POLITICI EDUCATIONALE!

Pe langa reforma in educatia timpurie, o alta preocupare a administratiei educationale din SUA se refra la consolidarea educatiei civive in scolile americane, educatie care nu este un lux ci o necesitate. Aceasta deoarece in economia bazata pe cunoastere, matematica, cititul, scrisul, stiinta sunt componente vitale ale unei educatii solide. Insa educatia civica este esentiala pentru a fi siguri ca generatiile viitoare vor pastra democratia si libertatile din America.
Un articol interesant in aceasta privinta este cel al lui Danielle Friedman, din care redam o serie de consideratii:
"As families gather to celebrate Independence Day, it is time to rethink the notion that civics instruction is less than vital in the global economy of the 21st century. If you want to succeed, the message seems to be: Take advanced science and math classes, but don’t worry about those civics classes. In a time of texts andtweets, and the instant democracy of the Web, civics instruction seems as antiquated to some students as studying the Dewey Decimal system.

The education historian Lawrence Cremin once observed that educators often follow the principle of “when in doubt, leave it out.” But we believe it is a great mistake to push civics to the sideline in schools. From the dramatic uprisings for democracy in the Mideast to the tragic shootings in Tucson at a Congress on Your Corner event, Americans have been reminded once again that freedom matters—and that informed citizens are the lifeblood of democracy. Civics education is not only about knowing your rights but also knowing your responsibilities. We the People must continue to safeguard the principles of democracy to perfect the union.......

Nationwide, more than a third of all high school seniors today lack even basic civics knowledge and skills. High school seniors that score below the basic level cannot, for example, describe the structure and functions of American government or identify an activity that is a part of civic life. This civics- knowledge dearth is even more acute among Hispanic and black high school seniors. Half of Hispanic 12th graders and more than 60 percent of black 12th graders lack basic civics knowledge and skills.
Ill-informed high school students soon become ill-informed citizens. Less than half of Americans today can name all three branches of government, yet three in four can name all of the Three Stooges. Less than half of the public can name a single Supreme Court justice. But more than 80 percent of Americans know Michael Jackson sang “Beat It” and “Billie Jean.”
Not surprisingly, civic ignorance has current consequences. In February, a Kaiser Family Foundation poll found that nearly half of the public was either unsure if the health-care law was still the law of the land or mistakenly believed it had been repealed.
Students scored much higher on the 2010 NAEP assessment if they had taken civics and government classes. Yet while civics education continues to make a difference, it is also the case that civics classes need to become far more rigorous and relevant........................

Civics education has thus long been the great leveler, the foundation that ensures that all Americans have the tools they need to participate. Horace Mann, who fathered the Common School movement that created the nation’s public school system, believed that leadership and political participation were not to be reserved based on wealth, parentage, or rank. “Equal educational privileges,” Mann presciently wrote in 1841, were greater than “all others means ever devised . . . to approximate the idea of a Republican government.”
As a consequence, Mann’s common schools offered lessons on the Declaration of Independence, the Constitution, and American history. If each citizen was expected to participate “in the power of governing others,” Mann said, “it is an essential preliminary that he should be imbued with a feeling for the wants, and a sense of the rights, of those whom he is to govern.”
When done well, civics education in fact equips students with the very skills they need to succeed in the 21st century—the ability to communicate effectively, to work collectively, to hone critical questions, and to appreciate diversity. As the education professor Tony Wagner has pointed out, there is a happy “convergence between the skills most needed in the global knowledge economy and those most needed to keep our democracy safe and vibrant.”
In the knowledge economy, few question the fact that math, reading, writing, and science are vital components of a good education. But a world-class education requires a well-rounded curriculum. Civics learning is essential to ensuring that future generations will keep our republic and nourish the freedoms to help America move forward. In 2011, a strong foundation in civics is not a luxury but a necessity."

INSEMNARI DESPRE EDUCATIE!

Poate ar trebui ca aceia care se îndreaptă către profesia de dascăl să reflecteze asupra „însemnărilor despre educaţie” ale celui care a fost ALBERT EINSTEIN, considerat un geniu al umanităţii.
Reflecţiile sale au în vedere sistemul de învăţământ în genere, rolul dascălului în educaţie, rolul şcolii şi al societăţii în devenirea personalităţii, metodele şi mijloacele pentru formarea tinerilor. Ceea ce ar trebui să însemne toate acestea, reprezintă depăşirea metodelor si viziunii existente în timpul în care marele fizician a cunoscut pe timpul şcolarităţii din vremea sa. Pentru A. Einstein, şcoala şi sistemul de educaţie erau cuprinse de o rigiditate intelectuală, instrumente pentru transmiterea unei cantităţi maxime de cunoştinţe către tânăra generaţie.
Dascălii erau priviţi drept „sergenţi de instrucţie”, unul dintre aceştia adresându-i: „Nu are să fie nimic de capul tău, Einstein.” Mai mult, pentru că nu prefera să toceacă pe dinafară, cum procedau cei mai mulţi dintre colegii săi, s-a înscris la un Institut de tehnologie din Zurich, fără să-şi fi luat diploma de liceu. Iar ca student a fost tot mediocru deoarece il irita programa de studii dar încerca să-şi urmeze propriile preocupări ştiinţifice. A terminat facultatea numai datorită prietenului său Marcel Grossman, cel care frecventa cursurile si îi punea la dispozitie notiţele. Mai târziu avea să noteze: „ despre studenţie. El, studentul ireproşabil, iar eu, dezordonatul şi visătorul. El în termeni buni cu profesorii, eu, un paria nemulţumit şi prea puţin iubit”.
Pornind de la o asemenea trăire, peste ani A. Einstein a dorit să lase pentru cei care trebuie să-i pregătească câteva reflecţii.
Şcoala, considera Einstein, trebuie să servească vieţii. Ea are menirea de a dezvolta la tineri calităţi şi capacităţi care să prezinte valoare pentru bunăstarea societăţii, altfel „cunoştinţele sunt ceva mort”. Iar cea mai importantă metodă de educaţie este aceea „ de a-i antrena pe tineri într-o activitate efectivă”. Numai în asemenea condiţii tânărul are plăcerea de a munci în şcoală, numai astfel el preferă activitatea în şcoală, zilelor de vacanţă”. Metodele fricii, forţei şi autorităţii artificiale, erau pentru marele fizician considerate ca fiind „lucrul cel mai rău pentru şcoală”, deoarece „un asemenea tratament distruge sentimentele sănătoase, sinceritatea şi încrederea în sine a tînărului. Ea produce supusul umil”.
La începutul secolului XX, un grup important de pedagogi, psihologi, medici şi dascăli acuză cu vehemenţă instituţia şcolară pentru lipsa ei de adecvare la nevoile copiilor şi la cerinţele pieţei muncii. Şcoala, considerau ei, deformează copilul în loc sa-l formeze, îi închide orizontul în loc să î-l deschidă, îl obligă la nemişcare, lipsă de reacţie şi deci, nu-l pregăteşte pentru viaţă.
Fără îndoială, este adevărat că acela care învaţă trebuie să-şi construiască cunoaşterea prin intermediul propriei înţelegeri şi că nimeni nu poate face acest lucru în locul său. Dar nu este mai puţin adevărat că această construcţie personală este favorizată de interacţiunea cu alţii, care, la rândul lor, învaţă. Altfel spus, dacă elevii îşi construiesc cunoaşterea proprie, nu înseamnă însă că fac acest lucru singuri, în izolare. Să nu uităm că omul este fundamental social.
Promovarea învăţării active presupune şi încurajarea parteneriatelor în învăţare. In fapt, adevărata învăţare, aceea care permite transferul achiziţiilor în contexte noi este nu doar simplu activå, individual activă, ci INTERACTIVĂ!
Aspectul social al învăţării a fost reliefat de Jerome Bruner încå din anii 60. El avanseazå conceptul de reciprocitate definit ca „o nevoie umană profundă de a da o replică altcuiva şi de a lucra împreunå cu alţii pentru atingerea unui obiectiv“. Reciprocitatea este un stimulent al învăţării: „Când acţiunea comună este necesară, când reciprocitatea este activatå în cadrul unui grup în vederea obţinerii unui rezultat, atunci par så existe procese care stimulează învăţarea individuală şi care conduc pe fiecare la o competentå cerută de constituirea grupului.“ (Bruner, 1966)
Nu numai cercetarea, dar şi experienţele cadrelor didactice cu metodele colaborative evidenţiază efectul benefic al interacţiunii elevilor. Gruparea şi sarcinile în care membrii grupului depind unul de celălalt pentru realizarea rezultatului urmărit arată că:
– elevii se implicå mai mult în învăţare decât în abordårile frontale sau individuale;
– elevii odată implicaţi îşi manifestă dorinţa de a împărtăşi celorlalţi ceea ce experimenteazå, iar aceasta conduce la noi conexiuni în sprijinul înţelegerii;
– elevii acced la înţelegerea profundă atunci când au oportunităţi de a explica şi chiar preda celorlalţi colegi ceea ce au învăţat.

PROGRAME EDUCATIONALE

În timp ce în spaţiul politic dâmboviţean, în privinţa educaţiei există o dispută politicianistă, iscată mai ales de rezultatele obţinute la examenul de Bacalaureat, peste Ocean, Administraţia Obama a lansat un program ambitios cu repercursiuni asupra scolaritatii tinerilor si anume Programul pentru educatia timpurie (The Race to the Top-Early Learning Challenge).
Vicepresedintele Joe Biden declara ca prin aceste masuri si programe "copii vor intra in scoala mai bine pregatiti, cu o sansa mai mare de terminare a liceului ". "For kids, high quality early learning programs mean they will enter school better prepared with a greater chance of finishing high school and college. Expanding access to such early education and child care programs will also make it easier for working parents to hold down a job—a key priority of the Middle Class Task Force—giving them peace of mind that their children are in a high quality learning environment while they are at work."
Iar secretarul de stat pentru Educatie, Arne Duncan arata ca "pentru a castiga in viitor, copii nostri au nevoie de un start puternic"."To win the future, our children need a strong start."
Fiind in cooperare cu Departamentul de Sanatate, secretarul acestui departament Kathleen Sebelius arata ca "sanatatea noastra colectiva si securitatea financiara va depinde de investitiile de inalta calitate in educatia timpurie". "Our collective health and financial security as a nation will depend on high quality investments during the critical early years of a child's life."
Concluziile rezultate in urma ultimelor cercetari, pun in evidenta faptul ca investitiile in educatia timpurie vor conduce pe termen lung la rezultate pozitive pentru copii, inclusiv la o rata crescuta de absolvire a liceului.
Prin urmare scoala nu trebuie sa scoata "rebuturi"ci prin masurile luate la baza, ea trebuie sa preintampine aceste "rebuturi". Sunt viziuni si provocari diferite asupra problematicii educatiei. Imaginati urmatoarea situatie in cadrul a doua societati comerciale: una produce si evalueaza activitatea economica la sfarsitul procesului de productie cand constata ca are "rebuturi"; cealalta produce si in acelasi timp evalueaza pa intreg ciclul economic calitatea productiei. Ce constata ? La sfarsitul ciclului economic nu mai inregistreaza "rebuturi"decat in mica masura!