mers la guvern în 1997 şi am făcut vizite la Bonn - capitala era încă acolo -, apoi la Berlin şi München. Discuţiile cu autorităţile germane au fost largi şi profunde, iar aceste autorităţi au arătat o disponibilitate enormă. Să vă dau şi un amănunt, dacă vreţi, mai picant: atunci s-a stabilit Sibiul drept Capitală Culturală Europeană. A fost o discuţie la Cancelaria Federală, iar cancelarul Kohl, ţin minte şi acum, era în cămaşă, cu mânecile suflecate, şi a întrebat: “ce să fac pentru voi?”. Erau acolo preşedintele Constantinescu, Caramitru şi mai mulţi miniştri. Noi discutaserăm şi la Bucureşti o seamă de lucruri pe care să le promovăm în relaţia cu Germania, iar Caramitru, care era atunci ministrul Culturii, a scos propunerea. Desigur, influenţa unui cancelar federal german nu poate soluţiona toate problemele din Europa, dar pe multe le rezolvă.

Acceptarea acestei propuneri nu implica faptul că până şi numirea unei capitale europene în România însemna că România va adera la Uniunea Europeană?

E foarte bună întrebarea şi răspund imediat. Revenind la întrebarea precedentă, dacă un asemenea moment se exploatează. Momentele se exploatează dacă îţi pui în ordine propria administraţie, dacă aceasta funcţionează. Germania e o ţară gravă, în sensul că priveşte cu seriozitate lucrurile şi, dacă observă că nu ţi-ai rezolvat problemele şi faci numai declaraţii de complezenţă, nu ţine. Nici la americani nu ţin astfel de superficialităţi, de şmecherii dâmboviţene şi, mai nou, someşene. Ţările acestea sunt puternice pentru că sunt serioase, pentru că abordează profesional lucrurile, nu doar pentru că sunt ceea ce sunt. După părerea mea, momentul se poate exploata dacă în politica românească intervine o schimbare. O schimbare, de ce nu? Şi de persoane. Am subliniat dnei cancelar federal că România este o ţară cu un potenţial enorm, ceea ce a lăudat şi Domnia Sa. Am adăugat: este o ţară rău administrată. Eu cred că de aceasta depinde totul: dacă România va fi mai bine administrată decât este la ora actuală! Multă lume crede că germanii vor avantaje. Nici vorbă, ei îşi creează avantaje prin forţa tehnologiei germane, prin forţa inovaţiei. Ştim că s-a pus acum, în cursul vizitei cancelarei federale, problema unor retrocedări. Nu ascund faptul că şi eu, când am fost în guvern, am pledat pentru soluţionarea dosarelor retrocedărilor germane. Nu duce nici un german proprietatea dincolo, toate casele rămân aici, dar se creează, în schimb, un stimulent teribil pentru ca germanii să revină la noi cu investiţii.

Dacă România îşi rezolvă problemele cu o administraţie mai dinamică, mai inovativă, mai deschisă spre cetăţeni, mai democratică, atunci, cu siguranţă, interesul german va fi mai mare. Germania nu are prejudecăţi faţă români, în nici un caz. Dimpotrivă, relaţiile sunt şi vor fi, faţă de români, cordiale. Problema e dacă România profită de aceasta. Din păcate, trebuie să recunoaştem, românii nu profită cât trebuie. România nu profită nici de oferta Turciei, România răceşte anapoda relaţiile cu Rusia, când ar trebui, dimpotrivă, folosite. România nu-şi foloseşte relaţiile cu China, România nu face destul în relaţie cu SUA. Se petrece în aceşti ani o degradare gravă în politica externă a României, cu costuri enorme pe orice termen.

Revenim la Sibiu şi la anul 1997. În momentul în care cancelarul acceptă să ia ca propunere o capitală culturală la noi, înseamnă că exista o proiecţie de aderare la UE.

După Maastricht, în 1993, se ştia cine va intra la un moment dat în UE, în noua Europă. Decizia occidentală era luată. Ştim că România a întârziat privatizarea economiei, ori aceasta era o cheie; ţara noastră a întârziat şi alte măsuri de reconstrucţie a statului. Guvernarea din ’96 a CDR a fost un prag care a convins. Germania s-a luptat foarte mult pentru democratizarea României şi recunoaşterea ei internaţională. Se ştiau greutăţile, se ştia că România are probleme grave. Mai ales în 1996, când CDR a preluat guvernarea, imediat a venit factura: 3 miliarde de dolari datorii, care trebuiau plătiţi în 1997. Asta a creat o problemă politică foarte gravă: Convenţia Democratică a venit la putere cu un program generos, dar a fost silită să plătească datorii. S-a vrut sprijinirea României, pentru că din 1993 făceam parte din lista de invitaţi şi, ca urmare, a venit, în 1999, invitaţia.

Aţi dedus după vizita cancelarului o reorientare a Germaniei înspre Ardeal, după Estonia şi toate ţările baltice? Nu cumva Ardealul are o mare şansă acum?

Suntem abia la câteva zile de la vizită, încă e foarte greu de spus. Desigur că tradiţiile săseşti din Transilvania contează. După părerea mea, însă, mai e doar o chestiune de memorie a generaţiilor care au trăit în Ardeal, pentru că, din păcate, generaţiile se sting prin forţa lucrurilor. Am fost acum un an la o altă reuniune cu doamna cancelar federal, la Berlin, privind relaţia Germaniei cu minorităţile germane din alte ţări. Acolo a fost o preocupare culturală pentru acestea, dar, pe de altă parte, politica Germaniei este de a-i sprijini pe germani, precum în Kazahstan, să îşi ducă viaţa acolo unde vor ei, chiar în Germania, dacă doresc. Nu ascund că am rămas un pic cam uimit, deoarece această ţară, de pildă Kazahstan, evoluează puternic, chiar dacă nu oferă deocamdată condiţii de viaţă foarte avansate. Comunitatea germană este lăsată însă să se descurce. Unii vor să rămână acolo. Ceilalţi au tendinţa să vină spre Germania. Din perspectivă istorică, iar germanii ştiu aceasta, era rezonabilă o politică de stabilizare la faţa locului, dar, pe de altă parte, statul german nu a mai vrut deloc să meargă pe ruta pe care s-a mers altădată, cea a prezenţei unor minorităţi puternice în afara ţării. Pentru că faptul a fost, într-un fel, şi fatal. O să vedem mai încolo care sunt urmările vizitei, însă, repet, până nu vedem investiţii germane puternice, nu putem cuantifica.

Când au început demersurile pentru această vizită?

Primele discuţii au fost, desigur, în 2007, cu reprezentanţi de nivelul unor secretari de stat, preşedinţi de fundaţii. Pe subiectul acesta, pentru că în alte domenii au fost discuţii continue.”

ALEGERILE DIN FRANTA.URA FATA DE PREȘEDINTE! (II)

Față de multitudinea de comentarii legate de alegerile din Franța, care cu siguranță vor fi pierdute de către  Sarkozy, voi reitera câteva considerații în legătură cu ceea ce îmi apare a fi relevant pentru actualul președinte și anume „ura multor francezi” ! Întrebarea care se poate pune, este cea referitoare la cum este posibil ca în ciuda unor măsuri ce au vizat „grija pentru francezi”, creșterea vârstei de pensionare, reducerea săptămânii de lucru, încurajarea cumpărării de locuințe, etc, Sarkozysă fie atât de urât ? Explicația oferită de către Jean-Sebastien Ferjou referitoare la ura se datorează poziționării lui Sarkozy ca „om de dreapta” ! Aceste considerații le aveam în vedere în urmă cu două săptămâni.

Între timp în Franța evenimentul cel mai important legat de alegerile prezidențiale a fost confruntarea televizată dintre Nicolas Sarkozy şi Francois Hollande, care, spun analiștii,pare să-i fi dat câştig de cauză actualului preşedinte! Aceasta deorece poziţia adoptată de candidatul socialist a fost mai degrabă una defensivă în comparaţie cu cea a lui Sarkozy!

După părerea mea poziția a fost cea a unui om serios și responsabil, care nu se poate juca cu destinele oamenilor, care nu poate gesticula inutil !

 Așa cum pe bună dreptate au afirmat mai mulți analiști, singura dezbatere televizată dintre cei doi candidaţi rămaşi în cursă pentru preşedinţia Franţei a adus faţă în faţă doi oameni cu atitudini diferite! În timp ce Francois Hollande, reprezentantul socialiştilor, a dat impresia că se apără în faţa loviturilor primite în plin de la contra candidatul său, actualul preşedinte Nicolas Sarkozy a părut că mizează totul pe ultima carte: a vrut să demonteze toate acuzaţiile oponentului, fără însă a se feri să-l contraatace. Discuţiile s-au purtat pe mai multe teme: manieră de conducere, economie, imigrare, energie nucleară. Acuzaţiile de minciună şi calomnie au fost schimbate de mai multe ori între cei doi.

Dincolo de declarații precum „mințiți” din partea lui Sarkozy, atunci când Hollande a susținut că actualul președinte a dus o politică care i-a favorizat pe bogați, sau „vreau să fiu președintele unității”, din partea lui Hollande, este în logica lucrurilor ca actualul contracandidat al lui Sarkozy să câștige!

Sunt foarte multe argumente și o multitudine de factori meniți să asigure victoria lui Francois Hollande! În primul rând politica de dreapta dusă de actualul președinte jucător și incapacitatea de a preântâmpina derapajele în plan economic, social și politic. "Şomajul a crescut, competivitatea s-a degradat şi Germania se descurcă mai bine decât noi", după cum declara Hollande. Apoi, este vorba de dorința de schimbare a lui Sarkozy, dorință reieșită și din rezultatele obținute în primul tur! La acestea se adaugă multi alți factori ce țin de comportamentul în plan politic și personal al actualului președinte!

Deși analiştii spun că după modul în care s-a comportat Sarkozy, aceasta îl face un potenţial câştigător în turul al doilea, consider că viitorul președinte al Franței va fi Francois Hollande!