Constantin Nicolaescu

SCOALA ROMANEASCA

2011-12-27T03:46:00.000-08:00

Problematica scolii romanesti este una destul de complexa, abordata partial incepand din anii 90 si pana in prezent. Din pacate nu a existat si nu exista inca o viziune sistemica asupra educatiei din Romania iar experimentele de acum si de dinainte nu fac decat rau sistemului! Caci se poate si mai rau!
Privit ca sistem global invatamantul comporta la ora actuala diferite radiografii ale subsistemelor sale componente. O analiza privind baza materiala existenta la nivelul gradinitelor este oferita de ECONTEXT din care redam urmatoarele remarci:

"Faptul ca scoala romanesca este intr-un declin de substanta, cu multe din componentele ei intr-deriva haotica, nu mai surprinde pe nimeni.
Ultimii ani nu au adus inca ordinea dorita, fiind nevoie de o restructurare din temelii si de ani buni de munca. Econtext a scris in dese randuri despre modul haotic in care s-au dezvoltat cele mai multe dintre componentele sistemului educational.
Gradinite. Gasirea unei gradinite in Romania ar putea reprezenta, cu siguranta, subiectul unui film din seria ‘Misiune Imposibila’. Intr-adevar, inscrierea unui copil la gradinita ar putea face parte, cu brio, din lista celor mai mari succese din viata unui parinte. Motivul? Este un fapt recunoscut ca sunt tot mai putine gradinite de stat in tara noastra si, in plus, gradinitele particulare nu au reusit sa surmonteze deficitul creat. Econtext analizeaza din nou educatia romaneasca. Nu este prima data cand analizam sistemul educational din Romania. De exemplu, in august, am publicat un articol despre numarul de dascali care au parasit sistemul in ultimii ani.Recent, la finele lunii noiembrie, am publicat o analiza despre invatamantul prescolar, in care am aratat situatia precara in care se afla acesta.Mai exact, am publicat o analiza despre modul in care a evoluat numarul gradinitelor din toata tara in ultimii cincisprezece ani. Din 1996 si pana in 2010! Iar concluzia este tragica: numarul gradinitelor din Romania a scazut de aproape 9 ori in acest interval de timp.In esenta, toate analizele despre educatia romaneasca s-au terminat cu multe concluzii pesimiste si chiar antitetice. De exemplu, v-am aratat cate cadre didactice au parasit sistemul de invatamant in ultimii douazeci, dar si cum s-au dezvoltat, aparent paradoxal, facultatile si universitatile din tara. Practic, au aparut noi orase universitare pe harta tarii. In acest paradox al dezvoltarii, cu parti in scadere abrupta, dar si cu cresteri inexplicabile (aparent!), sa mai consemnam un fapt important pe aceasta scara a haosului educational. Si ajungem astfel la subiectul analizei curente.
Care este urmatorul: va aratam cum e evoluat numarul salilor de clasa din scolile romanesti in ultimii zece ani. De ce este important acest fapt? Veti vedea din urmatoarele cifre.

Sali de clasa

In 2001, erau 128.834 de sali de clasa si cabinete scolare in scolile din Romania. Este vorba de toate salile de curs, de la clasele I – XII si pana la invatamantul universitar. Orice sala in care au loc activitati scolare! In definitia exacta, sala de clasa reprezinta incaperea destinata procesului de educatie si instruire scolara. Poate fi utilizata de doua sau cel mult trei clase de elevi in mod succesiv in decursul unei zile.
Cat trei judete
Si sa revenim la cifre. Cativa ani mai tarziu, in 2010, numarul salilor de clasa scazuse pana la 119.570! Adica mai putin cu 9.264 de sali de clasa. Procentual, in acest interval de zece ani, s-au inchis aproape 8% din numarul total al salilor de clasa din scoli! Daca am lua o scoala ca avand, in medie, 30 de sali de clasa, ar insemna ca s-au inchis 309 scoli!
Cat scolile din 3 judete! Ceea ce ar insemna ca, ipotetic vorbind, trei judete au fost rase de pe harta scolara a Romaniei."

POLITICI EDUCATIONALE!

2011-07-27T08:05:00.000-07:00

Pe langa reforma in educatia timpurie, o alta preocupare a administratiei educationale din SUA se refra la consolidarea educatiei civive in scolile americane, educatie care nu este un lux ci o necesitate. Aceasta deoarece in economia bazata pe cunoastere, matematica, cititul, scrisul, stiinta sunt componente vitale ale unei educatii solide. Insa educatia civica este esentiala pentru a fi siguri ca generatiile viitoare vor pastra democratia si libertatile din America.
Un articol interesant in aceasta privinta este cel al lui Danielle Friedman, din care redam o serie de consideratii:
"As families gather to celebrate Independence Day, it is time to rethink the notion that civics instruction is less than vital in the global economy of the 21st century. If you want to succeed, the message seems to be: Take advanced science and math classes, but don’t worry about those civics classes. In a time of texts andtweets, and the instant democracy of the Web, civics instruction seems as antiquated to some students as studying the Dewey Decimal system.

The education historian Lawrence Cremin once observed that educators often follow the principle of “when in doubt, leave it out.” But we believe it is a great mistake to push civics to the sideline in schools. From the dramatic uprisings for democracy in the Mideast to the tragic shootings in Tucson at a Congress on Your Corner event, Americans have been reminded once again that freedom matters—and that informed citizens are the lifeblood of democracy. Civics education is not only about knowing your rights but also knowing your responsibilities. We the People must continue to safeguard the principles of democracy to perfect the union.......

Nationwide, more than a third of all high school seniors today lack even basic civics knowledge and skills. High school seniors that score below the basic level cannot, for example, describe the structure and functions of American government or identify an activity that is a part of civic life. This civics- knowledge dearth is even more acute among Hispanic and black high school seniors. Half of Hispanic 12th graders and more than 60 percent of black 12th graders lack basic civics knowledge and skills.
Ill-informed high school students soon become ill-informed citizens. Less than half of Americans today can name all three branches of government, yet three in four can name all of the Three Stooges. Less than half of the public can name a single Supreme Court justice. But more than 80 percent of Americans know Michael Jackson sang “Beat It” and “Billie Jean.”
Not surprisingly, civic ignorance has current consequences. In February, a Kaiser Family Foundation poll found that nearly half of the public was either unsure if the health-care law was still the law of the land or mistakenly believed it had been repealed.
Students scored much higher on the 2010 NAEP assessment if they had taken civics and government classes. Yet while civics education continues to make a difference, it is also the case that civics classes need to become far more rigorous and relevant........................

Civics education has thus long been the great leveler, the foundation that ensures that all Americans have the tools they need to participate. Horace Mann, who fathered the Common School movement that created the nation’s public school system, believed that leadership and political participation were not to be reserved based on wealth, parentage, or rank. “Equal educational privileges,” Mann presciently wrote in 1841, were greater than “all others means ever devised . . . to approximate the idea of a Republican government.”
As a consequence, Mann’s common schools offered lessons on the Declaration of Independence, the Constitution, and American history. If each citizen was expected to participate “in the power of governing others,” Mann said, “it is an essential preliminary that he should be imbued with a feeling for the wants, and a sense of the rights, of those whom he is to govern.”
When done well, civics education in fact equips students with the very skills they need to succeed in the 21st century—the ability to communicate effectively, to work collectively, to hone critical questions, and to appreciate diversity. As the education professor Tony Wagner has pointed out, there is a happy “convergence between the skills most needed in the global knowledge economy and those most needed to keep our democracy safe and vibrant.”
In the knowledge economy, few question the fact that math, reading, writing, and science are vital components of a good education. But a world-class education requires a well-rounded curriculum. Civics learning is essential to ensuring that future generations will keep our republic and nourish the freedoms to help America move forward. In 2011, a strong foundation in civics is not a luxury but a necessity."

INSEMNARI DESPRE EDUCATIE!

2011-07-26T00:27:00.000-07:00

Poate ar trebui ca aceia care se îndreaptă către profesia de dascăl să reflecteze asupra „însemnărilor despre educaţie” ale celui care a fost ALBERT EINSTEIN, considerat un geniu al umanităţii.
Reflecţiile sale au în vedere sistemul de învăţământ în genere, rolul dascălului în educaţie, rolul şcolii şi al societăţii în devenirea personalităţii, metodele şi mijloacele pentru formarea tinerilor. Ceea ce ar trebui să însemne toate acestea, reprezintă depăşirea metodelor si viziunii existente în timpul în care marele fizician a cunoscut pe timpul şcolarităţii din vremea sa. Pentru A. Einstein, şcoala şi sistemul de educaţie erau cuprinse de o rigiditate intelectuală, instrumente pentru transmiterea unei cantităţi maxime de cunoştinţe către tânăra generaţie.
Dascălii erau priviţi drept „sergenţi de instrucţie”, unul dintre aceştia adresându-i: „Nu are să fie nimic de capul tău, Einstein.” Mai mult, pentru că nu prefera să toceacă pe dinafară, cum procedau cei mai mulţi dintre colegii săi, s-a înscris la un Institut de tehnologie din Zurich, fără să-şi fi luat diploma de liceu. Iar ca student a fost tot mediocru deoarece il irita programa de studii dar încerca să-şi urmeze propriile preocupări ştiinţifice. A terminat facultatea numai datorită prietenului său Marcel Grossman, cel care frecventa cursurile si îi punea la dispozitie notiţele. Mai târziu avea să noteze: „ despre studenţie. El, studentul ireproşabil, iar eu, dezordonatul şi visătorul. El în termeni buni cu profesorii, eu, un paria nemulţumit şi prea puţin iubit”.
Pornind de la o asemenea trăire, peste ani A. Einstein a dorit să lase pentru cei care trebuie să-i pregătească câteva reflecţii.
Şcoala, considera Einstein, trebuie să servească vieţii. Ea are menirea de a dezvolta la tineri calităţi şi capacităţi care să prezinte valoare pentru bunăstarea societăţii, altfel „cunoştinţele sunt ceva mort”. Iar cea mai importantă metodă de educaţie este aceea „ de a-i antrena pe tineri într-o activitate efectivă”. Numai în asemenea condiţii tânărul are plăcerea de a munci în şcoală, numai astfel el preferă activitatea în şcoală, zilelor de vacanţă”. Metodele fricii, forţei şi autorităţii artificiale, erau pentru marele fizician considerate ca fiind „lucrul cel mai rău pentru şcoală”, deoarece „un asemenea tratament distruge sentimentele sănătoase, sinceritatea şi încrederea în sine a tînărului. Ea produce supusul umil”.
La începutul secolului XX, un grup important de pedagogi, psihologi, medici şi dascăli acuză cu vehemenţă instituţia şcolară pentru lipsa ei de adecvare la nevoile copiilor şi la cerinţele pieţei muncii. Şcoala, considerau ei, deformează copilul în loc sa-l formeze, îi închide orizontul în loc să î-l deschidă, îl obligă la nemişcare, lipsă de reacţie şi deci, nu-l pregăteşte pentru viaţă.
Fără îndoială, este adevărat că acela care învaţă trebuie să-şi construiască cunoaşterea prin intermediul propriei înţelegeri şi că nimeni nu poate face acest lucru în locul său. Dar nu este mai puţin adevărat că această construcţie personală este favorizată de interacţiunea cu alţii, care, la rândul lor, învaţă. Altfel spus, dacă elevii îşi construiesc cunoaşterea proprie, nu înseamnă însă că fac acest lucru singuri, în izolare. Să nu uităm că omul este fundamental social.
Promovarea învăţării active presupune şi încurajarea parteneriatelor în învăţare. In fapt, adevărata învăţare, aceea care permite transferul achiziţiilor în contexte noi este nu doar simplu activå, individual activă, ci INTERACTIVĂ!
Aspectul social al învăţării a fost reliefat de Jerome Bruner încå din anii 60. El avanseazå conceptul de reciprocitate definit ca „o nevoie umană profundă de a da o replică altcuiva şi de a lucra împreunå cu alţii pentru atingerea unui obiectiv“. Reciprocitatea este un stimulent al învăţării: „Când acţiunea comună este necesară, când reciprocitatea este activatå în cadrul unui grup în vederea obţinerii unui rezultat, atunci par så existe procese care stimulează învăţarea individuală şi care conduc pe fiecare la o competentå cerută de constituirea grupului.“ (Bruner, 1966)
Nu numai cercetarea, dar şi experienţele cadrelor didactice cu metodele colaborative evidenţiază efectul benefic al interacţiunii elevilor. Gruparea şi sarcinile în care membrii grupului depind unul de celălalt pentru realizarea rezultatului urmărit arată că:
– elevii se implicå mai mult în învăţare decât în abordårile frontale sau individuale;
– elevii odată implicaţi îşi manifestă dorinţa de a împărtăşi celorlalţi ceea ce experimenteazå, iar aceasta conduce la noi conexiuni în sprijinul înţelegerii;
– elevii acced la înţelegerea profundă atunci când au oportunităţi de a explica şi chiar preda celorlalţi colegi ceea ce au învăţat.

PROGRAME EDUCATIONALE

2011-07-12T05:40:00.000-07:00

În timp ce în spaţiul politic dâmboviţean, în privinţa educaţiei există o dispută politicianistă, iscată mai ales de rezultatele obţinute la examenul de Bacalaureat, peste Ocean, Administraţia Obama a lansat un program ambitios cu repercursiuni asupra scolaritatii tinerilor si anume Programul pentru educatia timpurie (The Race to the Top-Early Learning Challenge).
Vicepresedintele Joe Biden declara ca prin aceste masuri si programe "copii vor intra in scoala mai bine pregatiti, cu o sansa mai mare de terminare a liceului ". "For kids, high quality early learning programs mean they will enter school better prepared with a greater chance of finishing high school and college. Expanding access to such early education and child care programs will also make it easier for working parents to hold down a job—a key priority of the Middle Class Task Force—giving them peace of mind that their children are in a high quality learning environment while they are at work."
Iar secretarul de stat pentru Educatie, Arne Duncan arata ca "pentru a castiga in viitor, copii nostri au nevoie de un start puternic"."To win the future, our children need a strong start."
Fiind in cooperare cu Departamentul de Sanatate, secretarul acestui departament Kathleen Sebelius arata ca "sanatatea noastra colectiva si securitatea financiara va depinde de investitiile de inalta calitate in educatia timpurie". "Our collective health and financial security as a nation will depend on high quality investments during the critical early years of a child's life."
Concluziile rezultate in urma ultimelor cercetari, pun in evidenta faptul ca investitiile in educatia timpurie vor conduce pe termen lung la rezultate pozitive pentru copii, inclusiv la o rata crescuta de absolvire a liceului.
Prin urmare scoala nu trebuie sa scoata "rebuturi"ci prin masurile luate la baza, ea trebuie sa preintampine aceste "rebuturi". Sunt viziuni si provocari diferite asupra problematicii educatiei. Imaginati urmatoarea situatie in cadrul a doua societati comerciale: una produce si evalueaza activitatea economica la sfarsitul procesului de productie cand constata ca are "rebuturi"; cealalta produce si in acelasi timp evalueaza pa intreg ciclul economic calitatea productiei. Ce constata ? La sfarsitul ciclului economic nu mai inregistreaza "rebuturi"decat in mica masura!

COMPETITIA DIN PDL(I)

2011-05-10T05:32:00.000-07:00

Unul din evenimentele importante in spatiul politic din Romania il reprezinta alegerile din PDL pentru sefia acestui partid. Lehamitea din Romania fata de politica si politicieni in parte justificata in parte nejustificata face ca si acest eveniment, poate cel mai important in disputa politica dupa 1990,sa treaca neobservat pentru marea masa a populatiei. Cu exceptia celor procupati de analiza politica, cu exceptia politicienilor si a celor care mai sunt interesati de presa si anlizele politice marea masa zace intr-o crunta letargie fata de viata politica.

Alegerile din cadrul PDL reprezinta evenimentul cel mai important al ultimei perioade, momentul crucial pentru viitorul acestui partid. Fata de cei care doresc ca PDL trebuie sa dispara de pe scena politica, consider ca toate partidele din Romania au dreptul la existentă si politică proprie si singurii care pot sa sanctioneze un partid sau altul sunt cetatenii indiferent ca au o optiune sau alta.

Am considerat ca pentru Romania se impunea actiunea de „reconciliere nationala„ actiune care din pacate a esuat! Cu toate acestea exista si o speranta e drept utopica in acest sens in urma Conventiei Nationale a PDL!

Alegerile din PDL pot evidentia cateva posibile scenarii: a) ramanerea in functia de presedinte al PDL a lui Emil Boc; b) preluarea sefiei partidului de catre Vasile Blaga; c)realizarea unui compromis intre cele doua grupari; d)alegerea lui T. Paleologu in functia suprema, scenariu cel mai putin probabil; e) desprinderea unor grupari si trecerea acestora spre alte formatiuni politice; f)regruparea si strangerea randurilor in PDL in vederea unei mai bune reorganizari pentru alegerile viitoare.
Este interesanta analiza facuta pana in prezent inainte de alegerile de sambata 15 martie 2011.
”Paradoxal, dar afirmațiile optimiste ale lui Vasile Blaga vin la o săptămână după cea mai grea înfrângere preelectorală suferită de echipa sa de campanie. Contracandidatul lui Emil Boc dorea ca la Convenția Națională a PDL să participe peste 4000 de membri. Această formulă ar fi diluat susținerea de care se bucură premierul din partea ”notabilităților” PDL, conectate la sursele de finanțare publică pe care le dirijează Guvernul sau influențabile prin instituțiile Cotroceniului. Blaga se baza pe votul simplilor membri de partid, la care nu ajung ”foloasele” puterii, dar care trag ”ponoasele” politicii de austeritate girate de Emil Boc.

Conducerea PDL a dejucat acest plan, actualul președinte, Emil Boc, impunând o formulă cu de patru ori mai puțini electori, mai ușor de controlat și coordonat. Ultima carte pe care o poate juca Blaga este votul secret. Chiar dacă, la nivelul declarațiilor, liderii locali îl susțin pe șeful guvernului, nu riscă nimic votând pe dos, în cabină. Până acum, toate partidele au folosit votul secret la alegerile interne. Nici nu ar putea fi altfel, odată ce nu se dorește spargerea partidului, iar cei care votează cu pierzătorul trebuie să conviețuiască, patru ani, cu cel care câștigă.
Dacă alegerile respectă secretul opțiunii și nu se realizează ca la Paris, cu un vot la 17 secunde, Blaga are șanse să câștige. Se va întâmpla ce a sugerat Ponta, oamenilor simpli: ”Luați-le banii, dar votați cu ceilalți!”. Așa și primarii PDL: iau banii de la Boc, dar votează cu Blaga. Până și Pinalti poate să meargă așa cum a dorit inițial, până să îi aducă aminte DNA cum se bagă dosarul în urnă.
Totuși, să nu uităm că PDL a inventat susținerea guvernului prin metoda Superglue: parlamentarii Puterii stau lipiți de scaune, ca să nu greșească și să voteze vreo moțiune de cenzură. Nu m-ar mira ca Boc să aplice aceeași stratagemă: se știe că am o majoritate, din declarațiile publice ale susținătorilor și din faptul că mă aflu în funcție. Să rămână în bănci susținătorii mei și să iasă la vot ai lui Blaga! Dacă nu face jumătate plus unu, am câștigat.
Moțiunea Blaga, la un vot nesecret, are aceleași șanse ca moțiunea USL, în Parlament”(Val Vâlcu- Correct News)
”Prima varianta de lucru, agreata de sustinatorii premierului, vizeaza in mod direct numarul de voturi obtinut de fiecare motiune in parte. Concret, daca un candidat va aduna, spre exemplu, doua treimi din optiunile delegatilor, respectiva pondere va urma sa se regaseasca si in distribuirea posturilor in tabara care a sustinut motiunea castigatoare. Acest lucru va fi posibil intrucat marea parte din cele peste 40 de posturi care vor alcatui noul Birou Permanent National va fi aleasa in a doua zi de congres. "Totul se va stabili in noaptea dintre alegeri", explica pentru Gandul unul dintre liderii democrat-liberali. Daca soarta candidatilor la cele 15 functii de vicepresedinte, 6 functii de secretar executiv ales, precum si cele trei functii de secretar adjunct ar urma sa tina de procentul motiunilor, nu acelasi lucru se va intampla cu functiile de la varf. Pentru a se asigura reciproc ca balanta puterii va fi echilibrata, Blaga si Boc au luat in calcul ca pentru cele patru functii de prim-vicepresedinte si functia de secretar general sa existe cate un singur candidat, agreat de ambele parti. Astfel,din partea gruparii Blaga, va fi desemnat, pe de o parte, un prim-vicepresedinte, in persoana lui Sorin Frunzaverde, presedintele PDL Caras-Severin, care si-a depus deja oficial candidatura, iar pe de alta parte, secretarul general, prin candidatura lui Cezar Preda, presedintele PDL Buzau.
Celelalte trei posturi de prim-vice ii vor reveni gruparii lui Boc, numele date ca sigure fiind Gheorghe Flutur, presedintele PDL Suceava, si Gheorghe Falca, primarul Aradului. Cel de-al treilea fotoliu de prim-vicepresedinte care i-ar reveni taberei lui Boc ar urma sa fie stabilit in urmatoarele doua zile.
Tot de unici candidati la posturile de prim-vice si secretar general tine cont si cea de-a doua varianta, dezbatuta intens printre oamenii lui Vasile Blaga. Cu diferenta ca impartirea posturilor alese in a doua zi a congresului ar urma sa aiba legatura doar cu rezultatul brut al votului motiunilor. Mai exact, acest scenariu prevede ca fiecare dintre cele doua parti sa-si stabileasca candidatii in limita a 40% din posturi, urmand ca restul de 20% din functii sa fie luate de catre sustinatorii motiunii castigatoare.
Indiferent care dintre cele doua variante va fi aleasa, calculele pe care le fac cei care isi doresc un post in linia a doua respecta acelasi tipar. In conditiile in care fiecare dintre cei 1400 de delegati va opta pentru minimum zece candidati la functia de vicepresedinte, doritorii respectivelor posturi spera sa stranga minimum 500 de voturi pentru a se asigura ca vor face parte din randul celor 15 secunzi. In privinta prim-vicepresedintilor, situatia e si mai fragila, intrucat, conform statutului, pentru ocuparea functiei e nevoie de strangerea a cel putin 700 de voturi. Motiv in plus pentru a desemna cate un singur candidat pe post si a evita astfel posibilitatea organizarii unui nou tur de scrutin.
Deocamdata, insa, democrat-liberalii nu s-au inghesuit sa-si oficializeze intentiile. Cu doua zile inainte de exprimarea termenului pentru inscrierea la competitia din 14-15 mai, in Modrogan au fost inregistrate doar zece candidaturi. Cu exceptia lui Sorin Frunzaverde, nicio alta candidatura care sa vizeze functiile importante nu a fost inca inscrisa, acestea urmand a fi depuse cel mai probabil in ultima zi. "Dupa data de 5 mai nu va mai putea sa-si depuna nimeni candidatura, in schimb se poate intampla altceva: se pot retrage unii din competitie", comenteaza pentru gandul presedintele PDL Dolj, Radu Berceanu, adaugand ca va tinti un post de vicepresedinte: "Nu este un tel absolut al meu, dar daca as candida, as face-o pentru un post de vicepresedinte".”
O analiza facuta din perspectiva USL evidentiaza urmatoarele:
„Reprezentanţii opoziţiei urmăresc campania din PDL cu real interes şi cântăresc pragmatic şansele viitoare ale democraţilor în funcţie de învingător. Surse din USL au declarat pentru gândul că analiza USL dă cele mai mari şanse de reuşită lui Emil Boc, varianta care convine, de altfel, cel mai mult opoziţiei. "El este calul de bătaie şi este evident că ne convine să rămână, în continuare, preşedinte. Nici ai lui - marea majoritate - nu-l mai vor, iar realegerea sa, sub presiunea Cotroceniului, va crea o nemulţumire şi mai mare în partid", susţin sursele amintite. Acestea mai spun că strategia susţinătorilor lui Emil Boc, de decredibilizare a lui Blaga, prin asocierea imaginii sale cu cea a mogulilor şi a liderilor opoziţiei, a fost total greşită. "Insistenţa pe o idee de genul "opoziţiei i-ar conveni să iasă Blaga, pentru că Boc le încurcă socotelile", se va întoarce ca un bumerang împotriva lor".
Boc, în topul "alegătorilor" USL
Cei mai mulţi dintre politicienii aflaţi în opoziţie nu se sfiesc să-şi recunoască această opţiune, motivând fără echivoc faptul că Emil Boc şi imaginea sa politică, serios "şifonată" în ultima perioadă, "va cântări mult, în sens negativ, în viitoarea campanie".
Astfel, preşedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu, spune că nu-l trage inima "să voteze" vreunul dintre candidaţi, dar că, practic văzând lucrurile, Boc are prima şansă. "N-aş vota pe nimeni. Cred însă că va câştiga Boc. Este omul preşedintelui. Chiar nu ştiu de ce şi-a creat o stare conflictuală cu Blaga. Nu avea niciun rost", spune pentru gândul Ion Iliescu.
De aceeaşi părere sunt şi liderul CJ Vrancea, Marian Oprişan ("Iese Boc. Eu şi cu două mâini l-aş vota. Doar el ştie ce să facă pentru ca PDL să ajungă în opoziţie"), şi senatorul Miron Mitrea ("Cu sufletul l-aş alege pe Blaga, e un tip OK. Politic, însă, pe Boc. Ce-şi poate dori mai mult opoziţia?!"), purtătorul de cuvânt al PSD, Radu Moldovan ("Nu pot vota decât cu Boc. Este un om serios, onest, corect, loial. Inabordabil..."), şeful filialei PSD Bucureşti, Marian Vanghelie ("Eu zic că Boc stă foarte bine acolo unde e, la partid. Iar Blaga e bine să se ocupe de Vamă şi de Interne") şi Aura Vasile, care, foarte pragmatică în alegerea sa, susţine că "omul trebuie lăsat să-şi termine treaba" ("Cel mai important esta ca Boc să termine ceea ce a început - adică partidul").
„Surpriza "emisiunii", Teodor Paleologu, are şansa lui: Câţiva dintre opozanţi l-ar prefera la conducerea PDL pe Teodor Paleologu. Deşi, la prima vedere, opţiunea lor pare una maliţioasă şi cu conotaţii ironice, din punct de vedere politic aceştia consideră, fără o motivaţie explicită însă, că alegerea sa ar fi în favoarea USL, tipul de politician pe care îl reprezintă fostul ministru fiind total diferit faţă de linia generală a partidului.
De exemplu, senatorul Ilie Sârbu spune pentru gândul că preferă surpriza întrecerii. "Eu votez cu Paleologu. Nu vă luaţi după aparenţe. Dincolo de ele se află un om cult, instruit - un filozof". Şi secretarul general, Liviu Dragnea, pariază pe acelaşi "porumbel". "Ca să fiu scurt, eu votez cu Paleologu. Este o surpriză absolută", spune Dragnea.
Cotroceniul bate Modroganul:Există însă şi politicieni care susţin că le e "egal" cine va fi alesul partidului, întrucât acesta oricum nu se conduce din Modrogan. Deputatul Robert Negoiţă e convins că se face prea mult zgomot pentru nimic şi că întrecerea nu are o miză reală. "Nu contează cine conduce din Modrogan, pentru că tot Traian Băsescu conduce de la Cotroceni. Dar indiferent de cine conduce, cel mai bine îi stă PDL-ului în opoziţie" spune el. Şi liderul deputaţilor PSD, Mircea Duşa, este de aceeaşi părere. "Nu contează. Amândoi sunt conduşi de Băsescu", a afirmat acesta."Facă-se voia lor. Pe noi nu ne interesează"
Nu lipsesc nici politicienii total detaşaţi de miza alegerilor pedeliste. Unul dintre ei este şeful CJ Constanţa, Nicuşor Constantinescu, care nu se bagă la joc. "Mi-e indiferent, nu mă interesează ce se-ntâmplă în acel partid. Nu există", declară el ferm. Senatorul liberal Cristian Ţopescu merge pe un X solist, în partida Blaga-Boc. "Nu prefer pe nimeni. Din punctul meu de vedere e meci nul". Colegul său de cameră şi de partid, Cristian David, este, însă, convins că nimic nu mai poate schimba soarta PDL. "Indiferent de cine va fi preferat, vulnerabilitatea partidului în alegeri este aceeaşi. Un nume nu schimbă situaţia în care se află PDL".
Opoziţia nu-l vrea pe Blaga
„Contrar părerii celor care susţin "moţiunea Boc", nimeni din opoziţie nu-l preferă, din punct de vedere politic, pe Vasile Blaga. Singurul care îşi nuanţează răspunsul pe această temă rămâne liderul PSD, Victor Ponta. Acesta a evitat un răspuns tranşant, reiterând previziunile sale mai vechi. "Din punct de vedere politic, nu am preferinţe. Toţi sunt o apă şi-un pământ. Dar am mai spus-o: PDL-ul lui Blaga, îl văd în banca opoziţiei; PDL-ul lui Boc, îl văd în banca tribunalului".( Gandul)
Cu referire la candidaturile pentru functiile de conducere:
„Cu patru zile înainte de congresul care va desemna noua conducere a PDL, comisia pentru alegerile interne a validat lista candidaturilor la funcţiile de vârf din cadrul partidului. Pe lângă cele trei candidaturi la şefia PDL, (Boc, Blaga şi Paleologu), şapte democrat-liberali se vor înfrunta pentru unul dintre cele patru posturi de prim-vicepreşedinte: trei din tabăra Boc (Roberta Anastase, Gheorghe Flutur, Teodor Baconschi), trei din gruparea lui Blaga (Sorin Frunzăverde, Cristian Boureanu şi Constantin Ostaficiuc), plus candidatul la preşedinţie, Theodor Paleologu.
39 de candidaţi s-au înscris pentru unul din cele 15 posturi de vicepreşedinte. Printre aceştia se numără şase miniştri: Elena Udrea (Turism), Anca Boagiu (Transporturi), Traian Igaş (Interne), Theodor Baconschi (Externe), Daniel Funeriu (Educaţie), Ion Ariton (Economie). În ceea ce priveşte statistica pe tabere, situaţia este şi aici echilibrată, 18 candidaţi sunt de partea lui Blaga, iar 16 candidaţi în tabăra lui Boc, în timp ce cinci candidaţi afişează o poziţie neutră.
Funcţia de secretar general este dorită de către trei lideri ai PDL: preşedintele Organizaţiei Buzău, Cezar Preda, susţinător al lui Blaga, şeful filialei Bistriţa-Năsăud, Ioan Oltean, semnatar al moţiunii lui Boc, şi preşedintele Organizaţiei de Femei a PDL, deputatul Sulfina Barbu.

Gândul prezintă candidaţii la funcţiile care vor alcătui noul Birou Permanent al democrat-liberalilor. Citiţi mai jos cine sunt aceştia.
„Cum se va vota la congres. Care e varianta de compromis între Boc şi Blaga.
O dată intrate în linie dreaptă, alegerile din PDL mai au oficial o singură necunoscută: modalitatea în care se va derula votul din acest weekend. Disputa legată de prezentarea la urne are ca miză influenţa pe care cele două tabere principale o pot folosi asupra delegaţilor. Aflat la capătul unei campanii în care a încercat să atragă de partea sa majoritatea liderilor de filiale, premierul Emil Boc cere răspicat aplicarea modalităţii de vot pe organizaţii judeţene. Conform dorinţei premierului, exprimarea votului ar urma să se facă, pe rând, organizaţie cu organizaţie, astfel încât delegaţii să fie grupaţi la urne în funcţie de judeţul din care provin. Împotriva acestei practici este însă Vasile Blaga care doreşte ca votul să fie exprimat în ordine alfabatică, astfel încăt să fie eliminate posibilele presiuni din partea liderilor de organizaţii.
Cele două părţi au avut o primă confruntare pe această temă în Biroul Permanent din această săptămână. Surse participante la discuţii au precizat pentru gândul că premierul a respins din start varianta votului alfabetic, argumentând că alegerile pe filiale au stat şi la baza precedentului congres. Deşi nu a avut un schimb de replici direct cu Vasile Blaga, Boc a fost contrat de către deputatul Cătălin Croitoru care i-a reproşat premierului lipsa de fair-play.
Soluţia pentru împăcarea celor două tabere a venit din partea Sulfinei Barbu, preşedintele comisiei pentru alegerile interne, care a propus o variantă mixtă: organizarea votului pe grupe a câte trei judeţe, în interiorul cărora opţiunile să fie exprimate în ordine alfabetică. Acceptată în principiu în interiorul Biroului Permanent, propunerea Sulfinei Barbu urmează să fie rediscutată, miercuri, în şedinţa finală a comisiei.
Cum se va desfăşura votul?
„Cert este că pentru Convenţia Naţională ce va avea loc la Palatul Parlamentului vor exista 15 secţii de votare şi 26 de urne. Pregătirea sălii pentru congres a început încă de marţi, organizatorii trasând o schemă simplă: pentru a vota, delegaţii se vor deplasa înspre spatele sălii "Alexandru Ioan Cuza", iar după exprimarea opţiunii vor părăsi încăperea prin Sala "I.G. Duca". Urnele vor fi transparente, iar în dreptul acestora va fi postat câte un membru din partea moţiunilor concurente. Pentru fiecare vot introdus în urnă este destinat în medie un minut, estimându-se că durata unui tur va atinge o oră.
Candidaţi la Convenţia Naţională a PDL:
Preşedinte:
1.Emil Boc
2.Vasile Blaga
3.Theodor Paleologu
Prim-vicepreşedinte:
1. Roberta Alma Anastase
2. Cristian Boureanu
3. Gheorghe Flutur
4. Sorin Frunzăverde
5. Constantin Ostaficiuc
6. Teodor Baconschi
7. Theodor Paleologu
Secretar general:
1. Cezar Preda
2. Ioan Oltean
3. Sulfina Barbu
Secretar general pe regiuni:
Vest:
1. Lucian Bode
2. Simion Iancu
3. Alin Popoviciu
Moldova:
1. Gabriel Berca
2. Marius Rogin
Sud:
1. Gheorghe Albu
2. Bogdan Cantaragiu
3. Ştefan Pirpiliu
4. Florin Popescu
Vicepreşedinţi:
1. Gheorghe Albu
2. Ion Ariton
3. Theodor Baconschi
4. Viorel Riceard Badea
5. Mircea Banias
6. Sulfina Barbu
7. Gabriel Berca
8. Anca Boagiu
9. William Brânză
10. Costică Canacheu
11. Cătălin Croitoru
12. Dorin Florea
13. Daniel Funeriu
14. Mircea Hava
15. Traian Igaş
16. Dănuţ Liga
17. Monica Macovei
18. Marian Jean Marinescu
19. Ioan Oltean
20. Theodor Paleologu
21. Petru Filip
22. Mihaela Popa
23. Florin Popescu
24. Cezar Preda
25. Silviu Prigoană
26. Radu F. Alexandru
27. Romeo Raicu
28. Marian Rasaliu
29. CristianRădulescu
30. George Scripcaru
31. Mihai Stănişoară
32. Mihaela Şandru
33. Gheorghe Ştefan
34. Victor Tarhon
35. Mircea Toader
36. Raluca Turcan
37. Elena Udrea
38. Darius Vâlcov
39. Sever Voinescu

Secretari executivi:

1. Mircea Andrei
2. Nicolae Anghel
3. Ion Ariton
4. Riceard Badea
5. Adrian Bădulescu
6. William Brânză
7. Nicolae Ciucă
8. Cătălin Croitoru
9. Florin David
10. Constantin Dumitriu
11. Dorin Florea
12. Daniel Humeniuc
13. Traian Igaş
14. Ion Neli
15. Dănuţ Liga
16. Marian Jean Marinescu
17. Liuţă Mihalea
18. Călin Murg
19. Răzvan Murgeanu
20. Brânduşa Novac
21. Theodor Paleologu
22. Nicuşor Păduraru
23. Mihaela Popa
24. Marian Rasaliu
25. Cristache Rădulescu
26. Cristian Rădulescu
27. Mihaela Şandru
28. Gheorghe Ştefan
29. Victor Tarhon
30. Mircea Toader
31. Cristina Trăilă
32. Raluca Turcan
33. Iulian Vladu
Privind pozitionarea in lupta pentru sefia PDL un sondaj CSOP reda urmatoarele:
”Vasile Blaga este preferat de către democrat-liberali pentru funcţia de preşedinte al partidului, fiind cotat cu 44% din voturi, arată un sondaj intern realizat la comanda PDL. Emil Boc ar obţine 36% din voturi, în timp ce Theodor Paleologu ar înregistra doar şase procente.
Cercetarea realizată, în perioada 2-8 mai, pe un eşantion de 1060 de persoane îl indică pe actualul secretar general cu un strâns avantaj şi în ceea ce priveşte încrederea în rândul populaţiei. Conform sondajului realizat de CSOP, Vasile Blaga este cotat cu 52% la capitolul încrederea în personalităţi politice, în timp ce Emil Boc figurează pe poziţia imediat următoare cu 51%. Din rândul candidaţilor la funcţia de prim-vicepreşedinte, Roberta Anastase este cotată cu 24% încredere din partea electoratului, Gheorghe Flutur, cu 26%, Sorin Frunzăverde, cu 17%, iar Theodor Paleologu, cu 25%.”(Gandul)
Despre anume dezertari Inpolitics anunta:
„Pesediștii așteaptă cu înfrigurare alegerile din PDL în speranța de a-și mări zestrea de parlamentari cu 15 senatori și deputați pedeliști, dacă buldogul Vasile Blaga va fi învins, la Congres, de premierul Emil Boc, afirmă surse social-democrate pentru Inpolitics.
Sursele citate au dezvăluit că nu mai puțin de 15 parlamentari PDL și-au manifestat intenția de a trece în barca social-democrată dacă primul ministru îl va surclasa pe secretarul general al pedeliștilor în bătălia finală pentru șefia formațiunii. De altfel, principala teamă a susținătorilor lui Blaga este marginalizarea pe linie de partid, la care se așteaptă cu toți sub un nou mandat de conducere exercitat de Emil Boc, mai ales că un eșec al actualului secretar general îl va lăsa cu statutul de simplu membru. (R.G.)”
Fostul consilier S. Lazaroiu considera: „Fostul consilier prezidential Sebastian Lazaroiu a declarat duminica seara, la Realitatea TV, ca la alegerile din PDL ar fi trebuit sa se mearga pe principiul "invingatorul ia totul", intrucat partidul va intra in urmatorul an intr-o confruntare electorala foarte dura, transmite DC News.
"Ar fi trebuit sa se mearga pe principiul ‘castigatorul ia tot’, pentru ca ai nevoie de o echipa care sa nu fie parazitata de niciun fel de tensiuni(...) Invinsul astepta un an, pentru ca cel mai probabil daca noua conducere nu castiga alegerile din 2012 va fi schimbata", a declarat Sebastian Lazaroiu.
Pe de alta parte, acesta a remarcat faptul ca in ambele echipe ale celor doi candidati principali pentru sefia PDL, Vasile Blaga si Emil Boc, exista oameni care pot castiga voturi la alegerile din interior si alti oameni care ar putea sa atraga voturi de la electorat.”

SONDAJ AVANGARDE

2011-04-01T09:54:00.000-07:00

Ultimul sondaj realizat de Grupul de Studii Socio Comportamentale Avangarde este interpretat de Jurnalul National:

„Un sondaj realizat de Grupul de Studii Socio Comportamentale Avangarde pentru Jurnalul Naţional în perioada 19-27 martie 2011 relevă o serie de date: pentru 87% dintre români direcţia în care mergem este una greşită, actualul Guvern este văzut ca fiind corupt şi a atins cote foarte înalte la capitolul neîncredere în percepţia românilor, Emil Boc, Elena Udrea şi preşedintele Traian Băsescu fiind cei mai de neîncredere politicieni, USL şi Crin Antonescu ar câştiga viitoarele alegeri parlamentare şi prezidenţiale.
Astfel, în privinţa opţiunii la alegerile parlamentare, întrebaţi către candidaţii cărui partid politic şi-ar îndrepta opţiunile, doar 54% dintre respondenţi au ales un partid politic. Dintre aceştia, 38% au spus că ar vota cu PSD, 27% cu PNL iar 14% cu PDL. Sub 10 procente în opţiunea de vot se situează PP cu 9%, UDMR cu 5%, PRM cu 4%, PC cu 2% iar PNG cu 1%. Tot pentru exprimarea opţiunii electorale, respondenţilor li s-a cerut să ia în calcul alianţa formată de PSD, PNL şi PC, în acest context 55% dintre subiecţi indicând un partid politic ca opţiune. Astfel, o opţiune de vot în favoarea USL a fost exprimat de 67% dintre subiecţi, în timp ce către PDL s-au îndreptat 12% dintre opţiunile de vot. Comentariul specialiştilor de la Avangarde făcut pe baza corelării răspunsurilor la cele două întrebări spune că, în situaţia constituirii alianţei USL, PDL pierde două procente din opţiunea de vor, dar că respondenţii nu se orientează către USL, ci aceştia sunt fie indecişi, fie declară că nu vor participa la vot.
În ceea ce priveşte intenţia de vot la preşedinţie, chestionată de Avangarde, doar 56% dintre subiecţi au indicat un candidat. Dintre aceştia, cea mai mare parte a subiecţilor, 45%, a optat pentru liberalul Crin Antonescu. Preşedintele PSD, Victor Ponta, a fost şi el văzut ca favorit de 21% dintre subiecţi, în timp ce Dan Diaconescu ar obţine 12% dintre opţiuni, Vadim Tudor 6%, George Becali 3%, Teodor Baconschi 2% iar Kelemen Hunor tot 2%. Pentru un alt candidat au optat 9% dintre subiecţi, opţiunile de vot în această categorie fiind împărţite şi între Traian Băsescu care ar obţine un 3%, Sorin Oprescu 1% iar Mircea Geoană tot 1%.
Întrebaţi care dintre liderii politici ar trebui să ocupe funcţia de prim ministru, dintre cei 58% care au ales un politician, dominant au optat către Victor Ponta (26%), urmat de Crin Antonescu (21%), Călin Popescu Tăriceanu (17%), Emil Boc (10%), Adrian Năstase (8%) sau Vasile Blaga (5%).
În privinţa premierului independent, dintre cei 72% care au răspuns la această întrebare, majoritar au optat pentru această variantă (73%) şI doar 27% au spus că nu ar vrea un premier independent.
Întrebaţi dacă consideră că există motive ca preşedintele Traian Băsescu să fie suspendat, dintre cei 89% care au răspuns, dominant au exprimat o opinie favorabilă (80%), restul exprimându-se împotrivă.
Îngrijorătoare este cota de neîncredere pe care, individual, o au miniştrii Cabinetului Boc, în frunte cu şeful Executivului. Emil Boc conduce detaşat la lipsa de încredere pe care i-o acordă românii, 75% dintre subiecţi anunţând că nu au deloc încredere în mai marele Guvernului, alţi 6% că au foarte puţină încredere şi 9% că au puţină încredere. De partea cealaltă, la 6% dintre români Emil Boc le inspiră multă încredere, la 2% foarte multă încredere iar la 1% totală încredere.
În ceafă la capitolul neîncredere îi suflă puternic ministrul Turismului, Elena Udrea, faţă de care 73% dintre respondenţi au declarat că nu au deloc încredere. La distanţă se situează Marko Bela (67%),urmat de Kelemen Hunor (63%), Anca Boagiu (62%), Laszlo Borbely (62%), Cseke Attila (62%), Daniel Funeriu (60%), Gabriel Oprea (58%), Gheorghe Ialomiţianu (57%), Teodor Baconschi (57%), Valeriu Tabără (55%), Traian Igaş (55%), Cătălin Predoiu (54%), Ioan Nelu Botiş (54%), Ion Ariton (52%), Valetian Vreme (51%).
Un alt aspect negativ pentru Cabinetul Boc este percepţia românilor în privinţa corupţiei de pe masa Guvernului. O mare majoritate de 76% dintre respondenţi au apreciat că actualul Guvern Boc este corupt, doar pentru 7% dintre români Executivul de la Palaul Victoria părând să nu aibă nimic de a face cu corupţia. Cerându-li-se, celor care au indicat corupţia în corelaţie cu Guvernul, să şi indice care sunt cei mai corupţi miniştri, subiecţii l-au plasat pe primul loc pe Emil Boc (15%), pentru ca 13% dintre subiecţi să spună simplu că "toţi" sunt corupţi. Deşi întrebarea cerea identificarea unui membru al Guvernului la capitolul "cel mai corupt", 10% dintre subiecţi l-au indicat aici pe Traian Băsescu. Pentru 3% dintre subiecţi cea mai coruptă este Elena Udrea.

Un top al "necunoscuţilor" din Guvernul Boc îl plaseză pe primul loc pe ministrul Comunicaţiilor, Valerian Vreme, despre care 33% dintre respondenţi au spus că nu îl cunosc, urmat de cel al Economiei, Ion Ariton, necunoscut pentru 32% dintre respondenţi, Ioan Nelu Botiş, ministrul Muncii (27%), ministrul de Interne Traian Igaş (26%), ministrul Justiţiei Cătălin Predoiu (24%), Gheorghe Ialomiţianu (23%) şI Cseke Attila (21%).
În privinţa neîncrederii în ceilalţi politicieni, pe primul loc românii îl situează pe Traian Băsescu, 75% spunând că nu au deloc încredere în el, urmat de Adriean Videanu (69%) şI Ion Iliescu (60%).
Întrebaţi care sunt cele mari probleme cu care se confruntă, românii spun că au probleme în primul rând cu locurile de muncă (33%), apoi le dau dureri de cap preţurile mari (32%), iar pentru 18% sărăcia este cea mai importantă problemă.
Grupul de studii a consemnat şi opiniile româniilor în domenii sociale, una dintre chestiunile la ordinea zilei fiind eutanasierea câinilor, subiect care pentru 25% dintre cei chestionaţi era necunoscut. Dintre cei 71% care au dat un răspuns valid, marea majoritate (86%) s-a exprimat împotriva adoptării acestei măsuri şi doar 14% au spus că sunt de acord.
Cât priveşte prevederile Codul Muncii, 61% dintre cei care au exprimat un răspuns valid s-au declarat că sunt de acord cu aceste prevederi, pe când 39% s-au declarat împotriva lor. În privinţa modului în care s-a adoptat legea pensiilor, majoritar românii consideră că Roberta Anastase, preşedinta Camerei Deputaţilor, a fraudat votul. Sondajul a fost realizat pe un eşantion de 1.150 persoane.

„NOII PRECUPETI”

2011-03-27T10:12:00.000-07:00

Aparuta in 2006 cartea lui Adrian Gavrilescu intitulata „Noii precupeti. Intelectualii publici din Romania de dupa 1989”face o anliza e drept partila in privinta schimbarilor care au urmat imediat dupa decembrie 1989. In scena este intelectualitatea, o parte a acesteia care a reusit sa se impuna in spatiul public, sa ocupe pupitrele de comanda pe diversele paliere. Lupta a fost dura nu numai in spatul politic dar si in cel al institutiilor culturale iar in unele dintre ele au fost purtate adevarate razboaie incat imaginea acelei intelectualitati era aceea a unor precupete care se razboiau pentru putere. Un comentariu pe carte lui A. Gavrilescu intreprinde Paul Cernat.
„O bomba artizanala cu intelectuali publici- Paul Cernat
Dupa debutul ambitios-juvenil din 2002 cu volumul Democratia la pachet. Elitele politice in Romania postcomunista, scris impreuna cu mai virstnicul sau coleg Marius Tudor, Adrian Gavrilescu (n. 1975, absolvent de SNSPA) se lanseaza impetuos si riscant pe terenul minat al criticii intelectualilor publici. Venit in siajul unor carti-atac precum Retori, simulacre, imposturi de Ciprian Siulea sau Boierii mintii… de Sorin Adam Matei, fara a uita incisivul opuscul Chemarea la ordine. Ancheta despre noii reactionari al francezului Daniel Lindenberg, Noii precupeti. Intelectualii publici din Romania de dupa 1989 promitea o noua provocare made in Editura Compania pe piata de idei autohtona.
O bomba care urma sa puna pe jar establishment-ul cultural, mediatic si universitar, dezvaluind terapeutic mecanismele de functionare ale clientelarului, oligarhic-tribalului si cvasi-feudalului mediu cultural mioritic. Un demers asteptat. Pentru ca – o stim prea bine cei care ne miscam prin aceste medii – „revistele culturale romanesti, emisiunile TV realizate de intelectuali, sistemul de promovare din interiorul lumii universitare, paragrafele editorialistilor, tirgurile de carte, relatiile dintre edituri evoca o violenta speciala, lipsita de implicare fizica: se practica atacul la persoana, traficul de influenta culturala, aranjamentele la premiile acordate celor mai bune carti ale anului, construirea carierelor universitare dupa regulile de functionare ale clanurilor academice, falsificarea tirajelor reale ale revistelor culturale, trocul in universul editorial, manipularile prin talk-show, recalificarile la locul de munca, minimalizarea sau maximizarea colaborationismului cu regimul comunist“. Chiar daca nu e totdeauna asa, e de prea multe ori asa.
intru radiografierea prestatiei principalelor personaje si a complicitatilor care leaga nucleele combatante de pe piata intelectuala de la noi, sectiunile volumului au fost decupate dupa criteriul localizarii: mediul „analistilor politici“, cel universitar, editurile si revistele, sociologia, platoul de televiziune, cotidienele.
„Noii precupeti“... Termenul, de extractie neaosa (ca si cel de „boier“), trimite la un statut periferic, sugerind tocmeala pe o piata de maruntisuri. „Negustor“ are alta greutate... iNTR-ADEVAR, statutul intelectualului public nu e departe de cel al precupetului, intr-o lume dominata de marii rechini.
- Asteptari si dezamagiri
Orice astfel de analiza critica este OK cita vreme se desfasoara la marele general, dar devine periculoasa, chiar exploziva cind autorul incepe sa dea nume si sa puna in discutie prestatia unor personaje/retele vii si active, cu autoritate si influenta publica semnificativa. Pentru ca, intr-o asemenea lume, ceea ce se vede, e scris si e public („sursele bibliografice obiective“) va fi intotdeauna mai putin relevant decit ceea ce nu se vede, dar se stie (informatiile de culise, „lumea paralela a zvonurilor, birfelor si dusmaniilor“). Iata deja un obstacol important...
Am inceput lectura Noilor precupeti cu asteptari destul de mari. insa dupa un promitator, util capitol introductiv (o punere in tema asupra identitatii si rolurilor intelectualilor publici in Franta, Germania si Statele Unite de la Afacerea Dreyfuss incoace) indatorat unor lucari semnate de Hervé Hamon si Patrick Rotman, Em. Lemieux, Richard Posner, Pierre Bourdieu, Stanislav Anderski am devenit tot mai contrariat si mai dezamagit. incadrate de abordari situabile intre studiul sociologic (cu bibligorafii si note scrupuloase) si eseul publicistic de atitudine, sectiunile despre edituri, reviste si emisiuni culturale televizate, partial cele despre universitarii politologi frapeaza, nu o data, prin superficialitate, resentiment si tendentiozitate. Livrarea lor „la pachet“ cu adevaruri incomode si cu capitole credibile arunca o lumina proasta asupra intregului demers.
- Polite si resentimente
Desi clar si, pe alocuri, nervos (mergind pina la formulari dubioase de genul „cafteala incasata de Serban Pretor“), stilul lucrarii e destul de arid, in contrast cu titlurile jucat comerciale, ironic-intertextuale. Dar nu acest contrast deranjeaza.
Printre fixatiile lui Gavrilescu figureaza la loc de cinste „clanul Miroiu“ si „mormanul de posete“ feministe de la SNSPA. De fapt, cam toti universitarii de acolo. Citind insa capitolul despre Intelectualii publici in rolul „analistilor politici“ nu poti sa nu intri in logica suspicioasa a autorului si sa nu te intrebi ce polite plateste si de ce, mai ales ca el insusi a absolvit acum ceva timp SNSPA. E totusi comic sa vorbesti despre o dictatura matriarhala si despre un „morb feminist“ in mediul academic autohton. Iar stereotipul sexist al „posetelor“ este cel putin jenant... in plus, nu poti bagateliza asa usor prestatia academica a Mihaelei si a lui Adrian Miroiu. Radiografia critica a fostului grup de tehnocrati pro-Ion Iliescu „Un viitor pentru Romania“ (cu Vasile Secares, Vladimir Pasti, Ioan Mircea Pascu s.a.) si analiza tranzitiei „de la Scinteia si «Stefan Gheorghiu» la NATO si liberalism“ merita apreciate, dar a afirma ca studiul feminist al lui Pasti (Ultima inegalitate. Relatiile de gen in Romania) ar fi cel mai ieftin din domeniu la propriu mi se pare deplasat.

Punerea in paralel a activitatilor partinice in care a fost angrenata sociologia autohtona sub comunism cu schimbarile sale la fata de dupa 1989 sint instructive si binevenite, desi frugale. Ma intreb totusi de ce un sociolog ceausist precum Aurelian Bondrea – groparul invatamintului superior romanesc din anii ’80 si marele baron al invatamintului particular postcomunist – e ignorat, iar un campion al sociologiei protocroniste cu o frumoasa cariera universitara postdecembrista (Ilie Badescu) are parte doar de citeva mentionari neutre. Poate pentru ca sint „vechi“... Sistematizind jurnalistic date privind formatorii de opinie din mass-media si din lumea universitara – la interfata cu sfera politicului –, Adrian Gavrilescu isi alege de multe ori tintele din rindul personajele inofensive, compromise (cazul lui Dan Pavel, fostul activist UTC devenit universitar si apoi sfetnic al lui Gigi Becali) sau aflate la indemina, dar evita sau rateaza domenii fierbinti. Aflam, de exemplu, prea putine lucruri despre istoria convergentelor dintre intelectualii publici si marile afaceri.
in ciuda unor observatii relevante, comentariile acide la adresa „favoritismului“ actualei conduceri a FSPA („triumviratul Daniel Barbu-Cristian Preda-Alexandra Ionescu“) si al lui Zoe Petre ignora adesea valoarea intelectuala a unor „clienti“. Ma tem ca Adrian Gavrilescu nu va ajunge niciodata la nivelul remarcabil al lui Florin Turcanu, de pilda. Unele descrieri de cariere academice pe scurtatura, cu contributii stiintifice modeste (Andrei Taranu, Alexandra Ionescu, Dan Petre) sint verosimile. Autorul vede insa pretutindeni – justificat sau nu – nepotisme, interese, dedesubturi suspecte: e oare chiar atit de important faptul ca lectorul Andrei Miroiu este fiul Mihaelei si al lui Adrian Miroiu, ca lectorul FSPA Filon Morar e fiul lui Vasile Morar, ca doctorandul lui Adrian Miroiu, Liviu Andreescu este fiul lui Gabriel Andreescu, ca Ana Bulai, sociolog, e sotia lui Alfred Bulai, conferentiar si prodecan in cadrul SNSPA, ca studenta Ana Pasti e fiica lui Vladimir Pasti, ca Irina Stanciugelu e fosta sotie a lui Stefan Stanciugelu, iar Cristina Ilinca – fosta sotie a lui Mircea Cartarescu (si actuala sotie a lui Vladimir Pasti, dar asta Adrian Gavrilescu n-o mai stie)? Ar fi trebuit, poate, ca acestia sa lucreze in constructii sau in agricultura, departe de ocupatiile celorlalti membri ai familiei. De fapt, nu relatiile de prietenie si rudenie, nici recenziile colegiale – uneori stridente – pe care membrii unei comunitati universitare si le scriu unii altora constituie o problema. Conteaza doar calitatea profesionala si compatibilitatea cu standardele academice autentice. Iar cei de mai sus par sa le indeplineasca.
Se simte uneori si lipsa unor clarificari conceptuale. Oricum am privi lucrurile, Marius Tuca sau Radu Moraru nu pot fi considerati intelectuali publici, chiar daca unii „mediacrati“ (Tuca, Turcescu s.a.) sufera de boala autorlicului. Ar fi meritat adus in discutie mai riguros si termenul de intelighentia (forjat nu in Franta, ci in Rusia secolului al XIX-lea). Retinem, in trecere, o observatie a lui Emmanuel Lemieux valabila atit pentru „intelocratii“ francezi (asemanatori cu cei romani), cit si pentru „intelectualii publici“ americani: „inovatia anilor 2000 a constat in cucerirea intelectualilor de catre mass-media“ avind drept efect transformarea lor in „telecrati“ mercantili, producatori de semipreparate culturale pentru publicul larg. Fenomene conexe – monopolul „cumularzilor“, industrializarea premiilor literare, tribalizarea universitara, prabusirea influentei culturii umaniste, domesticirea gindirii critice independente prin cumparare sau institutionalizare convenabila.
De departe cele mai slabe sint insa capitolele intitulate Intelectualii publici scriu carti si conduc edituri si Intelectualii publici scriu in reviste si cronicheaza pe sticla (oare ce e rau in aceste activitati?). Gavrilescu nu cunoaste bine lumea literara, nu stie mare lucru despre parti-pris-urile ideologice si estetice ale membrilor ei, nu are pregatirea necesara pentru o buna evaluare a domeniului si pare sa ignore cum s-au modificat in timp relatiile dintre „actori“ si gruparile lor. Esantioanele de presa sint simplist si haotic selectate, evaluarile – naive, iar rubricile de „revista revistelor“ sint monitorizate amatoristic, cu concluzii irelevante si adesea inexacte. Adrian Gavrilescu vede totul prin prisma relatiilor clientelare, reale sau inventate. Pentru el, criticii trudesc invariabil ca mercenari ai editurilor importante.
Cronicarilor literari le sint numarate cronicile despre carti aparute la „marile edituri“ (printre care si… Masina de scris!) ca proba a obedientei si a desconsiderarii editurilor mai mici. Explicatii rudimentar deterministe ne intimpina la tot pasul: „Constanta criticii literare romanesti, asa cum reiese ea din paginile celor mai importante reviste culturale, pare sa fie atractia pe care o exercita principalii recenzenti asupra marilor edituri“. Oare nu e valabila si viceversa? Nu fara dreptate, autorul constata: „Complicitatea dintre patronii de edituri si semnatarii de cronici i-a facut pe ultimii sa-si reduca din ce in ce mai mult rolul de critici informativi, pusi in slujba cititorului“, dar exemplele oferite sint neconvingatoare. Cartelurile, gruparile si retelele culturale, relatiile dintre autori, reviste si edituri, bref – dedesubturile se cuveneau „atacate“ cu instrumente mai fine. Oricum, pentru Gavrilescu faptul ca edituri ca Polirom, Humanitas, Paralela 45 produc carti mai multe – si adeseori mai interesante pentru recenzenti – decit concurenta, ca directorii lor au si alte treburi in afara hartuirii criticilor si a comandarii de cronici favorabile, ca destui cronicari nu se inregimenteaza publicitar si isi descopera afinitati in mod spontan pare neverosimil. Nu e totdeauna relevant sa acuzi diversi autori ca si-ar publica propriile carti si pe cele ale prietenilor la editurile sau in colectiile pe care le conduc, facindu-si astfel propriile „jocuri“. Ar fi hilar ca, de exemplu, Gabriel Liiceanu sa publice la Polirom, Calin Vlasie la RAO, Alexandru Musina la Humanitas etc. din ratiuni etice. Conteaza doar daca volumele publicate sint bune sau nu. Restul e resentiment.
Bile albe
Cind se ocupa de breasla sociologilor autorul se arata a fi mult mai prudent in judecati, iar cind are in vedere mass-media devine creditabil. Moderatorii de talk-show-uri si ziaristii au parte de evaluari si descrieri tipologice rapide si exacte. Remercabil este si capitolul final, o sinteza acuta a malversatiunilor specifice mediului din universitati, presa, edituri, reviste, televiziuni, cu observatii pertinente asupra „taunilor media“ care se lanseaza speculind tot ce e la moda pe agenda publica s.a. Oportunismul recent al intelectualilor nostri publici decisi sa-si recistige audienta, autoritatea si bunastarea prin superficializare comerciala, prin degradare populista, prin parazitarea politica a statului si prin talentul de a lua urma banilor sint diagnostice valabile. intr-adevar, cu trecerea timpului intelectualii publici au devenit din ce in ce mai publici si din ce in ce mai putin intelectuali, adica mai putin reflexivi, mai putin inclinati sa puna la indoiala judecatile emise de altii. Pacat ca acest autor inteligent emite judecati de sus si unde nu se pricepe…
O carte de sacrificiu
in final, el face o predictie interesanta: „Pe fondul unei prese din ce in ce mai vulnerabile la presiunile marilor trusturi, care «cumpara» de zor ultimele idei disponibile pe piata, precum si jurnalisti altfel contestatari, dar care si-au facut calculele, e posibil sa asistam la regrupari, reconcilieri, redistribuiri de sume si la reimpartirea zonelor de influenta. in definitiv, o angajare prea serioasa in conflicte risca sa fie, de la un punct incolo, contraproductiva. Tirgul devine preferabil. Pe o asemenea piata intelectuala, mai bine precupet decit victima a insistentei de a perpetua adversitati“.. Nu cred totusi ca identitatile ideologice vor fi anihilate de interesele comerciale (asistam deja la suprapuneri intre ele). Sa speram ca se vor gasi intotdeauna intelectuali critici capabili sa reziste suficient de bine tentatiilor si sa-si salveze independenta de opinie.
Bine tintita, incomoda si accesibila, Noii precupeti… e o carte de sacrificiu. Meritul ei major ramine acela de a deschide o discutie importanta si necesara despre maladiiile grave ale cimpului intelectual autohton. Superficialitatea tendentioasa a unor capitole risca sa o compromita insa pe portiuni mari, transformind-o in bomba artizanala.

COLOCVIU -„CIORAN, PESIMISMUL TRIUMFĂTOR”,

2011-03-27T03:24:00.000-07:00

Centenarul Emil Cioran a fost sărbătorit în zilele de 18-19 martie 2011 printr-un colocviu european la cea de-a 31-a editie a unuia dintre cele mai mari Saloane ale cărtii din lume: Salon du livre de Paris .
Colocviul „Cioran: pesimismul triumfator” (Cioran: le pessimisme jubilatoire) a beneficiat de prezenta unor personalităti ale gândirii contemporane: Sorin Alexandrescu, Ingrid Astier, Patrice Bollon, Livius Ciocârlie, Nicolas Cavaillès, Aurélien Demars, Sorin Ilieşiu, Roland Jaccard, Sylvie Jaudeau, Simona Modreanu, Pierre Pachet, Vincent Piednoir, Fernando Savater, Barbara Scapolo, Liviu Tofan, Florin Turcanu şi Constantin Zaharia.
Horia-Roman Patapievici, preşedintele Institutului Cultural Român a fost gazda colocviului şi a moderat dezbaterile alături de George Banu, eseist şi critic de teatru, profesor la Universitatea Sorbona, Paris.
Vineri dimineată a aveut loc prima difuzare publică în Franta a filmului „Apocalipsa după Cioran”, singurul interviu filmat cu Emil Cioran, în dialog cu Gabriel Liiceanu.
Colocviul a beneficiat de prezenta unor mari personalitati ale gandirii contemporane europene, ca filosoful spaniol Fernando Savater sau scriitorul elvetian Roland Jaccard, a unor experti in filosofia cioraniana, ca Livius Ciocarlie, Vincent Piednoir, Ingrid Astier sau Patrice Bollon, etc.
Temele generale ale dezbaterilor au fost : 1) Cioran, filosoful contradictiilor; 2) Cioran scriitorul : particularitatile stilistice, provocarea de a traduce; 3) Cioran, viata.

COLOCVIU « Cioran : pesimismul triumfator »
Program
Vineri, 18 martie 2011
10.00 – 11.00 : FILM „Apocalipsa dupa Cioran”, prima difuzare in Franta
11.00 – 12.00 : Dezbatere cu Sorin Iliesiu, realizatorul filmului „Apocalipsa dupa Cioran”
14.00 – 18.30 COLOCVIU „Cioran : pesimismul triumfator”
Moderator : Georges Banu
14.00 – 16.00____________Itinerariul unei vieti. Sorin Alexandrescu: Cioran : le portrait du penseur en jeune exilé
Fernando Savater: L’étonnement de Cioran
Vincent Piednoir: Cioran epistolier
Nicolas Cavaillès: Cioran et la tentation des salons
16.30 –18.30_____________Revelatii filosofice I. Sylvie Jaudeau: Un éternel candidat à la sagesse
Barbara Scapolo: Sans épuiser la surprise d’exister :
quelques pas avec Cioran, le raté du renoncement
Constantin Zaharia: Un cyclone au ralenti
Georges Banu: Propos sur l’optimisme de… l’autre Cioran
Florin Turcanu: L’anomalie Cioran

Sambata, 19 martie 2011
10.00 – 11.00 – Prezentarea programelor de finantare ‐ Centrul National al Cartii
11.00 – 12.00 – FILM : „Un secol de scriitori. Emil Cioran” de Bernard Jourdain si Patrice Bollon
14.00 – 18.30 COLOCVIU : „Cioran : pesimismul triumfator”
Moderator : Horia ‐ Roman Patapievici
14.00 – 16.00_Revelatii filosofice II.
Patrice Bollon: Cioran maître ès existence
Ingrid Astier: La nuit ou le pessimisme inspiré
Simona Modreanu: Le paradoxe cioranien et la logique du tiers inclus
Aurélien Demars: L’élan vers le pire
16.00 – 18. 30___________Stilistica si filosofie.
Livius Ciocârlie: Lyrisme roumain, ironie française
Pierre Pachet: Les rencontres de Cioran. Portraits
Roland Jaccard: Cioran et la médecine
Liviu Tofan: Le dossier de la Securitate de Cioran
Concluzii de Horia ‐ Roman Patapievici.

REVOLUTIE SAU REVOLTA?

2011-01-31T13:06:00.001-08:00

GEORGE FRIEDMAN, fondatorul Stratford, al companiei supranumită „CIA din umbră”, întreprinde o analiză cu referire la evenimentele din Egipt. Sunt reliefate astfel scenariile posibile:

"Nu este deloc limpede ce se va intampla in revolutia egipteana. Nu este surprinzator ca aceasta are loc. Hosni Mubarak este presedinte de mai bine de un sfert de secol, de la asasinarea lui Anwar Sadat. E batran si bolnav. Nimeni nu se astepta sa mai traiasca mult, iar presupusul sau plan ca fiul sau, Gamal, sa-i ia locul n-avea cum sa devina realitate, chit ca era posibil in urma cu un an", apreciaza George Friedman in analiza sa.

De ce? Pentru ca "nimeni nu dorea sa vada planurile lui Mubarak puse in aplicare, cu exceptia celor mai apropiati asociati de afaceri ai sai. (...) Faptul ca Mubarak a esuat in tentativa de a pune la punct un plan de succesiune a garantat ca va creste instabilitatea in momentul mortii sale. Deoarece toti stiau ca instabilitatea se va face, atunci, simtita, au existat, evident, si oameni care au vazut un mic avantaj in a actiona inainte de moartea sa. Chestiune este cine sunt acei oameni si ce au urmarit ei.

Analiza Stratfor identifica, in randul celor care cer demisia lui Mubarak, nu doar Fratia Musulmana, pe militantii prodemocratie sau pe oamenii de rand nemultumiti de starea economiei, ci si pe membri ai actualului regim, care cred ca existenta acestuia este periclitata de faptul ca seful statului nu le permite sa decida cine ii va urma. Desi exista riscul ca demonstratiile sa scape de sub control si sa distruga regimul, ele s-ar putea dovedi suficiente sa il forteze pe Mubarak sa demisioneze si sa permita inlocuirea acestuia cu cineva care sa salveze ordinea in stat. Potrivit lui Friedman, acel cineva ar putea fi, de exemplu, Omar Suleiman, sef al serviciilor de informatii pe care Mubarak l-a numit recent in functia de vicepresedinte.

In privinta protestatarilor, analiza insista pe faptul ca acestia sunt foarte divizati si, pana in momentul actual, nu s-au dovedit capabili sa genereze miscari de masa precum cele ce au dus, de exemplu, la inlaturarea Sahului in Iran, in 1979. Iar daca in media din Vest revoltele sunt prezentate drept o miscare in favoarea unei democratii liberale de tip occidental, interesele taranilor, muncitorilor si ale micilor comercianti care iau parte la proteste tin mai degraba de starea economiei egiptene, decat de principiile democratiei liberale, apreciaza analistul.

In privinta Fratiei Musulmane, privita de multi observatori drept prea slaba sa influenteze revolutia, Friedman apreciaza ca "este o greseala sa facem confundam precautia Fratiei Musulmane cu slabiciunea (...) As banui ca Fratia Musulmana are o influenta potentiala mai mare in randul maselor decat protestatarii pro-occidenali sau decat Mohamed ElBaradei, fost sef al Agentiei Internationale pentru Energie Atomica.

Cele patru deznodaminte posibile, identificate in analiza Stratfor:

1)Supravietuirea regimului: Mubarak ar putea stabiliza situatia sau, mai probabil, un alt oficial militar de rang inalt ar putea sa-l inlocuiasca dupa un interval de timp rezonabil. O posibilitate ar fi si o lovitura a coloneilor

2)Un al doilea posibil deznodamant este ca demonstratiile sa determine organizarea de alegeri, in care ElBaradei sau altul asemenea sa fie ales, iar modelul etatist cladit de Nasser sa fie inlaturat in favoarea unuia democratic .

3)Un alt treilea posibil deznodamant ar fi ca demonstratiile sa duca la organizarea de alegeri in care sa iasa castigatoare Fratia Musulmana, care sa promoveze, in continuare, o agenda islamista 4)Al patrulea posibil deznodamant - ce s-ar putea intampla, cel mai probabil, in urma unor alegeri care sa duca la un blocaj electoral, in care niciun candidat nu poate fi declarat invingator - este cufundarea Egiptului in haos politic.

Semnificatiile geopolitice ale evenimentelor din Egipt, identificate in analiza Stratfor:

In randul islamistilor radicali, perspectiva unui Egipt radicalizat este una incurajatoare, dar pentru Iran nu este atat de placuta: "Iranul este acum centrul emergent al islamismului radical; nu ar intampina cu bratele deschise o concurenta din partea Egiptului, desi ar putea fi multumit daca Egiptul ar actiona ca aliat al sau"

Pentru SUA, instaurarea unui regim islamist in Egipt ar fi o "catastrofa strategica", deoarece o astfel de situatie "nu doar ar schimba dinamica lumii arabe, ci si strategia aplicata de America dupa sfarsitul razboiului arabo-israelian din 1973 (...). Sprijinul serviciilor egiptene de informatii dupa 11 septembrie au fost esentiale in blocarea si subminarea al-Qaeda. Daca Egiptul va inceta sa coopereze sau va deveni ostil, strategia SUA ar fi subminata grav".

"Cel mai mare perdant ar fi Israel, a carei securitate nationala se bazeaza pe tratatul cu Egipt (...) Demilitarizarea Peninsulei Sinai nu doar a protejat frontul sudic al Israelului, ci a insemnat ca supravietuirea Israelului nu a mai fost o miza. (...) In toate razboaiele purtate de Israel dupa tratatul cu Egipt (razboiele din Liban din 1982 si 2006), miza a constat in interesele israeliene, nu in supravietuire"

"Apare astfel un scenariu care i-ar putea intari pe islamistii radicali, aducand in dezavantaj SUA, Israel, eventual chiar si Iranul, din motive total diferite. Acest scenariu ar aparea daca se petrec doua lucruri. In primul rand, Fratia Musulmana ar trebui sa devina forta politica dominanta in Egipt. In al doilea rand, ea trebuie sa se dovedeasca a fi mai radicala decat majoritatea observatorilor o considera in prezent - sau, dupa ce obtine puterea sa evolueze intr-o miscare mai radicala. Daca sustinatorii democratiei castiga, si este ales cineva ca ElBaradei, este putin probabil ca acest scenariu sa aiba loc (...). Similar, aranjamentele geopolitice vor ramane neatinse daca regimul militar pastreaza puterea - cu o singura exceptie. Daca se decide ca lipsa de popularitate a regimului poate fi diminuata prin asumarea unei linii anti-occidentale si anti-israeliene - altfel spus, daca regimul ar decide sa joace cartea islamista - situatia ar evolua asemenea celei in care ar fi vorba de un guvern al Fratiei Musulmane. Oricat de greu ar fi de imaginat, poate exista o alianta cu Fratia Musulmana, menita sa stabilizeze guvernul.(preluare Hot News)

INCEPUTUL RECONCILIERII NATIONALE

2011-01-11T04:58:00.000-08:00

Orice constructie politica de anvergura in Romania trebuie salutata. Din pacate in spatiul politic de la noi a fost declansat inca din anii 90, fara nici o ratiune ,razboiul romano-roman. Acest aspect a condus la mocirla in care se afla Romania, la imaginea pe plan extern, la inversarea tablei de valori, la patrunderea in institutiile statului a unor indivizi lipsiti de o minima pregatire economica, politica, incapabili de a intelege mecanismele specifice unei societati in tranzitie. De cateva ori am scris pe propriul blogg despre necesitatea realizarii unei reconcilieri nationale necesare pentru iesirea din criza si reconstructia statului roman. Din pacate inacapacitatea de a realiza acest deziderat de catre clasa politica amplifica tarele societatii romanesti.

Exemplele din unele tari europene evidentiaza faptul ca in perioade normale , dar mai ales in cele de criza, ideologiile partidelor conteaza mai putin. Primatul il are interesul national si nu ideologia. Am mai afirmat ca nu este bine ca in Romania scapata de curand de dictatura sa dispara un partid indiferent de coloratura sa, dar in acelasi timp orice partid care nesocoteste cerintele la nivel global, care manifesta dispret fata de dialog si lipsa de respect fata de opozitie, care introduce in dezbaterile publice teme false, mai devreme sau mai tarziu este sortit reformarii sau disparitie de pe scena politica!

RECONCILIEREA NAȚIONALĂ

2010-11-06T02:21:00.000-07:00

Trecerea în neființă a celui care va rămâne în galeria culturii naționale, Adrian Păunescu, poate reprezenta un prilej pentru ceea ce politicienii au ca datorie- RECONCILIREA NAȚIONALĂ. După o meditatie a lui J.P. Sartre putem să ne rostuim gândurile, căci spunea autorul: „aproape sau departe unii de alții, suntem cu toții vinovați de ceea ce se întâmplă bine sau rău pe pământ”. Aplicată nației române meditatia filosofului francez poate însemna, în condițiile de deznădejde pe care le trăim, vina noastră, a tuturor. Cu toții, în mai mare sau mai mică măsură, purtăm vina pentru ură, intoleranță, ipocrizie, minciună, necredință.
El însuși, poetul național, a fost respins, izgonit,umilit,răstignit, ele însuși cu bunele și relele sale, dar și cu geniul său inestimabil.
Dincolo de ceea ce a fost, bun și rău, Adrian Păunescu rămâne poetul neamului nostru, poetul și omul de cultură, pentru care acum, odată cu trecerea în neființă, orice român nu poate să nu lase o lacrimă.
Președintele României, cu bunele și relele sale, clasa politică, au dovedit sensibilitatea profund românească, aprecierea pentru cel care va rămâne și conștiința noastră trează, patriotul național prin excelență.
În acest moment trist pentru români poate apărea o speranță și anume speranța reconcilierii naționale, a recunoasterii valorilor naționale, astfel încât flacăra minții lui Adrian Păunescu să nu se stingă niciodată.

REVISTA DE FILOSOFIE ( 2 )LUCIAN BLAGA ŞI MODELUL CULTURAL EUROPEAN

2010-07-04T09:48:00.000-07:00

Blaga nu înţelege să sacrifice destinul creator al omului pe altarul nici unui zeu. „Marele Anonim” nu e Dumnezeul creştin, întrucât acesta din urmă nu garantează creaţia umană. Cultura europeană este şi va fi creştină în măsura în care are nevoie să-şi regăsească centralitatea. Regândirea modelului în jurul valorilor centrale va fi însă una laică, raţional-metafizică. Raţiunea umană trebuie să iese din ştiinţificitate pentru a căuta un temei transcendent. Astfel, discursul ştiinţific devine deprimant, transformând viaţa într-un accident pe Terra, o biată planetă aflată undeva la periferia lumii, iar umanitatea într-o ceată de nomazi rătăcind în cosmos. Acest spirit ştiinţific ne împinge spre periferia universului. Blaga vine să susţină: este adevărat, suntem la periferie, dar putem intui prin minus cunoaştere, principiul metafizic ordonator, fondul anonim central.Incertitudinile ştiinţei dovedesc „că nu e destul să cunoşti lumea, că trebuie să o şi înţelegi…Iar dacă filosofia aduce ceva de dincolo de ştiinţă, este o lume a înţelegerii, faţă de extraordinara prelucrare de simple cunoştiinţe a ştiinţei”8.
Când Nietzsche declamă că „Dumnezeu a murit”, el nu face decât să se înscrie în spiritul veacului pentru care nu mai există un „dincolo”, în sensul că totul apare acum în întrupare. Modelul european s-a dovedit apt să explice şi să valorifice nihilismele şi formalismele veacului. Ele reprezintă expresia cea mai pură a acestui model: libertatea spiritului de a-şi alege axiomele. Formele îşi dau singure diversul. Formalismele sunt solidare cu esenţialul culturii europene, în măsura în care ele sunt deschise, libere şi permanent creatoare. Aşa s-a împlinit modelul cultural european în veacul nostru. Dar a venit vremea ca el să se dovedească nu doar deplin şi folositor, ci şi mântuitor. Raţionalitatea ştiinţifică trebuie să lase loc temeiului metafizic. Cultura europeană are suficiente resurse pentru o asemenea „mutaţie ontologică”. Ele trebuie căutateînsă cu precădere, în culturile în a căror matrice stilistică predomină năzuinţa spre absolut. Individualismul a măcinat Europa până la epuizare. Este necesară o nouă integrare spirituală în care individualitatea să se jertfească pentru o alcătuire spirituală anonimă, în care creatorul să lase loc creaţiei. Modelul cultural european va trebui să-şi asume o etică a anonimatului.
Blaga nota într-un aforism: „Metafizica tinde să se reazime de obicei pe cugetare, se-ntemeiază de cele mai multe ori pe sentiment, şi-ar trebui să se întemeieze mai mult pe convingerile noastre morale (dar să acordăm un înţeles foarte larg acestui cuvânt)”9. În numele unei asemenea cerinţe morale, Blaga îşi asumă întreaga responsabilitate a actului creator şi se retrage permanent făcând loc creaţiei.
Dintr-o asemenea perspectivă raţională, metafizică şi morală totodată, creaţia
lui Blaga poate contribui la regândirea modelului cultural european. Deşi cu accent metafizic filosofia sa este un a pământului. Ea permite autonomia altor orientări şi plăsmuiri culturale, într-o lume în care realul nu se confundă cu idealul, iar cerul nu s-a încununat cu pământul. Considerându-şi opera ca înscriindu-se pe dimensiunea filosofiei dialecticului, a celor aşezaţi undeva în văzduh şi pentru care pământul nu mai e pământ şi cerul nu mai e cer, Noica se întrebă ce filozofie s-ar putea preda unor tineri născuţi pe staţiuni cosmice. Şi răspunde: „probabil acolo gândirea şi filosofia ar avea acea ( iluzorie sau poate reală) adecvaţie între ceea ce este şi ceea ce trebuie să fie, trimiţând la monotonie lumea pământului ca şi lumea cerului. Şi sunt sigur că cineva şi-ar aminti atunci, de o filosofie a lui Lucian Blaga, şi ar exclama: Ce frumoasă era gândirea filosofică pe vremea când cerul nu era încununat cu pământul, încă”10.
De altfel, Blaga intuieşte cele două dimensiuni ale dezvoltării gândirii filosofice şi optează încă din tinereţe. Într-un aforism din Pietre pentru templul meu
el povesteşte: „Un gospodar îşi vântura grâul de pleavă. În vreme ce grăunţele îi
cădeau la picioare, pleava zbura în vânt. Şi pleava batjocorea grăunţele ce cădeau: Ceinerţie în voi, ce lipsă de entuziasm! Pe voi vă cheamă pământul, noi zburăm”11.
O asemenea viziune metafizică propune Blaga pentru Europa veacului nostru, într-un ceas în care filosofii invocă de obicei plictisul, absurdul, arbitrariul sau lipsa de sens. „Grădinile suspendate” ale lui Lucian Blaga pot contribui la revitalizarea modelului cultural european, depăşind exasperarea şi resemnarea gândirii contemporane.

8 Constantin Noica, Istoricitate şi eternitate. Repere pentru o istorie a culturii româneşti,colecţia Capricorn, 1989, p. 195.
9 Lucian Blaga, Opere, vol. 7, Editura Minerva, Bucureşti, 1980, p. 77.
10 Constantin Noica, Istoricitate şi eternitate, op. cit., p. 195.

REVISTA DE FILOSOFIE ( 1 )

2010-04-14T06:41:00.000-07:00

LUCIAN BLAGA ŞI MODELUL CULTURAL EUROPEAN
CONSTANTIN NICOLAESCU
( articol aparut in Revista de filosofie,nr.3-4,2008)

Abstract. Unwilling, as Blaga also was, to indulge in laments concerning the fate
of the European culture, Constantin Noica underlined the fact that “Nothing is said yet”,while Blaga mentioned that „our century enjoys prophets speaking of life with theenthusiasm of a sick person”. We are now in a “conjuction era”. The European culturalmodel refuses self-enclosure and therefore exists through creativity, beyond stagnationand the fascination of death, but oriented toward the multitude and the inclusive opening.

Refuzând, ca şi Lucian Blaga, orice lamentaţie asupra soartei culturii europene, Constantin Noica scria: „Într-un veac în care există atâţia specialişti ai morţii culturilorşi ai sfârşitului celei europene, ar fi poate potrivit să ne gândim la miraculoasa einaştere, şi atunci, specialiştilor morţii, cu un La Bruyere în frunte, care declara că – tout est dit et l’on vient trop depuis plus 7000 ans qu’il ya d’hommes et qui pensent –, le-am putea spune, pur si simplu: Totul nu este încă spus.”1
Asemenea mesaje sună ca venind dintr-o Europă bolnavă, care pare că şi-a pierdut busola. Într-unul din primele sale aforisme Blaga nota: „Veacul nostru are profeţi care vorbesc despre viaţă cu entuziasmul unor bolnavi. Puterea ce pulsează în opera lor nu seamănă cu vigoarea omului sănătos, ci cu forţa nebunului delirant.”2
Întârziind în era conjuncţiei şi nevăzând alt liant între oameni decât cel exterior, profeţii veacului n-au reuşit să scoata la lumină gloria culturii europene, o cultură care a educat cu valorile ei umanitatea. Europa a dat lumii istorice un model cultural. Dacă toate culturile lasă iraţionalul dincolo, cea europeană îl aduce şi îl întrupează aici, întrucât misterul ei este de a nu avea închiderea în sine. De aceea ea a putut fi arhetipul altor culturi. Modelul cultural european există doar prin creativitate.

Felul său de a fi este creaţia permanentă. Unui asemenea model nu-i este proprie pulsaţia morţii sau tendinţele de intrare în stagnare. Schema specifică culturii europene este Unul Multiplu. Unul şi variaţia sa oferă schema culturilor de tip monoteist, care pun divinitatea sau constituţia drept principiu al unităţii. Unu în Multiplu caracterizează culturile de tip panteist sau panlogist, în care ceva rămâne în agonie până la sfârşitul lumii, cum avea să spună Pascal. Modelul cultural european a fost deschis unor asemenea scheme, dar el s-a structurat pe „Unu si Multiplu”. În culturile de tip politeist, în principal cultura grecă, lumea nu este bolnavă, întrucât Unu nu mai este in chip limpede hotărâtor.
Ceea ce importă este căutarea adevărului încă negăsit. Miracolul culturii greceşti ar putea fi redat, din această perspectivă, prin preeminenţa Multiplului asupra Unului. Acest miracol cultural rămas nerepetabil, deşi inapt să devină un model, ar putea constitui un punct de plecare in regândirea modelului cultural european.
Întrucât s-a dovedit a fi un univers în expansiune, cu valori, categorii şi istorie cu tot, modelul cultural european se poate alimenta din schema culturii greceşti, pentru a sta sub o unitate sintetică, adică acea unitate care se diversifică şi se multiplică, se concretizează în plan istoric în valori stilistice unitare. Valorile culturii europene sunt nespus de variate în comparaţie cu cele invocate de greci.Dar sunt deschise faţă de istorie.
Viziunile pesimiste asupra destinului culturii aparţin, deloc întâmplător, unor gânditori occidentali. Minimalizând rolul european al culturii latine şi bizantine, ignorând sud-estul, filosofii occidentali ai istoriei uită, din cinism sau din neputinţaunei viziuni filosofice, că Europa exista dinainte de haosul germanic iniţial. Occidentalul ar avea de meditat asupra faptului că, în Bizanţ, mase întregi de oameni anonimi aveau să se bată pentru idei. În măsura în care modelul cultural european îşi caută universalismul pe căille întortocheate ale ştiinţei, n-ar fi lipsit de interes să se întoarcă la originara universalitate a gândului. O universalitate nedominată de prezenţa şi fascinaţia Unului, ci deschisă către totalizări succesive. Deschiderea şi expansiunea oferă stil şi măsură modelului cultural european. O cultură liberă şi totuşi responsabil creatoare. „Europa – scria Blaga – nu este un continent, dar trăieşte iluzia de a fi un continent. Istoria Europei este istoria acestei iluzii. Europa nu poate fi gândită geografic şi delimitată în Est şi Vest, în „Europa captivă”şi „Europa liberă”, aşa cum prea adesea obişnuiesc să facă autorii occidentali. Europa a fost este şi va fi în primul rând un model cultural care s-a impus ca o pecete asupra lumii”3.
Eforturile filosofilor contemporani de revitalizare a modelului cultural european nu pot ignora la nesfârşit şi nepedepsit experienţa gândirii est-europene. Dincolo de orice formă de socialism, acest spaţiu a cunoscut o bogăţie a gândirii filosofice scutită totalmente de grija economicului.
Opera lui Lucian Blaga apare pentru filosofii occidentali ca o descoperire. Fără a beneficia de o mediatizare corespunzătoare, lucările sale au rămas în mare măsură necunoscute. Constantin Noica se confesa în anul 1986: „Cum pot să spun în numele altei filosofii că sistemul lui Blaga este una dintre cele mai cutezătoare viziuni filosofice ale lumii contemporane? Cum pot să spun că mă ruşinez eu însumi de a nu fi făcut nimic pentru proiectarea lui Blaga în lume?”4
Creaţia lui Blaga e organică în raport cu timpul actual, în măsura în care ea restituie filosofiei adevărata sa vocaţie, adică presupune o lume unde ideile se articulează potrivit unei logici interne, într-un sistem totodată coerent, complet şi original. Gândirea sa se încadrează în filosofia nouă, realistă, metafizică, însă în chip original, întrucât refuză să accepte excesele pozitiviste şi raţionaliste.
În numele lor modelul cultural european s-a relativizat profund. Gânditorul modern şi postmodern a clădit în primul rând pe raţionalism. Raţionalismul înseamnă însă conştiinţă clară.
Raţionalismul apusean, în sens ştiinţific, nu poate oferi suprema conştiinţă. Pe această cale viaţa nu poate fi explicată şi realitatea însăşi a omului rămâne în cea mai mare parte pe dinafară. Arbitrariul şi absurdul stăpânesc această conştiinţă filosofică. Dar oricât am fi de superficiali, noi nu putem trăi ca oameni decât în esenţialitate. Nimeni nu poate scăpa de esenţa realităţii, căci pretutindeni nu e decât esenţă. Filosofia lui Blaga este una raţională, dar ordinea e dată, indiferent dacă e cunoscută sau nu. E o ordine mai adâncă, tainică, de care se îngrijeşte „Marele Anonim”.
Conştiinţa filosofică devine asfel conştiinţa căderii într-o ordine. Suntem într-o lume căzută şi în periferialitate datorită cenzurii transcendente instituite de Marele Anonim pentru menţinerea centralităţii lui. Dar căderea ne înalţă, întrucât face posibilă creaţia. Fiind o meditaţie asupra destinului creator al omului, filosofia blagiană se înscrie pe coordonatele majore ale modelului cultural european. Un destin care îşi asumă însă întreaga responsabilitate pentru actul creator, asfel încât el nu devine arbitrar, absurd sau lipsit de sens.
Pentru că limitaţia nu limitează, iar negativul e convertit în pozitiv. Îngrădit într-o matcă stilistică ce-l osândeşte, dar îl şi mântuieşte, omul răspunde valoric, prin creaţie. Creaţia blagiană e un răspuns dat vremii de azi.
Modernii şi postmodernii au trăit, în spirit ştiinţific, mai ales ideea de cauză. Nu e de mirare că aceştia au ajuns atât de frecvent la o perspectivă mecanicistă sau la o intuiţie a absurdului vieţii.
Creaţia blagiană reabilitează ideea de scop, care e la filosoful român nu numai un termen de filozofie a valorilor ci şi de explicaţie în general. Înţelegând cultura printr-o mutaţie ontologică, lumea va fi logos, va fi expresia majoră a scopului. Sensul existenţei e noimă şi se află în inima lucrurilor.
Ceea ce n-a înţeles postmodernul e că temeiul se află dincolo sau dincoace de această lume. Noima e miracol generalizat, e rest, iar intuiţia sa e ceva adânc şi de o bogată configuraţie lăuntrică. Ordinea e dată, dar ea poate fi cunoscută sau mai bine zis intuită, prin aşezarea cea bună întru ceea ce prescriu lucrurile.
Iată de ce Blaga nu crede în decadenţă şi nu acceptă cu adevărat noţiunea de progres cultural. Critica lui Oswald Spengler este simptomatică din acest punct de vedere. O cultură care s-a instituit ca model, astfel încât aproape tot ce se întâmplă astăzi pe glob poartă pecetea Europei, nu poate fi decadentă. „De ceea – semnala Constantin Noica – oricine vorbeşte despre decadenţa ei deplânge cel mult degradarea modelului ei la un grup de naţiuni ori altul sau nu înfruntă seriosmiracolul culturilor. Cu modelul ei, cultura europeană nu poate intra în decadenţă cel mult, pe Terra sau în cosmos, îşi schimbă cadenţa.”5
Filosofia blagiană oferă un temei metafizic şi raţional totodată pentru găsirea cadenţei culturii europene, o cultură care s-a împlinit prin orizontul valorilor sale,deschis faţă de istorie.
Modelul culturii europene există şi se împlineşte doar prin creaţie. Unui asemenea model îi sunt străine atât profeţiile laice ale decadenţei, cât şi cele teologice, în măsura în care nu lasă loc manifestării destinului creator uman.
Discursul teologal e unul creştin-mărturisitor şi, refăcând traseul iniţial, reintegrator la origini, al culturii spre cult, poate deveni recuperator şi chiar salvator.
El poate oferi iluzia centralităţii şi chiar a unei centralităţi în ordine metafizică. Dar în numele său, Petre Ţuţea, de exemplu, arată că „anticii intuiau un mare adevăr când spuneau: zeul este creator, iar omul este imitator”6 sau că „fără religie omul rămâne un animal raţional şi muritor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri… iar a şti, la scară umană, poate fi folositor, dar în nici un caz mântuitor”7.

1 Constantin Noica, Modelul cultural european, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993, p. 187.
2 Lucian Blaga, Zări şi etape, Editura Minerva, Bucureşti, 1990, p. 1.
3 Idem, Elanul insulei, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977, p. 212.
4 Constantin Noica, Istoricitate şi eternitate. Repere pentru o istorie a culturii româneşti,colecţia Capricorn, 1989, p. 194
5 Idem, Modelul cultural european, op. cit., p. 63.
6 Radu Preda, Jurnal cu Petre Ţuţea, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992, p. 13.
7 Ibidem, p. 186.

TRAGEDIA POLONEZA

2010-04-11T13:34:00.000-07:00

Suntem contemporani cu o serie de evenimente tragice. Dar tragedia la care ia parte poporul polonez si nu numai este una care poate marca soarta acestei tari. Presa poloneza si cea ruseasca reda in detaliu aceasta tragedie, motiv pentru a spicui din cele cateva gazete.
Tineret Putin susţine polonezi. Acţiunea "Nu am cuvinte"
ga, IAR2010-04-11, ultima modificare 2010-04-11 19:47 De tineret pro-Kremlin seara, "al nostru" a organizat o campanie de solidaritate cu polonezii. Înainte de ambasada noastră în acţiune "Fără cuvinte" câteva sute de oameni au venit.
Gesturi de solidaritate, ruşii. Nu a fost flori roşii şi albe (11-04-10, 13:32)
Ruşii sunt plâns împreună cu polonezii (10-04-10, 22:31)
Flori la Ambasada Poloniei la Moscova (10-04-10, 12:58)
Lech Kaczynski este mort .
Ruşii au ajuns în faţa clădirii Ambasadei poloneze în practică deoarece accident de avion polonez lângă Smolensk. Astăzi ei s-au alăturat membri ai "nostru". agenţia Itar-Tass a spus că tinerii reunit alb şi roşu flori, trandafiri si garoafe. Ei aprind lumanari, înainte de bază perete poloneze. Un anumit set de imagini de la imaginile de icoane. Mulţi oameni se roagă.

Tragedia poloneze avion prezidenţial de la Smolensk, este încă cel mai important mesaj din mass-media rusă. Despre tragedie scriu si vorbesc agenţiile de ştiri, posturi de radio si portaluri Internet. Rusă TV canal de stat Rossiya, 1 "în analiza program de seară" Vesti niedieli "(saptamana ştiri) reportaj dedicat półgodzinnny dezastru. Silueta prin cablu a reamintit preşedintele Lech Kaczynski, eforturile guvernului rus pentru a clarifica relaţia dintre tragedie şi au transmis la ceremonia de decernare, trecând sicriul cu trupul pe străzile din Varşovia.

Purtătorul de cuvânt al Guvernului Gras Pavel a anunţat că pentru familiile victimelor sunt pregătite două opţiuni pentru transportul la Rusia - sa ia contact cu membrii familiei. "Primul avion va zbura la Moscova, duminică după-amiaza, al doilea - în dimineţile de luni. Toţi membrii familiilor care doresc acest lucru, sunt furnizate cu transportul şi de îngrijire la faţa locului" Am de gând să staţi poate dura 3-4 zile şi. in tot acest timp, la Moscova va fi înconjurat cu grijă - ambele echipe poloneze şi partea rusă "- a asigurat Gras.

Corpul victimelor accidentului vor fi transportate la un avion militar polonez, probabil, în două runde.
La data de duminică după-amiază la Moscova, a declarat că problema a familiilor victimelor accidentului de organisme pot începe să aibă acea zi. Un astfel de mesaj trimis la prim-ministru al Rusiei, Vladimir Putin, la conducerea Comitetului de investigare a urmăririi penale a Rusiei Aleksandr Bastrykin. "Am terminat la Moscova, examinarea medico-legale, 81 de organisme fusese deja examinat şi înainte de sfârşitul zilei vom fi gata pentru a le da colegilor noştri din Polonia, cu condiţia ca toate organismele putem identifica", - a spus el. Până la prânz, 24 de organisme au fost identificate.

REACTII LA LEGEA EDUCATIEI

2010-03-27T07:08:00.000-07:00

Cum este și normal, proiectul Legii educației aduce reacții pro și contra.Din păcate reacțiile sunt mai mult contra, iar purtătorii acestora sunt personaje cu certificare și expertiză profesională. Dincolo de aceste reacții ,de care ar trebui să se tină seama, învățământul românesc trebuie reformat. Aceasta nu reprezintă o noutate. Din păcate reforma a întârziat nepermis. Problema este dacă ea va conducela o eficientizare a sistemului sau va crea alte disfuncționalitati . Sunt interesante reacțiile unor personaje din sistem, motiv pentru care încerc o sistematizare a acestora.

Rectorul Universităţii Babeş-Bolyai (UBB) Cluj-Napoca, prof. dr. Andrei Marga, a declarat că, dacă proiectul legii educaţiei va fi adoptat în forma propusă de iniţiator, se va asista la o migraţie a profesorilor universitari, dar şi la o politizare a învăţământului superior.
”Este proiectul de lege care loveşte cel mai profund interesele României. Dacă asta se vrea, cine îl face trebuie să îşi asume răspunderea, care nu este doar pentru ziua de mâine. Niciun proiect de lege din istoria modernă a României nu a fost atât de carent şi atât de dăunător intereselor ţării. Este un proiect de lege care vădeşte, mai mult ca oricare altul, voinţa unui partid politic de a pune mâna pe şcoli, pe licee şi pe universităţi. Acele consilii de administraţie din şcoli înseamnă politizarea învăţământului, la fel şi modul de alegere a rectorilor', a declarat Andrei Marga, citat de Agerpres.
Potrivit rectorului UBB, proiectul de lege iniţiat de Ministerul Educaţiei afectează autonomia universitară, deplasează deciziile 'pe umerii' ministerului sau Guvernului, iar cercetarea ştiinţifică este 'distrusă'. Mai mult, Andrei Marga acuză o 'şubrezire' a demnităţii cadrului didactic, care, dintr-un angajat al statului, riscă să devină un angajat dependent de membrii consiliului de administraţie.
Marga spune că soluţia prezentată de actuala conducere a Ministerului Educaţiei, ca profesorii universitari să se pensioneze la 65 de ani, a mai fost încercată şi pe vremea lui Carol al II-lea, dar şi în perioada interbelică şi în timpul regimului ceauşist.
Acum se încearcă a patru ediţie a scăpării de profesorii care, se ştie bine, după 1989 au votat fie PSD, fie Convenţia Democratică. Nu au votat cum trebuie. Dar aceasta ce înseamnă? România are oricum o migraţie a studenţilor în creştere. Când vezi că se vând examene, licenţe, diplome, ca student deja nu mai ai încredere în sistem. România are, după 2005, şi o emigraţie a doctoranzilor de vârf. Instituţia doctoratului este una dintre cele mai înapoiate din Europa. Acum, (România - n.r.) va avea o migraţie masivă a profesorilor universitari, pentru că, dacă nu se elimină acel articol, niciun profesor stăpân pe cunoştinţele lui, care ştie că în lume sunt oferte pe măsură câte vrei, nu va rămâne', susţine Andrei Marga.
Rectorul UBB Cluj-Napoca consideră că legea educaţiei, în forma supusă dezbaterii publice, este 'o mare eroare', care speră să fie combătută cu ajutorul argumentelor aduse de conducerile universităţilor din ţară. În cazul în care propunerile rectorilor nu vor fi luate în seamă, Andrei Marga se aşteaptă şi la alte tipuri de proteste, fiind deja declanşată procedura de strângere de semnături împotriva acestui proiect în marile centre universitare.”
Profesorii de la Facultatea de Business din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai îşi exprimă protestul faţă de proiectul Legii Educaţiei Naţionale şi cer retragerea acesteia. "Proiectul este lipsit de viziunea schimbărilor necesare educaţiei, abundă de confuzii conceptuale, de inconsecvenţe şi chiar contradicţii. De o gravitate extremă este golirea de conţinut a autonomiei universitare, locul marginal acordat cercetării şi inovării, scoaterii din sistemul naţional de educaţie a personalităţilor de vârf, a profesurilor de a căror expertiză România are atâta nevoie. De asemenea, finanţarea, structura, organizarea universităţilor lasă loc arbitrariului, politizării şi recentralizării", decanul Facultăţii de Business, Cristian Chifu.
De asemenea, cadrele didiatice de la Facultatea de Geografie, din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, "au semnalat încălcările grave ale autonomiei universitare, prezenţa elementelor de imixtiune ale politicului în viaţa universitară, carenţele de viziune ale proiectului, minimizarea rolului cercetării ştiinţifice universitare, neconcordanţele dintre diferite propuneri", potrivit unui comunicat al conducerii.
Şi Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai susţine retragerea proiectului Legii Educaţiei Naţionale. Profesorii sunt de acord cu pregătirea unui alt proiect de lege a educatiei, corespunzator modelului european si cerintelor actuale ale societatii romanesti.”
Consiliul Naţional al Rectorilor (CNR) respinge proiectul legii educaţiei şi cere două luni de dezbateri.
În urma unei întâlniri care a avut loc ieri, membrii CNR au respins în unanimitate proiectul care a venit de la Ministerul Educaţiei.
Preşedintele consiliului, Ecaterina Andronescu, a declarat că rectorii au întocmit o rezoluţie în acest sens pe care o va trimite către membrii guvernului.
În opinia lui Andronescu, noul proiect de lege amputează autonomia universitară: “Senatul trebuie să decidă rectorul, pentru că el cunoaşte problemele academice şi nu persoane din afara sistemului”.
După profesorii universitari din extensiile universităţii „Babeş-Bolyai”, după ce în această dimineaţă decanul Facultăţii de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor (FSEGA) a anunţat că aproape toate cadrele didactice au semnat pe protestul împotriva Legii Educaţiei, nu mai puţin de trei astfel de facultăţi au anunţat proteste similare. Este vorba de facultăţile de Business, Geografie şi Psihologie ale UBB.
„Colectivul de cadre didactice de la Facultatea de Business îşi exprimă protestul faţă de proiectul Legii Educaţiei Naţionale 2010 şi cere retragerea acesteia”, arată decanul Cristian Chifu.El susţine că proiectul legii „este lipsit de viziunea schimbărilor necesare educaţiei, abundă de confuzii conceptuale, de inconsecvenţe şi chiar contradicţii”. „De o gravitate extremă este golirea de conţinut a autonomiei universitare, locul marginal acordat cercetării şi inovării, scoaterii din sistemul naţional de educaţie a personalităţilor de vârf, a profesurilor de a căror expertiză România are atâta nevoie. Deasemenea, finanţarea, structura, organizarea universităţilor lasă loc arbitrariului, politizării şi recentralizării”, a arătat el în protest, care, potrivit lui Chifu, este semnat de toate cadrele didactice titulare.
Totodată, decanul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Călin Felezeu, susţine într-o declaraţie ataşată acestei ştiri că este “de acord cu sugestia” Rectoratului Universităţii, “privind necesitatea pregătirii unui alt proiect de lege a Educaţiei naţionale, corespunzător modelului european şi cerinţelor actuale ale societăţii româneşti”.
De remarcat că şi decanul Facultăţii de Geografie, este de acord cu poziţia rectorului Marga în ce priveşte Legea Educaţiei. El susţine într-o declaraţie ataşată acestei ştiri că noul proiect de lege, supus dezbaterii publice, conţine « încălcările grave ale autonomiei universitare, prezenţa elementelor de imixtiune ale politicului în viaţa universitară, carenţele de viziune ale proiectului, minimizarea rolului cercetării ştiinţifice universitare, neconcordanţele dintre diferite propuneri”. El cere revizuirea acestui proiect, “în beneficiul sistemului de învăţământ”. Decanul facultăţii a precizat că declaraţia este susţinută de 65 de cadre didactice, inclusiv de la extensiile universitare din Zalău, Bistriţa, Gheorgheni şi Sighetu Marmaţiei.
Cele trei luări de poziţie vin după ce conducerea universităţii a anunţat la sfârşitul săptămânii trecute că a întocmit o listă de peste 700 de semnături împotriva noii Legi a Educaţiei.

REACȚII ÎN URMA ALEGERILOR

2010-01-18T08:27:00.000-08:00

Câștigarea alegerilor prezidențiale de către Traian Băsescu a impus o serie de analize, dezbateri, opinii, mai ales în tabăra partidelor de opoziție. Cum în România nu există analize obiectivate științific decât cu unele excepții, apariția unora care au elemente de profunzime, produce în cadrul partidelor reacții de respingere, îndeosebi din partea celor care sunt vizați. Mentalitatea păguboasă este prezentă și la anumiți actori politici, care încearcă tot felul de tertipuri și explicații care nu îi onorează. Trebuie ca să învățăm cu toții o lecție simplă, și anume că atunci când reprezinți vârful de lance al unui partid și nu reușești în tot ceea ce întreprinzi, este bine să te retragi împreună cu cei care ai gestionat un eșec.
Personaje politice din cadrul PSD au oferit explicații în legătură cu esecul alegerilor din decembrie, având în atenție îndeosebi elementele de la vârful piramidei. Interesante sunt si elementele de la baza piramidei. Și aici cred că din teritoriu pot fi oferite o serie de concluzii de către cei care pot ajunge la descifrarea acestora.
Înainte de a oferi câteva concluzii de la baza piramidei, consider interesantă analiza facută în cadrul Institutului „Ovidiu Șincai”cu referire la alegerile prezidențiale din 22 noiembrie si 6 decembrie 2009. Iată concluziile acestui studiu:
„Pierderea pe ultimii metri ai cursei electorale a funcţiei prezidenţiale şi consecinţa sa directă, rămânerea PSD în opoziţie, redeschide lupta pentru conducerea partidului şi definirea unor noi linii politice. Înfrângerea lui Mircea Geoană (mai ales în condiţiile în care a avut loc) nu reprezintă doar o pierdere personală ci şi o pierdere majoră
pentru PSD, pentru membrii impresionantei coaliţii care l-a susţinut şi pentru România.
Sursă şi simbol al acestei pierderi, Mircea Geoană nu poate rămâne în afara răspunderii, continuând "business as usual". Pot fi identificate două curente în PSD, în raport de strategia politică pentru anii următori: i) cei care doresc rămânerea partidului în opoziţie şi reorganizarea sa pentru câştigarea următoarelor alegeri locale, parlamentare, europene şi prezidenţiale; ii) cei care nu exclud un armistiţiu cu Traian Băsescu şi chiar intrarea condiţionată la guvernare, menţinerea statului de drept fiind însă condiţia non-negociabilă. Geometria acestor curente este una variabilă, în curs de cristalizare. Cu cât, însă, cristalizarea şi formarea unei mase critice va dura mai mult, cu atât partidul va avea mai mult de suferit şi costurile reabilitării vor fi mai mari.
În prezent cristalizarea amintită este încetinită dacă nu chiar blocată de două teze:
a) PSD şi Mircea Geoană sunt câştigătorii morali ai alegerilor prezidenţiale sau măcar cei care au obţinut un rezultat atât de bun, încât menţinerea aceleiaşi conduceri este deopotrivă echitabilă şi oportună; b) PSD are nevoie de reformă, dar întrucât schimbarea conducerii trebuie să fie consecinţa reformei, ea nu poate fi operată înainte ca proiectul reformei să fie elaborat şi adoptat. Ambele teze sunt eronate: PSD a pierdut şi aceasta, în primul rând, din cauza stilului de conducere şi a personalităţii lui Mircea Geoană (şi a principalilor lideri care l-au susţinut), ceea ce face ca păstrarea acestuia în fruntea partidului să împiedice lansarea reformei, iar retragerea sa (de altfel promisă, în cazul pierderii alegerilor prezidenţiale şi perfect coerentă cu practica democraţiilor consolidate) premisa sau începutul reformei. Pe de altă parte, esenţial este că păstrarea sau schimbarea conducerii nu sunt premii sau sancţiuni pentru performanţele sau erorile trecute. Trecutul oferă doar indicii de la care pornind se poate aprecia folosul pe care un lider îl poate aduce în viitor celor pe care îi conduce. De aceea, dezbaterea asupra înlocuirii lui Mircea Geoană trebuie să fie raţională, iar nu emoţională. În acest sens, concluzia trebuie trasă pe baza răspunsului la următoarele întrebări tehnice: 1) Poate fi Mircea Geoană desemnat în viitor drept candidat cu şanse al PSD pentru alegerile prezidenţiale, în condiţiile în care legăturile sale cu lumea interlopă nu pot fi elucidate? (Spre deosebire de politicienii acuzaţi pentru corupţie, care beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi îşi pot dovedi inocenţa în faţa curţilor de judecată, natura relaţiei dintre Mircea Geoană şi Sorin Ovidiu Vântu nu poate fi elucidată prin nicio procedură publică şi ea va fi un handicap atâta timp cât sutele de mii de victime ale FNI nu vor fi despăgubite.) 2) Poate fi Mircea Geoană o locomotivă electorală pentru PSD în viitor, obţinând un procent de susţinere populară peste cel cu care este creditat partidul, în măsura în care în trecut nu a fost niciodată într-o asemenea poziţie? 3) Va putea Mircea Geoană să mai mobilizeze coaliţia care l-a sprijinit în alegerile prezidenţiale din 2009, în condiţiile în care viitorul său contracandidat nu va mai fi Traian
Băsescu? 4) Poate fi Mircea Geoană cel mai bun negociator cu Traian Băsescu şi PD-L, în măsura în care se va decide asocierea cu aceştia la guvernare, ori se va dori stabilirea unui aranjament onorabil pentru protejarea aleşilor locali ai PSD, în condiţiile în care se va prezenta la asemenea negocieri de pe poziţia învinsului? 5) Va putea Mircea Geoană să se opună eficient şi credibil modificării Constituţiei, în sensul slăbirii Parlamentului şi
promovării unui stat autoritar prezidenţialist, în condiţiile în care a promis public că va susţine şi aplica reformele promovate de Preşedintele Băsescu? 6) Poate Mircea Geoană să menţină unitatea PSD, în condiţiile în care nu poate oferi pe termen scurt şi mediu, nici o opoziţie eficientă, celor care o doresc, nici revenirea la guvernare, celor care o reclamă?
Dacă majoritatea acestor întrebări primeşte un răspuns negativ, înseamnă că schimbarea la vârful PSD este singura care poate oferi şansa unei noi dinamici acestui partid şi este cu atât mai bine cu cât ea are loc mai repede. Pe un atare fundal, chiar dacă posibilii candidaţi ar avea calităţi individuale mai mici decât Mircea Geoană, păstrarea status quo-ului este soluţia cea mai proastă, întrucât ea lipseşte de dinamică procesul necesar de reformare internă şi de negocieri politice.
Întrucât, însă, de la alegerea lui Mircea Geoană, PSD funcţionează ca o confederaţie de partide judeţene şi, ca atare, nu a putut genera nici lideri naţionali noi nici o strategie naţională coagulantă (care să ofere şi criterii pentru alegerea conducerii apte să o implementeze), apare necesară alegerea imediată a unei conduceri stabile. În consecinţă, singura soluţie realistă este alegerea unei conduceri colective (care să adune principalele curente ale partidului) chemate să pregătească un nou statut, să relanseze dezbaterea ideologică internă, să stabilizeze situaţia politică în raport cu adversarii şi aliaţii şi să creeze cadrul pentru apariţia naturală a acelor personalităţi care pot fi chemate să conducă România în încercările viitorului.
Social-democraţii se vor afla în prima parte a anului 2010 sub o presiune multiplă: a militanţilor partidului, care vor dori să obţină sprijinul PSD în faţa concedierilor pe criterii politice (este previzibil faptul că „reforma statului” sub forma concedierilor îi va afecta mai mult pe membrii PSD şi PNL); a lui Traian Băsescu şi PDL, care vor încerca atât să influenţeze formarea unei conduceri "prietene" în PSD, cât şi să determine spargerea fiefurilor electorale ale stângii prin presiuni asupra aleşilor locali; a mass-media şi formatorilor de opinie, care vor cere, din nou, „reformarea partidului”; a votanţilor, care aşteaptă de la partidul căruia i-au acordat încrederea să acţioneze în Parlament spre a le oferi sprijin pentru a trece mai uşor prin criza economică.
Modul în care PSD va face faţă acestor presiuni este legat şi de răspunsurile pe care le vor aduce Consiliul Naţional şi Congresul partidului programate în februarie şi martie.
Câteva concluzii sunt indubitabile:
După 2004 PSD a devenit un partid de rangul doi, care a avut rezultate electorale acceptabile (victorii la limită în 2008 şi în alegerile pentru PE din 2009), dar care nu au fost transformate în câştiguri strategice. Intrarea la guvernare în calitate de partener minor al PD-L este cel mai semnificativ moment pentru pierderea de către
social-democraţi a iniţiativei strategice.
Fragmentarea internă a PSD, mascată sub lozinca „democraţiei de partid”, a ajuns la un nivel periculos. Cauza esenţială a fragmentării PSD se găseşte în politica alianţelor interne pe care Mircea Geoană le-a generat în decursul anilor. Încă de la începutul mandatului de preşedinte al partidului, Mircea Geoană a avut de concurat
cu influenţa remanentă a principalilor lideri naţionali ai PSD şi de surmontat lipsa unor rădăcini autentice în această formaţiune (fiind acuzat că iniţial a cochetat cu ideea înscrierii în PNŢ-CD, iar apoi în ApR). De aceea, autoritatea sa a fost deseori contestată iar legitimitatea discutată. Spre a face faţă situaţiei Mircea Geoană a
căutat sprijin în rândul liderilor locali, oferind în schimb prioritate agendelor acestora. Astfel, în condiţiile înmulţirii agendelor concurente şi a variabilelor locale în funcţie de care trebuiau adoptate deciziile la centru, coagularea unei strategii naţionale coerente şi durabile a devenit imposibilă. În acelaşi timp, spre a-şi mări spaţiul de manevră Mircea Geoană a încurajat rivalităţile interne. În funcţie de derularea acestora a fluctuat sursa influenţei informale în adoptarea deciziilor. De aici au provenit oscilaţiile politice care au deplasat partidul cu o viteză, exclude orice fermitate strategică, de la opoziţia faţă de Guvernul Tăriceanu la susţinerea acestuia şi, de aici, în Guvernul Boc, spre a reveni în mai puţin de un an în opoziţie alături de PNL. Nu există nici un fel de argumente spre a crede că modificarea acestei politici poate fi operată tocmai de cel care a inventat-o, cu atât mai mult cu cât nu există nicio bază de reconciliere între Mircea Geoană şi liderii naţionali.
Obiectivul victoriei împotriva lui Traian Băsescu şi cel al revenirii la guvernare în siajul acesteia, au fost în permanenţă factorul de coeziune şi steaua călăuzitoare a tuturor grupărilor PSD. Ratarea acestor obiective şi nevoia reluării iniţiativei strategice a PSD, prin schimbarea radicală a concepţiei managementului de partid,
îl lipseşte pe Mircea Geoană de capacitatea de a face o ofertă coagulantă şi reală liderilor locali pe care s-a sprijinit până acum. În plus, menţinerea echilibrului intern, indispensabil unei politici eficiente de promovat sub presiunea lui Traian Băsescu, este imposibil de realizat de către Mircea Geoană atâta timp cât acesta nu este în poziţia de a negocia cu actuala putere nici intrarea la guvernare, dorită de unii, nici protejarea partidului în opoziţie, dorită de alţii. În acest context, cei care doresc cu putere guvernarea nu vor accepta rămânerea în opoziţie sub conducerea lui Geoană, iar cei care preferă opoziţia nu vor accepta să-l mandateze a tranzacţiona cu puterea; ambele grupări se vor teme că, de pe poziţia de perdant, este prea slab spre a îndeplini asemenea misiuni fără excese sau cedări riscante.
Tensiunile astfel create riscă să ducă la fracturarea PSD.
Politica de resurse umane a PSD, marcată de clientelism, nepotism şi de imprevizibilitatea criteriilor de selecţie/numire, a avut ca rezultat reducerea dramatică a gradului de militantism în rândul membrilor de partid şi pierderea unor specialişti şi experţi valoroşi care în anii anteriori dădeau vigoare şi forţă partidului şi îi confereau imaginea unui partid al competenţei profesionale şi administrative.
Încă din 2005-2006, pe fondul unei retorici politicianiste folosite mai ales în campaniile electorale, proiectele politice ale lui Traian Băsescu precum votul direct pentru preşedinţii Consiliilor judeţene, Parlamentul unicameral, votul uninominal nu au fost analizate cu luciditate şi raţionalitate politică. Ele s-au întors împotriva PSD şi a democraţiei româneşti. Cu Mircea Geoană în fruntea PSD, socialdemocraţii nu se vor putea opune trecerii la sistemul unicameral, întrucât acesta nu poate conduce o politică şi o campanie împotriva propriilor
angajamente. Mircea Geoană nu va putea fi, practic, candidat pentru alegerile din 2014, în condiţiile în care în 2009 a pierdut din cauza propriilor greşeli şi vulnerabilităţi, deşi a avut în sprijin cea mai largă coaliţie de susţinere din istoria ultimelor trei alegeri prezidenţiale. Vulnerabilităţile sale după prezidenţialele din 2009 nu vor putea fi estompate de timp şi sunt aproape imposibil de compensat prin alte mijloace în construcţia unei noi candidaturi. Este de presupus că bătălia în competiţia prezidenţială din 2014 se va da între cei mai puternici şi proeminenţi
candidaţi ai PD-L, PSD, PNL de la acea dată (fără ca aceştia să fie obligatoriu
preşedinţii partidelor respective).”

REVISTA DE FILOSOFIE- Nr.3-4, 2009

2010-01-09T13:03:00.000-08:00

REVISTA DE FILOSOFIE
TOMUL LVI Nr. 3–4 2009
S U M A R
FILOSOFIE UNIVERSALĂ VECHE
ALEXANDRA PÂRVAN, Metafizica plotiniană şi metafizica indiană – libertate şi cunoaştere
prin puterea naturală a sufletului ................................................................................... 229
OANA VASILESCU, Afereză şi apofază: Meister Eckhart şi budismul chan .......................... 247
MARILENA VLAD, Transcendenţă şi cauzalitate. Proclus despre principiul de dincolo de fiinţă . 261
FILOSOFIE MODERNĂ
MARIUS AUGUSTIN DRĂGHICI, Kant şi „trezirea” din somnul dogmatic .......................... 279
ŞTEFAN BOLEA, Raporturile voinţei de putere ...................................................................... 287
ADRIAN NIŢĂ, Înţeles şi folosire la Wittgenstein ................................................................... 301
ADRIANA NEACŞU, Conştiinţa ca neant sau fiinţa-pentru-sine a omului în filosofia lui Sartre. 311
SERGIU BĂLAN, Raportul dintre filosofie, istorie şi celelalte forme ale experienţei în
scrierile de tinereţe ale lui Collingwood ........................................................................ 323
CONSTANTIN NICOLAESCU, Conceptul de intenţionalitate în fenomenologie ................... 339
ANA BAZAC, Ideea de arheologie în filosofia modernă ......................................................... 355
HENRIETA ANIŞOARA ŞERBAN, Refuzul vocabularului final: metafora emblematică a
caleidoscopului filosofic şi politic al ideilor rortiene ...................................................... 369
ETICĂ, FILOSOFIA ŞTIINŢELOR UMANISTE
AMBROSIO VELASCO GÓMEZ (Facultad de Filosofía y Letras, Universidad Nacional
Autónoma de México), Raţionalitatea în ştiinţe şi în arte: simţul comun şi euristica .... 383
CONSTANTIN STROE, Repere fundamentale ale eticii lui W. Wundt .................................... 393
TEODOR VIDAM, Întemeierea eticii comunicării: Francisc Jaques în şi faţă de K. Otto-Apel
şi J. Habermas ................................................................................................................ 413
CORINA MATEI, Reperul Jung sau încercarea de a exprima inexprimabilul.......................... 425
ANIVERSARE
Academicianul C.I. Gulian la 95 de ani (Alexandru Boboc) ...................................................... 433
C.I. Gulian şi sensurile nonconformiste ale eticii (Ana Bazac) .................................................. 437
REPERE BIBLIOGRAFICE
Franz Brentano, Psychologie vom empirischen Standpunkte, Von der Klassifikation der
psychischen Phänomene, în Franz Brentano, Sämtliche veröffentlichte Schriften, Band
1, hrsg. von Thomas Binder und Arkadiusz Chrudzimski, mit einer Einleitung von
Mauro Antonelli, Frankfurt, Ontos Verlag, 2008, 438 p. (Ion Tănăsescu) ..................... 457
Rev. filos., LVI, 3–4, p. 225–486, Bucureşti, 2009
Angèle Kremer-Marietti, Le kaleidoscope épistémologique d’Auguste Comte. Sentiments,
Images, Signes, Paris, Éditions L’Harmattan, 2007 (Constantin Sălăvăstru) ................. 460
Angèle Kremer-Marietti, Philosophie des sciences de la nature, 2ème édition, Paris,
L’Harmattan, 2007 (Viorel Ţuţui) ................................................................................... 463
Constantin Enăchescu, Homo Demens. O redefinire a nebuniei, Iaşi, Editura Polirom, 2008,
199 p. (Alexandru Boboc) ............................................................................................... 467
Marin Aiftincă, Filosofia culturii, Bucureşti, Editura Academiei Române, 2008, 164 p.
(Alexandru Boboc) ......................................................................................................... 470
REVISTA REVISTELOR
„Estudios Filosóficos”, no. 164/2008, Instituto Superior de Filosofia, Valladolid (Emilia Irina Strat) 473
„The Monist”. An International Quarterly Journal of General Philosophical Inquiry, vol. 91,
nr. 3–4, iulie, Peru, Illinois, The Hegeler Institute, 2008, 642 p. (Henrieta Anişoara Şerban) 477
AUTORII ...............................................................................................................................

PROBLEMATICA REFORMARII INVATAMANTULUI

2010-01-06T12:20:00.000-08:00

In incercarea de reformare a sistemului de invațământ se caută o serie de masuri, pe fondul unei crize profunde, în care nu se poat reforma nici un domeniu fara sume importante.Cazul recent este cel al SUA,care au alocat sume importante pentru educatie. Cred ca sunt de interes cateva documente ce vizeaza sistemul de educatie.
1.Finantarea per elev

2.proiect privind sporur de rural

3.Proiect privind normare directori

G U V E R N U L R O M Â N I E I

H O T Ă R Â R E

privind finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, finantate din bugetele locale, pe baza costului standard pe elev/preşcolar pentru anul 2010

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, prevederilor art.9 alin.(1) şi (3) din Legea-cadru a descentralizării nr.195/2006 şi ale art.33 alin.(8) din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre
Art.1 (1) Finanţarea cheltuielilor cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum şi contribuţiile aferente acestora, pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat se face pe baza costurilor standard pe elev/preşcolar.
(2) Costul standard pe elev/preşcolar se determină, pentru fiecare nivel de învăţământ, filieră, profil, specializare/domeniu, în funcţie de numărul de elevi, de limba de predare, de alţi indicatori specifici de învăţământ şi de mediul urban/rural.
(3) Finanţarea cheltuielilor prevăzute la alin.(1) se asigură prin bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ, din sumele defalcate din taxa pe valoarea adaugată.
Art. 2 (1) Costul standard pe elev/preşcolar/an pentru cheltuielile prevăzute la art.1 alin.(1) este prezentat în Anexa 1, care face parte integrantă la prezenta hotărâre.
(2) Costul standard pe elev/prescolar a fost determinat prin aplicarea coeficienților de diferenţiere, prevăzuți în Anexa 2, la costul standard/elev din învaţământul gimnazial, mediul urban care are coeficientul 1. Costul standard/elev pentru coeficientul 1 este 2857 lei.
(3) Pentru învăţământul în limbile minorităţilor naţionale costul standard/elev a fost determinat prin aplicarea coeficienţilor de suplimentare aferenti, prezentați în Anexa 2, la costul standard/elev pentru nivel de învăţământ, filieră, profil, specializare/domeniu.
Art. 3 (1) Unitaţile din învăţământul preuniversitar de stat transmit consiliilor locale şi inspectoratelor şcolare numărul de elevi pe nivel de învăţământ, filieră, profil, specializare/domeniu pentru întreaga unitate cu personalitate juridică.
(2) Consiliile locale transmit Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Judetene numărul de elevi pentru întreaga unitate administrativ-teritorială.
(3) Repartizarea sumelor defalcate din TVA, aprobate prin Legea bugetului de stat pentru anul 2010, pe comune, oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului Bucureşti, se face prin decizie a directorului Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu asistenţă tehnică de specialitate a inspectoratelor şcolare.
(4) Calculul sumelor aferente unor unităţi administrativ-teritoriale se face prin ponderarea numărului de elevi/preşcolari cu costul standard aferent.
Art. 4 (1) Consiliile locale raspund de repartizarea sumelor şi aprobarea bugetelor pe unitate de învăţământ cu personalitate juridică.
(2) Consiliile locale şi inspectoratele şcolare răspund de reorganizarea unităţilor de învăţământ cu personalitate juridică, în condiţiile legii, cu încadrarea în costul standard/elev/preşcolar.
(3) Directorul unităţii de învăţământ preuniversitar de stat, ca ordonator terţiar de credite şi angajator răspunde de încadrarea în bugetul aprobat pe baza costurilor standard/elev/preşcolar/an.

Anexa 1

Costul standard/elev/preşcolar/an
Nr. Crt. nivel/filiera/profil forma de inv Nr me diu elevi pe clasă COST STANDARD PE ELEV , PE MEDII ŞI PE NIVELE
(lei) COST STANDARD PE ELEV , PE MEDII ŞI PE NIVELE (pt învăţământul în limbile minorităţiilor) lei
Urban Rural Urban Rural Urban Rural
1 inv. preşcolar cu program normal zi 20 18 1895 2071 1895 2071
2 inv. preşcolar cu pr prel zi 20 20 3474 3474 3474 3474
3 inv. primar zi 22 18 2180 2597 2616 3116
4 inv. primar “A doua şansă” - 15 12 1679 2023 2015 2428
5 inv. primar vocaţional zi 22 18 2555 3056 3066 3667
6 inv. gimnazial zi 25 20 2857 3494 3257 3983
7 inv. Gimnazial “A doua șansă” - 20 20 1902 1902 2168 2168
8 inv. gimnazial vocaţional zi 25 20 3196 3918 3643 4467
9 inv. gimnazial fr 25 20 1158 1371 1320 1563
10 inv. liceal teoretic zi 28* 28 2713 2713 3066 3066
11 inv. liceal tehnologic, sport,pedagogic zi 28* 28 2953 2952 3337 3336
12 inv. liceal de artă şi muzică zi 28* 28 3272 3272 3697 3697
13 inv. liceal fr 28* 28 1114 1114 1259 1259
14 inv. SAM, an complet. zi 24 22 3129 3403 3442 3743
15 inv. Posliceal/maistrii zi 30 30 3129 3129 3442 3442
*) Începând cu anul şcolar 2010-2011, pentru clasele de intrare vor fi 30 elevi/clasă

G U V E R N U L R O M Â N I E I

H O T Ă R Â R E

privind modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr.167/2002, privind
aprobarea diferenţierii pe zone geografice şi localităţi a indemnizaţiei ce
se acordă personalului didactic calificat, în conformitate cu prevederile
art.49 alin.(2) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic

În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată şi al punctului 4 de la Anexa II/1.4 din Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, nr.330/2009

Guvernul României adoptă prezenta hotărâre
Art.1 (1) Procentele diferenţiate ale indemnizaţiilor care se acordă personalului didactic calificat de predare, pe zone geografice, prevăzute în Anexa la Hotărârea Guvernului nr.167/2002 se modifică după cum urmează:
a) 20% pentru localităţile din mediul rural, din zona I şi zona II;
b) 15% pentru localităţile din mediul rural, din zona III, zona IV şi zona V;
c) 10% pentru localităţile din mediul rural, din zona VI, zona VII şi zona VIII;
d) 5% pentru localităţile din mediul rural, din zona IX, zona X zona XI, zona XII şi zona XIII.
(2) De prevederile alin.(1) beneficiază personalul didactic de predare calificat, care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de învăţământ preuniversitar de stat din mediul rural situate în localităţi aflate la mai mult de 20 km distanţă faţă de cel mai apropiat oraş/municipiu.
Art.2 Prezenta hotărâre a Guvernului intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2010.

NORME METODOLOGICE PENTRU STABILIREA OBLIGAŢIEI DIDACTICE DE PREDARE A PERSONALULUI DE CONDUCERE DIN UNITĂŢILE DE ÎNVĂŢĂMÂNT, UNITĂŢILE CONEXE ŞI A PERSONALULUI DE ÎNDRUMARE ŞI CONTROL

A. ÎNVĂŢĂMÂNT PREŞCOLAR

I. Grădiniţa cu program normal
Director
- la grădiniţa care funcţionează împreună cu altă unitate de învăţământ, conducerea se asigură de către directorul şcolii sau liceului respectiv;
- la grădiniţa care funcţionează de sine stătătoare, conducerea se exercită de către un cadru didactic care asigură coordonarea, îndrumarea şi controlul întregii activităţi a grădiniţei, efectuând şi activitate cu grupa de copii;

II. Grădiniţa cu program prelungit/săptămânal
1. Director
- La grădiniţa care funcţionează împreună cu altă unitate de învăţământ, conducerea se asigură de către directorul şcolii sau liceului respectiv;
- La grădiniţa care funcţionează de sine stătătoare, cu 1-8 grupe de de copii, conducerea se exercită de către un cadru didactic care asigură coordonarea, îndrumarea şi controlul întregii activităţi a grădiniţei, efectuând şi activitate cu grupa de copii;
- La grădiniţa care funcţionează de sine stătătoare, cu peste 8 grupe de copii, conducerea se exercită de către un cadru didactic care asigură coordonarea, îndrumarea şi controlul întregii activităţi a grădiniţei, fiind degrevată de activitatea cu grupa de copii;
Directoarele de grădiniţe degrevate total de activitate cu grupa de copii nu beneficiază de prevederile art. 51, alin. (4) din Legea nr. 128/1997.

B. ÎNVĂŢĂMÂNT PRIMAR, GIMNAZIAL, LICEAL, GRUP ŞCOLAR ŞI ÎNVĂŢĂMÂNT POSTICEAL

I. Şcoala cu clasele I-VIII, liceu, grup şcolar şi învăţământ postliceal

1. Director - un profesor care asigură îndrumarea, coordonarea întregii activităţi a unităţii de învăţământ efectuează şi 5-6 ore din norma didactică de predare
2. Director adjunct - în unităţile de învăţământ preuniversitar cu număr mai mare de clase de elevi sau cu activitate complexă, directorul este ajutat de un director adjunct (profesor, profesor pentru învăţământul primar şi preşcolar, institutor sau educatoare), după cum urmează:

Şcoala cu clasele I-VIII care funcţionează cu:
- peste 30 de clase de elevi;
- între 20 şi 29 de clase de elevi, din care cel puţin 10 clase de elevi şi/sau grupe de copii la învăţământul preşcolar:
- învăţământul primar sau preşcolar;
- secţii cu predare în limbile minorităţilor naţionale, în şcoala în care învăţământul se desfăşoară în limba română;
- secţie cu predare limba română, în şcoala în care învăţământul se desfăşoară în limbile minorităţilor naţionale;
- cel puţin 18 clase având şi internat şi cantină;

Directorul adjunct care este profesor efectuează 5 - 6 ore de predare pe săptămânal, iar cel care este profesor pentru învăţământul primar şi preşcolar, educatoare, învăţător sau institutor efectuează integral activitatea didactică de instruire – educare cu grupa sau clasa de elevi.

3. Director adjunct liceu, postliceală sau grup şcolar care funcţionează cu:
- peste 25 de clase de elevi;
- între 18 şi 24 de clase de elevi având cel puţin 10 clase de elevi sau grupe de copii la:
- clase de învăţământ primar şi gimnazial sau grupe de învăţământ preşcolar;
- secţii cu predare în limbi ale minorităţilor naţionale, în şcoala sau liceul în care învăţământul se desfăşoară în limba română;
- secţie cu predare limba română, în şcoala sau liceul în care învăţământul se desfăşoară în limbile minorităţilor naţionale;
- cel puţin 18 clase având şi internat şi cantină;
În liceul cu profil de artă sau sport unul din profesorii de la obiectele de pregătire umanistă, socială sau ştiinţifică de bază, îndeplineşte şi funcţia de director adjunct.
Directorul adjunct care este profesor prestează 5 - 6 ore de predare pe săptămână iar cel care este profesor pentru învăţământul primar şi preşcolar/educatoare/învăţător/institutor efectuează integral activitatea didactică de instruire – educare cu grupa sau clasa de elevi.
În şcoala cu clasele I-VIII sau I-XII (XIII) care funcţionează cu peste 60 de clase de elevi, cât şi la celelalte unităţi care funcţionează cu peste 50 de clase de elevi, directorul este ajutat de al doilea director adjunct (profesor), cu aprobarea inspectoratului şcolar judeţean/al Municipiului Bucureşti.

C. CENTRUL LOGOPEDIC INTERŞCOLAR

Coordonarea centrului logopedic interşcolar se asigură de către inspectoratul şcolar.

D. CLUB SPORTIV ŞCOLAR
1. Director - conducerea clubului sportiv şcolar care funcţionează în cadrul unei şcoli sau unui liceu se asigură de către directorul unităţii respective.
La clubul sportiv şcolar care funcţionează în cadrul unei şcoli sau unui liceu având peste 12 grupe de elevi, unul dintre profesori coordonează activitatea, efectuând şi 12 ore din norma de predare, iar la cele cu 1-12 grupe de elevi, unul dintre profesorii de specialitate asigură îndrumarea şi coordonarea activităţii efectuând integral norma de predare.
La clubul sportiv care funcţionează de sine stătător, având cel puţin 18 grupe de elevi, unul dintre profesori îndeplineşte şi funcţia de director. Acesta efectuează şi activitate cu grupa, cel puţin:
- 12-14 ore din norma de predare, dacă clubul are 19-33 de grupe de elevi;
-10-12 ore din norma de predare, dacă clubul are peste 33 de grupe de elevi, dar nu mai mult de 45 de grupe.

2. Directorul adjunct
Se poate norma un post la cluburile sportive şcolare care au mai mult de 45 de grupe. Acesta efectuează şi activitate cu grupa de 14 - 16 ore.

E. PALATE ŞI CLUBURI ALE ELEVILOR
1. Director - un post pentru fiecare palat sau club. Această funcţie este îndeplinită de profesor care desfăşoară şi activitate cu grupa 10 – 12 ore din norma didactică la palatele copiilor şi elevilor şi la Palatul Naţional al Copiilor, iar la celelalte cluburi 14 -16.
2. Director adjunct - se pot norma 1-2 posturi la Palatul naţional al Copiilor, cu aprobarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării. Acesta efectuează 14 –1 6 ore.

F. CASA CORPULUI DIDACTIC
Director - un profesor pentru fiecare casă a corpului didactic degrevat de norma didactică de predare.

G. FUNCŢII DE CONDUCERE DIN INSPECTORATELE ŞCOLARE

Inspector şcolar general şi inspector şcolar general adjunct, degrevaţi de norma didactică de predare.

H. FUNCŢII DE ÎNDRUMARE ŞI CONTROL DIN INSPECTORATELE ŞCOLARE
Inspectorul şcolar de specialitate şi inspectorul şcolar efectuează 4 ore din norma didactică de predare.

PROBLEMATICA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI

2010-01-04T11:24:00.000-08:00

Alături de problematica politică abordată se impune în condițiile actuale o abordare a problematicii învățămîntului românesc. Destul de interesantă este sinteza expusa de Liviu Pop pe care o redau pentru interesul general.
Bugetul de stat pe 2010 prevede o diminuarea cu 5,71% a fondului de salarii pentru invatamant
Legea Bugetului de stat pentru anul 2010.
Ce apare pentru noi, cei din invatamant:

Bugetul de stat se stabileşte la venituri în sumă de 66654.3 milioane lei, iar la cheltuieli în sumă de 101678.4 milioane lei, cu un deficit de 35024.1 milioane lei.

art 4 Din taxa pe valoarea adăugată se alocă 16.607,0 milioane lei sume defalcate pentru bugetele locale, din care:
a) 2.025,0 milioane lei pentru finanţarea cheltuielilor descentralizate la nivelul judeţelor, potrivit anexei nr.4;
b) 11.496,0 milioane lei pentru finanţarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor şi municipiului Bucureşti, potrivit anexei nr.5;
c) 551,8 milioane lei destinate finanţării cheltuielilor privind drumurile judeţene şi comunale, prevăzute în anexa nr.6, a căror repartizare, pe unităţi administrativ-teritoriale, se face în funcţie de lungimea şi starea tehnică a acestora, prin hotărâre, de către consiliul judeţean, după consultarea primarilor;
d) 2.001,0 milioane lei pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor, prevăzute în anexa nr.7, care se repartizează pe unităţi administrativ-teritoriale potrivit prevederilor art. 33 alin.(3)-(7) din Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare;
e) 533,1 milioane lei pentru finanţarea Programului de dezvoltare a infrastructurii şi a unor baze sportive din spaţiul rural, care se vor repartiza pe judeţe şi proiecte eligibile prin hotărâre a Guvernului, potrivit Ordonanţei Guvernului nr.7/2006 privind instituirea Programului de dezvoltare a infrastructurii şi a unor baze sportive din spaţiul rural, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2007 şi modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.112/2009.
Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prevăzute la art.4 lit.a), sunt destinate finanţării:
a) sistemului de protecţie a copilului şi centrelor de asistenţă socială a persoanelor cu handicap;
b) drepturilor privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din clasele I-VIII din învăţământul de stat şi privat, precum şi pentru copiii preşcolari din grădiniţele de stat şi private cu program normal de 4 ore;
c) cheltuielilor privind acordarea de miere de albine ca supliment nutritiv pentru preşcolari şi elevii din clasele I-IV din învăţământul de stat şi confesional;
d) cheltuielilor aferente învăţământului special şi centrelor judeţene de resurse şi asistenţă educaţională;
e) instituţiilor de cultură descentralizate începând cu anul 2002;
f) plăţii contribuţiilor pentru personalul neclerical angajat în unităţile de cult din ţară;
g) serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor de sub autoritatea consiliilor judeţene.
(2) În situaţiile în care produsele lactate şi de panificaţie, precum şi mierea se contractează şi de către consiliile locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor, consiliul judeţean va repartiza sume cu această destinaţie unităţilor administrativ-teritoriale respective.
(3) Sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, prevăzute la art.4 lit.b), sunt destinate finanţării:
a) cheltuielilor de personal, burselor şi obiectelor de inventar ale instituţiilor sau ale unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat;
b) drepturilor asistenţilor personali ai persoanelor cu handicap grav;
c) ajutorului social şi a ajutorului pentru încălzirea locuinţei cu lemne, cărbuni şi combustibili petrolieri;
d) serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor de sub autoritatea consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor şi Consiliului General al Municipiului Bucureşti;
e) ajutoarelor de stat regionale acordate în temeiul Legii nr.84/1992 privind regimul zonelor libere, cu modificările şi completările ulterioare, pentru administraţiile zonelor libere aflate sub autoritatea consiliilor locale;
f) cheltuielilor creşelor;
g) cheltuielilor descentralizate la nivelul sectoarelor şi municipiului Bucureşti, respectiv pentru: sistemul de protecţie a copilului, centrele de asistenţă socială a persoanelor cu handicap, drepturile privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din clasele I-VIII din învăţământul de stat şi privat, precum şi pentru copiii preşcolari din grădiniţele de stat şi private cu program normal de 4 ore, acordarea de miere de albine ca supliment nutritiv pentru preşcolari şi elevii din clasele I-IV din învăţământul de stat şi confesional, învăţământul special şi centrele de resurse şi asistenţă educaţională, instituţiile de cultură descentralizate, începând cu anul 2002, şi plata contribuţiilor pentru personalul neclerical angajat în unităţile de cult.
(4) Repartizarea sumelor defalcate din taxa pe valoarea adăugată prevăzute la alin.(3) pe comune, oraşe, municipii, sectoare şi municipiul Bucureşti, după caz, se face prin decizie a directorului direcţiei generale a finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, după consultarea consiliului judeţean şi a primarilor, şi cu asistenţa tehnică de specialitate a inspectoratului şcolar sau a direcţiei de muncă şi incluziune socială, după caz, în funcţie de numărul de beneficiari ai serviciilor respective.
Pentru finanţarea cheltuielilor prevăzute la art.4, cu excepţia celor pentru plata ajutorului social, pe lângă sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată, autorităţile administraţiei publice locale vor aloca şi sume din bugetele locale ale acestora.
(6) Numărul maxim de posturi finanţate pentru personalul neclerical din unităţile de cult este prevăzut în anexa nr.8

COMPARAND BUGETUL DIN 2009 CU CEEA CE SE INTENTIONEAZA PENTRU 2010 PUTEM SPUNE CA AVEM O DIMINUREA A SALARIILOR CU 5,71% SI ACORDAREA PROGRAMULUI CORNU SI LAPTELE SI IN INVATAMANTUL PRIVAT.
MIEREA INSA NU SE ACORDA IN INVATAMANTUL PRIVAT
AVAND IN VEDERE LEGEA SALARIZARII UNITARE, SI FAPTUL CA NU SE MAI ACORDA 2% putem spune ca in 2010 o sa ne incadram in aceleasi saalrii ca in 2009, deci la prima vedere nu ar trebui sa discutam de disponibilizari masive. Asta la prima vedere. Aplicarea finantarii per elev insa o sa creeze probleme in anumite unitati si chiar de la judet la judet.

Cele mai afectate judete o sa fie ALBA, MARAMURES; SATU MARE; SALAJ.

Cele mai putin afectate CALARASI; GIURGIU;ILFOV.

Mai jos aveti o comparatie plecand de la proiectul de buget din 2010 de 9661935
proiect 2010 buget 2009

9.661.935 10.246.847 -5,71%
ALBA 156.344 205376 -23,87%
ARAD 188.058 215241 -12,63%
ARGEŞ 273.228 322393 -15,25%
BACĂU 310.908 357215 -12,96%
BIHOR 275.326 317448 -13,27%
BN 156.234 172952 -9,67%
BOTOŞANI211.948 230104 -7,89%
BRAŞOV 229.380 266546 -13,94%
BRĂILA 137.985 164149 -15,94%
BUZĂU 198.360 236711 -16,20%
CARAŞ-SEVERIN133.345 149729 -10,94%
CĂLĂRAŞI134.078 132462 1,22%
CLUJ 264.871 322437 -17,85%
CONSTANŢA294.279 297614 -1,12%
COVASNA 111.893 134066 -16,54%
DÂMBOVIŢA227.761 242501 -6,08%
DOLJ 292.961 328482 -10,81%
GALAŢI 251.936 296378 -15,00%
GIURGIU 109.087 103950 4,94%
GORJ 187.109 199980 -6,44%
HARGHITA172.402 214664 -19,69%
HUNEDOARA188.155 234225 -19,67%
IALOMIŢA122.619 127377 -3,74%
IAŞI 385.815 416429 -7,35%
ILFOV 109.920 90090 22,01%
MARAMUREŞ221.586 285851 -22,48%
MEHEDINŢI122.912 147223 -16,51%
MUREŞ 265.035 318307 -16,74%
NEAMŢ 234.759 258740 -9,27%
OLT 198.064 234598 -15,57%
PRAHOVA 322.575 358456 -10,01%
SATU MARE177.852 228124 -22,04%
SĂLAJ 116.609 146593 -20,45%
SIBIU 181.835 201048 -9,56%
SUCEAVA 337.094 353439 -4,62%
TELEORMAN154.128 187227 -17,68%
TIMIŞ 279.126 299640 -6,85%
TULCEA 98.529 120398 -18,16%
VASLUI 223.945 229275 -2,32%
VÂLCEA 171.866 206330 -16,70%
VRANCEA 153.975 170884 -9,90%
BUCUREŞTI 700.101 722195 -3,06%

REACTII DUPA ALEGERI

2009-12-14T12:43:00.000-08:00

Fata de cateva consideratii exprimate de Adrian Nastase ,am exprimat urmatoarele ganduri si anume:„Cred ca trebuie depasit momentul in care lamentarile sa tina loc de analize serioase si lucide in legatura cu cauzele pentru care PSD/ul a pierdut alegerile. Pentru ca din punctul meu de vedere este fals sa afirmam ca doar Mircea Geoana ar fi responsabil pentru esecul in alegeri.Sigur ca el nu poate fi eliminat din ecuatie,insa lucrurile sunt mult mai complexe si impun o analiza lucida in cunostiinta de cauza,avand in vedere nu numai ce a fost la nivel central dar si in teritoriu,unde gastile create au confiscat prin anumite personaje dreptul de a face o asa zisa campanie,aceasta insemnand doar o imprastiere haotica a afiselor si atat. Sunt multe aspecte care se cer analizate si care impun o curatire a partidului,o intinerire a conducerii acestuia,etc,etc,etc. In conditiile in care PSD/ul invata ceva din aceasta experienta el poate reprezenta ceva in viata politica in perspectiva,in caz contra,vom asista la o scindare puternica in interiorul acestuia.”
(din raspunsul dat pe http://nastase.wordpress.com)

REACTII DUPA ALEGERI

2009-12-12T14:30:00.000-08:00

Ca unul care am lucrat in calitate de operator CSOP,consider ca este interesant de redat punctul de vedere al unui reputat specialist in sondarea opiniei publice,fata de care PSD/ul nu a avut intelepciunea de a se folosi.

Vasile Dâncu: „Mediatizarea filmului cu acel copil lovit a activat electoratul lui Băsescu”Scris de Alexandra VASILE
11.12.2009
Insomar Cercetări şi Marketing Politic SRL, Institutul Român pentru Evaluare şi StrategieIRES), în asociere cu Centrul pentru Studierea Opiniei şi Pieţei (CSOP), Compania de Cercetare Sociologică şi Branding Forum SRL (CCSB) cât şi Centrul de Sociologie Urbană şi Regională (CURS) sunt cele 5 institute pe care Birorul Electoral Central le-a acreditat în turul IIMircea Geoană în timp ce IRES şi CSOP îl dădea drept câştigător pe Traian Băsescu. Cotidianul „Replica” de Constanţa vă prezintă în exclusivitate metodele sociologice abordate de institutele care au prezentat cele mai corecte rezultate la Exit Poll.
Reporter: ( la alegerile prezidenţiale în vederea sondării opiniei publice la ieşirea de la urne. La finalizarea procesului electoral, din cele 5 institute acreditate pentru realizarea de exit-poll-uri, 4 aveau să-l declare preşedintele României pe IRES şi CSOP au fost singurele institute care la Exit-Poll l-au declarat câştigător pe Traian Băsescu. Ce metode sociologice aţi folosit comparativ cu institutul INSOMAR care era considerat un institut credibil?
Sociologul Vasile Dâncu (foto): CSOP este un institut cu vechime iar IRES, chiar dacă a fost creat mai recent, funcţionează cu masteranzi şi doctori în sociologie. Sunt oameni care au experinţă în astfel de cercetări. Pentru culegerea datelor au lucrat 1.000 de persoane: operatori de interviu, verificatori, coordonatori zonali, informaticieni, analişti care au cules date curate din teren. Am făcut o modelare matematică bună a opiniei publice şi foarte multe studii sociologice în timpul campaniei. Evident că studiile noastre nu au fost publicate pentru că nu corespundeau cu institutele care declarau victoria sigură a lui Mircea Geoană în cele două tururi. În sociologie ai nevoie şi de inspiraţie ca să poţi să dai un rezultat perfect aşa cum a reuşit IRES şi CSOP. Pregătirea cercetării a fost extrem de importantă şi nu am avut voie să avem partipriuri politice dar în schimb a trebuit să avem cunoştinţe politice. Împreună cu Andrei Muşetescu, preşedintele CSOP am construit o echipă care a reuşit un lucru ce se întâmplă rar şi la nivel mondial. Am greşit rezultatul final la mai puţin de o zecime. Am intuit că prezenţa la vot va fi mai mare în turul II în străinătate şi am avut forţa să nu ne luăm după ce spun ceilalţi. Pentru că atunci când vezi că mass-media publică anumite sondaje trebuie să ai forţa să rezişti şi să ai încredere în echipa ta. Alegerea noastră a însemnat profesionalism, mult curaj şi inspiraţie. Conferenţiarul Mircea Comşa s-a dovedit a fi un analist foarte bun.
Rep.: Care ar fi motivul pentru care institutele CCSB, CURS şi INSOMAR au dat estimări care nu au coincis în turul doi cu rezultatele anunţate oficial, în condiţiile în care la turul întâi aceste institute nu s-au înşelat?
V.D.: La primul tur aceste institute au reuşit să ofere rezultate aproximativ exacte dar turul II a fost mult mai greu. Îi cunosc pe sociologii care lucrează la acele institute dar calitatea echipei lor a făcut diferenţa. Au greşit în primul rând dintr-o cauză obiectivă. Rezultatele lor erau foarte apropiate. Oricine putea greşi. Grav a fost faptul că aceste institute nu au reuşit să prindă trendul. Nu au putut să aproximeze în ziua votului rezultatele corecte cu privire la cei doi candidaţi dintre care unul trebuia să câştige. Este adevărat că studiile arătau înainte de alegeri că Mircea Geoană se afla în faţă dar aceste institute nu s-au gândit să facă studii pe parcurs pentru că ultima dezbatere electorală a avut o influenţă foarte mare. Exit Poll-urile pentru noi au încept cu o lună înaintea alegerilor în care am făcut două cercetări sociologice la nivel naţional, cu un studiu de calibrare pe un eşantion stratificat. Apoi a urmat o simulare cu operatorii de interviu cu o zi înainte de alegeri şi cercetarea propriu zisă din ziua votului în care oamenii au fost chestionaţi la ieşirea de la urne conform unui pas statistic. Noi am analizat ce s-a întâmplat la Timişoara când Mircea Geoană s-a dus acolo, cum au fost percepute mişcările din teritoriu de către oameni. Celelalte instute nu au anticipat toate posibilităţile care puteau să inducă o anumită eroare. În timp ce noi am surprins aceste lucruri esenţiale ceilalţi s-au bazat doar pe datele primite din teren şi au aplicat o ipoteză negândindu-se că la urne va exista o revoltă a oamenilor.
Rep: După închiderea alegerilor prezidenţiale preşedintele Traian Băsescu a precizat: „Un fleac. I-am ciuruit!”, iar Mircea Geoană declara victoria. Cum comentaţi aceaste reacţii?
V.D.: Ziua votului este una plină de adrenalină, care îi face pe politicieni să se comporte atipic. După numărătoarea paralelă a PDL, Traian Băsescu a încercat să fie popular folosind o sintagmă din celebrul film al lui Sergiu Nicolaescu, pentru a amâna momentul unei declaraţii politice pentru că rezultatele alegerilor nu erau definitive. Traian Băsescu ştie să se poziţioneze faţă de adversar. În acea seară a fost simplu, direct şi modest. Cu toate că avea certitudinea că a câştigat alegerile. Mircea Geoană a căzut în exuberanţa victoriei. Dacă mi-ar fi cerut părerea i-aş fi recomandat să fie rezervat în declaraţii pentru că avea toate şansele ca la sfârşitul zilei să piardă această competiţie electorală. Mi se pare un gest simptomatic pentru ceea ce se va întâmpla în viitor în PSD.
Rep.: Care ar fi cele mai grave greşeli făcute de Mircea Geoană în campania electorală. Dar ale preşedintelui Traian Băsescu?
V.D.: Mircea Geoană a greşit strategic în al II-lea tur de scrutin. O parte din greşeli se datorează echipei, iar o parte televiziunilor care au făcut o alianţă excesivă împotriva lui Traian Băsescu reiterând ideea de 322. Atacul continuu la adresa lui Traian Băsescu l-a victimizat. Filmul cu lovirea unui copil a fost un bombardament mediatic, un fel de spălare a creierelor, ce a produs efectul de bumerang activând electoratul lui Traian Băsescu. O altă greşeală a fost cea legată de deplasarea la Timişoara şi încercarea de confiscare a unei părţii din memoria revoluţiei a creat împotriva lui Mircea Geoană un curent de opinie negativ pe care s-a sprijinit Traian Băsescu. Ultima dezbatere şi vizita la Ovidiu Vântu au fost determinante pentru întoarcerea premiului. Dacă nu existau aceste greşeli Mircea Geoană avea şanse mari de a câştiga alegerile, pentru că Traian Băsescu nu a avut o campanie grozavă. A fost una simplă, în stilul său caracteristic, activând steriotipuri negative legate de clasa politică. Băsescu şi-a folosit măiestria politică doar în turul II a făcut un lucru inteligent activând acele comisii la Cotroceni pentru modernizarea Românei, pentru educaţie, sănătate sau legate de patrimoniu. A scanat cele mai importante probleme ale ţării alături de cei mai buni profesori universitari, care l-a făcut competent pe orice domeniu din campanie, nefiind necesar să improvizeze. Altfel, a avut un blocaj mediatic destul de puternic, a văzut că nu avea şanse în lupta lui cu mogulii de la marile trusturi şi a încercat o strategie laterală care i-a reuşit. A oferit electoratului discursuri la posturi de televiziune precum OTV sau B1TV.
Rep.: Există posibilitatea să se ajungă la un nou tur de scrutin?
V.D.: Observatorii OSCE au prezentat un raport pozitiv cu privire la derularea alegerilor prezidenţiale. Abordarea PSD este de fapt o modalitatea de a trage de timp în vederea amânării discuţiei din partid legată de vinovăţia pierderii alegerilor. Nu cred că PSD crede în varianta reuşitei.
Rep.: Credeţi că PNL va accepta alianţa cu PDL la guvernare ţinând cont de faptul că PSD a pierdut alegerile?
V.D.: Alianţa dintre PSD şi PNL a fost făcută de conjuctură sub umbrela lui Klaus Iohannis. A plecat umbrela, pleacă şi cei care au stat sub ea. PNL are o variantă de a merge la guvernare. În România nu se refuză guvernarea pentru ideologii. Aşa încât eu cred că din acest punct de vedere PNL cu sau fără Crin Antonescu va participa la următoarea guvernare.
Rep.: Credeţi că PDL va accepta un premier PNL?
V.D.: PNL a mai vrut o dată să îşi impună un premier şi a pierdut puterea, aşa că nu cred că vor mai repeta greşeala. Dacă PNL l-ar fi susţinut pe Traian Băsescu în turul II ar fi fost justificată această negociere. Neavând nici o contribuţie la victorie, PNL s-ar putea să nu obţină acest lucru.
(Sursa: http://www.inpolitics.ro/)

REACȚII ÎN URMA ALEGERILOR

2009-12-09T10:12:00.000-08:00

Iată câteva reacții în urma demersului întreprins de PSD de a contesta la Curtea Constituțională modul în care s/au derulat alegerile în România, în anul de grație 2009.

”Prin contestarea rezultatului votului de duminică, grupul de lideri din jurul şefului social-democraţilor caută să se menţină la conducerea partidului.
Un grup de lideri PSD îi întreţine lui Mircea Geoană iluzia că este „adevăratul preşedinte” al României. Viorel Hrebenciuc, Dan Nica, Liviu Dragnea, Marian Vanghelie, Victor Ponta şi Cozmin Guşă sunt cei care îl împing pe Geoană să nu accepte rezultatele votului şi să se agaţe de ideea că alegerile au fost furate. Scopul contestării alegerilor este menţinerea lui Geoană în funcţia de preşedinte al PSD, dar mai ales conservarea propriei lor puteri în partid.
Strategia „Nimeni nu e vinovat”
Prin acţiunea de contestare a rezultatului votului nu se urmăreşte anularea alegerilor. Liderii PSD ştiu că este imposibil ca la Curtea Constituţională să obţină acest lucru.
Singura condiţie în care Curtea ar invalida scrutinul de duminică ar fi ca PSD să demonstreze că rezultatul alegerilor a fost modificat prin fraudă. Asta ar însemna să dovedească faptul că peste 70.000 de voturi au fost fraudate în favoarea lui Train Băsescu. O misiune practic imposibilă.
Contestând însă votul, liderii PSD din jurul lui Geoană caută să amâne o discuţie care e pe cale să se poarte în partid, şi anume despre cine are responsabilitatea eşecului. Este deja o „tradiţie” ca, după alegeri, într-un partid să apară răfuielile interne. Imediat ce se admite faptul că alegerile au fost pierdute, apar unii care întreabă de ce s-a întâmplat acest lucru, dar mai ales cine este vinovat.
Cei care au condus campania lui Geoană - Viorel Hrebenciuc, Marian Vanghelie şi Dan Nica - sunt principalele ţinte vizate. Prin contestarea vehementă a rezultatului, ei încearcă să demonstreze că alegerile nu au fost pierdute, ci că victoria a fost furată de Băsescu. Astfel, concluzia indusă ar fi că aceea că nimeni nu este vinovat.
Iliescu cere „analize”
La şedinţa Comitetului Executiv al PSD de luni seară, Ion Iliescu a deschis subiectul unei „analize” a rezultatului în alegeri. „Trebuie să facem o analiză. Ştiu că nu este acum momentul, dar o analiză trebuie făcută”, a spus el la reuniunea cu liderii de filiale.
Mesajul a fost clar spre toţi cei care sunt de părere că nişte capete trebuie „să cadă”. Deşi la şedinţa de luni nimeni nu a continuat subiectul, în partid anumite discuţii au început să se poarte.
Guşă, vinovat pentru Vîntu
Deja Cozmin Guşă, consilierul politic al lui Geoană, dar şi omul mogulului este arătat ca vinovatul principal pentru greşeala „prieteniei” cu Vîntu, care a cântărit atât de mult în dezbaterea finală.
Pe de altă parte, adversarii lui Geoană din PSD au lansat deja ideea identificării unor vinovaţi. Miron Mitrea a redeschis vechiul război cu Viorel Hrebenciuc. Mitrea l-a acuzat că, în calitate de şef al campaniei, este responsabil de marile greşeli făcute de prezidenţiabilul PSD.
Contestarea alegerilor nu face bine în UE
Ideea contestării alegerilor are şi critici în PSD. Vasile Puşcaş, fost ministru cu afacerile europene în guvernul PDL-PSD, consideră că această acţiune este „sensibilă pentru UE”.
„Faptul că s-a ajuns la contestarea ultimului scrutin este cel puţin jenant pentru România. Se dovedeşte atât partenerilor europeni, cât şi altor actori interesaţi că procesul democratic, legat de procesul electoral, ar avea grave slăbiciuni”, a declarat Puşcaş pentru Mediafax.

BĂTĂLIA CONTINUĂ
Vanghelie a aranjat un miting „spontan” la Palatul Cotroceni
Contestarea alegerilor de către PSD mai urmăreşte un scop: delegitimarea mandatului de preşedinte al lui Traian Băsescu. Din această acţiune mai face parte şi un miting regizat în faţa Palatului Cotroceni, pregătit de Marian Vanghelie.
Potrivit unor surse din organizaţia PSD Bucureşti, Marian Vanghelie intenţiona să organizeze azi un miting „spontan” în faţa Palatului Cotroceni. Acesta nu va fi asumat de PSD şi se doreşte a părea o acţiune civică de revoltă împotriva faptului că Traian Băsescu vrea să rămână preşedinte al României prin fraudă.
Doi dintre locotenenţii lui Vanghelie, Bogdan Georgescu, fost vicepreşedinte al AVAS, şi viceprimarul de la sectorul 5 aveau ieri misiunea să adune 300 de studenţi din campusurile Regie şi Grozăveşti pentru a demonstra în faţa Palatului Cotroceni împotriva lui Traian Băsescu. Fără însemnele PSD, dar cu lozinci pregătite de stafful de campanie din Kiseleff 10.”(Evenimentul zilei)

”PSD a sesizat Curtea Constitutionala. Dan Nica sustine ca, din verificarile si estimarile PSD, voturile fraudate depasesc 136.000 si a adaugat faptul ca PSD va cere arestarea sefului Directiei de Evidenta a Persoanei de la sectorul 3, pe care il acuza de operatiune de fraudare pusa la cale prin eliberarea de carti de identitate. Dan Sova a precizat ca, pâna astazi, PSD incearca sa centralizeze dovezile din toata tara, prin care sa se dovedeasca fraudarea a peste 200.000 de voturi• Lovitura de gratie vine din par-tea Federatiei Asociatiilor Românilor din Italia, care s-a autodenuntat cu privire la implicarea in influentarea votului din peninsula. Coordo-natorul FARI, Dragos Dumi-tru, sustine ca parlamentarii PD-L Viorel Badea si William Brânza au organizat defectuos locatiile sectiilor de votare din Italia, platindu-i pe unii membri ai federatiei cu sume importante de bani. FARI mai arata ca presedintii sectiilor au fost selectionati pe simpatiile pentru PDL
Curtea Constitutionala poate anula alegerile prezidentiale în cazul în care votarea si stabilirea rezultatelor au avut loc prin frauda de natura sa modifice atribuirea mandatului, potrivit legii, o astfel de cerere fiind admisibila "daca cel care a sesizat nu este implicat în producerea fraudei". Curtea va lua în discutie sesizarea PSD dupa ce îi parvin rezultatele alegerilor de la Biroul Electoral Central. BEC a anuntat ca in cursul zilei de astazi va finaliza rezultatul alegerilor din 6 decembrie
CCR poate invalida alegerile daca va constata ca PSD nu este implicat in frauda sesizata
Curtea Constitutionala poate anula alegerile prezidentiale în cazul în care votarea si stabilirea rezultatelor au avut loc prin frauda de natura sa modifice atribuirea mandatului, potrivit legii, o astfel de cerere fiind admisibila „daca cel care a sesizat nu este implicat în producerea fraudei“. Cererea PSD de anulare a turului al doilea al alegerilor prezidentiale si de repetare a scrutinului a fost înregistrata, marti, la Curtea Constitutionala. Curtea Constitutionala va lua în discutie sesizarea PSD dupa ce îi parvin rezultatele alegerilor de la Biroul Electoral Central (BEC). Potrivit Legii 47/1992 privind organizarea si functionarea institutiei, Curtea Constitutionala vegheaza la respectarea procedurii pentru alegerea presedintelui României si confirma rezultatele sufragiului. Articolul 23 din Legea 370/2004 pentru alegerea presedintele României prevede ca procesul-verbal, împreuna cu dosarele birourilor electorale de circumscriptie, primite potrivit articolului 22, alineatul (3), se înainteaza cu paza militara la Curtea Constitutionala, în termen de 24 de ore de la înregistrarea ultimului dosar. Potrivit calendarului alegerilor, acest termen este 10 decembrie. „(1) Curtea Constitutionala anuleaza alegerile în cazul în care votarea si stabilirea rezultatelor au avut loc prin frauda de natura sa modifice atribuirea mandatului; (2) Cererea de anulare a alegerilor se poate face de partidele si candidatii care au participat la alegeri, în termen de cel mult trei zile de la închiderea votarii; cererea trebuie motivata si însotita de dovezile pe care se întemeiaza. (3) Cererea poate fi admisa numai daca cel care a sesizat nu este implicat în producerea fraudei“, se arata în articolul 24 al Legii 370. Vicepresedintele PSD, Dan Nica, a declarat, ieri, într-o conferinta de presa, ca, din verificarile si estimarile PSD, voturile fraudate depasesc 136.000, el precizând ca fraudarea prezidentialelor în turul doi în favoarea lui Traian Basescu a avut un caracter national, sistematic si premeditat. Nica a dat exemplu sectia 136 din Italia, unde din 115 nume verificate, 11 „au dat vot multiplu“, fara a spune unde si-au exercitat cei 11 optiunile în afara sectiei invocate.”
(Mediafax)

”Vicepresedintele PSD Dan Nica a precizat, ieri, ca din verificarile si estimarile PSD voturile fraudate depasesc 136.000 si a adaugat faptul ca PSD va cere arestarea sefului Directiei de Evidenta a Persoanei de la sectorul 3, pe care il acuza de operatiune de fraudare pusa la cale prin eliberarea de carti de identitate. “Cerem arestarea sefului Directiei de Evidenta a Persoanei de la sectorul 3 pentru aceasta operatiune de fraudare si vom pune aceste date la dispozitia Parchetului. De asemenea, vom depune plângere penala împotriva deputatului Wiliam Brânza pentru constituirea de grup criminal organizat. Conform declaratiilor multor persoane, el este cel care a organizat aceste operatiuni în strainatate. Este de datoria institutiilor statului sa intervina si faca astfel de verificari. Fraudarea a fost una sistematica, coordonata si organizata la nivel national”, a mai spus Nica. El a adaugat ca pentru fraudarea alegerilor in diaspora s-au folosit multe niveluri, votul multiplu, falsificarea proceselor-verbale, folosirea de CNP-uri false si, mai mult, la Sectia nr. 136 din Italia, din primele 115 persoane al caror CNP a fost verificat de PSD, 11 au votat multiplu. “Avem declaratii olografe ale unor persoane din diaspora care nu au votat, dar apar pe liste ca au votat. (...) Foarte multe voturi pentru Mircea Geoana au fost declarate nule. Am descoperit voturi nule care de fapt erau valabile si erau in favoarea lui Mircea Geoana. Suntem in plin proces de verificare a CNP-urilor si am gasit coduri inexistente”, a mai mentionat vicepresedintele PSD. El a tinut sa sublinieze ca au fost prezente pe liste si persoane decedate. „Din pacate, dl Traian Basescu doreste sa fie ales presedinte si cu votul mortilor. Un exemplu este fostul secretar de stat din MAI, generalul Ion Marin, care a murit în 2006 si care a votat în 2009. În locul lui apare un anumit Ionut Marin, care are aceleasi date si acelasi CNP care apartine generalului Marin”, a afirmat vicepresedintele PSD.

Geoana: Democratia tarii se afla într-un moment de cumpana

Presedintele PSD, Mircea Geoana, a precizat, ieri, dupa o intalnire cu principalii lideri ai partidului, ca formatiunea va continua sa furnizeze dovezi privind fraudarea alegerilor în continuare, pe lânga cele depuse ieri, la CCR. Geoana a adaugat ca social-democratii vor continua sa furnizeze si alte documente care sa dovedeasca fraudarea alegerilor. “Faptul ca azi (ieri – n.r.) Autoritatea Electorala Permanenta a confirmat oficial ca, la alegerile europarlamentare, s-au constatat 14.000 de voturi duble fara nici o consecinta legala, politica sau electorala ne arata ca, în acest moment, democratia româneasca se afla într-un un moment de rascruce. (...) Fie acceptam ca putem merge în continuare ca pâna acum, ca asistam la cumpararea a sute de mii de voturi pe bani, fie ca România merita o democratie autentica. Vocea unanima a colegilor mei arata revolta si indignarea”, a spus Geoana. Seful PSD a explicat si reactia sa de dupa anuntarea voturilor, reactie mult contestata dupa acel moment. “Multa lume a spus ca am sarit în sus de bucurie când s-au anuntat rezultatele exit-poll-urilor. Pai, în America sau altundeva în Occident, cine nu ar sari în sus de bucurie când s-ar anunta o diferenta de doua procente? Nu este suspect ca, înainte cu 15 minute de exit-poll-uri, domnul Basescu si echipa de la PD-L anuntau cu bucurie diferenta pe care azi o invoca?”, a aratat el. Geoana a catalogat suspecta si intalnirea din urma cu doua zile a democrat-liberalilor Vasile Blaga, Radu Berceanu si Adriean Videanu la sediul MAI. “Au mers acolo pentru a pune batista pe tambal”, a mai spus Geoana. ”(Gardianul)

ALEGERI PREZIDENȚIALE- 2009

2009-11-22T10:08:00.000-08:00

Înainte de încheierea votării, în turul doi se prefigurează o dispută între Traian Băsescu și Mircea Geoană. Victoria fiecăruia dintre cei doi depinde de opțiunea PNL-ului. Este un moment în care PNL-ul poate să-și atingă obiectivele pe termen mediu și lung. De altfel o guvernare puternică nu se poate realiza în perspectivă fără aportul PNL. Este șansa sau neșansa liderilor PNL, ca după încercările de guvernare alături de PDL, să încerce o coabitare alături de PSD. Poate este și șansa PSD-ului de a continua în direcția reformării.

Despre sensul și semnificația votului din această zi se pot evidenția o serie de aspecte ,atât pozitive cât și negative. Două aș dori să evidențiez înainte de încheierea votului și anume prezența relativ ridicată a populației la urne și îndeosebi a tinerilor.

Cred că în turul doi poate câștiga Mircea Geoana în condițiile întrunirii unor factori care pot determina victoria acestuia: susținerea deschisa de către Crin Antonescu a lui Mircea Geoană și participarea alaturi de acesta in campania electorala pentru a atrage tinerii și membrii PNL; compromisul facut de PSD fata de pretentiile reformiste ale PNL; atenția acordată tuturor celorlalte partide de catre PSD; greselile președintelui Traian Băsescu și ale celor din jurul său care sunt tentați să mizeze pe ideea că poporul este de partea sa, omițând faptul că într-o democrație poporul are convingeri, idei și simpatii diferite; calcularea fiecărui pas făcut de Mircea Geoană; ieșirea din prim planul scenei politice a unor personaje din PSD care nu pot aduce decât deservicii pentru Mircea Geoană; acceptarea lui Johannis ca premier al noului guvern; acceptarea de către PSD a unui guvern format din profesioniști; participarea lui Mircea Geoană la dezbaterea televizată cu Traian Băsescu, fără trac și cu atitudinea învingătorului;sinceritatea pe care trebuie să o arate în toată această perioadă,inclusiv în dezbaterile televizate;evitarea întâlnirilor cu oameni de afaceri asupra cărora planează suspiciuni; neparticiparea la dezbaterea unor aspecte colaterale care pot să apară în această perioadă și lansarea ideii de a se dezbate problemele cu care se confruntă românii,etc.

Dincolo de aceste aspecte ,există o serie de factori care pot contribui la victoria în alegeri, pornind de la prezența la vot în condițiile în care în mediul rural semnificația zilei de 6 decembrie are alte conotații,la starea vremii, climatul social în ziua votului, prestația unor moderatori din televiziuni, imaginile transmise de către acestea, implicarea mașinăriilor de partid, modalitatea de a participa la festivitățile prilejuite de ziua națională, maniera de a vota a românilor din afara granițelor, față de care Mircea Geonă nu a întreprins nici un demers,etc, etc.

Mult mai interesante vor fi în perioada de după alegeri, evoluția politică, climatul social, schimbările la nivel central și local, migrația politică, tendințele din cadrul partidelor politice, luptele în interiorul partidelor politice, programul de guvernare, situația socială, așteptările oamenilor față de noua configurație politică,etc.

În condițiile în care nu se va ține seama de aceste aspecte, în condițiile slabei campanii în teritoriu datorită configurării unor caste, care vor să legitimeze ideea că ei sunt adevărații contributori la victoria lui Mircea Geoană, în condițiile slabei prestații a celor care îl îndrumă pe liderul PSD , alegerile pot fi pierdute ,deși nicicând după 1990 un candidat al opoziției nu a întrunit sprijinul partidelor politice, liderilor politici ,societății civile,intelectualității, etc,etc.

REVISTA DE FILOSOFIE- Nr.3-4, 2008

2009-11-22T09:42:00.000-08:00

Sumar:
Filosofie Românească
Constantin Schifirneț- Filosofia în spațiul public.................................................249
Adriana Neacșu- Metafizică și știință la Constantin Rădulescu Motru.............261
Adrian Michiduță- Problema transcendenței la Mircea Florian........................277
Ionuț Isac- Asupra unor comentarii la Trilogia Cunoașterii...............................287
Constantin Nicolaescu- Lucian Blaga și modelul cultural european...................303
Ionuț Untea- Cultură românească și creație originală în viziunea părintelui Dumitru Stăniloaie.O interpretare a criticii sale aduse filosofiei lui Lucian Blaga...................................311
Filosofie universală
Viorel Vizureanu- Deducția transcendentală a categoriilor în a doua parte a Criticii rațiunii pure.
....................................333
Ana Bazac- Descartes viu- exercitii de hermeneutică carteziană.......................347
Cătălina Daniela Răducu- Situația filosofiei în cultura britanică la început de secol XX: cazul Bertrand Russell.........................................................................................................363
Christian Ferencz- Husserll și cinematograful. O analiză fenomenologică a iluziei.
Însemnări filosofice
Aniversare: 90 de ani de la Unire
Mapamond filosofic
Opinii despre cărți
Viața științifică
Repere bibliografice
Revista Revistelor

REFORMA INVATAMANTULUI- DEZVOLTAREA, CERCETAREA SI INOVAREA

2008-12-20T10:54:00.000-08:00

Pentru cadrele didactice din invatamant cea mai mare asteptare este legata de reformarea sistemului educational. Aceasta reformare trebuie sa stea in centrul atentiei noului Guvern, imediat dupa ce acesta se va instala.

Cred ca noul ministru al educatiei are si competenta si dorinta de a realiza reformarea sistemului educational ca o cerinta a contextului actual european si mondial.

Cadrele didactice trebuie sa cunoasca o serie de documente necesare reformarii in domeniul educatiei.Unul dintre aceste documente se refera la Strategia "Educatie si Cercetare pentru Societatea Cunoasterii".
.
I. PREAMBULStrategia „Educaţie şi Cercetare pentru Societatea Cunoaşterii” se constituie ca al treilea pas dintr-un demers sistematic la care s-a angajat Preşedinţia României.În 19 ianuarie 2007 a fost înfiinţată Comisia Prezidenţială pentru Analiza şi ElaborareaPoliticilor din domeniile educaţiei şi cercetării, o comisie de experţi care a prezentat într-un raport făcut public pe 12 iulie 2007 şi intitulat România educaţiei, România cercetării diagnoza sistemului, ca şi principalele soluţii la problemele identificate. Pe baza Raportului şi a discuţiilor publice ulterioare, a fost elaborat Pactul Naţional pentru Educaţie, semnat în data de 5 martie 2008 de către liderii tuturor partidelor parlamentare şi ulterior de Academia Română şi reprezentanţii altor 22 de organizaţii sindicale, studenţeşti, asociaţia părinţilor, de alte organizaţii neguvernamentale interesate de bunul mers al educaţiei şi cercetării în România.Strategia de faţă vizează dezvoltarea educaţiei şi cercetării în perioada 2009-2015 şi se întemeiază, aşadar, pe două tipuri de demersuri: unul de expertiză, celălalt de angajament politic major. Ştim unde suntem. Acum este momentul să spunem clar:- unde vrem să ajungem,- ce măsuri trebuie luate şi- ce acţiuni trebuie întreprinse pentru a ne atinge ţintele propuse.Educaţia şi cercetarea, oricât de nobile ar fi, nu sunt activităţi în sine; ele sunt mijloace prin care construim un tip de societate. Întrebarea „Ce-i de făcut cu educaţia şi cercetarea în România?”este strâns legată de o alta, şi anume „Ce fel de ţară ne dorim?”. Strategia de faţă conţine soluţiile operaţionale pentru perioada 2009-2015, astfel încât prin educaţie şi cercetare să construim înRomânia o societate a cunoaşterii, singura care poate aduce prosperitatea, dezvoltarea durabilă şidezvoltarea personală a fiecărui cetăţean.

II. OBIECTIVE: Promovarea celor patru piloni ai societăţii cunoaşterii – educaţia, cercetarea, dezvoltarea şi inovarea – nu înseamnă doar susţinerea prioritară a acestor activităţi sociale; înseamnă, înprimul rând, o nouă grilă de valori. Trebuie să facem în aşa fel încât cei care învaţă permanent,cei care cercetează, cei care contribuie la dezvoltarea şi inovarea instituţiilor sau tehnologiilor să se bucure de cel mai înalt prestigiu social. Toate măsurile şi acţiunile propuse în această strategie tintesc nu numai un nou aranjament instituţional şi legislativ, cât mai ales un nou angajament axiologic, o nouă ierarhie de valori care să ne scoată din debusolarea axiologică pe care am trăit-o după 1989. Nu putem să realizăm în România o economie şi o societate a cunoaşterii fără să credem în valorile: învăţarea înseamnă dezvoltarea-inovarea instituţiilor şi tehnologiilor, cercetarea pusă în slujba rezolvării problemelor complexe cu care ne confruntăm.Obiectivul final al acestei strategii este asumarea socială, reală, a unei noi scale de valori,necesară pentru realizarea consecventă a opţiunilor ce corespund unei economii a cunoaşterii. Vom reuşi dacă aceste valori se vor regăsi în acţiunile noastre, nu doar în discursurile ocazionale ale mai marilor zilei.În baza analizelor efectuate, afirmăm că, printr-un efort susţinut, până în 2015, putem şitrebuie să atingem următoarele obiective specifice:1. Situarea performanţelor elevilor români la testele internaţionale (PISA, PIRLS,TIMSS) în topul primelor 10 ţări ale lumii;2. Plasarea a cel puţin 3 universităţi româneşti în topul primelor 500 de universităţi din lume;3. Creşterea de 5 ori a producţiei ştiinţifice şi triplarea indicelui global de inovare, ceea ce ne-ar permite să atingem media actuală a UE la aceşti indicatori;4. Reducerea ratei de părăsire prematură a sistemului de educaţie sub 5% (acum este de23,6%);5. Eliminarea diferenţelor esenţiale dintre învăţământul rural şi cel urban, dintre oportunităţile de învăţare oferite grupurilor dezavantajate (grupuri minoritare, copiicu nevoi speciale etc.) şi cele oferite majorităţii;6. Transformarea educaţiei permanente într-o practică socială curentă la nivelul fiecărei instituţii, publice sau private. Creşterea până la 20% a ratei de participare a adulţilorla educaţia permanentă;7. Transformarea corpului didactic într-o elită profesională a naţiunii;8. Centrarea şcolii pe nevoile beneficiarului (elevi/studenţi, angajatori, comunitate);9. Alocarea a cel puţin 7% din PIB pentru educaţie şi cercetare şi condiţionarea cuantumului resurselor alocate unităţilor din sistem de rezultatele efectiv obţinute.Pentru a atinge aceste obiective, sunt necesare mai multe măsuri şi acţiuni, care sunt prezentateîn continuare.

III. MĂSURI ŞI ACŢIUNI DE IMPLEMENTAREIII.A. ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR În ceea ce priveşte învătământul preuniversitar, avem în vedere următoarele măsuri:1. Compatibilizarea ciclurilor de învăţământ cu cerinţele unei educaţii moderne şi cu Cadrul European al calificărilor.Argumente :Studiile actuale arată că educaţia timpurie (inclusiv cuprinderea unei părţi a ei înînvăţământul obligatoriu) este cea mai eficientă investiţie în educaţie. Clasa pregătitoare obligatorie produce egalitate de şanse şi echitatea oportunităţilor de învăţare, optimizează adaptarea la cerinţele şcolii şi îmbunătăţeşte performanţele şcolare în primele clase. Integrarea clasei a IX-a în gimnaziu este o modalitatea esenţială de a reduce rata abandonului şcolar timpuriu,cele mai mari pierderi înregistrându-se, în prezent, la trecerea din clasa a VIII-a în clasa a IX-a.Utilizarea calculatorului a devenit o condiţie esenţială pentru munca şi viaţa oricărui adult. Ca atare, achiziţia competenţelor de bază în utilizarea calculatorului (de nivel ECDL1-Start: „Noţiunide bază despre tehnologia informaţiei,” „Utilizarea computerului şi organizarea fişierelor”,„Editare de text”, „Informaţie şi comunicare”) la finalul învăţământului obligatoriu devine o necesitate. Dobândirea competenţelor de nivel ECDL-Complet până la finalul liceului, indiferentde tipul acestuia, maximizează şansele absolvenţilor pe piaţa muncii şi capacitatea lor de a valorifica maximal oportunităţile ulterioare de învăţare. Ministerul Educaţiei şi Cercetării va asigura, în acest sens, infrastructura şi echipamentele necesare, va încheia parteneriate cu centrele acreditate ECDL sau îşi va crea şi acredita propriile centre.Acţiuni:

1.1. Legiferarea unei noi structuri a sistemului de învăţământ.

Termen: 2009.

Statul va sigura un învăţământ generalizat şi gratuit timp de 13 ani, de la clasa pregătitoare până la sfârşitul liceului. Învăţământul obligatoriu va cuprinde clasa pregătitoare + învăţământul1 ECDL – European Computer Driving License = Permis European de utilizare a computerului. ECDL-Start certificăcompetenţele de bază; ECDL-Complet certifică competenţe avansate.primar + învăţământul gimnazial (inclusiv clasa a IX-a) şi se va finaliza cu o Diplomă de Studii şiun Certificat profesional (care să ateste nivelul 1 de calificare profesională şi achiziţiacompetenţelor de utilizare a calculatorului la nivel ECDL-Start, modulele 1, 2, 3, 7 din ECDL).Învăţământul liceal (clasele X-XII) se va desfăşura în trei profiluri de licee (teoretic, tehnologic şivocaţional) şi se va finaliza cu: a) Diplomă de absolvire a liceului b) Licenţă europeană de utilizare a computerului (ECDL-Complet); c) Certificat profesional (nivel 3 de calificare –numai pentru liceele tehnologice)..1.3. Luarea deciziilor administrative privind amplasarea şi dotările necesare pentruclasa pregătitoare şi pentru clasa a IX-aDeciziile vor fi luate în concordanţă cu condiţiile locale
1.4. Constituirea consorţiilor şcolare. Consorţiile şcolare sunt înţelegeri contractuale între unităţile şcolare dintr-o arie geografică(constituite în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării). Formarea consorţiilor şcolare se face cu scopul de a optimiza utilizarea infrastructurii pentru educaţie, a resurselor materiale şi a forţei de muncă. Consorţiile vor permite libera circulaţie a personalului în cadrul lor, pe verticală (ex. gimnazii-licee) sau pe orizontală (ex. liceu-liceu),astfel încât restructurarea ciclurilor curriculare să nu sincopeze normele didactice şi accesul neîngrădit al elevilor la resursele de învăţare.Termen: 2009-2011.

1.5. Dotarea tuturor şcolilor cu calculatoare conectate la internet. Odată stabilită noua reţea şcolară, în profil geografic şi comunitar, se va proceda la dotarea completă a şcolilor cu calculatoare conectate la internet şi cu soft-uri educaţionale capabile să ridice calitatea predării şi a învăţării.Termen: 2010.2.

Reforma curriculară şi a procedurilor de evaluare. A rgumente: Atât cercetările actuale din ştiinţele învăţării, cât şi beneficiarii sistemului de învăţământ,susţin centrarea curriculumului pe competenţe, nu pe informaţii. Competenţele sunt blocuri de cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care optimizează rezolvarea de probleme. Strategia precizează care sunt competenţele cheie pe care trebuie să se bazeze sistemul de învăţământ. Ele sunt compatibile cu competenţele promovate la nivelul Uniunii Europene şi asigură flexibilitatea învăţării. Ţinând cont de evoluţia minţii elevilor şi de facilităţile oferite de TIC, toate conţinuturile curriculare trebuie digitalizate şi trebuie constituită o Bibliotecă Şcolară Virtuală, astfel încât cele mai bune resurse de învăţare să fie accesibile oricărui elev, nelimitat. Reforma curriculară implică, automat, o reformă a modului în care sunt evaluaţi elevii. O metodologie de evaluare necompatibilă cu noul curriculum va crea unul paralel. Elevii vor învăţa mai degrabă ceea ce va fi evaluat decât ceea ce este stabilit în curriculum. Strategia susţine o evaluare congruentă cu ciclurile şcolare, centrată pe competenţe, care să ofere feed-back realelevilor şi care să stea la baza planurilor individuale de învăţare.Acţiuni2.1. Centrarea curriculumului pe 8 categorii de competenţe-cheie. Aceste 8 categorii de competenţe-cheie sunt:a) Competenţe de comunicare în limba maternă şi în două limbi de circulaţieinternaţională;b) Competenţe fundamentale de matematică, ştiinţe şi tehnologie;c) Competenţe digitale (de utilizare a tehnologiei informaţiei pentru cunoaştere şirezolvarea de probleme);d) Competenţe axiologice sau de valorizare (necesare pentru participarea activă şi responsabilă la viaţa socială);e) Competenţe pentru managementul vieţii personale şi al evoluţiei în carieră;f) Competenţe antreprenoriale;g) Competenţe de expresie culturală;h) Competenţe de a învăţa pe tot parcursul vieţii. Absolvenţii învăţământului obligatoriu vor dobândi aceste competenţe la nivel de bază, iar absolvenţii de liceu – la nivel avansat. Pe baza acestor competenţe se va putea stabili clar profilul de formare (= ce vrem să ştie elevul) pentru fiecare ciclu de studii. Pentru fiecare disciplină din planul de învăţământ, conţinuturile de învăţare se vor organiza în aşa fel, încât să contribuie coordonat la formarea competenţelor menţionate. Criteriul principal de evaluare şi aprobare a unui manual şcolar va fi legat de măsura în care contribuie la formarea competenţelor menţionate.Se va crea o bancă de itemi, cu funcţie orientativă, pentru a-i ajuta pe profesori ca, în notarea la clasă, să evalueze competenţe, nu informaţii.

Termen: 2009-2010.2.2.

Introducerea disciplinei Tehnologia informaţiei şi comunicării (TIC), ca disciplină opţională în clasele I-IV şi ca disciplină obligatorie în clasele V-XIIAceastă disciplină are funcţia de a forma competenţele necesare pentru nivelul ECDL-Start şi ECDL-Complet. Competenţele de utilizare a TIC oferă premise favorabile de învăţare pe tot parcursul vieţii şi de dezvoltare a carierei personale.

Termen: 2010.

2.3. Flexibilizarea curriculumului. Flexibilizarea curriculumului se va realiza pe două dimensiuni:a) prin creşterea proporţiei orelor în curriculumul la dispoziţia şcolii (CDŞ);b) prin creşterea gradelor de libertate a profesorului în implementarea curriculumului în interiorul fiecărei discipline. Ponderea CDŞ în ansamblul curriculumului va fi de 20% la nivelul învăţământului obligatoriu şi de 33% la nivelul liceului. Ce anume se va învăţa în 1/5 din orele din învăţământul obligatoriu şi 1/3 din orele de la nivelul liceului se va decide la nivelul fiecărei şcoli, în funcţie de nevoile de învăţare ale copiilor, nu în funcţie de nevoile de normare ale cadrelor didactice. Şcolile vor putea astfel să se centreze pe elev şi pe nevoile comunităţii, dar şi să se diferenţieze în funcţie de oferta de cursuri către beneficiari. Concomitent, este nevoie de o flexibilizare a curriculumului în interiorul fiecărei discipline.Curriculumul naţional va acoperi doar 75% din orele de predare, lăsând la dispoziţia cadrului didactic 25% din timpul alocat disciplinei respective. În funcţie de caracteristicile elevilor şi de strategia şcolii din care face parte, profesorul va decide dacă procentul de25% din timpul alocat disciplinei va fi folosit pentru învăţare remedială în cazul copiilor cu probleme, pentru consolidarea cunoştinţelor sau pentru stimularea celor capabili deperformanţe superioare. Pentru prima dată, flexibilizarea curriculară va permite profesorului să realizeze planuri individuale de învăţare pentru fiecare elev.Flexibilizarea curriculumului va produce individualizarea învăţării.

Termen: 2009-2011.

2.4. Digitalizarea conţinuturilor curriculare şi crearea unei Biblioteci ŞcolareVirtuale.Toate conţinuturile ce trebuie învăţate la şcoală, toate instrumentele de lucru, exemple orientative de probe de verificare a cunoştinţelor vor fi convertite şi în format digital şi accesibile permanent oricărui elev sau profesor, pe o platformă de învăţare tip LMS(Learning Management System), on-line. Lecţiile celor mai buni profesori vor fi procesate digital şi stocate pe platforma de e-learning. Prin internet, orice elev va avea astfel acces la lecţiile celui mai bun profesor. Se vor crea „laboratoare virtuale” pentru a compensa şi/sauîntregi dotarea laboratoarelor şcolare. Pentru fiecare disciplină, se va crea o bază de resurse digitale, astfel încât fiecare profesor sau elev să poată avea acces rapid şi gratuit la informaţiile şi instrumentele necesare pentru o învăţare cât mai eficientă. Producţia de conţinuturi digitale pentru învăţare (e-contents) va deveni un criteriu de performanţăprofesională al profesorilor. Curriculumul digital şi Biblioteca Şcolară Virtuală vor fiîmbogăţite permanent, respectând cerinţele de calitate şi standardele internaţionale (ex.SCORM, 2004).

Termen: 2009-2011.

2.5. Formarea profesorilor şi a directorilor de şcoli pentru gestiunea şi aplicarea unui nou curriculum. Centrarea curriculumului pe competenţe, sporirea considerabilă a flexibilităţii curriculare,introducerea disciplinei TIC şi digitalizarea curriculumului sunt potenţialităţi care riscă să rămână slab valorificate fără o formare adecvată a cadrelor didactice şi a managerilor de şcoli. Trebuie create şi puse la dispoziţia şcolilor, a directorilor şi a profesorilor instrumente de analiză a nevoilor de învăţare, de analiză a caracteristicilor elevilor, de proiectare şi de evaluare a unui curriculum descentralizat, astfel încât noul curriculum să producă profit cognitiv maxim pentru elevi.

Termen: 2009-2011.

2.6. Modernizarea procedurilor de evaluare. Evaluările şcolare practicate până acum în România au o serie de deficienţe majore: 1) se evaluează mai degrabă informaţiile reţinute decât competenţele formate; 2) nu există nici o legătură între ritmul evaluărilor şi ciclurile curriculare de dobândire a competenţelor; 3)evaluările sunt utilizate doar pentru a stabili ierarhii, în loc să fie prioritar utilizate pentru a oferi feed-back elevilor şi părinţilor şi pentru a întemeia planuri individuale de învăţare. În plus, supralicitarea lor atât de către profesori, cât şi de către părinţi, a generat tot mai multe fraude şi acte de corupţie. Poate mai grav decât orice altceva, selectarea unui număr de subiecte din Curriculumul Naţional (curriculum obligatoriu) şi afişarea lor pe internet, au dinamitat complet curriculumul naţional, creând un curriculum paralel.
Pentru a reuşi, reforma curriculară trebuie în mod obligatoriu asociată cu o reformă a procedurilor de evaluare, având la bază următoarele principii:(1) Evaluările curente şi cele periodice verifică nu memoria informaţiilor, ci competenţele;(2) Fiecare ciclu de achiziţie a competenţelor (= ciclu curricular) se asociază cu un tip de evaluare periodică;(3) Evaluările periodice se finalizează nu numai cu un punctaj obţinut de elev, ci şi cu:a) un raport detaliat trimis părintelui/tutorelui privind situaţia şcolară a copilului şi consilierea corespunzătoare a părinţilor/tutorilor;b) un plan individualizat de învăţare, de recuperare (pentru copiii cu deficienţe deînvăţare), de accelerare (pentru copiii supradotaţi) sau de consolidare a cunoştinţelor dobândite;(4) Nu există teme separate pentru examene, altele decât temele curriculumului. Toate temele din Curriculumul Naţional sunt evaluate, evitându-se astfel apariţia unui curriculum paralel care să-l arunce în derizoriu pe cel Naţional;(5) Niciuna dintre cele două evaluări naţionale (la sfârşitul învăţământului obligatoriu şibacalaureatul) nu se vor finaliza în decizii binare de tip „admis-respins”, ci cu un punctaj,ca la testele tip PISA, care să arate performanţa personală a elevului în raport cu cerinţele curriculumului naţional;(6) Se înfiinţează un instrument de evaluare şi monitorizare comprehensivă a elevului, numitPortofoliul de educaţie al elevului. Acesta va conţine nu numai rezultatele evaluărilor periodice, ci şi rapoartele de evaluare, planurile individualizate de învăţare, notificări ale cadrelor didactice sau ale consilierului şcolar privind elevul, diplome şi certificate obţinute de elevi de la alte organisme acreditate decât şcoala proprie şi care dovedesc aptitudinile sau performanţele speciale ale acestora. Evaluarea unidimensională a elevilor doar prin notele obţinute la disciplinele şcolare trebuie să aibă un sfârşit. Portofoliul de educaţie va permite o evaluare mult mai complexă şi mai realistă a elevului. Portofoliul de educaţie, în format clasic şi electronic, va fi transmis automat de la un ciclu deînvăţământ la altul, constituind baza de cunoaştere şi evaluare multiaxială,comprehensivă, a elevului. Structura şi constituirea Portofoliul de educaţie va face obiectul unui Ordin al Ministrului Educaţiei.

Termen: 2009-2010.

Structura şi caracteristicile evaluărilor şcolare vor fi organizate după cum urmează:i. La finalul clasei pregătitoare, cadrul didactic responsabil întocmeşte un Raport de evaluare a competenţelor cognitive, emoţionale şi sociale ale copilului, în baza unei metodologii specifice;ii. La finalul clasei a II-a – finalul ciclului de achiziţii fundamentale (scris-citit,matematică), fiecare şcoală, în baza unei metodologii elaborate de MinisterulEducaţiei şi Cercetării, realizează evaluarea achiziţiilor fundamentale. Rezultatele evaluărilor sunt folosite pentru individualizarea planurilor de învăţare până la finalul clasei a IV-a pentru fiecare elev şi pentru un Raport de evaluare detaliat către părinţi. Rezultatele evaluării vor fi trecute în Portofoliul de educaţie al elevului;iii. La finalul clasei a IV-a, Ministerul Educaţiei şi Cercetării va realiza, prin eşantionare, o evaluare la nivel naţional. Evaluarea se va baza pe curriculumul naţional şi va avea itemi construiţi prin analogie cu cei din testele internaţionalePIRLS şi TIMSS. Scopul principal al acestei evaluări este de a obţine informaţii riguroase despre performanţele învăţământului primar şi politicile remediale ce trebuie implementate. Şcolile pot decide, în baza unor metodologii proprii şi alte modalităţi de evaluare a propriilor elevi de clasa a IV-a;iv. La finalul clasei a VI-a (finalul ciclului curricular „Dezvoltare”) toate şcolile, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, vor realiza evaluarea elevilor prin două probe trans-curriculare:- limbă şi comunicare (limba română şi o limbă străină),- matematică şi ştiinţe.Rezultatele evaluărilor vor fi utilizate pentru realizarea unui raport detaliat către părinţi, pentru orientarea şcolară către un anumit tip de liceu şi pentru individualizarea planurilor de învăţare pentru anii următori de studiu. Şcoala şi elevulvor avea, astfel, posibilitatea ca în clasele VII-IX (ciclul curricular: „Observare şiorientare”) să remedieze deficienţele constatate şi să orienteze elevul către tipul de liceu/tipul de carieră care i se potriveşte mai bine. Rezultatele evaluării, împreună cu planurile individuale de învăţare, se arhivează în Portofoliul educaţional al elevului.v. La finalul clasei a IX-a (finalul învăţământului obligatoriu şi al ciclului curricular„Observare şi orientare”) se va realiza o evaluare naţională trans-curriculară obligatorie a tuturor elevilor. Evaluarea va avea patru componente:1) Evaluarea competenţelor de comunicare în limba maternă şi în două limbi de circulaţie internaţională. Probele de evaluare vor verifica nivelul de achiziţiea curriculumului naţional şi vor avea itemi construiţi prin analogie cu cei dintestele PISA. Probele vor fi raportate la nivelurile de performanţă din CadrulComun European de Referinţă pentru Limbi, astfel încât rezultatele obţinutede elevi să poată fi folosite de aceştia oriunde în UE;2) Evaluarea competenţelor la matematică şi ştiinţe. Proba se va baza pe curriculumul naţional la matematică şi ştiinţe şi va avea itemi construiţi prin similitudine cu testele PISA;3) Evaluarea competenţelor de utilizare TIC de nivel ECDL-Start, printr-o probă practică;4) Evaluarea, prin calificative, a celorlalte competenţe-cheie de către diriginte,consilierul şcolar şi colectivul de profesori ai clasei respective, pe baza rezultatelor obţinute în ciclul gimnazial.Rezultatele obţinute de către elevi se vor exprima în puncte (componentele a şi b) sau calificative (componentele c, d), care să reflecte nivelul atins în dobândirea competenţelor cheie de către fiecare elev în parte. Nu se va opera cu nicio grupare binară a rezultatelor de tipul „admis-respins”. Detaliile evaluării naţionale de la finalul învăţământului obligatoriu vor face obiectul unei metodologii specifice.Absolvenţii învăţământului obligatoriu vor obţine:a) o Diplomă de Absolvire a învăţământului obligatoriu – cu o Anexă ladiplomă, în care vor fi înscrise punctajul şi calificativele la probele de evaluarea competenţelor cheie;b) un Certificat Profesional în care vor fi înscrise competenţele dobânditeconform ECDL-Start.Diploma de Studii (cu Anexa la diplomă), Certificatul Profesional şi alte înscrisurirelevante privind aptitudinile şi performanţele elevilor se includ în Portofoliul deeducaţie.Toţi absolvenţii de liceu vor putea urma învăţământul liceal în condiţii de gratuitate.Liceele au autonomie în stabilirea criteriilor de departajare, acolo unde numărul de înscrişi depăşeşte numărul de locuri oferite. Statul va acoperi toate costurile frecventării liceului pentru copiii provenind din mediul rural sau din grupuri socio-economice dezavantajate.
3. Accelerarea descentralizării în contextul asigurării calităţii.Argumente:Procesul de descentralizare, de aducere a deciziei cât mai aproape de locul unde se desfăşoară activitatea de bază, trebuie accelerat. Reuşita descentralizării depinde, în mare măsură, de două cerinţe care trebuie respectate: (1) descentralizarea trebuie să vizeze toate aspectele procesului de învăţământ: curriculum, resurse umane, finanţare şi administrare; (2) descentralizarea trebuie să contribuie la întărirea mecanismelor de asigurare a calităţii. Descentralizarea nu e scop în sine;ea are sens dacă face sistemul mai eficient, mai relevant, mai echitabil şi de o calitate mai bună. Statul va stimula, prin toate mijloacele, competiţia în sistemul de învăţământ.Acţiuni3.1. Descentralizarea financiară echilibrată.Finanţarea de care va dispune unitatea de învăţământ va avea patru componente:a) Finanţarea de bază, care e formată din costul standard/elev (preşcolar) + coeficienţide corecţie (pentru grupuri minoritare, dezavantajate, copii cu nevoi educaţionalespeciale). Ea va acoperi integral toate cheltuielile de personal, manuale, dotări generale şi întreţinere curentă. Finanţarea de bază se atribuie, prin administraţiilefinanciare judeţene – direct unităţilor de învăţământ, din bugetul de stat;b) Finanţarea complementară cuprinde cheltuielile de investiţii, reparaţii capitale şidezvoltarea reţelei şcolare. Finanţarea complementară este asigurată din bugetul de stat şi bugetele Consiliilor Locale. Consiliul Local decide distribuirea finanţării complementare către şcoli, pe baza proiectelor de dezvoltare instituţională a acestora,precum şi în funcţie de nevoile de dezvoltare a reţelei şcolare;c) Finanţarea suplimentară, formată din fonduri de la Consiliile Judeţene (fonduri de echilibrare, alte fonduri) şi Consiliile Locale, care stabilesc atât cuantumul, cât şi destinaţia acestora;d) Autofinanţarea, fonduri obţinute direct de unitatea de învăţământ, care sunt gestionate conform propriilor decizii.Proiectul de buget este întocmit de fiecare unitate de învăţământ, în baza unei metodologii stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi aprobat de Consiliul Local. Execuţia bugetară intră în responsabilitatea unităţii de învăţământ.Structura de finanţare prezentată mai sus asigură o autonomie crescută unităţilor deînvăţământ, dar şi responsabilităţi suplimentare. Ea ţine seama şi de studiile în domeniu, care arată că, în materie de reţea şcolară locală sau judeţeană, deciziile cele mai bine fundamentate se iau nu la nivelul unităţilor de învăţământ, ci la nivelul consiliilor locale, respectiv judeţene.

Termen: 2009-2012.

3.2. Descentralizarea deciziilor referitoare la resursele umane.Toate deciziile privind angajarea, motivarea, dezvoltarea carierei, formarea continuă şi concedierea personalului se vor lua la nivelul unităţii de învăţământ, în baza unei metodologii stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, care va intensifica procedurile de control al calităţii resursei umane. Directorii vor fi angajaţi pe bază de concurs, în baza unei metodologii specifice, de către Consiliul de Administraţie al şcolii. Consiliul de Administraţie va fi formatdin 1/3 membri cadre didactice din şcoală, 1/3 reprezentanţi ai părinţilor şi 1/3 – reprezentanţiai Consiliului Local. Directorul încheie cu Consiliul de Administraţie un contract de management. În cazul neîndeplinirii contractului de management, directorul poate fi demis la iniţiativa a 1/3 din membrii Consiliului de Administraţie, cu votul majorităţii simple.Directorul şcolii nu poate fi membru al vreunui partid politic.

Termen: 2009-2011.

3.3. Descentralizarea administrării şi curriculumului.Majoritatea deciziilor administrative trebuie luate la nivelul şcolii. Inspectoratul ŞcolarJudeţean va avea funcţii de :a) orientare, control şi formulare de criterii specifice privind asigurarea calităţii,b) instanţă de apel în relaţiile dintre unităţile de învăţământ şi angajaţi,c) centru de resurse pentru reţeaua şcolară la nivelul judeţului.Ministerul Educaţiei şi Cercetării se va concentra, în primul rând, pe elaborarea de politici şi strategii şi pe asigurarea eficienţei, echităţii, calităţii şi relevanţei sistemului de învăţământ.Curriculumul naţional e stabilit de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, iar deciziile aparţinândCDŞ şi flexibilitatea curriculară intra-disciplinară se iau la nivelul unităţilor de învăţământ.

Termen: 2009-2011.

3.4. Formarea resurselor umane pentru managementul descentralizat al unităţilor deînvăţământ.Pregătirea resurselor umane (directori de unităţi de învăţământ, contabil, aparat tehnic) este o urgenţă şi reprezintă o premisă esenţială a succesului descentralizării. Descentralizarea fără profesionalizarea managementului unităţilor şcolare va fi un eşec. Se va crea un Centru de Resurse pentru Managementul Unităţilor Şcolare, accesibil on-line,care să ofere permanent asistenţă, bune practici şi instrumente în procesul descentralizării.

Termen: 2009-2012.

3.5. Stimularea competiţiei pentru calitate
Competiţia, alături de finanţare şi formare continuă, reprezintă un factor hotărâtor în creşterea calităţii învăţământului. Ministerul Educaţiei şi Cercetării va finanţa programe speciale pentru trei tipuri de competiţii:a) Competiţii între şcoli. Aceste competiţii se vor baza pe evaluarea instituţională a fiecărei unităţi de învăţământ. Şcolile vor fi evaluate după două axe majore:incluziune şi performanţă. În urma evaluărilor pe fiecare dintre cele două axe, se va realiza o clasificare a şcolilor pe 5 nivele („Excelentă”, „Foarte bună”, „Bună”,„Satisfăcătoare”, „Nesatisfăcătoare”). Vor fi premiate substanţial atât şcolile cu excelenţă în incluziune, cât şi cele cu excelenţă în performanţă. Şcolile care vor fi evaluate ca „Satisfăcătoare” sau „Nesatisfăcătoare” vor fi supuse unei asistenţe şi monitorizări severe, cu decizii corespunzătoare.b) Competiţii între profesori. În baza unei metodologii specifice, şcolile vor desemna Profesorul anului, ca semn al excelenţei în predare. La nivel judeţean şi naţional va fi desemnat Profesorul anului pentru fiecare disciplină din planul de învăţământ.Excelenţa în predare va fi recompensată substanţial.c) Competiţii între elevi. Olimpiadele pe discipline vor fi puternic încurajate. Lor va trebui să li adauge Olimpiadele de creaţie tehnico-ştiinţifică şi artistică şi Olimpiadele sportive.Competiţia va produce diferenţiere şi ierarhii, va arăta unde este calitatea şi vom şti pe cine să recompensăm şi pe cine să penalizăm.

Termen: 2009-2012.

4. Reformarea politicilor în domeniul resursei umane.Argumente: Calitatea profesorilor este principalul factor care contribuie la succesul şcolar al elevilor,iar calitatea directorilor – o garanţie esenţială a bunei funcţionări a unităţilor de învăţământ. Pentrua avea un corp profesoral şi managerial de calitate, este nevoie de acţiuni ferme în domeniul salarizării, formării, evaluării şi a reconstrucţiei imaginii sociale a profesiei didactice şi a celor care o profesează.

Acţiuni:4.1. Diferenţierea salarizării în funcţie de performanţă. Pentru promovarea profesiei didactice, este necesară asigurarea unui salariu mediu în învăţământul preuniversitar echivalent cu 1,35 PIB/locuitor, ceea ce ar permite atingerea mediei de salarizare din ţările OECD. Salarizarea cadrelor didactice trebuie făcută diferenţiat,în funcţie de performanţele obţinute. Se va stabili o grilă de salarizare pe 5 niveluri, care să diferenţieze între performanţele de excelenţă (nivel 5) şi cele care sunt doar satisfăcătoare(nivel 1). Performanţa la clasă a cadrului didactic va fi mai importantă în stabilirea salariului decât gradul didactic sau vechimea în învăţământ.

Termen: 2009-2010.

4.2. Elaborarea unei noi metodologii de evaluare a cadrelor didactice.La sfârşitul anului şcolar, fiecare cadru didactic va fi evaluat. La baza evaluării vor sta:(a) Autoevaluarea prestaţiei la clasă;(b) Evaluarea din partea a 3 colegi de aceeaşi specialitate (unul desemnat de cadrul didactic în cauză, doi de către conducerea şcolii);(c) Evaluarea din partea conducerii şcolii.Coeficientul final de evaluare, variind între 1 şi 5 va fi stabilit de către Consiliul deAdministraţie şi va constitui baza salarizării pentru următorul an.Prestaţia la clasă şi progresul elevilor în învăţare trebuie să devină principalele criterii de evaluare şi pentru acordarea definitivatului şi a gradului II, nu notele obţinute de profesor la examenele pe disciplinele academice. Accesul la gradul didactic I se va face în baza unei contribuţii ştiinţifice sau didactice deosebite. Va fi introdus gradul didactic de ProfesorEmerit, pentru performanţe excepţionale în întreaga carieră.

Termen: 2009-2010.

4.3. Creşterea calităţii formării iniţiale şi continue.Următoarele decizii sunt urgente:a) Stabilirea criteriilor de acces în cariera didactică, printr-o metodologie elaborată deMinisterul Educaţiei şi Cercetării. De exemplu, nu considerăm că poate fi admis la cursurile de formare iniţială, prin Departamentul de Pregătire a Personalului Didactic,un student restanţier.b) Încurajarea pieţei de formare profesională continuă a cadrelor didactice prin acreditarea unui număr mai mare de furnizori de formare, în baza unor criterii riguroase de acreditare şi evaluare externă;c) Formarea periodică a competenţelor TIC la nivel ECDL-Complet pentru toate cadreledidactice din sistemul de învăţământ, în maximum 2 ani de acum înainte;d) Formarea continuă a cadrelor didactice în regim de e-learning şi blended-learning.Constituirea unei platforme informatice tip LMS pentru formarea continuă apersonalului didactic.

Termen: 2009-2011.

4.4. Iniţierea de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării a unor campanii în mass-media de revalorizare a şcolii şi a carierei didactice. Imaginea şcolii şi a profesiei didactice în societate este, din păcate, tot mai nesatisfăcătoare.Promovarea, prin media, a bunelor practici din şcoli, a profesorilor şi şcolilor cu performanţe remarcabile este necesară. Pe măsură ce se vor constitui, noile realităţi din şcoala românească trebuie să-şi găsească expresia mediatică.

Termen: 2009-2015.

4.5. Recunoaşterea învăţării non-formale şi informale.Punerea la punct a procedurilor şi condiţiilor de recunoaştere a învăţării non/informale realizatede cadrele didactice le-ar oferi acestora noi oportunităţi de dezvoltare în carieră, ar reduce numărul necalificaţilor din sistem şi ar remedia multe nedreptăţi. De pildă, în momentul de faţă, învăţătorii absolvenţi de liceu pedagogic sunt mult mai prost plătiţi decât învăţătoriiabsolvenţi de facultate sau institutorii, deşi prestaţia lor didactică la clasă este adeseori mult mai bună decât a absolvenţilor de învăţământ superior. Prin recunoaşterea învăţării non/informale, se va ajunge la o corelare mai bună a competenţelor cu salarizarea.

Termen: 2009-2011.

4.6. Profesionalizarea şi depolitizarea carierei manageriale în educaţie.Managementul unităţilor de învăţământ devine o activitate tot mai complexă. Ea este oocupaţie în sine, nu o simplă funcţie pe care o îndeplineşte, temporar, după orele la clasă, un cadru didactic. Ea trebuie complet depolitizată. Vor fi elaborate standardele ocupaţionale pentru toate poziţiile manageriale din sistemul de învăţământ, de la director de şcoală, până la cea de director general din minister. În baza standardelor profesionale, vor fi realizate formarea continuă şi iniţială pentru managementul unităţilor de învăţământ. Se va înfiinţa un CentruNaţional de Resurse, accesibil on-line, care va asigura asistenţă, resurse şi programe de formare pentru cei care doresc să devină manageri. Managerii sau directorii de unităţi şcolare vor fi supuşi unei evaluări la finalul fiecărui an şcolar.La baza evaluării vor sta:a) autoevaluarea;b) evaluarea din partea altor trei manageri şcolari (doi stabiliţi de Inspectoratul ŞcolarJudeţean);c) evaluarea Inspectoratului Şcolar.Salarizarea se va face în strictă legătură cu performanţele manageriale. Aşa cum am mai menţionat, directorul/managerul din învăţământ nu poate fi membru al vreunui partid politic.

Termen: 2009-2013.

5. Considerarea educaţiei timpurii ca o prioritate a sistemului de învăţământ.
Argumente:Educaţia timpurie cuprinde totalitatea activităţilor educative (inclusiv terapiile educaţionale)desfăşurate în perioada copilăriei, de la 0 la 6/7 ani. Investiţia în educaţia timpurie este cea mai rentabilă dintre toate investiţiile educaţionale pe care le poate face un stat şi incumbă cele mai mici costuri de oportunitate. Competenţele formate acum pot constitui baza achiziţiei altor competenţe;dimpotrivă, problemele de dezvoltare neremediate la această vârstă, se agravează şi duc la tulburări majore de comportament şi nevalorificarea adecvată a oportunităţilor ulterioare de învăţare.Studiile de specialitate arată că educaţia timpurie creează egalitate de şanse şi este principalul instrument de reducere a abandonului şcolar timpuriu.Acţiuni:Pentru implementarea acestei măsuri, o serie de acţiuni indicative trebuie întreprinse.5.1. Declararea, prin lege, a educaţiei timpurii ca bun public şi finanţarea de către stat acheltuielilor cu educaţia timpurie. Finanţarea se va face prin vouchere, indiferent dacă copilul este educat într-o creşă/grădiniţă destat sau una privată. Pentru stat trebuie să conteze calitatea serviciului educaţional, nu forma deproprietate/capital aflată la baza furnizorului de educaţie timpurie. Noua legislaţie trebuie să stabilească, de asemenea, tipurile de servicii, modalităţile de acreditare a furnizorilor,responsabilităţile instituţiilor implicate şi modul de organizare, finanţare şi structurare a sistemului de educaţie timpurie.

Termen: 2009-2010.

5.2. Elaborarea unui nou curriculum pentru educaţia timpurie. Noul curriculum va fi centrat pe dezvoltarea competenţelor cognitive, emoţionale şi sociale ale copiilor şi pe remedierea precoce a deficitelor de dezvoltare. Curriculumul trebuie să vizeze inclusiv activităţile educaţionale ce trebuie întreprinse în creşe, precum şi modul de compatibilizare a educaţiei timpurii cu clasa pregătitoare şi învăţământul primar.

Termen: 2009-2010.

5.3. Formarea iniţială şi continuă a personalului implicat în educaţia timpurie.În prezent, nu există nicio formă de pregătire a personalului care să realizeze intervenţie sau terapie educaţională la nivel de creşe. Cadrele didactice din grădiniţă trebuie pregătite în acord cu noua legislaţie şi noul curriculum.

Termen: 2009-2012.

5.4. Înfiinţarea unor echipe multidisciplinare de intervenţie timpurie.Aceste echipe vor fi constituite din medici, psihologi, asistenţi sociali. Echipele vor trebui să evalueze şi să asiste încă din maternitate copiii cu risc şi apoi să realizeze monitorizarea şi asistenţa corespunzătoare a acestora. La nivelul celor mai bune grădiniţe, se constituie Centre de resurse pentru părinţi, care să ofere consiliere şi asistenţă părinţilor care au copii cu nevoi speciale. Este de asemenea necesară extinderea activităţilor educaţionale şi de asistenţă la domiciliul copiilor cu deficienţe. Termen: 2009-2014.

5.5. Coordonarea serviciilor oferite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu cele oferite deMinisterul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Solidarităţii şi Familiei, pentru optimizarea serviciilor de educaţie timpurie.Se impune stabilirea unui singur minister responsabil cu coordonarea proceselor implicate în educaţia timpurie, în vederea eficientizării intervenţiilor şi a utilizării bugetului alocat.

Termen: 2010.

5.6. Elaborarea unui sistem unitar de criterii şi indicatori, precum şi a unei proceduri riguroase de colectare a datelor privind funcţionarea instituţiilor şi calitatea personalului implicate în educaţia timpurie.În acest fel, sistemul educaţiei timpurii ar deveni transparent, iar măsurile de corijare vor fi optimizate şi vor avea la bază date de pe teren.

Termen: 2010-2011.

6. Stimularea puternică a educaţiei permanente.Argumente:In ceea ce priveşte rata de participare la educaţie pe tot parcursul vieţii, România se situează pe ultima poziţie din Europa, cu o participare de doar 1,6% faţă de 10,8% cât este media în UE.Aceasta înseamnă că, în România, învăţarea permanentă este mai degrabă o figură de stil decât un aranjament instituţional, susţinut de stat. Lipseşte o cultură a învăţării şi educaţiei continue.Lipseşte, de asemenea, o viziune integrată şi coerentă privind toate formele de educaţie şi formare profesională de care poate dispune un individ pe parcursul vieţii. Nu avem mecanisme instituţionale care să certifice şi să valideze învăţarea ce are loc în contexte informale şi nonformale,deşi construcţia acestor mecanisme a intrat ferm pe agenda europeană. Nu există stimulente concrete pentru individ sau pentru angajatori care să motiveze participarea la învăţare pe tot parcursul vieţii, deşi statul câştigă cu atât mai mult cu cât are o forţă de muncă mai educată.Acţiuni:Principalele acţiuni ce trebuie întreprinse în acest domeniu sunt:6.1. Elaborarea unei Legi a educaţiei permanente.Legea educaţiei permanente trebuie să devină legea-cadru a sistemului de educaţie dinRomânia. Ea trebuie să specifice toate structurile de educaţie, de la cele formale (educaţiatimpurie, învăţământ obligatoriu, liceal, universitar), până la cele implicate în formareaadulţilor. Legea trebuie să ofere o perspectivă clară şi stabilă a ceea ce înseamnă sistemul de educaţie în România. Ea trebuie să specifice condiţiile, procedurile şi mecanismele deechivalare şi recunoaştere a învăţării non şi informale.

Termen: 2009.

6.2. Lansarea unor campanii media pentru stimularea participării la educaţia permanentă şi crearea unei culturi a învăţării pe tot parcursul vieţii.Lansarea de către Guvernul României a unui program de cofinanţare, până la 70%, a emisiunilor de educaţie şi de formare profesională realizate de media publică şi privată poate contribi masiv la formarea unei culturi a învăţării.

Termen: 2009-2015.

6.3. Crearea unui cont bancar personal de educaţie permanentă pentru fiecare nou născut din RomâniaContul va fi deschis de Guvernul României printr-un depozit echivalent a 500 EUR.Părinţii/tutorii copilului sau alte persoane fizice interesate pot depune în acest cont noi sume, înlimita a 500 EUR /an, care devin deductibile din impozitul pe venit. Contul va putea fi utilizat de copil abia după vârsta de 16 ani, în scopuri strict educaţionale, precis determinate prin legislaţie. Existenţa unui asemenea cont, ca şi sporirea lui prin deduceri fiscale pot contribuisubstanţial la dezvoltarea unei culturi a învăţării în societatea noastră.

Termen: 2010.

6.4. Acreditarea şcolilor ca centre de educaţie permanentă.Multe şcoli dispun de resursele umane, ca şi de materialele necesare pentru a oferi educaţie şi formare continuă. Ele pot oferi cursuri pentru părinţi, cursuri de formare profesională, de limbi străine etc. În baza unei metodologii specifice, care va fi elaborată de către MinisterulEducaţiei şi Cercetării şi Ministerul Muncii, aceste şcoli pot fi acreditate ca centre de formare continuă, iar resursele obţinute vor rămâne la nivelul şcolii pentru stimularea financiară a celor care le produc.

Termen: 2009-2015.

6.5. Lansarea programului „Şcoala după Şcoală”.Programul lansat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării va oferi finanţarea şi metodologiile prin care unităţile de învăţământ vor putea să-şi extindă activităţile cu elevii după orele de curs,asigurând, timp de 8 ore, condiţii de învăţare, recreere, sport, supraveghere şi protecţia propriilor elevi. În parteneriat cu Asociaţiile părinţilor, şcolile pot oferi, după orele de curs,activităţi de învăţare remedială pentru cei cu deficienţe de învăţare sau de accelerare a învăţării pentru copiii supradotaţi.

Termen: 2009-2015.

ALIANTE POLITICE

2008-12-04T02:23:00.000-08:00

Cred ca zarurile au fost aruncate si se intrevede o alianta pentru formarea noului Guvern. Ceea ce parea imposibil se transforma in posibilitate reala. Este vorba de o coalitie intre PD/L si PSD .
Care vor fi consecintele pe termen mediu si lung se vor vedea . Cine castiga din aceasta mutare, iar se va vedea.

PRESA VREMII DUPA ALEGERI-2

2008-12-02T05:32:00.001-08:00

Este pentru prima data cand dupa 1989 nimeni nu stie ce Guvern va avea Romania, cu toate ca au avut loc alegeri pentru Parlamentul Romaniei. Si tot pentru prima data cand PSD/ul ca partid politic este infrant prin numarul de mandate si risca sa nu intre la Guvernare. Este o drama a acestui partid sa nu urce in preferintele electoratului in ciuda unei derute in viata politica roamaneasca in perioada 2004-2008, a unei instabilitati politice si nu numai.

Presa vremii comenteaza evenimentele de dupa 30 noiembrie 2008.

"PSD a câştigat alegerile. Dar se pare că le-a pierdut. PD-L a pierdut alegerile. Dar se pare că le-a câştigat. PNL a pierdut alegerile. Dar se pare că le-a câştigat. Sau le-a pierdut, dacă nu iese Tăriceanu.
Nimeni nu mai ştie ce şi cum. Nici măcar ei. Cert este că adevăratul câştigător al alegerilor nu se stabileşte la vot. Sper că n-aţi avut iluzia asta. Câştigătorul alegerilor se decide la masa verde. La masa verde a negocierilor. Stalin avea dreptate, din păcate: nu contează cine votează, contează cine numără voturile. Oficial, suntem în plin proces de numărare a voturile. Nu la BEJ-uri. Ci la restaurant, în separeuri. Ei cu ei. Şi noi fără ei.De trei zile aud tot felul de variante, de scheme, de combinaţii. Toate, la fel de posibile. Ei cu ei. Ei cu ei.

Sau ei cu ei. A apărut mai nou şi varianta ei cu ei şi cu ei. Înţeleg că varianta simplă “ei” a picat.Se negociază totul. Inclusiv data alegerilor viitoare, care, după unele informaţii, ar putea avea loc peste 2 ani. Să avem, adică, an de an alegeri. În 2009 europarlamentare şi prezidenţiale. În 2010 parlamentare. În 2011, poate, din nou prezidenţiale. În 2012, parlamentare. Să alegem până nu mai putem. Sau până nu vor merge decât ei la vot. Ei cu ei. "

"Ion Iliescu pare dispus să joace rolul de pesedisto-sceptic după scrutinul din 30 noiembrie. Dintre starurile PSD el e, în orice caz, cel mai întunecat dintre toţi şi cel mai zgârcit în a face afirmaţii cu subiect şi mai ales cu predicat limpede.

L-am văzut cu toţii duminică seară, imediat după bucuria reţinută şi scrâşnită a social democraţilor din Kiseleff (parte din seria parcă nesfârşită - râzi, Mircea Geoană, râzi, dar parcă nu e râsul tău!), cum îşi îndeamnă colegii din partidul căruia îi este preşedinte de onoare să fie prudenţi şi pregătiţi inclusiv pentru ce e mai rău. Cu toate astea, l-am văzut şi auzit cum spune, răspicat, trăgându-i de ureche pe colegii săi de partid - “cum să câştigi alegerile cu 40%? Câştigi când ai peste 50%”. L-am mai auzit cum a sugerat că, dacă PNL va cădea la pace cu PD-L, atunci PSD va trebui să treacă în tabăra opusă şi va fi, într-un fel, condamnată să facă o opoziţie solidă.Reacţiile publice ultime ale lui Ion Iliescu au fost, aşa cum era de aşteptat, intens comentate, în cel mai rău caz vorbele acestuia fiind interpretate ca reacţii inoportune, chiar dacă lucide, pentru actualul context politic, foarte tensionat de rezultatele care au ieşit din urna de vot în ultima zi a lunii noiembrie.Da, jocul de scenă pe care îl etalează acum Ion Iliescu e o partitură clasică din repertoriul celui mai experimentat animal politic român în viaţă, dar nu e numai atât.
E şi preludiul unui conflict decisiv din interiorul PSD care ar putea sa reînceapă între Ion Iliescu şi Mircea Geoană, acesta din urmă în calitate de ultim “fiu trădător” (după Roman şi Năstase) al fostului preşedinte al României.În seara de 30 noiembrie, după anunţarea foarte-foarte aproximativelor exit-poll-uri, sunt sigur că aţi remarcat timorarea lui Mircea Geoană (apropo - liderul PSD îşi citea discursul şi era teribil de plictisitor în ce spunea). Reacţii din aceeaşi familie - timorate, speriate! - a avut Mircea Geoană şi după asta. Prin urmare, atenţie!"

"E puţin probabil să se întâmple aşa, prin urmare, decizia va fi, se pare, ca PNL să rămână în Opoziţie. (Teză pe care mi-au confirmat-o azi-dimineaţă şi câţiva oameni din apropierea lui Tăriceanu.)
Ce înseamnă asta? Înseamnă că PNL forţează o guvernare PD-L-PSD care ar fi catastrofală pentru aceste două partide. PD-L şi-ar pierde şi ultima urmă de credibilitate, ar ieşi de pe culoarul pe care şi l-a asumat în ultimii ani şi i-ar lăsa pe liberali să pozeze în singurii reprezentanţi ai forţelor de dreapta din politica dâmboviţeană. PSD ar avea, de asemenea, mari probleme în a explica electoratului de stânga ce caută la guvernare cu duşmanii de ieri, s-ar vorbi din nou despre refacerea FSN etc.

Cum o dai, iese prost, chiar foarte prost pentru PD-L-PSD şi bine, chiar foarte bine pentru PNL. E motivul pentru care nu cred că o astfel de formulă guvernamentală va fi vreodată posibilă.

Ce rămâne atunci? Rămâne varianta unui guvern minoritar. Fie al PSD, fie al PD-L. În ambele cazuri cu UDMR în coadă şi tot în ambele cazuri cu un sprijin parlamentar pentru învestitură venind din partea liberalilor. Pentru PNL, cel mai convenabil, dar mai ales legitim în ochii opiniei publice, ar fi să susţină, într-un astfel de caz, un guvern minoritar al PD-L, dar sunt voci care spun că, datorită colaborării excelente din ultimii ani, pesediştii şi liberalii n-ar avea probleme în a lega şi pe mai departe dulcea lor coabitare. Schimbarea ar fi doar de formă şi ar semăna mai degrabă cu o rotaţie a cadrelor câtă vreme acum s-ar afla PSD la Palatul Victoria şi PNL în Palatul Parlamentului. Oricum ar fi, şi în astfel de scenarii tot liberalii ies în avantaj: un guvern minoritar va fi tot timpul forţat să-şi negocieze sprijinul politic, iar din astfel de negocieri apar, câteodată, avantaje chiar mai mari decât cele ce decurg din înscăunarea guvernamentală.
În plus, planul liberalilor de a rămâne în Opoziţie e legat şi de un alt proiect avându-l în centru pe Călin Popescu Tăriceanu. Şi nu-i vorba de urcarea lui în fruntea Camerei Deputaţilor. E vorba de mult mai mult decât atât, dar continuare vine în… editorialul următor. "

"Să acuzi acum electoratul tânăr, urban, instruit că nu şi-a dovedit cu acest prilej o disciplină similară celui vârstnic, mai puţin instruit şi rural, este irelevant şi contraproductiv, pentru că întotdeauna lucrurile au stat aşa. Nu acest electorat este de vină că a preferat weekendul prelungit ori că nu şi-a putut depăşi lehamitea globală faţă de clasa politică, ci partidele care pretind că-l reprezintă. Când oferta nominală oscila între „supa reîncălzită“ şi „prospătura“ problematică, trecând prin bogata listă de controversaţi, de ce îşi imaginează liderii dreptei că electoratul - în principiu propriu - ar fi trebuit să zburde plin de entuziasm spre urne eu nu pricep.

Doar pentru că reprezintă viitorul? Dar poate s-a săturat şi acest electorat dinamic de toate aceste viitoruri ce le înşală mereu aşteptările.
Şi totuşi, lucrurile nu stau chiar aşa de rău pentru dreapta. După redistribuire, scorul cumulat PD-L-PNL e în jur de 55 de procente, mai mult decât a avut în 2004 Alianţa D.A., iar dacă adăugăm UDMR, trece de 60. Am amintit mai întâi această coaliţie de guvernare pentru că este cea mai plauzibilă din toate punctele de vedere, în ciuda scandalurilor permanente din 2005 încoace. Cu un premier acceptat de cele două mari partide de dreapta - politic sau, mai degrabă, nepolitic, pentru a tempera orgoliile -, cu nişte bemoli aplicaţi discursurilor liderilor acestora, dar şi celui prezidenţial, această alianţă nu e doar posibilă, ci şi foarte probabilă. Trăind însă în România, unde totul este posibil, e posibil şi să iasă orice combinaţie de doi plus/minus UDMR, dincolo de afinităţile doctrinare şi de conflictele istorice, inclusiv „refacerea FSN“. Vestea bună este că, în orice versiune, vom avea o majoritate solidă, de la peste 60% la mai mult de 70%! Adică ceea ce-şi dorea şi preşedintele, aşa că nu mai avem de aşteptat decât validarea rezultatelor şi opţiunea pentru premier a dumisale. Desigur, e puţin probabil să nominalizeze un premier PSD, dar dl Băsescu nu e chiar cea mai previzibilă personalitate din politichia aborigenă!
Şi totuşi, în ciuda tonului când văicăreţ, când funebru al comentatorilor şi analiştilor alocaţi politic, recentele alegeri ne-au adus şi veşti foarte bune. Partidele extremiste au dispărut din câmpul politic, dnii Vadim Tudor şi Gigi Becali putând să se bucure de binemeritata pensionare. Cred că fenomenul se datorează mai puţin schimbării sistemului de vot şi mai mult reducerii cantitative şi demobilizării electoratului ce mai credea în fantasme compensatorii şi iluzii retrospective. Cât mai este va fi migrat în cea mai mare parte spre
PSD-PC. Pentru că veni vorba, e greu de priceput de ce PSD i-a mai dat o gură de oxigen partidului parazit. Dacă e nevoie de vreo „soluţie imorală“, acesta va trăda fără să clipească!
Asta ar fi. Să aşteptăm acum să se pronunţe nu atât înţelepciunea, cât instinctul politic al preşedintelui!"

"Liberalii discută, azi, în Biroul Politic Central, despre posibilele alianţe de guvernare, urmând să fie formată o echipă de negocieri. Cuvântul de ordine era, ieri, printre liderii de partid: „Mergem cu cine dă mai mult”. Primii pe lista de negocieri a liderilor PNL erau udemeriştii. De fapt, cu UDMR e vorba mai mult de discuţii decât de negocieri propriu-zise, date fiind relaţiile excelente, consolidate în cei patru ani de guvernare în comun. După cum ne-au declarat surse din cele două formaţiuni, este posibil ca liberalii şi udemeriştii să formeze un bloc şi să negocieze „la pachet” cu PSD, pe de o parte, şi cu PD-L, pe de cealaltă parte. Calculele politice arată că, dacă merg împreună la negocieri, cele două partide pot obţine mai mult decât ar căpăta separat, pentru că vor discuta de la „înălţimea” celor 26 de procente comune.
Liberalii speră să îşi forţeze chiar potenţialii parteneri de guvernare – fie că e vorba de PD-L, fie că e vorba de PSD – să îl accepte pe Călin Popescu Tăriceanu prim-ministru. În orice caz, premisa de la care pleacă mai-marii PNL este că nu se poate face guvern fără ei şi vor încerca să obţină cât mai mult, declarând sus şi tare că ei pot sta foarte bine şi în opoziţie. Dacă nu vor obţine şefia Guvernului, lucru de care sunt şi ei destul de conştienţi, liderii PNL vor cere un post de prim-viceprim-ministru şi şefia Camerei Deputaţilor. Surse liberale ne-au precizat că o astfel de ofertă i-ar fi parvenit deja lui Tăriceanu, de la PD-L. Actualul premier ar urma să stea departe de guvernare, ar rămâne preşedinte de partid şi ar avea posibilitatea să îşi numească în viitorul Cabinet ce oameni vrea. PD-L şi Băsescu ar scăpa astfel cu faţa curată: ar coaliza dreapta, fără să se alieze efectiv cu politicieni compromişi, reprezentaţi de Tăriceanu.
Liderii PNL spuneau că primiseră, tot ieri, şi ofera de la PSD – majoritate în Guvern, după următorul algoritm: pesediştii numesc un ministru, liberalii doi. Asta înseamnă că PNL numeşte patru din primii cinci membri ai Executivului, după care restul membrilor Cabinetului sunt desemnaţi câte unul de către fiecare partid. Liberalii ajung, astfel, să aibă majoritate într-un guvern condus de un premier pesedist. Referitor la negocierile pe care PSD le va avea cu liberalii, şeful campaniei electorale a social-democraţilor, Miron Mitrea, a declarat, ieri, că partidul său nu va accepta ca PNL să-i impună premierul, aşa cum vor unii liberali. „Cred că nu se pune problema să oferim noi funcţia de prim-ministru unui partid care are 18%. Asta e o glumă: partidul mic să vină să zică «Voi două partide mari daţi-ne nouă prim-ministrul»”.
Cotroceniul aruncă pe piaţă ipoteza guvernării de doi ani
Consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu a vorbit, ieri, despre posibilitatea unei guvernări care să dureze doar doi ani, cât să scoată România din criză, după care să se facă alegeri anticipate. Într-un interviu online acordat Hotnews, Lăzăroiu a spus că se gândeşte la un „aranjament” între partide, pentru perioada următoare: „Posibil să nu avem o guvernare de patru ani, ci de doi ani. (...) Vine o perioadă grea din punct de vedere economic. Un argument să apară aranjamente pe doi ani, după care să fie relansată competiţia politică prin alegeri anticipate (ştiu, greu de realizat, dar poate se mai schimbă şi Constituţia până atunci). (...) Mă gândeam pur şi simplu la un aranjament politic între partide pentru depăşirea crizei. Nu e o răsturnare de putere şi o relansare a competiţiei.
Probabil că, în vremuri de criză, e nevoie de mai multă solidaritate. După ce trece criza, e nevoie de mai multă competiţie”. Lăzăroiu a mai spus că oricare din cele patru partide are şanse să intre într-o formulă de guvern. „Depinde mult de definiţia situaţiei. A câştigat dreapta? Ne trebuie un «guvern de criză»? Avem nevoie de stânga – protectoare? Partidele urmează să definească această situaţie”, a mai spus consilierul prezidenţial. Întrebat dacă Traian Băsescu îl va desemna premier pe şeful PSD, Lăzăroiu a răspuns: „Posibil ca dl. Geoană să aibă o nouă dezamăgire. Şi anume, există posibilitatea ca PD-L să obţină mai mulţi parlamentari decât PSD, chiar dacă PSD ar obţine cu 0,5% mai mult decât PD-L. Pe acest sistem de vot. Pe care dl. Geoană l-a votat în Parlament”.

"Moment istoric în evoluţia mentalului colectiv din România: furunculul politic PRM, avându-l în vârf pe C.V. Tudor, a fost extirpat prin vot după ce, vreme de 16 ani, a infectat viaţa publică şi privată a românilor. Alături de el, partidul de lachei şi bătăuşi al lui Gigi Becali. Odihnească-se în pace sub pragul electoral.
•Procentele obţinute de PD-L, PSD, PNL arată că, spre deosebire de 2004, se poate face guvern în orice combinaţie fără a fi obligatorie participarea celui de-al patrulea partid parlamentar UDMR. Dacă va fi totuşi invitat la guvernare, partidul etnic maghiar va fi obligat în materie de Trianon şi autonomie teritorială la un cioc mult mai mic. Ciocolom.
•„Chifla” comună de 5-6 procente produsă duminică seara de sondajiştii de la CCSB şi Insomar poate fi egalată ca tembelism doar de calificarea ei drept „o mare manipulare”. Ce să mai manipulezi când urnele s-au închis?
Înainte, da, în campanie fiecare partid îşi comanda sondajul său „prietenos”, în speranţa de a influenţa electoratul. După, când numărătoarea voturilor pune inexorabil lucrurile la punct, nu poţi decât să te faci de râs cu astfel de „foraje” în pungă de aer, pur şi simplu greşite.
•Dacă CCSB şi Insomar vor da faliment, ceea ce mă îndoiesc, asta nu va repara răul enorm produs de aceşti habarnişti. Deşi sunt nişte afaceri cât se poate de private, institutele de sondare a opiniei publice sunt privite de către public, mai ales în seara exit-pollurilor la alegeri, ca instituţii de stat cvasioficiale. Rateul jalnic al CCSB şi Insomar, comparabil doar cu diferenţa fantasmagorică între Constantinescu şi Iliescu creată de IMAS în primul tur al prezidenţialelor din 1996, nu face decât să-i întărească în convingerea lor pe mulţii, enorm de mulţii cetăţeni care nu au venit la vot: de ce să mă duc, ăştia oricum mânăresc voturile, fac ce vor şi cu votul meu, ia uite că am avut dreptate, nu mă mai prind ei pe-acolo câtu-i hăul şi bârgăul.
•Paradoxuri uninominale. La PNL, partidul a ieşit mult mai bine decât liderii săi. A fost votată ideea liberală, a fost votată opoziţia faţă de Băsescu de către cei care nu votează PSD, dar Tăriceanu, Olteanu, Orban, Crin Antonescu, Cristian Ţopescu au fost trântiţi în praf.
•Nu au ce căuta în negocierile care vor dudui în zilele următoare poziţii de genul celei a lui Ion Iliescu: „Este exclusă orice discuţie a PSD cu PD-L. Nu negociem decât cu PNL”. Interesul naţional cere alcătuirea cât mai rapidă a unui guvern cât mai stabil, competent, rezistent la tulburările sociale pe care criza le poate isca. Pe cale de consecinţă, nu trebuie să existe porţi dinainte închise, orice astfel de proptiri personale pe picioarele dindărăt sunt iresponsabile. Un guvern PD-L – PSD, de pildă, ar fi bazat pe o largă majoritate, care ar mai compensa numărul mic de participanţi la vot din 30 noiembrie aflat în spatele actualului Parlament – e un raţionament, poate fi contrazis, dar cine îţi dă dreptul să excluzi din start această posibilitate? Cine îi dă dreptul lui Mircea Geoană să ţină cu dinţii de scaunul lui de premier? Dar PD-L să-l respingă automat pe Tăriceanu? Sau invers, PNL să refuze orice dialog care-l implică pe Stolojan, blocând formula PD-L plus PNL?
Cel care poate încerca să rezolve astfel de blocaje între partide este preşedintele.
Dar pentru asta, Traian Băsescu trebuie să se gândească mai puţin la viitorul mandat pe care îl poate câştiga anul viitor şi mai mult la interesul românilor pe care poate se hotărăşte, în sfârşit, să-i reprezinte.
•Bătrânul şi adevăratul luptător anticomunist Vasile Paraschiv a refuzat să primească de la Traian Băsescu Steaua României în grad de cavaler. Regret, pentru că dânsul chiar o merită, dar şi răsuflu uşurat pentru că omul care nu s-a dat bătut în faţa hăituielii sălbatice, de ani de zile, a Securităţii a refuzat să primească ceva din mâna rezidentului de reţea de la Anvers.
•Ieri a fost Ziua Marii Uniri."

"Alegerile parlamentare din România au adus o veste bună şi una rea. Vestea bună constă în excluderea din rândul actorilor politici relevanţi a formaţiunilor de extremă dreaptă; atât acelea care se ridicaseră pe ruinele stângii extreme ca pe ultima ei baricadă, cât şi cele irupte din justiţiarismul nihilist alimentat de frustrările tranziţiei. Naţional-populismul postcomunist pare a fi intrat în moarte clinică.
Vestea rea este că societatea românească este divizată sub aspectul opţiunilor politice de aşa manieră încât o guvernare coerentă bazată pe o majoritate parlamentară consistentă devine imposibilă. În plină criză globală, nici scrutinul uninominal nu a putut dota România cu o conducere aflată în afara tensiunilor inerente coabitării unui executiv de o anumită orientare cu un şef de stat de orientare opusă, precum şi dincolo de contradicţiile caracteristice unui guvern de coaliţie adunând la un loc dreapta şi stânga. Prin interstiţiile blocurilor de putere şi din ciocnirea lor emană autoritar-populismul. Ideea că, pentru prima dată în istoria postcomunistă a României, dreapta – evident, plurală – ar fi obţinut majoritatea absolută, marcându-se astfel transformarea societăţii româneşti dintr-una fidelă stângii într-un adept al dreptei, este falsă. Dacă PNL este, într-adevăr, un partid de dreapta, PD-L este un pseudopartid. Creând această formaţiune fără identitate ideologică, domnul Băsescu are meritul de a fi drenat frustrarea de toate culorile care irigă extremismele organizate politic, făcându-le să se usuce. Urmarea este însă că lupta între partidele sistemului democratic şi cele antisistem (extremiste), ca şi aceea între partidele politice de diferite orientări ideologice este înlocuită prin lupta dintre instituţiile statului; în principal conflictul dintre Preşedinte şi Parlament cu două confruntări accesorii, dar esenţiale între Preşedinte şi Guvern, respectiv între Parchet şi Justiţie. Dintr-o atare perspectivă aveau dreptate cei care spuneau că miza alegerilor din decembrie 2008 este statul de drept. Aceştia greşeau însă când legau victoria PD-L, adică victoria prin interpuşi a Preşedintelui Băsescu, de victoria principiului supremaţiei legii. Sau, dacă nu greşeau, atunci nu era vorba şi despre victoria statului democratic, ci numai despre triumful unui sistem în care autoritatea legii este negată de legea autorităţii; adică un sistem în care statul de drept este stat poliţienesc, în care legea apără şi conservă autoritarismul, autoritatea statului fiind deasupra autorităţii poporului şi operând ruptura demosului (popor) de kratos (putere). Din fericire, scorul electoral nu aduce consacrarea statului autoritar de drept. Din nefericire, nu conferă nici securitate statului democratic. O majoritate parlamentară liberă de controlul Preşedintelui şi interesată în independenţa justiţiei nu poate elimina totuşi vulnerabilităţile democraţiei. Statul democratic va fi miza alegerilor prezidenţiale din 2009. Scrutinul parlamentar din 2008 a confirmat şi dispariţia partidelor istorice. PNL de azi nu mai este partidul liberalilor "roşii" de la începutul României moderne, cu protecţionismul doctrinei "prin noi înşine". La propriu şi la figurat, el este un partid neoliberal. Paradoxul este că acest partid a devenit relevant pe plan electoral exact în clipa în care capitalismul neoliberal cunoaşte un eşec istoric la nivel global. Concluzia că românii ar fi mai de dreapta decât americanii ar fi abuzivă. Faptul spune doar că, dincolo de defazarea românilor în timp istoric, eşecul neoliberalismului nu înseamnă automat victoria social-democraţiei. Din punct de vedere obiectiv, ocazia unui triumf al ideilor social-democrate a sosit. Ea creează cadrul favorabil pentru o nouă reformă a statului în sens democratic şi a economicului în sens social. Transformarea posibilităţii în realitate este însă problematică într-un mediu confuz şi fragmentat. De aceea 2009 ar putea fi şi martorul unor experienţe de guvernare minoritară eşuate sau al formării unor coaliţii ratate, înainte să apară starea subiectivă permiţând accesul la putere unui guvern social-democrat absolut. De va fi aşa, pentru PSD timpul scurs până atunci ar trebui să fie unul al (auto)evaluării, purificării şi mobilizării. "

"Întâia oară după 1990, nu s-au mai prezentat la scrutin două blocuri în confruntare. Astfel că, spre deosebire de ceilalţi ani electorali, scrutinul e doar o etapă pe traseul către un nou guvern.
Din 1990 şi până acum, ziua scrutinului parlamentar aducea cu sine un răspuns la întrebarea: Ce guvern va conduce ţara în următorii patru ani?În 2008, rezultatul alegerilor nu răspunde la această întrebare nici măcar parţial. Abia după derularea negocierilor pentru formarea noului guvern îl vom afla cu siguranţă.Explicaţia acestui paradox trimite la patru dintre notele specifice ale scrutinului din 2008:1) Întâia oară după 1990, preşedintele ţării beneficiază de un mandat de cinci ani. Alegerile parlamentare de până acum coincideau cu cele prezidenţiale. Desemnat şi sprijinit de o formaţiune angajată în cursa pentru Parlament, candidatul la preşedinţie avea, într-un fel, şi şansele partidului din care provenea. Era de la sine înţeles că, o dată ajuns preşedinte, un candidat chema la guvernare formaţiunea din care provenea. Era un gest înlesnit nu atât de Constituţie, cât mai ales de realitate. Electoratul dădea un vot unitar, atât pentru preşedinţie, cât şi pentru Parlament. În 2008, beneficiar al Constituţiei revizuite în 2003, preşedintele mai are un an de mandat. Drept urmare, desemnarea candidatului la postul de premier e mult mai dificilă decât în anii electorali anteriori. Chiar dacă Traian Băsescu are un partid, partid deja prezidenţial, desemnarea premierului de la PDL nu mai trece în ochii electoratului ca fiind de la sine înţeles.2) Votul uninominal a simplificat drastic scena partidelor parlamentare. Şi-au împărţit voturile trei mari partide: PSD, PDL şi PNL. Noul guvern nu rezultă decât din puţine combinaţii: PSD+PDL, PSD+PNL, PDL+PNL. Fiind vorba de două partide mari şi unul mai mic, cel mai mic, PNL, poate intra în alianţă cu fiecare dintre cele două partide. În anii anteriori, un astfel de partid era la cheremul partidului care câştigase alegerile. Aceasta deoarece, deşi nu obţinuse 50%+1, partidul biruitor avea toate atuurile pentru a-şi impune voinţa asupra celui de-al treilea partid. Fie făcând alianţele cu formaţiunile clasate pe locul 4 şi 5, fie şantajându-l cu ameninţarea guvernului minoritar. Aşa s-a întâmplat în 1992 şi 2000. În 1996, chiar dacă între CDR şi PDSR n-a fost o diferenţă prea mare, campania electorală, cea pentru turul al II-lea al prezidenţialelor îndeosebi, a conturat o alianţă între CDR şi PD, clasat pe locul al III-lea. 2008 aduce însă o răsturnare de proporţii. Mai întâi, prin faptul că în campanie nu s-a conturat deja o alianţă a vreunui partid mare cu PNL. Apoi, pentru că rezultatul dă posibilitatea ca fiecare dintre cele două partide mari să facă majoritatea absolută aliindu-se cu PNL. UDMR nu intră în calcul. Uniunea pare a fi o formaţiune fixată pentru eternitate la guvernare, absenţa culorii dându-i posibilitatea să intre în combinaţie cu orice altă formaţiune. Se vede astfel destul de limpede că în condiţiile lui 2008, adevăratul câştigător al alegerilor e PNL. Indiferent cine va purcede la formarea majorităţii, va fi constrâns să apeleze la PNL. Care PNL îşi va vinde scump pielea. O situaţie de excepţie, care nu se va mai repeta. Dacă nu rămâne în Opoziţie, PNL nu mai are nici o şansă peste patru ani.3) Întâia oară după 1990, nu s-au mai prezentat la scrutin două blocuri în confruntare. Astfel că, spre deosebire de ceilalţi ani electorali, scrutinul e doar o etapă pe traseul către un nou guvern. Apropierea partidelor prin excesul de măsuri vizând protecţia socială (PSD şi PNL, pensiile, PDL, mărirea salariilor), dă posibilitatea oricăror combinaţii. 4) Întâia oară după 1990, preşedintele mai are un an de mandat la Cotroceni. După momentele electorale anterioare, şeful statului, ieşit câştigător din amalgamul prezidenţiale parlamentare, avea la dispoziţie patru ani. Formarea noului guvern, perioada de început a guvernării puteau fi tratate cu o oarecare lejeritate, abia peste patru ani preşedintele intrând la examen. Situaţia acum net deosebită.O dată cu încheierea parlamentarelor, pentru Traian Băsescu începe campania electorală. Constituţia îi dă dreptul de a desemna orice candidat la funcţia de premier. Viaţa îi limitează însă acest drept. Pentru că în opţiunea sa Traian Băsescu va fi obligat să ţină mai mult cont de viaţă decât de Constituţie.Astfel:a) Orice act ce ar putea trece drept arbitrar poate avea efecte catastrofale pentru prezidenţialele de la anul. Preşedintele s-ar dezvălui din nou ca un generator de crize naţionale inutile.b) În opţiunea pentru un guvern PDL-PNL sau PSD-PNL Traian Băsescu trebuie să ia în calcul şi nevoia de a nu-şi asuma prea explicit dificultăţile guvernării.Sunt toate datele să credem că alegerile nu s-au încheiat.Pentru că încep negocierile pentru formarea noului guvern."

"Pentru a patra oară în ultimii doi ani, anunţarea rezultatelor diverselor scrutinuri care trec peste noi mă prinde în studioul de la "Sinteza zilei”. E greu să-ţi cristalizezi din live o opinie coerentă asupra a ceea ce se-ntâmplă într-o ţară care la fiecare vot parcă-i cuprinsă de amoc. Deşi – dat fiind că Traian Băsescu nu a participat direct - n-am pasiuni politice extreme, parcă niciodata nu m-am resimţit, fizic si psihic, în asemenea hal. Pentru că, după 2004, acestea un fost alegerile care s-au jucat cel mai tare. Şi care, la ora la care scriu, încă se joacă. Rezultatele pe care le anunţă Biroul Electoral Central îmi joacă-n faţa ochilor obosiţi într-un dans nebun, în care rolul conducătorului e preluat cu rândul de PSD şi PD-L. Din primele transmisii ale zilei de ieri, cele de dimineaţă, deduc că noi, muritorii, ar fi trebuit să acceptăm că asistăm la un miracol electoral, o mare răsturnare de situaţie, în care portocaliii s-au dat de trei ori peste cap şi i-au căpăcit pe roşii. Şi mă uitam stupefiat la televizor, la îndemnurile la calm şi reacţia lipsită de vlagă a PSD. Daca era Traian Băsescu-n locul lor (şi a fost, din păcate pentru ţara asta, acum 4 ani), urlau văile şi munţii de acuzaţii de fraudare, cereri de arestare, contestaţii şi transmisii isterice de la sediul "adevăraţilor învingători”. Da’ pesediştii au ales să fie paşnici. Parcă erau urmaşii taurului Ferdinand din desenele animate Disney. Pe la prânz, ca să fie suspansul mai mare, am aflat că cică PSD ar fi revenit pe prima poziţie, la o diferenţă infimă de PD-L. Până la urmă, nu ştiu ce mă face a crede că rezultatele finale vor consfinţi o cvasiegalitate. Pe care, ca să ducem circul până la capăt, o vor contesta ambele părţi implicate-n lupta pentru nominalizarea premierului. Dat fiind că, în cursul zilei de ieri, am primit multe semnale contrariate faţă de nemulţumirea mea televizată că se ignoră aritmetica elementară, o să-mi exprim pozţia şi în scris. Preşedintele României ar trebui să propună ca prim-ministru oferta umană a oricăruia dintre cele două partide (ambele provenite din trunchiul gros al FSN) care va fi declarat câştigător al alegerilor, fie şi cu un singur vot în plus.Regret să dezamăgesc înaltele conştiinţe politice, dar eu nu cred în răsuciri de 5-6 procente într-o singură noapte nici dacă mă plăteşte cineva s-o fac. La fel cum nu voi înghiţi niciodată vrăjeala ieftină potrivit căreia două institute de sondare a opiniei publice cu patroni şi interese politice diferite, Insomar şi CCSB, pot greşi identic, atât la eşantionare şi formularea întrebărilor, cât şi la rezultate. Hai, îmi iau faţa de prost la mine şi accept, de dragul jocului, ideea potrivit căreia astrele s-au aliniat fix cât să ia la fel minţile întru tâmpirea genaralizată sociologilor de la Insomar şi CCSB. Atunci de ce, în transmisiile de la propriul sediu, liderii PD-L, care aveau numărătoare paralelă, erau realmente transfiguraţi? De ce bocea Udrea ca o babă angajată cu ziua să fie pomana mai tristă? De ce Boc, care a promis că demisionează instantaneu dacă PD-L nu dă premierul, se uita lung şi trist către ceilalţi lideri politici care vorbeau în direct în timp ce el era pus pe hold? Să-i fi apucat pe toţi, în acelaşi timp, duruerile de stomac şi de dinţi? Să fi fost iminenţa instaurării crizei atât de apăsătoare? Să fi fost spaima de reacţia virulentă şi, mai ales, de mâna lungă a lui Zeus?Nu în ultimul rând, clamata victorie a forţelor de dreapta e de un ridicol înspăimântător. Dacă declarata dreaptă din România ar fi avut crezuri şi programe comune, atunci de ce a zburat PD-L de-a dura din guvern, de ce aproape toţi miniştrii PNL au ajuns la DNA ca urmare a acuzaţiilor de corupţie lansate de "fraţii” lor întru doctrină, de ce şi unii, şi ceilalţi s-au jurat ca nu se mai poate guverna în echipa din 2004? Şi, în definitiv, de ce n-au mai candidat împreună? Că tot au o Alianţă - numită D.A. - pe care, după ce s-au certat ca ţaţele-n piaţă, au omis s-o radieze la tribunal…"

"Diferenţa între rezultatele parţiale ale alegerilor de duminică şi datele oferite de exit-poll-uri, variantele de guvernare şi posibilii premieri sunt întrebări la care au încercat să răspundă analişti politici contactaţi de Jurnalul Naţional. Dacă, "potrivit sondajelor, se contura o guvernare PD-L-PNL cu premier de la PNL, acum se conturează PD-L-PNL cu premier de la PD-L, agreat de PNL. În primul caz, premierul era Tăriceanu, în cea de-a doua variantă Vasile Blaga", afirmă analistul politic Ion Cristoiu.
La rândul său, analistul politic Iosif Boda e de părere că pot exista doar două variante de guvernare mari şi late: fie PSD cu PNL şi UDMR, fie una PD-L cu PNL şi UDMR, iar ambele variante acoperă cam acelaşi procent în Parlament, în jur de 60%. Bogdan Teodorescu este însă de părere că atunci când se vorbeşte despre combinaţiile de guvernare trebuie să pornim de la "relaţiile între liderii partidelor la care se adaugă persoana numită Traian Băsescu", şi nu de la cifrele rezultatelor. "Este vorba de animozităţi personale, de orgolii, de ciocniri de interese, de viziune pe termen lung sau scurt a acestor persoane."COALIŢIE SOLIDĂLa toate acestea se adaugă opiniile analiştilor economici, care sunt de părere că noul Guvern trebuie să fie format foarte repede, pentru a elimina o parte din incertitudini, şi să deţină o majoritate solidă în Parlament. "Indiferent de partide, e important ce măsuri vor fi luate. Este nevoie de o coaliţie cu majoritate solidă în Parlament, care să poată lua măsuri mai puţin plăcute în condiţii dificile", a spus economistul-şef al BCR, Lucian Anghel.

Ion Cristoiu: "Băsescu este pus într-o situaţie infernală""Alianţa PSD+PC va fi pe primul loc, dar la o diferenţă mult mai mică, probabil un procent, pentru că e clar că restul va veni de la ţară. Un lucru e sigur: având în vedere că unul din cele două partide trebuie să fie pilonul în jurul căreia să se strângă viitoarea coaliţie, acest partid nu va fi PSD pentru că diferenţa în realitate este mult mai mică faţă de PD-L. Un alt efect al modificării în raport cu sondajele îl constituie creşterea pretenţiilor PD-L de a numi el primul-ministru şi probabil că în nici un caz Stolojan nu va fi numit premier, pentru că nu va fi dorit de partidul-cheie, care este PNL. Înainte de discuţii, de combinaţii de guvernare, ar trebui să stabilim exact cărei părţi a spectrului politic i-a dat votul electoratul. Este o prostie fanfaronada că dreapta a câştigat alegerile. Din punct de vedere al procentelor a învins dreapta, dar dacă ne punem întrebarea de ce au câştigat aceste partide vom sesiza că ele nu au câştigat prin programe de dreapta, ci prin măsuri de stânga, ba chiar populiste. PSD a câştigat deoarece este partidul protecţiei sociale, PD-L deoarece a pledat pentru mărirea salariilor în învăţământ, PNL pentru că în perioada campaniei electorale a luat numai măsuri de stânga, de pomeni electorale. Se va ajunge la următoarea situaţie: după toate probabilităţile, se va forma un Guvern de dreapta de la care populaţia va aştepta măsuri de stânga, ceea ce va fi catastrofal pentru alianţa de guvernare. Şi încă o precizare: rezultatul real al scrutinului îl pune pe Traian Băsescu într-o situaţie infernală, aceea de a forma el Guvernul. Asta înseamnă că aşteptările populaţiei se vor îndrepta către el şi nu către alianţa de guvernare. Potrivit sondajelor, se contura o guvernare PD-L-PNL cu premier de la PNL, acum se conturează PD-L-PNL cu premier de la PD-L, agreat de PNL. În primul caz, premierul era Tăriceanu, în cea de-a doua variantă Vasile Blaga", ne-a declarat Ion Cristoiu. Cât priveşte diferenţa între datele oferite de exit-poll-uri şi rezultatele oficiale parţiale, el este de părere că "acest scrutin a fost scrutinul primarilor. În foarte multe locuri, primarii au trecut peste noapte la o altă formaţiune politică. Ei au indicat, mai ales la ţară, oamenilor să voteze un nume care era de la PD-L, dar spunându-le că ăla e de la PSD. Când au ieşit de la urne, ei au spus că au votat PSD, dar de fapt au votat PD-L".
Iosif Boda: Mai degrabă Guvern PD-L-PNL-UDMRAnalistul politic Iosif Boda a spus că pot exista două variante de guvernare mari şi late: fie PSD cu PNL şi UDMR, fie una PD-L cu PNL şi UDMR, iar ambele variante acoperă cam acelaşi procent în Parlament, în jur de 60%. "Depinde cum vor negocia. După ce văd eu la ora actuală, inflexibilitatea liderului PSD, care în nici un caz nu e dispus măcar să pună în discuţie funcţia lui de prim-ministru ar risca şansele acestui partid", a arătat Boda. El a adăugat că acei candidaţi de prim-ministru, desemnaţi de partidele lor ar fi putut fi impuşi cu rigoare preşedintelui Băsescu doar dacă un partid ar fi câştigat 50% plus unu din mandate. Pentru că nici unul dintre ele nu a câştigat această majoritate şi nu vom avea Guvern monocolor, ci unul de alianţă înseamnă că aceste candidaturi se pot rediscuta. "De fapt, acum cred că mingea este în terenul preşedintelui. Depinde pe cine va desemna candidat de prim-ministru cu care apoi să se prezinte în Parlament să încerce să obţină validarea, deci automat majoritatea parlamentară. Va trebui să aşteptăm distribuirea mandatelor, dar în timpul acesta, sunt convins că negocierile sunt în toi", a mai declarat analistul. El are însă senzaţia că totuşi preşedintele va desemna "un candidat de prim-ministru din rândurile PD-L-ului", iar în aceste condiţii PD-L cu PNL şi UDMR au mai multe şanse să formeze Guvernul. Boda a refuzat să dea un nume de candidat prim-ministru preferat de Băsescu, dar a spus că acesta trebuie să fie "un om care va fi capabil să obţină majorităţi chiar mai mari decât majoritatea guvernamentală pentru că vor fi situaţii în care va avea nevoie să recurgă inclusiv la voturile opoziţiei". Iosif Boda a mai spus că diferenţele dintre rezultatele date de institutele de sondare a opiniei publice nu sunt aşa de mari faţă de rezultatele oficiale, "că se situează în marja de eroare". "Având în vedere că pentru prima dată este efectuat un sondaj la ieşirea de la urme în condiţii de vot uninominal, eu cred că institutele au lucrat cu scrupulozitate, cu destulă exactitate. Ierarhia dintre partide nu e schimbată. Cred că ar trebui să fim mai prudenţi în legătură cu aprecierea institutelor şi să le dăm totuşi ceea ce este al lor, au lucrat cu destulă minuţiozitate. Nu suntem la farmacie, nu suntem în matematică, nu suntem în economie să prevedem totul cu exactitate", a încheiat Boda.

Radu Alexandru: "Institutele de sondare au eşuat grosolan"Având în vedere diferenţa foarte mare între rezultatele estimate de exit-poll-uri duminică seară la ora 21:00 şi rezultatele date ieri publicităţii de BEC la ora 14:00, profesorul de ştiinţe politice Radu Alexandru consideră că institutele de sondare "au eşuat grosolan" şi că ar trebui să ofere nişte explicaţii tehnice asupra apariţiei acestor diferenţe. "Au mai greşit şi altădată instituţiile de sondare, dar de data aceasta, având în vedere diferenţa foarte mare faţă de rezultate, putem spune că au eşuat grosolan chiar. E mult prea mult pentru profesionalismul acestor institute. E nevoie să vină şi să ofere nişte informaţii tehnice credibile, să argumenteze aceste diferenţe. Oricum, credibilitatea sondajelor era redusă, erau văzute ca instrumente de manipulare, acum aceste diferenţe nu fac decât să vină că cânte în strună celor care aveau aceste opinii", a comentat ieri pentru Jurnalul Naţional Radu Alexandru. Cât priveşte combinaţiile posibile pentru guvernare, Radu Alexandru atrage atenţia asupra faptului că, prin îndeplinirea pragului alternativ (poziţionare pe primul loc în 3 colegii de senator şi 6 de deputat), şi alte partide ar putea întra în Parlament, gen PRM sau PNG. O situaţie clară va fi numai după alocarea, directă sau prin redistribuire, a tuturor mandatelor de senator şi deputat. "În principal, combinaţiile de guvernare pornesc de la PSD + alt(e) partid(e), sau PD-L + alt(e) partid(e). Dacă luăm în calcul varianta care reiese din rezultate, atunci este vorba de primul partid clasat, PSD, în combinaţie cu alt partid, şi cel mai dispus aici pare a fi PNL. Dacă luăm în calcul varianta care reiese din logica negocierilor, atunci este vorba de PD-L împreună cu PNL şi cu preşedintele care să numească el un premier. În ambele variante, UDMR va fi al treilea în combinaţie", spune Radu Alexandru. În privinţa premierilor, profesorul Radu crede că Băsescu nu va numi nici unul din cei trei candidaţi vehiculaţi, indiferent de combinaţia de guvernare, ci că va face o mişcare surprinzătoare, care s-ar înscrie în tipicul prezidenţial.

Bogdan Teodorescu: "PNL, PSD, UDMR au funcţionat împreună"Bogdan Teodorescu este de părere că atunci când se vorbeşte despre combinaţiile de guvernare trebuie să pornim de la "relaţiile între liderii partidelor la care se adaugă persoana numită Traian Băsescu", şi nu de la cifrele rezultatelor. "Este vorba de animozităţi personale, de orgolii, de ciocniri de interese, de viziune pe termen lung sau scurt a acestor persoane. Deci, orice combinaţie ne-am imagina noi imposibilă din perspectiva aritmeticii electorale, se ciocneşte de realitatea problemelor pe care aceste persoane le au între ele şi de capacitatea lor de a-şi rezolva sau nu aceste probleme", a spus Teodorescu. El a arătat că prin prisma acestor relaţii personale, până acum, teoretic, PNL, PSD şi UDMR au lucrat împreună şi au făcut Guvernul minoritar al lui Tăriceanu să funcţioneze timp de doi ani şi jumătate, fiindcă cele trei partide, la care se adaugă şi conservatorii, au găsit modalităţi de a negocia, "în timp ce al patrulea partid, cel al lui Boc şi al lui Băsescu, a găsit tot felul de modalităţi de a le contracara colaborarea". În ce priveşte viitorul premier, analistul politic a spus că în orice ţară normală acesta este al partidului care are cele mai multe mandate, iar acum "PSD pare câştigător". El nu a vrut să dea un nume de posibil premier pentru că persoana "este secundară în această situaţie", partidul care o propune este important. "Noi ne încrâncenăm pe nişte nume de persoane, premierul este o funcţie, funcţia respectivă înseamnă program de guvernare. L-am auzit pe Bogdan Olteanu că liberalii vor să vină cu programul de guvernare. Dar PNL a ieşit pe locul trei. Populaţia a hotărât că programul lor de guvernare este de locul trei", a menţionat Teodorescu. Analistul este de părere că cele două institute de sondare a opiniei publice trebuie să explice de ce rezultatele lor sunt atât de diferite de rezultatele oficiale de la alegeri. El a explicat aceste diferenţe prin două fenomene: cel al variabilelor pe care le introduce uninominalul şi absenteismul mai mare decât s-a estimat. "Cele două institute au făcut vot politic, iar noi am avut vot uninominal cu modificări pe care nu le puteau percepe. Acum patru ani, la alegerile pe liste, judeţul ca circumscripţie de votare era o oază unică de analiză, acum judeţul are foarte multe necunoscute. Pe de altă parte, este foarte posibil ca în toate calibrările care s-au construit să nu se fi luat în considerare absenteismul care a fost. Amândouă institutele au dat acelaşi rezultat, deci nu aveam de-a face cu ceea ce se spunea, încercări de manipulare, pentru că se ştie că ele nu fac parte din grupuri cu interese comune. Dacă cele două institute au avut acelaşi rezultat înseamnă că metodologia folosită de ele este identică şi au pornit de la nişte premise identice. Probabil că este nevoie de alt nivel de calibrare", a încheiat el.

"Diferenţele nu sunt mari. PSD termină tot pe primul loc"Opiniile a doi sociologi sunt diferite în ceea ce priveşte diferenţele mari existente între datele exitpollurilor de duminică seara şi rezultatele parţiale ale scrutinului parlamentar date ieri publicităţii de Biroul Electoral Central.Diferenţele dintre sondajele de opinie făcute publice duminică seară şi rezultatele parţiale ale alegerilor, difuzate ieri la ora 14:00, nu sunt atât de mari, crede sociologul şi expertul în sondarea opiniei publice Alin Teodorescu. "PSD termină tot pe locul I. Pe de altă parte, este pentru prima dată când se măsoară opţiunile alegătorilor în uninominal şi, probabil, este şi o problemă de calitate a intervievării. Dar eu nu aş considera o problemă diferenţe de 3, 4 puncte", a completat Teodorescu. În ceea ce priveşte viitorul Guvern, sociologul crede că "PSD ar trebui să analizeze rămânerea în opoziţie". "În caz contrar, ne punem la dispoziţia preşedintelui Traian Băsescu", adaugă Alin Teodorescu, care este de părere că viitorul Guvern va fi minoritar, cu un prim-ministru PD-L. "A FUNCŢIONAT RAŢIUNEA VOTULUI UTIL"Dorel Abraham, sociolog CURS, crede însă că, dacă se confirmă aceste diferenţe dintre datele exit-poll-urilor şi rezultatele parţiale, atunci sondajele depăşesc într-adevăr marjele de eroare specifice exit-poll-urilor (care nu ar trebui să fie mai mari de +-1,5%). "Presupun că ar fi putut să funcţioneze fenomenul de spirală a tăcerii, adică oamenii să fi declarat că nu votează cu un partid care nu era cotat cu şanse înainte de alegeri, cum ar fi PRM sau PNG-CD. Prin urmare, a funcţionat raţiunea votului util, adică electoratul acestor partide fie s-a demobilizat, fie a preferat să nu spună că a votat cu partidele respective, indicând partidele mai cunoscute. Aceasta ar putea fi una dintre cauze", explică Dorel Abraham. El a mai spus că realizatorii exit-poll-urilor sunt cei care ar trebui să explice ştiinţific de ce au apărut aceste diferenţe. Sociologul CURS este sigur că acele două institute care au dat exit-pollurile au ţinut seama de eşantionarea specifică votului uninominal. În opinia lui Dorel Abraham, variantele teoretice pentru viitorul Guvern sunt: PD-L şi PNL, PSD şi PNL, Guvern minoritar, susţinut de Parlament sau un Executiv de uniune naţională. Cât despre viitorul premier, "greu de spus". "Oricum, ar merita ca populaţia să fie întrebată în legătură cu alianţa preferată" , a concluzionat Dorel Abraham. (Eugenia Mihalcea, Gabriela Antoniu)
Economişti: "Este nevoie de o coaliţie cu majoritate solidă în Parlament"Noul Guvern trebuie să fie format foarte repede pentru a elimina o parte din incertitudini şi să deţină o majoritate solidă în Parlament, apreciază analiştii economici.Noul Guvern trebuie să fie capabil să ia măsuri "mai puţin plăcute" în "vremurile foarte grele" care urmează. "Avem nevoie foarte rapid de un Guvern foarte puternic. Un Guvern cu majoritate puternică în Parlament este important, pentru că urmează vremuri foarte grele", a declarat economistul-şef al Raiffeisen Bank România, Ionuţ Dumitru.DECIZIE URGENTĂŞi economistul-şef al BCR, Lucian Anghel, consideră că noul Guvern trebuie să fie format foarte repede şi să ia măsuri rapid. "Indiferent de partide, e important ce măsuri vor fi luate. Este nevoie de o coaliţie cu majoritate solidă în Parlament, care să poată lua măsuri mai puţin plăcute în condiţii dificile", a spus Anghel. Ionuţ Dumitru a completat că situaţia privind noul Guvern, respectiv din ce partide este format şi ce majoritate parlamentară deţine, ar trebui clarificată chiar şi până la finele săptămânii. "E important să ne mişcăm repede. Incertitudinea alimentează speculaţiile şi volatilitatea de pe piaţă poate fi foarte mare", a continuat economistul-şef al Raiffeisen Bank.CONTROLUL CHELTUIELILORReferitor la măsurile pe care Guvernul ar putea să le adopte în contextul actual, analiştii apreciază că este nevoie de o mai mare atenţie pe partea bugetară. "Oricare ar fi următorul Guvern, acesta va trebui să ia măsuri foarte restrictive pe partea fiscal-bugetară şi de venituri. Deficitul bugetar trebuie redus şi nu pot fi excluse majorările de taxe", a afirmat Dumitru. El a precizat că deficitul bugetar va "sări uşor de 4%-5%", având în vedere actuala construcţie bugetară pentru 2009."Un semnal pozitiv transmis investitorilor ar fi raţionalizarea cheltuielilor publice. (...) Orice control al costurilor şi încercare de majorare a veniturilor, pe care am putea să le vedem, cred că vor fi nişte semnale foarte puternice, pozitive, pentru investitorii internaţionali", a spus Anghel. Economistul-şef al BCR anticipează că rolul statului în economie va fi din ce în ce mai important, cel puţin pentru o perioadă de câţiva ani. El consideră că statul trebuie să continue şi să intensifice investiţiile în infrastructură, deşi acestea sunt costisitoare. Anghel crede că noile măsuri trebuie prezentate investitorilor străini, pentru că România depinde încă de fondurile internaţionale."

"Numaratoarea voturilor s-a incheiat, urmeaza negocierile. PSD se claseaza in continuare pe primul loc, cu un usor avans fata de PD-L. Aseara, dupa centralizarea a 99,62% din voturi, BEC a anuntat ca social-democratii conduc cu un procent in fata PD-L. Chiar daca par sa aiba mai putine mandate, democrat-liberalii s-au dus aseara la Cotroceni , dar “nu pentru inceperea negocierilor”, dupa cum a precizat liderul PD-L Adriean Videanu♦ Oficial, de-abia astazi PNL, PSD si PD-L isi desemneaza echipele de negociatori, liberalii fiind intens curtati de ambele partide. PD-L deja a anuntat ca prima optiune este PNL, programele de guvernare fiind compatibile. Liderii PSD au vorbit de alchimia si relatiile personale care pot dicta viitoarea majoritate parlamentara, tot cu trimitere la PNL. Pe de alta parte, PD-L aminteste ca nu mai are interdictii pentru o colaborare cu PSD, iar social-democratii enumera partidul lui Boc ca potential partener de discutie ♦ Curtat acum, PNL a fost extrem de criticat de “aliatii” de la PD-L. Programul de guvernare al PD-L afirma chiar ca actuala criza politica s-a cronicizat prin ramanerea lui Tariceanu la putere si prin refuzul PNL de a declansa anticipate in 2005. Emil Boc l-a descris pe premier ca fiind “o calamitate naturala” , “mai periculos decat o criza economica”. La randul sau, Tariceanu afirma ca “Boc si Stolojan sunt papagalii presedintelui Basescu” si ca nu poate avea incredere in eiCe ii leaga si ce ii desparteAl treilea plasat, dar cel mai intens curtat. Este PNL-ul lui Tariceanu. Liberalii sunt singurii care nu s-au agitat ieri, cel putin in media, pentru a face calcule electorale in vederea formarii unei majoritati parlamentare care sa acorde sustinere viitorului Guvern. Conducerea PNL a “serbat” in liniste ziua de 1 Decembrie, urmand ca azi sa aiba o sedinta pentru a analiza rezultatele scrutinului si pentru a decide componenta delegatiei liberale care sa negocieze cu potentialii aliati. Ieri s-au agitat insa cei care-si disputa prima pozitie in alegeri: PSD si PD-L. Liderul PD-L, Emil Boc, considera ca partidul sau are sanse reale sa castige alegerile in fata social-democratilor, bazandu-se pe voturile romanilor din diaspora. Convinsi ca au prima sansa in formarea viitorului guvern, democrat-liberalii se pregatesc sa inceapa tatonarile, cel mai probabil, cu PNL-ul lui Tariceanu. “Dupa datele noastre, pe final, vom avea o usoara diferenta pozitiva fata de PSD, deci vom castiga alegerile la mustata, cum se spune in termeni fotbalistici”, a estimat Boc. Prim-vicepresedintele Adriean Videanu spune ca, dupa propria numaratoare paralela a voturilor, PD-L are cu doua mandate de parlamentar mai mult decat pesedistii, dar ca usa negocierilor cu PSD ramane deschisa. La randul lor, social-democratii l-au mandatat pe Mircea Geoana sa inceapa discutiile cu celelalte partide in vederea formarii majoritatii parlamentare. “Mandatul este clar: presedintele partidului va antama aceste discutii, iar pe masura ce avansam, vom avea si echipa de negociatori”, a anuntat sec Geoana, refuzand sa recunoasca public daca pana acum a avut sau nu discutii cu lideri ai altor partide. El spune ca, deocamdata, fiecare partid asteapta rezultatele oficiale ale alegerilor pentru a sti clar “pe ce picior sta” si cu ce mandate in spate poate negocia. “PSD trebuie sa-si tina respiratia pana la numararea voturilor”, a fost de parere si presedintele Consiliului National al PSD, Adrian Nastase, estimand ca formarea viitoarei majoritati se anunta destul de complicata. ”Lucrurile sunt deschise, dar in negocieri si relatiile personale vor conta pentru a contura o solutie sau alta”, a spus Nastase, evitand sa precizeze cu cine ar prefera PSD o negociere. Dimpotriva, Nastase lasa deschise toate cele trei variante de negociere: cu PD-L, PNL si UDMR. ”PSD va trebui sa-si evalueze fortele, dupa aceea sa traga concluziile pe termen scurt in ce priveste campaniile, felul in care relatiile cu celelalte partide s-au derulat in circumscriptii. E nevoie si de o anumita chimie a relatiilor personale sau politice la nivel judetean. (…)Din punct de vedere practic si al alchimiei personale, intre partide pot sa apara preferinte”, a explicat Nastase, precizand ca PSD trebuie sa le ceara celorlalte partide sa faca anumite compromisuri, pentru ca are mai multe mandate. Care vor fi criteriile pe care le vor lua in calcul cei trei mari competitori politici - PSD, PD-L, PNL - in negocierile pentru formarea viitorului guvern este greu de anticipat. Din punct de vedere doctrinar, PD-L, PNL si UDMR par a fi de aceeasi parte a baricadei si, teoretic pot alcatui o majoritate confortabila. Pe de alta parte, PSD si PNL pot forma viitoarea guvernare, date fiind afinitatile personale si buna conlucrare parlamentara din ultimii ani.PNL nu renunta la cota unicaIn programul de guvernare, PNL vrea mentinerea cotei unice de impozitare si promite sa reduca CAS-ul cu 10% pana la sfarsitul anului 2012. De asemenea, TVA va fi redus la unele produse reglementate sau la cele din domeniul energetic. PNL vrea sa simplifice legislatia in domeniul afacerilor si vor avea grija ca salariul mediu sa depaseasca 800 de euro in 2012. Totodata, ei vor si o lege unica de salarizare pentru bugetari. La capitolul pensii, PNL vrea ca in 2012 pensia sa ajunga la 350 de euro.Totodata ei vor sa atraga investitii straine, iar la capitolul infrastructura, vor ca investitiile sa ajunga in urmatorii patru ani la 6% din PIB. Cat priveste masurile anticriza, PNL propune reducerea contributiilor de asigurari sociale cu zece puncte procentuale, neimpozitarea dividendelor care sunt investite sau reinvestite in noi firme, acordarea unui „bonus fiscal“ de 5% din valoarea impozitului pentru plata la timp a acestuia, din ianuarie 2009. Firmele care vor angaja persoane intrate in somaj de mai mult de trei luni vor primi o mie de euro pentru fiecare astfel de persoana angajata. Programul PD-L, compatibil cu al PNL Programul PD-L e compatibil cu al PNL in privinta cotei unice si a altor masuri economice de dreapta. PD-L mai propune alocarea a minimum 6% din PIB pentru educatie, toleranta zero fata de actele de coruptie, asigurarea resurselor pentru sanatate la un nivel de 6% din PIB, eliminarea totala a inechitatilor si anomaliilor din sistemul de pensii, aducerea punctului de pensie la un nivel de 45% dub salariul mediu brut, introducerea unei pensii sociale minim garantate, descentralizarea si reforma administratiei publice.Social-democratii au alta viziuneSpre deosebire de partidele de dreapta, PSD vrea sa elimine cota unica de impozitare, dar sa pastreze nivelul de 16% pentru impozitul pe profit, pentru veniturile mici impozitul va scadea la 10%. PSD vrea sa scada impozitul pe dividende si sa creasca impozitul pentru tranzactii imobiliare. In privinta salariilor, PSD propune ca salariul minim sa creasca la 1.000 lei (260 euro) påna in 2012. In programul PSD, pensiile vor fi corelate cu rata inflatiei si in plus se va acorda a 13-a pensie si se vor dubla veniturile agricultorilor. La fel ca si celelalte partide, PSD se gandeste si el la investitii, care vor fi orientate cu prioritate in infrastructura si telecomunicatii.Guvernul Tariceanu, «injurat» 4 ani din toate partile, dorit acum in toate alianteleRenegat in ultimii patru ani, premierul Tariceanu este dorit acum in toate formulele de guvernare. Desi actualul premier a reprezentat de-a lungul actualului mandat tinta “atacurilor” venite din partea majoritatii liderilor politici, in momentul de fata PNL reprezinta “cheia” necesara in aliantele care vor construi viitoarea majoritate guvernamentala. Intre Traian Basescu si Tariceanu, disputele au luat nastere inca de la inceputul mandatului trecut, chiar daca in campania din 2004 cei doi lideri se afisau mana de mana la toate evenimentele electorale. Atacurile lui Basescu au avut ca “tema favorita” grupurile de interese, care in opinia sefului statului au fost favorizate de Guvernul Tariceanu. “De prea multe ori mafia a ajuns pe masa Guvernului”, le spunea Basescu politistilor, la sedinta bilantului activitatii MAI pe anul 2005. La inceputurile lui 2007, Basescu a scos la iveala biletelul lui Tariceanu prin care seful statului sustine ca i se cerea sa intervina la Parchet, în cazul omului de afaceri Dinu Patriciu. La putin timp, Basescu declara ca Tariceanu a fost “partenerul care l-a tradat” si-si exprima speranta ca va avea pe viitor un partener la Palatul Victoria care sa modernizeze România. Ultimul an a intetit lupta intre Palate, fiecare moment fiind folosit la maximum. Dupa ce Basescu suspenda o sedinta a CSAT, suparat ca ministrii lui Tariceanu au venit cu bugetele sub brat, si a anuntat DNA-ul ca Ministerul de Interne a cumparat Logan-uri suspect de scumpe, il acuza pe premier ca, prin declaratiile privind criza economica la care s-ar ajunge daca ar creste salariile profesorilor, incearca sa creeze o imagine “apocaliptica”. A urmat apoi, inaintea alegerilor, declaratia conform careia Hrebenciuc, Voiculescu, Tariceanu si Geoana pregatesc o noua ”lovitura de stat” dupa alegeri, referindu-se la o eventuala noua suspendare din functie a presedintelui, daca acesta nu va desemna, dupa alegeri, premierul stabilit de ei. Boc: Tariceanu este o calamitate naturalaAcuzele nu au venit doar din “curtea” Cotroceniului, seful Guvernului fiind tinta preferata, de-a lungul mandatului, si mai ales in campanie, si a celor din PD-L sau PSD. Democrat-liberalii au chiar in programul lor de guvernare rubrici “dedicate” fostilor colegi de alianta, care au ca punct de pornire anul 2005, cand Tariceanu s-a razgandit in privinta declansarii alegerilor anticipate, “ignorând decizia politica luata de Alianta D.A. în favoarea PSD si a intereselor sale personale”. “Criza a culminat cu încercarea noii majoritati parlamentare, formata printr-o întelegere ascunsa între PNL, PSD, PC, UDMR si PRM, de a-l demite pe presedintele Traian Basescu - încercare oprita doar de votul popular în referendumul din 19 mai 2007. Ulterior, criza s-a cronicizat prin ramânerea la putere a PNL si angajarea acestuia într-o politica de pradare a resurselor publice, folosite pentru a cumpara sprijin parlamentar de la PSD, PC, UDMR si PRM”, se mai arata in programul de guvernare al PD-L. In campanie, Boc l-a catalogat pe Tariceanu drept un personaj “mai periculos decât o criza economica, pentru ca este o calamitate naturala”. Nici social-democratii nu au stat deoparte si au acuzat Guvernul Tariceanu de nerealizarea promisiunilor din 2004, dar si ca planurile anticriza elaborate de PDL si de PNL, drept “solutii mediocre si gresite”. Boc si Stolojan, «papagalii» presedinteluiNici premierul nu s-a lasat si le-a raspuns rivalilor in aceiasi termeni. In vara acestui an, dupa lansarea celor 66 de candidati liberali la primariile din Mehedinti,Tariceanu s-a referit la cei doi lideri PD-L Emi Boc si Theodor Stolojan ca fiind “doi papagali care repeta tot ce spune presedintele Traian Basescu”. Nici PSD nu a scapat “atingerilor” liderului PNL, Geoana fiind caracterizat, prin 2005, drept presedinte care se crede lider “numai cand prinde microfonul” sau “mama-omida a PSD”. Chiar si programele contracandidatilor la functia de premier au fost caracterizate de Tariceanu drept “facute pe genunchi”. “Stolojan este un politician in care nu poti sa ai incredere. Eu si colegii mei liberali stim asta din proprie experienta. Cat despre Mircea Geoana, regret ca a inceput sa faca si el politica de tip Golden Blitz”, afirma in campanie Tariceanu."

REZUTATELE ALEGERILOR

2008-12-01T01:36:00.000-08:00

Conform datelor furnizate de catre INSOMAR, in urma sondajului efectuat la iesirea de la urne, alegerile parlamentare au fost castigate de alianta PSD + PC cu 36,2% din mandatele pentru Camera Deputatilor si respectiv 35,9% din mandatele pentru Senat. Pe locul secund in preferintele romanilor s-au clasat reprezentantii PD-L care au obtinut urmatoarele rezultate: 30,3% locuri in Camera Deputatilor si 31,1% locuri in Senat. Pe locul trei, regasim partidul aflat inca la guvernare, PNL cu 21,4% din voturi pentru Camera Deputatilor si 19,9% pentru Senat.
UDMR este pe locul patru cu 6,7% din voturi atât pentru Cameră cât şi pentru Senat. Următorul partid pe listă este PRM care a obţinut 3,3% la Camera Deputaţilor şi 3,4% la Senat.
PNG a obţinut 2,1% la Camera Deputaţilor şi la Senat.
Estimarea a fost făcută la nivel naţional pentru voturile exprimate până la ora 18.30.
Sursa: Realitatea TV

Din nefericire in Romania sondajele de opinie , realizate de INSOMAR sau alte organizatii, continua sa-si piarda credibilitatea. Sondajul INSOMAR, dat publicitatii aseara imediat dupa incheierea votarii , a avut marje de eroare de peste 5% , iar azi dimineata, dupa numararea a 71% din totalul de voturi exprimate in tara, s-a produs rasturnarea stangii de catre dreapta.
Conform numararii de pana la ora 10, partidul care a castigat aceste alegeri parlamentare este PD-L si nu PSD+PC.
La Senat, PDL a obţinut 34,67 % din voturi, PSD+PC 33,36% urmat de PNL, cu 18,18%, în timp ce UDMR a obţinut 6,44% din voturi, după centralizarea făcută până luni, la ora 8.00, a voturilor valabil exprimate din 71,06% din secţiile de votare, de la nivelul întregii ţări, a anunţat BEC.
În ceea ce priveşte Camera Deputaţilor, PDL a obţinut 33,29 % din voturi, PSD+PC 32,51% urmat de PNL, cu 18,10%, în timp ce UDMR a obţinut 6,20% din voturi.
Sursa: MEDIAFAX

http://www.gandimaltfel.ro/program.pdf

http://www.psd.ro/PDF/BrosuraAngajamente.pdf

VOTUL UNINOMINAL IN ROMANIA-2

2008-11-29T07:13:00.000-08:00

Electoratul va alege duminică, pentru prima oară, un candidat în locul unei liste, însă pentru situaţia în care, de exemplu, un candidat nu obţine 50% plus unu din voturile din colegiu, repartizarea mandatelor se va face în funcţie de procentajul fiecărui partid obţinut la nivel naţional.
Alegătorii vor primi câte două buletine de vot, unul pentru Senat, celălalt pentru Camera Deputaţilor. În ele vor figura, individual, fiecare candidat înscris în cursa electorală în colegiul respectiv. Pentru ca un buletin să fie valabil, alegătorul trebuie să ştampileze un chenar în care este numele candidatului pe care îl preferă. Pentru fiecare colegiu este alocat un singur mandat de deputat sau senator. Colegiile sunt desenate astfel încât să respecte normele de reprezentare-70.000 de locuitori pentru un deputat şi 160.000 de locuitori pentru un senator-, dar este permisă şi marjă de abatere de la această normă, de până la 30%.
În viitorul Parlament nu vor putea intra decât reprezentanţi ai partidelor care depăşesc pragul electoral sau candidaţii independenţi care obţin cel puţin jumătate plus unu din numărul voturilor exprimate în colegiul în care candidează. Pentru partide rămâne în vigoare pragul electoral de minimum 5% din voturile valabil exprimate la nivel naţional. În cazul alianţei între două partide, pragul ajunge la 8%, iar procentul creşte cu un punct pentru fiecare partid în plus, fără a putea depăşi însă 10%.
Există şi un prag electoral alternativ, un partid putând accede în Parlament dacă reprezentanţii săi obţin mandate, cu 50% plus unu din voturi, în minimum şase colegii de deputaţi şi trei de senatori. În această eventualitate, partidul respectiv poate fi reprezentat în Parlament chiar dacă, la nivel naţional, nu a obţinut 5% din voturi.
Chiar dacă parlamentarii sunt aleşi uninominal, repartizarea mandatelor trebuie să respecte o cerinţă caracteristică sistemelor de vot proporţionale, şi anume ca ponderea în Parlament a partidelor ce depăşesc pragul electoral să corespundă procentajului obţinut de fiecare partid în opţiunile electoratului, la nivel naţional. Din acest motiv, repartizarea mandatelor şi desemnarea câştigătorilor în fiecare colegiu are loc în trei etape. În prima etapă sunt repartizate mandatele pentru candidaţii care au obţinut jumătate plus unu din numărul voturilor exprimate într-un colegiu. Ei vor fi siguri că vor deveni parlamentari, cu condiţia ca şi partidul lor să depăşească pragul electoral.
În a doua etapă, birourile electorale judeţene (sau de circumscripţie, deoarece fiecare judeţ se constituie într-o circumscripţie) stabilesc un coeficient electoral al judeţului respectiv. Coeficientul se stabileşte prin împărţirea numărului total de voturi valabil exprimate într-un judeţ la numărul de mandate de senator sau de deputat care revin judeţului respectiv. Apoi numărul de voturi obţinute, în respectiva circumscripţie, de către fiecare partid ce a depăşit pragul electoral se împarte la coeficientul electoral al judeţului. Partea întreagă, nerotunjită, a câtului acestei împărţiri reprezintă numărul de mandate obţinute de fiecare partid la nivelul BEJ-urilor. Însă Biroul Electoral Judeţean nu poate stabili în care colegii a câştigat un anumit partid mandatele respective.
A treia etapă de repartizare a mandatelor se desfăşoară la nivelul Biroului Electoral Central. La BEC sunt trimise atât situaţia cu mandatele rămase nerepartizate, precum şi voturile rămase, inferioare coeficientului electoral din fiecare circumscripţie. Pentru repartizarea între partide a celorlalte mandate se foloseşte metoda d'Hondt de atribuire a acestor mandate într-un sistem electoral proporţional. Această metodă a fost folosită şi până în 2004, la votul pe listă. În urma aplicării acestor operaţii matematice, se împart între partide şi mandatele rămase nerepartizate de către birourile electorale de circumscripţie.
În cadrul acestui proces este nevoie de stabilirea unui repartitor de circumscripţie care arată în ce judeţe va primi mandatele un partid sau altul. Nu este exclus ca un partid să nu primească nici un mandat într-un judeţ, dar voturile obţinute de candidaţii săi vor putea fi utilizate într-un alt judeţ, dar şi pentru alţi candidaţi. Această situaţie apare ca urmare a necesităţii respectării principiului proporţionalităţii.
După ce s-a stabilit către ce partide vor merge mandatele din fiecare judeţ, procesul este finalizat prin desemnarea candidaţilor câştigători. Se calculează raportul dintre numărul de voturi obţinut de fiecare candidat în colegiul său şi coeficientul electoral al judeţului. Aceste raporturi se aşează în ordine descrescătoare, iar desemnarea câştigătorilor se face în funcţie de acest clasament. Cu două condiţii: să nu se acorde mai mult de un mandat într-un colegiu şi să se respecte repartizarea mandatelor pe partide, stabilită anterior. Datorită acestor condiţii, este posibil ca un candidat care a obţinut cel mai mare număr de voturi într-un colegiu să piardă postul de parlamentar în favoarea celui de pe locul 2 sau chiar 3. În plus, vor fi avantajaţi candidaţii din colegiile mai mari deoarece ei pot obţine o cifră mai mare a raportului dintre numărul de voturi obţinute şi coeficientul electoral al judeţului.
În continuare, minorităţile naţionale vor putea fi reprezentate în Parlament, chiar şi în condiţiile introducerii votului uninominal. Organizaţiilor minorităţilor naţionale li se aplică un coeficient electoral obţinut prin numărului de voturi valabil exprimate la nivel naţional la numărul total de mandate pus în joc. Dacă o organizaţie a minorităţilor obţine peste 10% din acest coeficient, va avea dreptul la un mandat de deputat. Mandatul respectiv va fi atribuit celui care a obţinut cel mai mare număr de voturi dintre toţi candidaţii organizaţiei respective

REFORMA INVATAMANTULUI

2008-11-28T09:54:00.000-08:00

Dascalii trebuie sa cunoasca in legatura cu masurile ce vor fi luate pentru reformarea sistemului educational.

I. PREAMBUL
Strategia „Educaţie şi Cercetare pentru Societatea Cunoaşterii” se constituie ca al treilea pas
dintr-un demers sistematic la care s-a angajat Preşedinţia României.
În 19 ianuarie 2007 a fost înfiinţată Comisia Prezidenţială pentru Analiza şi Elaborarea
Politicilor din domeniile educaţiei şi cercetării, o comisie de experţi care a prezentat într-un raport
făcut public pe 12 iulie 2007 şi intitulat România educaţiei, România cercetării diagnoza
sistemului, ca şi principalele soluţii la problemele identificate. Pe baza Raportului şi a discuţiilor
publice ulterioare, a fost elaborat Pactul Naţional pentru Educaţie, semnat în data de 5 martie
2008 de către liderii tuturor partidelor parlamentare şi ulterior de Academia Română şi
reprezentanţii altor 22 de organizaţii sindicale, studenţeşti, asociaţia părinţilor, de alte organizaţii
neguvernamentale interesate de bunul mers al educaţiei şi cercetării în România.
Strategia de faţă vizează dezvoltarea educaţiei şi cercetării în perioada 2009-2015 şi se
întemeiază, aşadar, pe două tipuri de demersuri: unul de expertiză, celălalt de angajament politic
major. Ştim unde suntem. Acum este momentul să spunem clar:
- unde vrem să ajungem,
- ce măsuri trebuie luate şi
- ce acţiuni trebuie întreprinse pentru a ne atinge ţintele propuse.
Educaţia şi cercetarea, oricât de nobile ar fi, nu sunt activităţi în sine; ele sunt mijloace prin
care construim un tip de societate. Întrebarea „Ce-i de făcut cu educaţia şi cercetarea în România?”
este strâns legată de o alta, şi anume „Ce fel de ţară ne dorim?”. Strategia de faţă conţine soluţiile
operaţionale pentru perioada 2009-2015, astfel încât prin educaţie şi cercetare să construim în
România o societate a cunoaşterii, singura care poate aduce prosperitatea, dezvoltarea durabilă şi
dezvoltarea personală a fiecărui cetăţean.
II. OBIECTIVE
Promovarea celor patru piloni ai societăţii cunoaşterii – educaţia, cercetarea, dezvoltarea
şi inovarea – nu înseamnă doar susţinerea prioritară a acestor activităţi sociale; înseamnă, în
primul rând, o nouă grilă de valori. Trebuie să facem în aşa fel încât cei care învaţă permanent,
cei care cercetează, cei care contribuie la dezvoltarea şi inovarea instituţiilor sau tehnologiilor să se
bucure de cel mai înalt prestigiu social. Toate măsurile şi acţiunile propuse în această strategie
ţintesc nu numai un nou aranjament instituţional şi legislativ, cât mai ales un nou angajament
axiologic, o nouă ierarhie de valori care să ne scoată din debusolarea axiologică pe care am trăit-o
după 1989. Nu putem să realizăm în România o economie şi o societate a cunoaşterii fără să
credem în valorile: învăţarea înseamnă dezvoltarea-inovarea instituţiilor şi tehnologiilor, cercetarea
pusă în slujba rezolvării problemelor complexe cu care ne confruntăm.
Obiectivul final al acestei strategii este asumarea socială, reală, a unei noi scale de valori,
necesară pentru realizarea consecventă a opţiunilor ce corespund unei economii a cunoaşterii. Vom
reuşi dacă aceste valori se vor regăsi în acţiunile noastre, nu doar în discursurile ocazionale ale mai
marilor zilei.
În baza analizelor efectuate, afirmăm că, printr-un efort susţinut, până în 2015, putem şi
trebuie să atingem următoarele obiective specifice:
1. Situarea performanţelor elevilor români la testele internaţionale (PISA, PIRLS,
TIMSS) în topul primelor 10 ţări ale lumii;
2. Plasarea a cel puţin 3 universităţi româneşti în topul primelor 500 de universităţi din
lume;
3. Creşterea de 5 ori a producţiei ştiinţifice şi triplarea indicelui global de inovare, ceea
ce ne-ar permite să atingem media actuală a UE la aceşti indicatori;
4. Reducerea ratei de părăsire prematură a sistemului de educaţie sub 5% (acum este de
23,6%);
5. Eliminarea diferenţelor esenţiale dintre învăţământul rural şi cel urban, dintre
oportunităţile de învăţare oferite grupurilor dezavantajate (grupuri minoritare, copii
cu nevoi speciale etc.) şi cele oferite majorităţii;
6. Transformarea educaţiei permanente într-o practică socială curentă la nivelul fiecărei
instituţii, publice sau private. Creşterea până la 20% a ratei de participare a adulţilor
la educaţia permanentă;
7. Transformarea corpului didactic într-o elită profesională a naţiunii;
8. Centrarea şcolii pe nevoile beneficiarului (elevi/studenţi, angajatori, comunitate);
9. Alocarea a cel puţin 7% din PIB pentru educaţie şi cercetare şi condiţionarea
cuantumului resurselor alocate unităţilor din sistem de rezultatele efectiv obţinute.
Pentru a atinge aceste obiective, sunt necesare mai multe măsuri şi acţiuni, care sunt prezentate
în continuare.
III. MĂSURI ŞI ACŢIUNI DE IMPLEMENTARE
III.A. ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR
În ceea ce priveşte învătământul preuniversitar, avem în vedere următoarele măsuri:
1. Compatibilizarea ciclurilor de învăţământ cu cerinţele unei educaţii moderne şi cu
Cadrul European al calificărilor
Argumente
Studiile actuale arată că educaţia timpurie (inclusiv cuprinderea unei părţi a ei în
învăţământul obligatoriu) este cea mai eficientă investiţie în educaţie. Clasa pregătitoare
obligatorie produce egalitate de şanse şi echitatea oportunităţilor de învăţare, optimizează
adaptarea la cerinţele şcolii şi îmbunătăţeşte performanţele şcolare în primele clase. Integrarea
clasei a IX-a în gimnaziu este o modalitatea esenţială de a reduce rata abandonului şcolar timpuriu,
cele mai mari pierderi înregistrându-se, în prezent, la trecerea din clasa a VIII-a în clasa a IX-a.
Utilizarea calculatorului a devenit o condiţie esenţială pentru munca şi viaţa oricărui adult. Ca
atare, achiziţia competenţelor de bază în utilizarea calculatorului (de nivel ECDL1-Start: „Noţiuni
de bază despre tehnologia informaţiei,” „Utilizarea computerului şi organizarea fişierelor”,
„Editare de text”, „Informaţie şi comunicare”) la finalul învăţământului obligatoriu devine o
necesitate. Dobândirea competenţelor de nivel ECDL-Complet până la finalul liceului, indiferent
de tipul acestuia, maximizează şansele absolvenţilor pe piaţa muncii şi capacitatea lor de a
valorifica maximal oportunităţile ulterioare de învăţare. Ministerul Educaţiei şi Cercetării va
asigura, în acest sens, infrastructura şi echipamentele necesare, va încheia parteneriate cu centrele
acreditate ECDL sau îşi va crea şi acredita propriile centre.
Acţiuni
1.1. Legiferarea unei noi structuri a sistemului de învăţământ
Termen: 2009.
Statul va sigura un învăţământ generalizat şi gratuit timp de 13 ani, de la clasa pregătitoare
până la sfârşitul liceului. Învăţământul obligatoriu va cuprinde clasa pregătitoare + învăţământul
1 ECDL – European Computer Driving License = Permis European de utilizare a computerului. ECDL-Start certifică
competenţele de bază; ECDL-Complet certifică competenţe avansate.
primar + învăţământul gimnazial (inclusiv clasa a IX-a) şi se va finaliza cu o Diplomă de Studii şi
un Certificat profesional (care să ateste nivelul 1 de calificare profesională şi achiziţia
competenţelor de utilizare a calculatorului la nivel ECDL-Start, modulele 1, 2, 3, 7 din ECDL).
Învăţământul liceal (clasele X-XII) se va desfăşura în trei profiluri de licee (teoretic, tehnologic şi
vocaţional) şi se va finaliza cu: a) Diplomă de absolvire a liceului b) Licenţă europeană de
utilizare a computerului (ECDL-Complet); c) Certificat profesional (nivel 3 de calificare –
numai pentru liceele tehnologice).
Tabelul 1. Noua structură a ciclurilor de învăţământ (1+4+5+3+ ciclurile Bologna) – descriere sintetică
Vârsta minimă
de acces Clasa Niveluri EQF Nivelul de învăţământ Cicluri curriculare
8 Doctorat Doctorat
7 Masterat (60-120 credite) Masterat
6 Licenţă (180-240 credite) Licenţă
5 Ciclu scurt/120 credite Ciclu scurt/120 credite
18 XII
17 XI
16 X
4 Învăţământ liceal (teoretic,
tehnologic, vocaţional)
15 IX
14 VIII
13 VII
3 Ciclul curricular
Observare şi orientare
12 VI
11 V
Învăţământ gimnazial
10 IV
9 III
2 Ciclul curricular
Dezvoltare
8 II
7 I 1
Învăţământ primar
5-6 CP CP CP
Ciclul curricular
Achiziţii fundamentale
0-5 Educaţia timpurie (creşe, grădiniţe, programe de suport
pentru părinţi, evaluare şi intervenţie timpurie) Prerechizitele şcolarizării
Notă: Se poate concepe prelungirea cu un an a liceului tehnologic în condiţiile în care el se finalizează nu numai
cu o diplomă de bacalaureat, ci şi cu un certificat de calificare Nivel 3. Nivelurile EQF sunt nivelurile din Cadrul
European al Calificărilor. CP = clasă pregătitoare. Acordarea de credite pentru doctorat este opţională.
1.2. Formarea personalului didactic direct implicat în restructurarea ciclurilor de
învăţământ, în primul rând a educatoarelor/învăţătorilor implicaţi în integrarea
educaţiei timpurii cu învăţământul obligatoriu, precum şi a profesorilor din şcolile
gimnaziale care vor avea clasa a IX-a
Termen: 2009-2010.
1.3. Luarea deciziilor administrative privind amplasarea şi dotările necesare pentru
clasa pregătitoare şi pentru clasa a IX-a
Deciziile vor fi luate în concordanţă cu condiţiile locale

1.4. Constituirea consorţiilor şcolare
Consorţiile şcolare sunt înţelegeri contractuale între unităţile şcolare dintr-o arie geografică
(constituite în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării). Formarea
consorţiilor şcolare se face cu scopul de a optimiza utilizarea infrastructurii pentru educaţie, a
resurselor materiale şi a forţei de muncă. Consorţiile vor permite libera circulaţie a
personalului în cadrul lor, pe verticală (ex. gimnazii-licee) sau pe orizontală (ex. liceu-liceu),
astfel încât restructurarea ciclurilor curriculare să nu sincopeze normele didactice şi accesul
neîngrădit al elevilor la resursele de învăţare.
Termen: 2009-2011.
1.5. Dotarea tuturor şcolilor cu calculatoare conectate la internet
Odată stabilită noua reţea şcolară, în profil geografic şi comunitar, se va proceda la dotarea
completă a şcolilor cu calculatoare conectate la internet şi cu soft-uri educaţionale capabile să
ridice calitatea predării şi a învăţării.
Termen: 2010.
2. Reforma curriculară şi a procedurilor de evaluare
Argumente
Atât cercetările actuale din ştiinţele învăţării, cât şi beneficiarii sistemului de învăţământ,
susţin centrarea curriculumului pe competenţe, nu pe informaţii. Competenţele sunt blocuri de
cunoştinţe, deprinderi şi atitudini care optimizează rezolvarea de probleme. Strategia precizează
care sunt competenţele cheie pe care trebuie să se bazeze sistemul de învăţământ. Ele sunt
compatibile cu competenţele promovate la nivelul Uniunii Europene şi asigură flexibilitatea
învăţării. Ţinând cont de evoluţia minţii elevilor şi de facilităţile oferite de TIC, toate conţinuturile
curriculare trebuie digitalizate şi trebuie constituită o Bibliotecă Şcolară Virtuală, astfel încât cele
mai bune resurse de învăţare să fie accesibile oricărui elev, nelimitat.
Reforma curriculară implică, automat, o reformă a modului în care sunt evaluaţi elevii. O
metodologie de evaluare necompatibilă cu noul curriculum va crea unul paralel. Elevii vor învăţa
mai degrabă ceea ce va fi evaluat decât ceea ce este stabilit în curriculum. Strategia susţine o
evaluare congruentă cu ciclurile şcolare, centrată pe competenţe, care să ofere feed-back real
elevilor şi care să stea la baza planurilor individuale de învăţare.
Acţiuni
2.1. Centrarea curriculumului pe 8 categorii de competenţe-cheie
Aceste 8 categorii de competenţe-cheie sunt:
a) Competenţe de comunicare în limba maternă şi în două limbi de circulaţie
internaţională;
b) Competenţe fundamentale de matematică, ştiinţe şi tehnologie;
c) Competenţe digitale (de utilizare a tehnologiei informaţiei pentru cunoaştere şi
rezolvarea de probleme);
d) Competenţe axiologice sau de valorizare (necesare pentru participarea activă şi
responsabilă la viaţa socială);
e) Competenţe pentru managementul vieţii personale şi al evoluţiei în carieră;
f) Competenţe antreprenoriale;
g) Competenţe de expresie culturală;
h) Competenţe de a învăţa pe tot parcursul vieţii.
Absolvenţii învăţământului obligatoriu vor dobândi aceste competenţe la nivel de bază, iar
absolvenţii de liceu – la nivel avansat. Pe baza acestor competenţe se va putea stabili clar profilul
de formare (= ce vrem să ştie elevul) pentru fiecare ciclu de studii. Pentru fiecare disciplină din
planul de învăţământ, conţinuturile de învăţare se vor organiza în aşa fel, încât să contribuie
coordonat la formarea competenţelor menţionate. Criteriul principal de evaluare şi aprobare a unui
manual şcolar va fi legat de măsura în care contribuie la formarea competenţelor menţionate.
Se va crea o bancă de itemi, cu funcţie orientativă, pentru a-i ajuta pe profesori ca, în
notarea la clasă, să evalueze competenţe, nu informaţii.
Termen: 2009-2010.
2.2. Introducerea disciplinei Tehnologia informaţiei şi comunicării (TIC), ca
disciplină opţională în clasele I-IV şi ca disciplină obligatorie în clasele V-XII
Această disciplină are funcţia de a forma competenţele necesare pentru nivelul ECDL-Start
şi ECDL-Complet. Competenţele de utilizare a TIC oferă premise favorabile de învăţare pe
tot parcursul vieţii şi de dezvoltare a carierei personale.
Termen: 2010.
2.3. Flexibilizarea curriculumului
Flexibilizarea curriculumului se va realiza pe două dimensiuni:
a) prin creşterea proporţiei orelor în curriculumul la dispoziţia şcolii (CDŞ);
b) prin creşterea gradelor de libertate a profesorului în implementarea curriculumului în
interiorul fiecărei discipline.
Ponderea CDŞ în ansamblul curriculumului va fi de 20% la nivelul învăţământului
obligatoriu şi de 33% la nivelul liceului. Ce anume se va învăţa în 1/5 din orele din
învăţământul obligatoriu şi 1/3 din orele de la nivelul liceului se va decide la nivelul
fiecărei şcoli, în funcţie de nevoile de învăţare ale copiilor, nu în funcţie de nevoile de
normare ale cadrelor didactice. Şcolile vor putea astfel să se centreze pe elev şi pe nevoile
comunităţii, dar şi să se diferenţieze în funcţie de oferta de cursuri către beneficiari.
Concomitent, este nevoie de o flexibilizare a curriculumului în interiorul fiecărei discipline.
Curriculumul naţional va acoperi doar 75% din orele de predare, lăsând la dispoziţia
cadrului didactic 25% din timpul alocat disciplinei respective. În funcţie de caracteristicile
elevilor şi de strategia şcolii din care face parte, profesorul va decide dacă procentul de
25% din timpul alocat disciplinei va fi folosit pentru învăţare remedială în cazul copiilor cu
probleme, pentru consolidarea cunoştinţelor sau pentru stimularea celor capabili de
performanţe superioare. Pentru prima dată, flexibilizarea curriculară va permite
profesorului să realizeze planuri individuale de învăţare pentru fiecare elev.
Flexibilizarea curriculumului va produce individualizarea învăţării.
Termen: 2009-2011.
2.4. Digitalizarea conţinuturilor curriculare şi crearea unei Biblioteci Şcolare
Virtuale
Toate conţinuturile ce trebuie învăţate la şcoală, toate instrumentele de lucru, exemple
orientative de probe de verificare a cunoştinţelor vor fi convertite şi în format digital şi
accesibile permanent oricărui elev sau profesor, pe o platformă de învăţare tip LMS
(Learning Management System), on-line. Lecţiile celor mai buni profesori vor fi procesate
digital şi stocate pe platforma de e-learning. Prin internet, orice elev va avea astfel acces la
lecţiile celui mai bun profesor. Se vor crea „laboratoare virtuale” pentru a compensa şi/sau
întregi dotarea laboratoarelor şcolare. Pentru fiecare disciplină, se va crea o bază de resurse
digitale, astfel încât fiecare profesor sau elev să poată avea acces rapid şi gratuit la
informaţiile şi instrumentele necesare pentru o învăţare cât mai eficientă. Producţia de
conţinuturi digitale pentru învăţare (e-contents) va deveni un criteriu de performanţă
profesională al profesorilor. Curriculumul digital şi Biblioteca Şcolară Virtuală vor fi
îmbogăţite permanent, respectând cerinţele de calitate şi standardele internaţionale (ex.
SCORM, 2004).
Termen: 2009-2011.
2.5. Formarea profesorilor şi a directorilor de şcoli pentru gestiunea şi aplicarea
unui nou curriculum
Centrarea curriculumului pe competenţe, sporirea considerabilă a flexibilităţii curriculare,
introducerea disciplinei TIC şi digitalizarea curriculumului sunt potenţialităţi care riscă să
rămână slab valorificate fără o formare adecvată a cadrelor didactice şi a managerilor de
şcoli. Trebuie create şi puse la dispoziţia şcolilor, a directorilor şi a profesorilor instrumente
de analiză a nevoilor de învăţare, de analiză a caracteristicilor elevilor, de proiectare şi de
evaluare a unui curriculum descentralizat, astfel încât noul curriculum să producă profit
cognitiv maxim pentru elevi.
Termen: 2009-2011.
2.6. Modernizarea procedurilor de evaluare
Evaluările şcolare practicate până acum în România au o serie de deficienţe majore: 1) se
evaluează mai degrabă informaţiile reţinute decât competenţele formate; 2) nu există nicio
legătură între ritmul evaluărilor şi ciclurile curriculare de dobândire a competenţelor; 3)
evaluările sunt utilizate doar pentru a stabili ierarhii, în loc să fie prioritar utilizate pentru a
oferi feed-back elevilor şi părinţilor şi pentru a întemeia planuri individuale de învăţare. În
plus, supralicitarea lor atât de către profesori, cât şi de către părinţi, a generat tot mai multe
fraude şi acte de corupţie. Poate mai grav decât orice altceva, selectarea unui număr de
subiecte din Curriculumul Naţional (curriculum obligatoriu) şi afişarea lor pe internet, au
dinamitat complet curriculumul naţional, creând un curriculum paralel.

Pentru a reuşi, reforma curriculară trebuie în mod obligatoriu asociată cu o reformă a
procedurilor de evaluare, având la bază următoarele principii:
(1) Evaluările curente şi cele periodice verifică nu memoria informaţiilor, ci competenţele;
(2) Fiecare ciclu de achiziţie a competenţelor (= ciclu curricular) se asociază cu un tip de
evaluare periodică;
(3) Evaluările periodice se finalizează nu numai cu un punctaj obţinut de elev, ci şi cu:
a) un raport detaliat trimis părintelui/tutorelui privind situaţia şcolară a copilului
şi consilierea corespunzătoare a părinţilor/tutorilor;
b) un plan individualizat de învăţare, de recuperare (pentru copiii cu deficienţe de
învăţare), de accelerare (pentru copiii supradotaţi) sau de consolidare a
cunoştinţelor dobândite;
(4) Nu există teme separate pentru examene, altele decât temele curriculumului. Toate
temele din Curriculumul Naţional sunt evaluate, evitându-se astfel apariţia unui
curriculum paralel care să-l arunce în derizoriu pe cel Naţional;
(5) Niciuna dintre cele două evaluări naţionale (la sfârşitul învăţământului obligatoriu şi
bacalaureatul) nu se vor finaliza în decizii binare de tip „admis-respins”, ci cu un punctaj,
ca la testele tip PISA, care să arate performanţa personală a elevului în raport cu cerinţele
curriculumului naţional;
(6) Se înfiinţează un instrument de evaluare şi monitorizare comprehensivă a elevului, numit
Portofoliul de educaţie al elevului. Acesta va conţine nu numai rezultatele evaluărilor
periodice, ci şi rapoartele de evaluare, planurile individualizate de învăţare, notificări ale
cadrelor didactice sau ale consilierului şcolar privind elevul, diplome şi certificate
obţinute de elevi de la alte organisme acreditate decât şcoala proprie şi care dovedesc
aptitudinile sau performanţele speciale ale acestora. Evaluarea unidimensională a elevilor
doar prin notele obţinute la disciplinele şcolare trebuie să aibă un sfârşit. Portofoliul de
educaţie va permite o evaluare mult mai complexă şi mai realistă a elevului. Portofoliul
de educaţie, în format clasic şi electronic, va fi transmis automat de la un ciclu de
învăţământ la altul, constituind baza de cunoaştere şi evaluare multiaxială,
comprehensivă, a elevului. Structura şi constituirea Portofoliul de educaţie va face
obiectul unui Ordin al Ministrului Educaţiei.
Termen: 2009-2010.
Structura şi caracteristicile evaluărilor şcolare vor fi organizate după cum urmează:
i. La finalul clasei pregătitoare, cadrul didactic responsabil întocmeşte un Raport de
evaluare a competenţelor cognitive, emoţionale şi sociale ale copilului, în baza unei
metodologii specifice;
ii. La finalul clasei a II-a – finalul ciclului de achiziţii fundamentale (scris-citit,
matematică), fiecare şcoală, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul
Educaţiei şi Cercetării, realizează evaluarea achiziţiilor fundamentale. Rezultatele
evaluărilor sunt folosite pentru individualizarea planurilor de învăţare până la finalul
clasei a IV-a pentru fiecare elev şi pentru un Raport de evaluare detaliat către
părinţi. Rezultatele evaluării vor fi trecute în Portofoliul de educaţie al elevului;
iii. La finalul clasei a IV-a, Ministerul Educaţiei şi Cercetării va realiza, prin
eşantionare, o evaluare la nivel naţional. Evaluarea se va baza pe curriculumul
naţional şi va avea itemi construiţi prin analogie cu cei din testele internaţionale
PIRLS şi TIMSS. Scopul principal al acestei evaluări este de a obţine informaţii
riguroase despre performanţele învăţământului primar şi politicile remediale ce
trebuie implementate. Şcolile pot decide, în baza unor metodologii proprii şi alte
modalităţi de evaluare a propriilor elevi de clasa a IV-a;
iv. La finalul clasei a VI-a (finalul ciclului curricular „Dezvoltare”) toate şcolile, în
baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, vor realiza
evaluarea elevilor prin două probe trans-curriculare:
- limbă şi comunicare (limba română şi o limbă străină),
- matematică şi ştiinţe.
Rezultatele evaluărilor vor fi utilizate pentru realizarea unui raport detaliat către
părinţi, pentru orientarea şcolară către un anumit tip de liceu şi pentru
individualizarea planurilor de învăţare pentru anii următori de studiu. Şcoala şi elevul
vor avea, astfel, posibilitatea ca în clasele VII-IX (ciclul curricular: „Observare şi
orientare”) să remedieze deficienţele constatate şi să orienteze elevul către tipul de
liceu/tipul de carieră care i se potriveşte mai bine. Rezultatele evaluării, împreună cu
planurile individuale de învăţare, se arhivează în Portofoliul educaţional al elevului.
v. La finalul clasei a IX-a (finalul învăţământului obligatoriu şi al ciclului curricular
„Observare şi orientare”) se va realiza o evaluare naţională trans-curriculară
obligatorie a tuturor elevilor. Evaluarea va avea patru componente:
1) Evaluarea competenţelor de comunicare în limba maternă şi în două limbi
de circulaţie internaţională. Probele de evaluare vor verifica nivelul de achiziţie
a curriculumului naţional şi vor avea itemi construiţi prin analogie cu cei din
testele PISA. Probele vor fi raportate la nivelurile de performanţă din Cadrul
Comun European de Referinţă pentru Limbi, astfel încât rezultatele obţinute
de elevi să poată fi folosite de aceştia oriunde în UE;
2) Evaluarea competenţelor la matematică şi ştiinţe. Proba se va baza pe
curriculumul naţional la matematică şi ştiinţe şi va avea itemi construiţi prin
similitudine cu testele PISA;
3) Evaluarea competenţelor de utilizare TIC de nivel ECDL-Start, printr-o
probă practică;
4) Evaluarea, prin calificative, a celorlalte competenţe-cheie de către diriginte,
consilierul şcolar şi colectivul de profesori ai clasei respective, pe baza
rezultatelor obţinute în ciclul gimnazial.
Rezultatele obţinute de către elevi se vor exprima în puncte (componentele a şi b) sau
calificative (componentele c, d), care să reflecte nivelul atins în dobândirea
competenţelor cheie de către fiecare elev în parte. Nu se va opera cu nicio grupare
binară a rezultatelor de tipul „admis-respins”. Detaliile evaluării naţionale de la
finalul învăţământului obligatoriu vor face obiectul unei metodologii specifice.
Absolvenţii învăţământului obligatoriu vor obţine:
a) o Diplomă de Absolvire a învăţământului obligatoriu – cu o Anexă la
diplomă, în care vor fi înscrise punctajul şi calificativele la probele de evaluare
a competenţelor cheie;
b) un Certificat Profesional în care vor fi înscrise competenţele dobândite
conform ECDL-Start.
Diploma de Studii (cu Anexa la diplomă), Certificatul Profesional şi alte înscrisuri
relevante privind aptitudinile şi performanţele elevilor se includ în Portofoliul de
educaţie.
Toţi absolvenţii de liceu vor putea urma învăţământul liceal în condiţii de gratuitate.
Liceele au autonomie în stabilirea criteriilor de departajare, acolo unde numărul de
înscrişi depăşeşte numărul de locuri oferite. Statul va acoperi toate costurile
frecventării liceului pentru copiii provenind din mediul rural sau din grupuri socioeconomice
dezavantajate.

3. Accelerarea descentralizării în contextul asigurării calităţii.
Argumente
Procesul de descentralizare, de aducere a deciziei cât mai aproape de locul unde se desfăşoară
activitatea de bază, trebuie accelerat. Reuşita descentralizării depinde, în mare măsură, de două
cerinţe care trebuie respectate: (1) descentralizarea trebuie să vizeze toate aspectele procesului de
învăţământ: curriculum, resurse umane, finanţare şi administrare; (2) descentralizarea trebuie să
contribuie la întărirea mecanismelor de asigurare a calităţii. Descentralizarea nu e scop în sine;
ea are sens dacă face sistemul mai eficient, mai relevant, mai echitabil şi de o calitate mai
bună. Statul va stimula, prin toate mijloacele, competiţia în sistemul de învăţământ.
Acţiuni
3.1. Descentralizarea financiară echilibrată.
Finanţarea de care va dispune unitatea de învăţământ va avea patru componente:
a) Finanţarea de bază, care e formată din costul standard/elev (preşcolar) + coeficienţi
de corecţie (pentru grupuri minoritare, dezavantajate, copii cu nevoi educaţionale
speciale). Ea va acoperi integral toate cheltuielile de personal, manuale, dotări
generale şi întreţinere curentă. Finanţarea de bază se atribuie, prin administraţiile
financiare judeţene – direct unităţilor de învăţământ, din bugetul de stat;
b) Finanţarea complementară cuprinde cheltuielile de investiţii, reparaţii capitale şi
dezvoltarea reţelei şcolare. Finanţarea complementară este asigurată din bugetul de
stat şi bugetele Consiliilor Locale. Consiliul Local decide distribuirea finanţării
complementare către şcoli, pe baza proiectelor de dezvoltare instituţională a acestora,
precum şi în funcţie de nevoile de dezvoltare a reţelei şcolare;
c) Finanţarea suplimentară, formată din fonduri de la Consiliile Judeţene (fonduri de
echilibrare, alte fonduri) şi Consiliile Locale, care stabilesc atât cuantumul, cât şi
destinaţia acestora;
d) Autofinanţarea, fonduri obţinute direct de unitatea de învăţământ, care sunt
gestionate conform propriilor decizii.
Proiectul de buget este întocmit de fiecare unitate de învăţământ, în baza unei metodologii
stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi aprobat de Consiliul Local. Execuţia bugetară intră
în responsabilitatea unităţii de învăţământ.
Structura de finanţare prezentată mai sus asigură o autonomie crescută unităţilor de
învăţământ, dar şi responsabilităţi suplimentare. Ea ţine seama şi de studiile în domeniu, care arată
că, în materie de reţea şcolară locală sau judeţeană, deciziile cele mai bine fundamentate se iau nu
la nivelul unităţilor de învăţământ, ci la nivelul consiliilor locale, respectiv judeţene.
Termen: 2009-2012.
3.2. Descentralizarea deciziilor referitoare la resursele umane.
Toate deciziile privind angajarea, motivarea, dezvoltarea carierei, formarea continuă şi
concedierea personalului se vor lua la nivelul unităţii de învăţământ, în baza unei metodologii
stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, care va intensifica procedurile de control al
calităţii resursei umane. Directorii vor fi angajaţi pe bază de concurs, în baza unei metodologii
specifice, de către Consiliul de Administraţie al şcolii. Consiliul de Administraţie va fi format
din 1/3 membri cadre didactice din şcoală, 1/3 reprezentanţi ai părinţilor şi 1/3 – reprezentanţi
ai Consiliului Local. Directorul încheie cu Consiliul de Administraţie un contract de
management. În cazul neîndeplinirii contractului de management, directorul poate fi demis la
iniţiativa a 1/3 din membrii Consiliului de Administraţie, cu votul majorităţii simple.
Directorul şcolii nu poate fi membru al vreunui partid politic.
Termen: 2009-2011.
3.3. Descentralizarea administrării şi curriculumului.
Majoritatea deciziilor administrative trebuie luate la nivelul şcolii. Inspectoratul Şcolar
Judeţean va avea funcţii de :
a) orientare, control şi formulare de criterii specifice privind asigurarea calităţii,
b) instanţă de apel în relaţiile dintre unităţile de învăţământ şi angajaţi,
c) centru de resurse pentru reţeaua şcolară la nivelul judeţului.
Ministerul Educaţiei şi Cercetării se va concentra, în primul rând, pe elaborarea de politici şi
strategii şi pe asigurarea eficienţei, echităţii, calităţii şi relevanţei sistemului de învăţământ.
Curriculumul naţional e stabilit de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, iar deciziile aparţinând
CDŞ şi flexibilitatea curriculară intra-disciplinară se iau la nivelul unităţilor de învăţământ.
Termen: 2009-2011.
3.4. Formarea resurselor umane pentru managementul descentralizat al unităţilor de
învăţământ
Pregătirea resurselor umane (directori de unităţi de învăţământ, contabil, aparat tehnic) este o
urgenţă şi reprezintă o premisă esenţială a succesului descentralizării. Descentralizarea fără
profesionalizarea managementului unităţilor şcolare va fi un eşec.
Se va crea un Centru de Resurse pentru Managementul Unităţilor Şcolare, accesibil on-line,
care să ofere permanent asistenţă, bune practici şi instrumente în procesul descentralizării.
Termen: 2009-2012.
3.5. Stimularea competiţiei pentru calitate

Competiţia, alături de finanţare şi formare continuă, reprezintă un factor hotărâtor în creşterea
calităţii învăţământului. Ministerul Educaţiei şi Cercetării va finanţa programe speciale pentru
trei tipuri de competiţii:
a) Competiţii între şcoli. Aceste competiţii se vor baza pe evaluarea instituţională a
fiecărei unităţi de învăţământ. Şcolile vor fi evaluate după două axe majore:
incluziune şi performanţă. În urma evaluărilor pe fiecare dintre cele două axe, se va
realiza o clasificare a şcolilor pe 5 nivele („Excelentă”, „Foarte bună”, „Bună”,
„Satisfăcătoare”, „Nesatisfăcătoare”). Vor fi premiate substanţial atât şcolile cu
excelenţă în incluziune, cât şi cele cu excelenţă în performanţă. Şcolile care vor fi
evaluate ca „Satisfăcătoare” sau „Nesatisfăcătoare” vor fi supuse unei asistenţe şi
monitorizări severe, cu decizii corespunzătoare.
b) Competiţii între profesori. În baza unei metodologii specifice, şcolile vor desemna
Profesorul anului, ca semn al excelenţei în predare. La nivel judeţean şi naţional va
fi desemnat Profesorul anului pentru fiecare disciplină din planul de învăţământ.
Excelenţa în predare va fi recompensată substanţial.
c) Competiţii între elevi. Olimpiadele pe discipline vor fi puternic încurajate. Lor va
trebui să li adauge Olimpiadele de creaţie tehnico-ştiinţifică şi artistică şi Olimpiadele
sportive.
Competiţia va produce diferenţiere şi ierarhii, va arăta unde este calitatea şi vom şti pe cine să
recompensăm şi pe cine să penalizăm.
Termen: 2009-2012.
4. Reformarea politicilor în domeniul resursei umane.
Argumente
Calitatea profesorilor este principalul factor care contribuie la succesul şcolar al elevilor,
iar calitatea directorilor – o garanţie esenţială a bunei funcţionări a unităţilor de învăţământ. Pentru
a avea un corp profesoral şi managerial de calitate, este nevoie de acţiuni ferme în domeniul
salarizării, formării, evaluării şi a reconstrucţiei imaginii sociale a profesiei didactice şi a celor care
o profesează.
Acţiuni
4.1. Diferenţierea salarizării în funcţie de performanţă
Pentru promovarea profesiei didactice, este necesară asigurarea unui salariu mediu în
învăţământul preuniversitar echivalent cu 1,35 PIB/locuitor, ceea ce ar permite atingerea
mediei de salarizare din ţările OECD. Salarizarea cadrelor didactice trebuie făcută diferenţiat,
în funcţie de performanţele obţinute. Se va stabili o grilă de salarizare pe 5 niveluri, care să
diferenţieze între performanţele de excelenţă (nivel 5) şi cele care sunt doar satisfăcătoare
(nivel 1). Performanţa la clasă a cadrului didactic va fi mai importantă în stabilirea salariului
decât gradul didactic sau vechimea în învăţământ.
Termen: 2009-2010.
4.2. Elaborarea unei noi metodologii de evaluare a cadrelor didactice
La sfârşitul anului şcolar, fiecare cadru didactic va fi evaluat. La baza evaluării vor sta:
(a) Autoevaluarea prestaţiei la clasă;
(b) Evaluarea din partea a 3 colegi de aceeaşi specialitate (unul desemnat de cadrul didactic
în cauză, doi de către conducerea şcolii);
(c) Evaluarea din partea conducerii şcolii.
Coeficientul final de evaluare, variind între 1 şi 5 va fi stabilit de către Consiliul de
Administraţie şi va constitui baza salarizării pentru următorul an.
Prestaţia la clasă şi progresul elevilor în învăţare trebuie să devină principalele criterii de
evaluare şi pentru acordarea definitivatului şi a gradului II, nu notele obţinute de profesor la
examenele pe disciplinele academice. Accesul la gradul didactic I se va face în baza unei
contribuţii ştiinţifice sau didactice deosebite. Va fi introdus gradul didactic de Profesor
Emerit, pentru performanţe excepţionale în întreaga carieră.
Termen: 2009-2010.
4.3. Creşterea calităţii formării iniţiale şi continue
Următoarele decizii sunt urgente:
a) Stabilirea criteriilor de acces în cariera didactică, printr-o metodologie elaborată de
Ministerul Educaţiei şi Cercetării. De exemplu, nu considerăm că poate fi admis la
cursurile de formare iniţială, prin Departamentul de Pregătire a Personalului Didactic,
un student restanţier.
b) Încurajarea pieţei de formare profesională continuă a cadrelor didactice prin
acreditarea unui număr mai mare de furnizori de formare, în baza unor criterii
riguroase de acreditare şi evaluare externă;
c) Formarea periodică a competenţelor TIC la nivel ECDL-Complet pentru toate cadrele
didactice din sistemul de învăţământ, în maximum 2 ani de acum înainte;
d) Formarea continuă a cadrelor didactice în regim de e-learning şi blended-learning.
Constituirea unei platforme informatice tip LMS pentru formarea continuă a
personalului didactic.
Termen: 2009-2011.
4.4. Iniţierea de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării a unor campanii în mass-media
de revalorizare a şcolii şi a carierei didactice
Imaginea şcolii şi a profesiei didactice în societate este, din păcate, tot mai nesatisfăcătoare.
Promovarea, prin media, a bunelor practici din şcoli, a profesorilor şi şcolilor cu performanţe
remarcabile este necesară. Pe măsură ce se vor constitui, noile realităţi din şcoala românească
trebuie să-şi găsească expresia mediatică.
Termen: 2009-2015.
4.5. Recunoaşterea învăţării non-formale şi informale
Punerea la punct a procedurilor şi condiţiilor de recunoaştere a învăţării non/informale realizate
de cadrele didactice le-ar oferi acestora noi oportunităţi de dezvoltare în carieră, ar reduce
numărul necalificaţilor din sistem şi ar remedia multe nedreptăţi. De pildă, în momentul de
faţă, învăţătorii absolvenţi de liceu pedagogic sunt mult mai prost plătiţi decât învăţătorii
absolvenţi de facultate sau institutorii, deşi prestaţia lor didactică la clasă este adeseori mult
mai bună decât a absolvenţilor de învăţământ superior. Prin recunoaşterea învăţării
non/informale, se va ajunge la o corelare mai bună a competenţelor cu salarizarea.
Termen: 2009-2011.
4.6. Profesionalizarea şi depolitizarea carierei manageriale în educaţie
Managementul unităţilor de învăţământ devine o activitate tot mai complexă. Ea este o
ocupaţie în sine, nu o simplă funcţie pe care o îndeplineşte, temporar, după orele la clasă, un
cadru didactic. Ea trebuie complet depolitizată. Vor fi elaborate standardele ocupaţionale
pentru toate poziţiile manageriale din sistemul de învăţământ, de la director de şcoală, până la
cea de director general din minister. În baza standardelor profesionale, vor fi realizate formarea
continuă şi iniţială pentru managementul unităţilor de învăţământ. Se va înfiinţa un Centru
Naţional de Resurse, accesibil on-line, care va asigura asistenţă, resurse şi programe de
formare pentru cei care doresc să devină manageri. Managerii sau directorii de unităţi şcolare
vor fi supuşi unei evaluări la finalul fiecărui an şcolar.
La baza evaluării vor sta:
a) autoevaluarea;
b) evaluarea din partea altor trei manageri şcolari (doi stabiliţi de Inspectoratul Şcolar
Judeţean);
c) evaluarea Inspectoratului Şcolar.
Salarizarea se va face în strictă legătură cu performanţele manageriale. Aşa cum am mai
menţionat, directorul/managerul din învăţământ nu poate fi membru al vreunui partid politic.
Termen: 2009-2013.
5. Considerarea educaţiei timpurii ca o prioritate a sistemului de învăţământ

Argumente
Educaţia timpurie cuprinde totalitatea activităţilor educative (inclusiv terapiile educaţionale)
desfăşurate în perioada copilăriei, de la 0 la 6/7 ani. Investiţia în educaţia timpurie este cea mai
rentabilă dintre toate investiţiile educaţionale pe care le poate face un stat şi incumbă cele mai mici
costuri de oportunitate. Competenţele formate acum pot constitui baza achiziţiei altor competenţe;
dimpotrivă, problemele de dezvoltare neremediate la această vârstă, se agravează şi duc la tulburări
majore de comportament şi nevalorificarea adecvată a oportunităţilor ulterioare de învăţare.
Studiile de specialitate arată că educaţia timpurie creează egalitate de şanse şi este principalul
instrument de reducere a abandonului şcolar timpuriu.
Acţiuni
Pentru implementarea acestei măsuri, o serie de acţiuni indicative trebuie întreprinse.
5.1. Declararea, prin lege, a educaţiei timpurii ca bun public şi finanţarea de către stat a
cheltuielilor cu educaţia timpurie
Finanţarea se va face prin vouchere, indiferent dacă copilul este educat într-o creşă/grădiniţă de
stat sau una privată. Pentru stat trebuie să conteze calitatea serviciului educaţional, nu forma de
proprietate/capital aflată la baza furnizorului de educaţie timpurie. Noua legislaţie trebuie să
stabilească, de asemenea, tipurile de servicii, modalităţile de acreditare a furnizorilor,
responsabilităţile instituţiilor implicate şi modul de organizare, finanţare şi structurare a
sistemului de educaţie timpurie.
Termen: 2009-2010.
5.2. Elaborarea unui nou curriculum pentru educaţia timpurie
Noul curriculum va fi centrat pe dezvoltarea competenţelor cognitive, emoţionale şi sociale ale
copiilor şi pe remedierea precoce a deficitelor de dezvoltare. Curriculumul trebuie să vizeze
inclusiv activităţile educaţionale ce trebuie întreprinse în creşe, precum şi modul de
compatibilizare a educaţiei timpurii cu clasa pregătitoare şi învăţământul primar.
Termen: 2009-2010.
5.3. Formarea iniţială şi continuă a personalului implicat în educaţia timpurie
În prezent, nu există nicio formă de pregătire a personalului care să realizeze intervenţie sau
terapie educaţională la nivel de creşe. Cadrele didactice din grădiniţă trebuie pregătite în acord
cu noua legislaţie şi noul curriculum.
Termen: 2009-2012.
5.4. Înfiinţarea unor echipe multidisciplinare de intervenţie timpurie
Aceste echipe vor fi constituite din medici, psihologi, asistenţi sociali. Echipele vor trebui să
evalueze şi să asiste încă din maternitate copiii cu risc şi apoi să realizeze monitorizarea şi
asistenţa corespunzătoare a acestora. La nivelul celor mai bune grădiniţe, se constituie Centre
de resurse pentru părinţi, care să ofere consiliere şi asistenţă părinţilor care au copii cu nevoi
speciale. Este de asemenea necesară extinderea activităţilor educaţionale şi de asistenţă la
domiciliul copiilor cu deficienţe.
Termen: 2009-2014.
5.5. Coordonarea serviciilor oferite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu cele oferite de
Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii, Solidarităţii şi Familiei, pentru
optimizarea serviciilor de educaţie timpurie
Se impune stabilirea unui singur minister responsabil cu coordonarea proceselor implicate în
educaţia timpurie, în vederea eficientizării intervenţiilor şi a utilizării bugetului alocat.
Termen: 2010.
5.6. Elaborarea unui sistem unitar de criterii şi indicatori, precum şi a unei proceduri
riguroase de colectare a datelor privind funcţionarea instituţiilor şi calitatea
personalului implicate în educaţia timpurie
În acest fel, sistemul educaţiei timpurii ar deveni transparent, iar măsurile de corijare vor fi
optimizate şi vor avea la bază date de pe teren.
Termen: 2010-2011.
6. Stimularea puternică a educaţiei permanente.
Argumente
În ceea ce priveşte rata de participare la educaţie pe tot parcursul vieţii, România se situează pe
ultima poziţie din Europa, cu o participare de doar 1,6% faţă de 10,8% cât este media în UE.
Aceasta înseamnă că, în România, învăţarea permanentă este mai degrabă o figură de stil sau
opţiunea unei minorităţi conştiente de avantajul competitiv pe care ţi-l dă o astfel de opţiune decât
un aranjament instituţional, susţinut de stat. Lipseşte o cultură a învăţării şi educaţiei continue.
Lipseşte, de asemenea, o viziune integrată şi coerentă privind toate formele de educaţie şi formare
profesională de care poate dispune un individ pe parcursul vieţii. Nu avem mecanisme
instituţionale care să certifice şi să valideze învăţarea ce are loc în contexte informale şi nonformale,
deşi construcţia acestor mecanisme a intrat ferm pe agenda europeană. Nu există
stimulente concrete pentru individ sau pentru angajatori care să motiveze participarea la învăţare
pe tot parcursul vieţii, deşi statul câştigă cu atât mai mult cu cât are o forţă de muncă mai educată.
Acţiuni
Principalele acţiuni ce trebuie întreprinse în acest domeniu sunt:
6.1. Elaborarea unei Legi a educaţiei permanente
Legea educaţiei permanente trebuie să devină legea-cadru a sistemului de educaţie din
România. Ea trebuie să specifice toate structurile de educaţie, de la cele formale (educaţia
timpurie, învăţământ obligatoriu, liceal, universitar), până la cele implicate în formarea
adulţilor. Legea trebuie să ofere o perspectivă clară şi stabilă a ceea ce înseamnă sistemul de
educaţie în România. Ea trebuie să specifice condiţiile, procedurile şi mecanismele de
echivalare şi recunoaştere a învăţării non şi informale.
Termen: 2009.
6.2. Lansarea unor campanii media pentru stimularea participării la educaţia
permanentă şi crearea unei culturi a învăţării pe tot parcursul vieţii
Lansarea de către Guvernul României a unui program de cofinanţare, până la 70%, a
emisiunilor de educaţie şi de formare profesională realizate de media publică şi privată poate
contribi masiv la formarea unei culturi a învăţării.
Termen: 2009-2015.
6.3. Crearea unui cont bancar personal de educaţie permanentă pentru fiecare nounăscut
din România
Contul va fi deschis de Guvernul României printr-un depozit echivalent a 500 EUR.
Părinţii/tutorii copilului sau alte persoane fizice interesate pot depune în acest cont noi sume, în
limita a 500 EUR /an, care devin deductibile din impozitul pe venit. Contul va putea fi utilizat
de copil abia după vârsta de 16 ani, în scopuri strict educaţionale, precis determinate prin
legislaţie. Existenţa unui asemenea cont, ca şi sporirea lui prin deduceri fiscale pot contribui
substanţial la dezvoltarea unei culturi a învăţării în societatea noastră.
Termen: 2010.
6.4. Acreditarea şcolilor ca centre de educaţie permanentă
Multe şcoli dispun de resursele umane, ca şi de materialele necesare pentru a oferi educaţie şi
formare continuă. Ele pot oferi cursuri pentru părinţi, cursuri de formare profesională, de limbi
străine etc. În baza unei metodologii specifice, care va fi elaborată de către Ministerul
Educaţiei şi Cercetării şi Ministerul Muncii, aceste şcoli pot fi acreditate ca centre de formare
continuă, iar resursele obţinute vor rămâne la nivelul şcolii pentru stimularea financiară a celor
care le produc.
Termen: 2009-2015.
6.5. Lansarea programului „Şcoala după Şcoală”
Programul lansat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării va oferi finanţarea şi metodologiile prin
care unităţile de învăţământ vor putea să-şi extindă activităţile cu elevii după orele de curs,
asigurând, timp de 8 ore, condiţii de învăţare, recreere, sport, supraveghere şi protecţia
propriilor elevi. În parteneriat cu Asociaţiile părinţilor, şcolile pot oferi, după orele de curs,
activităţi de învăţare remedială pentru cei cu deficienţe de învăţare sau de accelerare a învăţării
pentru copiii supradotaţi.
Termen: 2009-2015.

PRESA VREMII INAINTE DE ALEGERI -I

2008-11-28T00:17:00.000-08:00

Actuala campanie electorala, prima care aduce in prim-planul vietii politice votul uninominal in forma sa nedesavarsita, se poate caracteriza ca fiind una anostă, cu candidaţi lipsiţi de vocaţie politică. Nu mai amintim tipurile de oameni intraţi în competiţia politică: de la tipi compromisi, cu mari carenţe de moralitate şi până la indivizi care nu stăpânesc încă la o vârstă înaintată limba română litarară. Nu este numai vina lor ci şi a partidelor, care nu au avut în vedere decât criteriul banului .

Votul uninominal, fie şi în această formă nedesăvârşită, a evidenţiat carenţele vieţii politice şi mai mult va conduce la curţenia mult aşteptată la nivelul tuturor partidelor politice.

Este interesant de văzut care sunt comentariile politice inaintea alegerilor.

Despre votul uninominal

Românii vor vota, duminică, în premieră, pe baza sistemului electoral „uninominal proporţional”, după cum este el definit în lege. Un sistem care, deşi este menit să responsabilizeze clasa politică, pentru electorat are încă foarte multe necunoscute. Probabil cea mai mare problemă o ridică modul în care vor fi împărţite mandatele de parlamentar între candidaţii care nu au reuşit să obţină majoritatea voturilor dintr-un colegiu. Este posibil ca un candidat care s-a clasat pe locul întâi într-un colegiu să nu prindă loc în Parlament, în timp ce un alt candidat din acelaşi colegiu, situat pe locul doi sau chiar trei, să intre în Senat sau Cameră?

În prima fază se vor contabiliza la Biroul Electoral Central (BEC) voturile obţinute de toţi competitorii electorali şi se calculează care sunt formaţiunile politice care au trecut pragul de 5%. În cazul alianţelor, cum este cea formată de PSD şi PC, pragul este de 8%. Se verifică dacă există vreun candidat independent care să fi câştigat un colegiu cu majoritate de 50% plus unu, pentru a obţine direct mandatul. Apoi BEC verifică dacă în cazul partidelor care nu au trecut pragul electoral există şase candidaţi la Cameră şi trei la Senat care să fi obţinut locul 1 în colegii. În caz că se înregistrează o astfel de situaţie, atunci se consideră că respectivul partid a trecut aşa-zisul prag alternativ, iar cei 9 câştigători de colegii vor deveni automat deputaţi şi senatori, respectivul partid urmând să fie reprezentat în Legislativ doar prin aceşti 6 deputaţi şi 3 senatori. (Sondajele de opinie de până acum nu indică o astfel de posibilitate.) Alocarea directă a mandatelor. Oficiile electorale din fiecare colegiu uninominal verifică dacă există candidaţi din cadrul partidelor parlamentare care au obţinut sufragiile a 50% plus unu dintre alegătorii care au votat într-un colegiu. Candidaţii aflaţi în această situaţie devin automat parlamentari. Specialiştii estimează că vor fi în jur de 12-15 astfel de situaţii la Senat şi 25-30 la Camera Deputaţilor. (De exemplu, conform sondajelor publice, Mircea Geoană - PSD+PC la Senat şi Bogdan Olteanu - PNL se află printre cei creditaţi de sondaje cu peste 60% din intenţiile de vot, deci au mari şanse să obţină mandate în această primă etapă.) Urmează repartizarea proporţional uninominală a mandatelor. Această etapă se desfăşoară la două niveluri, în circumscripţie (judeţ, Municipiul Bucureşti şi Circumscripţia pentru românii din străinătate) şi la nivel naţional.Astfel, la nivel de judeţ, biroul electoral de circumscripţie calculează, în funcţie de coeficientul electoral şi de voturile primite de un partid în acea diviziune administrativ-teritorială, separat, câte mandate de deputat şi câte mandate de senator se cuvin respectivului partid. Coeficientul electoral este specific fiecărei circumscripţii şi se calculează raportând numărul de voturi valabil exprimate pentru partidele care au trecut pragul şi independenţii care au câştigat mandate la numărul de locuri în Parlament ce revin respectivului judeţ. Altfel spus, coeficientul electoral arată câte voturi trebuie să câştige un partid pentru un mandat în Legislativ.Explicăm această etapă printr-o simulare în judeţul Ilfov, la Camera Deputaţilor. Intră în calcul doar partidele care au trecut pragul de 5%. Utilizăm în simularea noastră rezultate obţinute la Consiliile Locale. Colegiul 1: PSD (20.220 voturi), PD-L (7.688 ), PNL (4.167), UDMR (350)Colegiul 2: PD-L (15.784 voturi), PSD (10.919), PNL (8.429), UDMR (350)Colegiul 3: PNL (13.374 voturi), PD-L (13.112), PSD (6.466), UDMR (350)Colegiul 4: PNL (14.497 voturi), PD-L (10.290), PSD (7.974), UDMR (350) Într-o primă fază se calculează coeficientul electoral al judeţului, care se obţine prin împărţirea totalului voturilor obţinute de cele patru formaţiuni politice (134.320) la numărul de mandate (4). Coeficientul electoral rezultat este de 33.580 voturi. Pentru a vedea câte mandate se distribuie în această etapă şi ce partide le obţin în acest judeţ, în următoarea fază se împarte totalul voturilor obţinute de un partid la acest coeficient şi vom avea următoarele rezultate: PD-L - 1,39, PSD - 1,35, PNL - 1,20, UDMR - 0,04. Rezultă că în Ilfov, PD-L, PSD şi PNL vor obţine sigur un mandat. Nu ştim însă în această etapă care dintre candidaţii acestor partide vor accede în Cameră. La acest nivel, împărţirile prevăzute de lege nu vor putea da, întotdeauna, mandate întregi pentru partide, rezultând aşa-numitele „resturi“. Aceste resturi de voturi şi de mandate, precum şi voturile exprimate pentru partidele care nu au trecut pragul electoral şi pentru independenţii care nu au obţinut majoritatea voturilor în colegiul unde au candidat vor fi folosite în a doua etapă de repartizare a mandatelor, care are loc la Biroul Electoral Central. Urmează redistribuirea naţională. Se calculează într-o primă fază câte mandate au obţinut partidele în primele două etape; în funcţie de voturile primite de fiecare partid la nivel de ţară se calculează câte mandate mai au dreptul la nivelul întregii ţări; după ce se stabileşte numărul de mandate la care mai are dreptul fiecare partid, se face, la nivelul fiecărui partid, un clasament, în ordine descrescătoare, al voturilor primite ale tuturor candidaţilor care nu au obţinut vreun mandat în primele două etape.Luăm ca exemplu alianţa PSD+PC şi presupunem că a „obţinut” în primele două etape 25 de mandate de deputaţi şi, conform calculelor, mai urmează să primească, să zicem, 75 de mandate. Se aliniază ceilalţi 290 de candidaţi în ordinea descrescătoare a voturilor; cele 75 de mandate nu se vor atribui însă primilor 75 de clasaţi din 290, din cauză că există posibilitatea ca pentru unii dintre ei mandatele din colegiile în care au candidat să fi fost deja atribuite candidaţilor altor partide. Se va ajunge astfel în situaţia în care un candidat să zicem aflat pe locul 15 pe „lista” PSD+PC să nu obţină mandatul, dar să obţină altul clasat pe locul 189. Împărţirea mandatelor la nivelul judeţului. Pentru acesta se fac două liste cu competitori politici cărora li se cuvin mandate - o listă la nivel de circumscripţie şi una la nivel naţional, ambele în ordine descrescătoare, în funcţie de resturile de voturi ale partidului la nivelul circumscripţiei, de „resturile“ de la nivelul ţării şi de numărul de mandate ce se cuvin acelei formaţiuni politice.Mandatele vor fi atribuite, în ordine, candidaţilor din listă, fără cei în al căror colegiu s-a acordat deja mandat şi candidaţii care aparţin unor partide ale căror mandate din circumscripţie au fost deja epuizate. În acest sens, din lista ordonată vor primi mandate cei mai bine clasaţi în limita mandatelor ce se cuvin partidului din care fac parte. Astfel, s-ar putea ajunge la situaţia ca un candidat care a obţinut, de exemplu, 30% din voturile exprimate şi a câştigat colegiul să fie surclasat de doi colegi de-ai săi de partid, care au, fiecare, 33 la sută din voturi în colegiile în care au candidat, fără să le câştige. De asemenea, un candidat care s-a clasat pe locul unu într-un colegiu ar putea să nu intre în Parlament dacă partidul său este unul cu o pondere mai mică în judeţ. În schimb, ar putea să intre unul dintre contracandidaţii acestuia, care a obţinut un scor mai mic, dar provine de la un partid care a obţinut un scor mai mare la nivel naţional.

Despre noul Executiv

Vom avea un executiv format din cadre care se bucură de încrederea şefilor de partid. Cred totuşi că România ar fi meritat altceva, mai ales că 2009 va fi un an greu, marcat de criza economico-financiară, de tensiuni sociale şi de contextul unei situaţii internaţionale fluide. Primele şase luni vor fi „pierdute“, pentru că fiecare ministru îşi va impune echipa prin intermediul unei noi organigrame şi va renunţa la proiectele moştenite înainte de a fi în stare să producă altele. Bugetul va intra în contracţie de îndată ce salariile mărite vor fi alocate, iar fragilitatea economiei va deveni evidentă odată cu anchiloza creditelor bancare şi cu rarefierea investiţiilor străine. În asemenea condiţii, se poate presupune că nici fondurile europene nu vor fi absorbite prea eficient. Pe scurt, viitorul executiv - oricum bazat pe o majoritate parlamentară discutabilă - se abonează de fapt la un sacrificiu care s-ar putea solda cu alegeri anticipate.Dificultăţile profilate la orizont comportă un revers pozitiv. Vom înţelege, bunăoară, că dezvoltarea bazată aproape în exclusivitate pe creşterea consumului e neviabilă. Vom reuşi, la greu, să ne mutăm atenţia dinspre bazarul mediatic spre o formă de solidaritate naţională mai inteligent cuplată cu mişcările din interiorul Uniunii Europene. Vom selecţiona mai sistematic oamenii care pot oferi adevărate politici publice, nu doar carismă sau sloganuri debitate la televizor. Bogaţii vor pricepe mai uşor legătura dintre asigurarea proprietăţii şi buna guvernanţă. Săracii vor căuta soluţii individuale în afara rutinei asistenţialiste. Generaţia tânără - al cărei viitor este pentru prima dată periclitat - va şti să se organizeze pentru a construi, până la proximele alegeri generale, o alternativă adaptată statutului nostru geopolitic şi potenţialului de care dispunem. Programul de fructificare a conjuncturii prezente începe duminică, 30 noiembrie, la secţiile de vot. Ar fi destul de rezonabil să nu lipsim.

Despre partide

Dacă se va împlini ceea ce spun sondajele ultimei luni, după alegerile de duminică vom avea în Parlament patru partide: PSD, PD-L, PNL şi UDMR.

Nu cred că această relativă simplificare a câmpului politic se datorează trecerii la votul uninominal, ci mai degrabă faptului că electoratul s-a cam săturat de partide născute care dintr-o revistă, care dintr-o echipă de fotbal şi de agitarea fantasmelor naţionaliste compensatorii. Ne vom despărţi de dnii Vadim Tudor şi Gigi Becali şi le putem spune „rămas bun pentru vecie“. Dacă vreodată va învia forma aceasta de agregare „politică“, fără îndoială că va trebui să-şi găsească alt tip de discurs şi alte personaje, mai puţin epuizate.În fruntea clasamentului, toate sondajele situează PD-L şi PSD, cu peste 30% din sufragii pentru fiecare partid, cel al INSOMAR marcând trecerea pesediştilor pe primul loc.

Vestea proastă pentru PSD este că, dacă ierarhia se păstrează şi după alegeri, nu îi va fi de vreun folos, în afara aceluia că va fi un puternic partid de opoziţie! Nici nu e rău, poate va face în sfârşit reforma internă cu care ameninţă din 2004, lepădându-se de satana ideologic şi de puzderia de personaje controversate din punct de vedere politic, etic şi chiar penal. Dacă nu va reuşi să facă asta nici după a doua „sancţiune“ cu opoziţia, îşi va diminua şi mai mult ponderea, dacă nu cumva se va pulveriza. Aşa că, în vreme ce dl Geoană se vede deja premier, domnia sa este mai degrabă ameninţat cu pierderea conducerii partidului!De partea cealaltă, pare limpede că PD-L şi PNL au îngropat securea războiului şi au început negocierile. Sigur, ele vor intra în faza decisivă după anunţarea rezultatelor, şi e mult mai bine când o alianţă se face ştiind exact pe ce se bazează şi ce pretinde fiecare dintre parteneri. Un rol esenţial îl are preşedintele prin nominalizarea premierului. Cred că acesta va fi numit din afara celor două partide, în viitor aliate, din zona dlor Isărescu, Ungureanu, nefiind obligatoriu unul dintre aceştia, dar asemănător dumnealor. Mai cred că dnii Tăriceanu şi Stolojan vor primi poziţii de consolare, preşedinţiile Camerei şi Senatului. Dl Blaga va merge la Interne, iar restul se va negocia între cele două partide şi UDMR. Cam asta se poate prognoza ţinând seama de sondaje şi de raţiunea politică.

Despre premier

Cea mai bună dovadă că Băsescu are mână bună la premieri e că Tăriceanu a rezistat patru ani, în ciuda multelor sale încercări de a-l da jos. Dacă n-ar fi fost criza, el l-ar fi uns fără să ezite pe dragă Stolo, cu lacrimi de fericire de această dată, pentru a repara o nedreptate a destinului. Închipuiţi-vă numai ce spectacol magnific, într-o superproducţie care ar avea toate ingredientele care îi plac aparent sentimentalului preşedinte. Chiar şi în ipoteza că PD-L n-ar câştiga alegerile. Libertatea de mişcare a lui Băsescu ca nominalizant al viitorului premier e oricum strâmtorată de alegerile prezidenţiale de anul viitor.

A mai venit şi criza, să-i încurce socotelile mai tare. Acum, indiferent cine câştigă alegerile, proaspătul şofer de Logan nu poate trimite la Palatul Victoria pe cine îi dictează lui inspiraţia, după o consultare, doar de ochii lumii, cu partidele. La ultima lui conferinţă de presă ca senator, Ion Iliescu i-a făcut cadou lui Geoană posibilitatea de a-l ţine în şah etern pe Băsescu, în clipa în care i-a contestat capacitatea de a înţelege cum e cu criza şi cu ce se combate ea. Cu acuzaţia asta îi poţi provoca insomnii unui economist, dar nu lui Traian Băsescu. Preşedintele l-a psihanalizat, de la Târgovişte, pe Iliescu şi a decretat că „are şi dânsul refulările dânsului“. Lumea s-a prins că e ceva de rău, dar termenul propriu în acest caz ar fi fost cel de „defulări“, nu de „refulări“, fiindcă nu cred că Băsescu i-a făcut o aluzie predecesorului său la procesul Ceauşeştilor. Cu toate că a parat rapid şi cu eschivă, faptul că el i-a răspuns lui Iliescu de pe terenul lui Freud, nu de pe cel al lui Greenspan, ca jucător amator, dar orişicât, e un indiciu că el poate fi zgândărit în continuare pe această temă şi silit să reacţioneze cu o eventuală stângăcie. Mă îndoiesc însă că Geoană va şti să exploateze în folosul lui această mutare de adio a lui Ion Iliescu. Fie şi în situaţia ideală în care, în contul alianţei PSD + PC, Stan îi va da cu împrumut laptopul său, în direct, iar Ion Cristoiu îi va pune întrebări ca unui candidat la repetenţie pentru care a venit ordinul să treacă clasa. Intuiţia sau vreun consilier de la Cotroceni l-a avertizat pe Băsescu să nu agite prea tare Constituţia pentru a aminti că premierul nu se alege, ci este desemnat de şeful statului. Fundalul nu va mai fi cel al exuberanţei portocalii din 2004, ci unul apăsător, cu minele antipersonal ale crizei care au apucat să facă victime şi cu cele nedetectabile care pot exploda oricând, chiar şi fără să fie atinse. Aşa că alegerea premierului s-ar putea să-l coste pe Băsescu cel de-al doilea mandat dacă nu poate dovedi că a descoperit un genist anticriză, în ipoteza că va trimite la Palatul Victoria pe cine crede doar el de cuviinţă. Or, chiar dacă PD-L va câştiga alegerile, ceea ce nu e deloc sigur, Băsescu va chema ritos partidele la consultări pentru desemnarea premierului şi va avea grijă să precizeze că noul prim-ministru a fost numit în urma unui cât mai plauzibil consens politic. Fiindcă din ultimele sale declaraţii se vede că Băsescu nu vrea să împărtăşească soarta unui premier de sacrificiu ieşit doar din căciuliţa lui, ci încearcă să aibă o umbrelă politică suficient de largă, încât la prezidenţiale să nu poată fi învinovăţit că a ales, de capul lui, să înfrunte criza pe cine nu trebuia. La fel de misterios ca „Numele trandafirului“ de Umberto Eco.

Despre calcule politice

Preşedintele Băsescu ar avea în sertar şapte guverne. Tonul înmuiat de ieri şi de alaltăieri mă face să presupun că e luat în calcul şi un premier non-PD-L. Dacă primul scor e atins de PD-L, competenţii chemaţi să jongleze cu criza trebuie aleşi din lotul Blaga-Videanu-Pogea-Stolojan. Dacă iese PSD pe primul loc şi preşedintele e strâns cu uşa, printr-o alianţă PSD-PNL, să numească un premier de stânga, atunci lista ar fi cam Geoană-Mitrea-Diaconescu-Maior. Unica speranţă a PNL e o configuraţie specială de guvern lărgit, cu Mihai Răzvan Ungureanu la baghetă. La capitolul „formule tehniciste”, până acum, în afară de varianta cu Mugur Isărescu la pupitru, nu pare să mai circule vreuna. Sunt, aşadar, chemaţi să depaneze criza, să umble cu virtuozitate pe sârma executivă întinsă peste hăul adânc şi lung de trei-patru ani oameni care, cu două excepţii discutabile, nu au înzestrarea nominală, pregătirea profesională şi abilitatea verificată să manevreze pe timp de furtună cu parametrii dezlănţuiţi ai unei economii debile. Asta în timp ce, la doi paşi, la o distanţă uriaşă de fojgăiala sterilă a politicii, lucrează în linişte, pentru profitul unor alte zări, adevăraţii grei ai muzicii de criză. Domnul I., preşedintele român al unei multinaţionale de răsunet, ţine o economie privată pe plus, face sute de milioane într-un mediu hiperconcurenţial, îşi extinde competenţa în statele vecine şi ia în stăpânire comercială Balcanii, Ungaria şi lagărul socialist din nord. Zilnic, domnul I., pe care l-am ascultat în câteva ocazii, coboară cu microscopul în maţele financiare ale sistemului, priveşte cu lupa legile, face incizii în mentalul pieţei şi al propriei echipe, iar la sfârşitul anului prezintă zerourile multiplicate şi-i face pe acţionari fericiţi. Domnul I. e plătit regeşte, la fel şi domnul S., care dezvoltă un imperiu financiar la Bucureşti pentru culorile altui drapel. La o aruncătură de praştie de Palatul Victoria, domnul S. face creşteri pe criză, îşi uimeşte partenerii britanici din City şi refuză insistent, în şase limbi, ofertele cartierului general. La fel ca domnul I. şi domnul S. e domnul P. Domnul P. e pionier în antreprenoriat, are capitalismul în sânge şi carismă cât pentru doi voievozi. E genul spectaculos-de-succes, cu anvergură, viziune, voce sigură şi replici potrivite, un tip care nu te uimeşte deloc dacă-ţi zice „dă-mi mâna şi hai puţin în uragan”. Mi se termină spaţiul, dar mai ştiu, pe lângă domnii I., S. şi P., încă vreo cinci. Oricare dintre ei ar fi un bun premier pentru perioada următoare, în mod sigur, mai bun decât cei din listele politice. Din păcate, toţi aceşti domni m-au rugat insistent să le trec numele sub tăcere: se simt bine acolo unde sunt şi nu doresc şicane politice. Tot din păcate sunt dezarmant de bine plătiţi, aşa că, probabil, n-ar accepta vreo propunere. Dar e un fapt: nimeni nu le-a făcut vreuna.

VOTUL UNINOMINAL IN ROMANIA

2008-11-16T01:27:00.000-08:00

Desi în Romania nu se poate vorbi de un vot uninominal autentic, se poate spune că noul sistem electoral este un pas înainte şi aduce o serie de îmbunătăţiri în raport cu ceea ce a reprezentat până de curând sistemul de vot.

Noul sistemul electoral aduce imbunatatiri in cateva aspecte de maxim interes pentru public:
-modalitatea de vot este mai simpla - deci mai rapid de aplicat si mai usor de administrat;
este mai usor de inteles, ceea ce favorizeaza implicarea cetatenilor;
-este atractiv pentru alegatorii care nu considera importanta politica de partid si politicile partidelor. Acesti alegatori vad in alegeri doar un mijloc de a-si desemna emisarul care sa le medieze relatia cu statul si pot alege candidatul pe care il prefera fara a acorda sprijin si unei liste de candidati care nu il intereseaza. Aici se va vedea maniera în care unele partide au înţeles sa desemneze oameni de calibru, nepătaţi, cu o pregătire profesională, care au o imagine pozitivă în comunitatea respectivă şi care au reuşit să se afirme prin anumite realizări;
-ofera alegatorilor posibilitatea de a-l sanctiona pe reprezentantul care i-a dezamagit. Partidul acestuia poate ramane la putere daca politicle propuse de acesta se bucura de increderea alegatorilor, dar fara parlamentarul care i-a dezamagit pe alegatorii sai. De aceea este de neânţeles cum anumite partide aduc în prim-planul vieţii politice oameni nu neapărat compromişi, dar care au o imagine negativă.(se va vedea curând acest lucru, dar va fi prea târziu).
Pentru a exemplifica modul de atribuire a mandatelor în noul sistem electoral, vom lua ca exemplu un judeţ fictiv în care urmează să fie aleşi 5 senatori şi 10 mandate de deputaţi. Vom vedea în cele ce urmează cum se desfăşoară procesul de atribuire a mandatelor de senator. În acest judeţ, au propus candidaţi 4 partide şi toate cele 4 partide au depăşit pragul electoral de 5% la nivel naţional. Rezultatele fiecărui partid, la nivel de colegiu pentru alegerea Senatului, sunt după cum urmează (deşi tabelul conţine pe rânduri partidele, se înţelege că voturile din tabel reprezintă voturi acordate candidaţilor partidului respectiv din fiecare colegiu):
(voturi)
Colegiul 1
Colegiul 2
Colegiul 3
Colegiul 4
Colegiul 5
Total partid
Partidul A
8.989
9.949
10.742
9.896
12.243
51.819
Partidul B
2.965
3.238
4.975
3.679
3.420
18.277
Partidul C
5.165
5.641
13.383
10.936
15.076
50.201
Partidul D
2.264
2.385
1.704
1.395
1.875
9.623
Total colegiu
19.383
21.213
30.804
25.906
32.614
Tabel 1. Rezultatele partidelor la nivelul circumscripţiei (jueţului)
O dată stabilite de către Biroul Electoral Central (BEC) partidele politice care au depăşit pragul electoral la nivel naţional, următoarea etapă are loc la nivelul circumscripţiei electorale (adică la nivel de judeţ). Atfel, Biroul Electoral de Circumscripţie stabileşte, separat pentru Camera Deputaţilor şi Senat, coeficientul electoral al circumscripţiei electorale (judeţului), prin împărţirea numărului total de voturi valabil exprimate pentru toţi competitorii electorali care depăşesc pragul electoral la numărul de deputaţi, respectiv de senatori, ce urmează să fie aleşi în acea circumscripţie electorală (art. 48, alin. 3). Pentru judeţul nostru, în cazul Senatului, acest coeficient este:

Q=129.920/5=25.984

Acest coeficient poate fi interpretat şi ca numărul de voturi necesare pentru câştigarea unui mandat.
Pasul următor constă în împărţirea numărului de voturi obţinute de fiecare partid la nivelul circumscripţiei la coeficientul electoral, reţinându-se partea întreagă, nerotunjită a câtului. Acest număr reprezintă numărul de mandate repartizate de către Biroul Electoral de Circumscripţie competitorului electoral la nivelul circumscripţiei electorale în prima etapă de repartizare a mandatelor. Voturile rămase, adică cele neutilizate sau inferioare coeficientului electoral, precum şi mandatele ce nu au putut fi repartizate de biroul electoral de circumscripţie se comunică Biroului Electoral Central, pentru a fi repartizate centralizat în a doua etapă, la nivel naţional.
În judeţul nostru, situaţia se prezintă astfel:
Voturi
Cât (Col1 / Q)
Rest (Col1 - Col2 x Q)
Mandate (egal cu Col2)
Col1
Col2
Col3
Col4
Partidul A
51.819
1
25.835
1
Partidul B
18.277
0
4.975
0
Partidul C
50.201
1
13.383
1
Partidul D
9.623
0
1.704
0
Total
129.920
—
—
2Tabel 2. Câturi, resturi şi mandate atribuite în faza de la nivelul circumscripţiei
Astfel, observăm că în judeţul nostru se vor atribui 2 mandate în prima fază şi celalte 3 mandate în faza de la nivel naţional. Trebuie menţionat că, deşi am stabilit deja că partidele A şi C vor lua câte un mandat, nu este încă stabilit care dintre candidaţi vor primi mandatele respective. Pentru faza de atribuire a mandatelor la nivel naţional, se efectuează o serie de operaţiuni pe baza resturilor rămase de la nivelul circumscripţiei, descrise în art. 48, .alin. 6 din lege. Calculele efectuate reprezintă o aplicare a metodei d'Hondt de atribuire a mandatelor într-un sistem electoral proporţional, metodă care era folosită şi de sistemul cu vot pe listă folosit în România până în 2004. În urma acestei operaţiuni, pe care nu o putem efectua în cadrul unei exemplificări cu un singur judeţ obţinem numărul de mandate ce revin fiecărui partid din cele care nu au putut fi atribuite la nivel de circumscripţie (judeţ). Trebuie apoi să stabilim în care dintre circumscripţii vor fi atribuite mandatele rezultate în urma operaţiunii de mai sus. Pentru acest lucru se calculează un repartitor de circumscripţie (art. 48, alin. 7). Acest repartitor de circumscripţie ne va indica către ce circumscripţii (judeţe) se vor îndrepta mandatele atribuite partidului la nivel naţional, urmând apoi ca Birourile Electorale de Circumscripţie să atribuie mandatele candidaţilor din colegii, după cum vom vedea mai jos. Pentru a continua exemplul, să presupunem că situaţia se prezintă astfel:
Mandate atribuite în faza la nivel de circumscripţie (judeţ)
Mandate atribuite în faza la nivel naţional
Total mandate în circumscripţie
Partidul A
1
2
3
Partidul B
0
0
0
Partidul C
1
1
2
Partidul D
0
0
0
Total
2
3
5
Tabel 3. Mandate atribuite în faza de la nivel naţional şi totalul mandatelor
Observăm că în judeţul nostru vor primi mandate doar două partide, A şi C. Partidele B şi D nu vor primi nici un mandat în judeţul nostru, dar voturile strânse de candidaţii lor în circumscripţie nu sunt pierdute. Ele au fost folosite pentru a calcula numărul de mandate cuvenit celor două partide la nivel naţional. Aceste mandate vor fi atribuite către candidaţii celor două partide care au înregistrat scoruri mai bune în alte circumscripţii.
Altfel spus. chiar dacă pare că în judeţul nostru 21,47% dintre alegători nu sunt reprezentaţi (adică cei care au votat cu partidul B sau partidul D), acest lucru este o consecinţă a proporţionalităţii sistemului la nivel naţional. Deşi într-un judeţ electoratul unui partid poate părea dezavantajat, acesta (electoratul) este reprezentat proporţional la nivel naţional.
Aceste situaţii contra-intuitive sunt o consecinţă firească a dezideratului de a avea o reprezentare proporţională la nivel naţional.
Ajunşi în acest punct mai avem de făcut un singur pas pentru a stabili cine sunt reprezentanţii cetăţenilor din judeţul nostru. Trebuie să stabilim căror candidaţi atribuim cele 3 mandate cuvenite partidului A şi cele 2 mandate cuvenite partidului C. Pentru aceasta, alcătuim o listă ordonată cu toţi candidaţii, dispuşi în ordinea descrescătoare a raporturilor dintre voturile valabil exprimate obţinute în colegiile uninominale în care au candidat şi coeficientul electoral al circumscripţiei electorale respective. Aceste raporturi se calculează până la a opta zecimală inclusiv (art. 48, alin. 12). Pentru judeţul nostru, lista arată astfel:
Candidat
Colegiu
Număr voturi
Raport
Partidul C
Colegiul 5
15.076
0.00058020
Partidul C
Colegiul 3
13.383
0.00051505
Partidul A
Colegiul 5
12.243
0.00047117
Partidul C
Colegiul 4
10.936
0.00042087
Partidul A
Colegiul 3
10.742
0.00041341
Partidul A
Colegiul 2
9.949
0.00038289
Partidul A
Colegiul 4
9.896
0.00038085
Partidul A
Colegiul 1
8.989
0.00034594
Partidul C
Colegiul 2
5.641
0.00021710
Partidul C
Colegiul 1
5.165
0.00019878
Partidul B
Colegiul 3
4.975
0.00019146
Partidul B
Colegiul 4
3.679
0.00014159
Partidul B
Colegiul 5
3.420
0.00013162
Partidul B
Colegiul 2
3.238
0.00012462
Partidul B
Colegiul 1
2.965
0.00011411
Partidul D
Colegiul 2
2.385
0.00009179
Partidul D
Colegiul 1
2.264
0.00008713
Partidul D
Colegiul 5
1.875
0.00007216
Partidul D
Colegiul 3
1.704
0.00006558
Partidul D
Colegiul 4
1.395
0.00005369
Tabel 4. Ordonarea candidaţilor pe partide şi colegii, la nivelul circumscripţiei
Mandatele se atribuie în ordinea rezultată din lista de mai sus, având grijă să nu atribuim mai mult de un mandat în fiecare colegiu şi ţinând cont de numărul de mandate cuvenit fiecărui partid. Astfel, primul mandat este atribuit candidatului partidului C din colegiul nr. 5. Următorul mandat este atribuit, conform listei, candidatului partidului C din colegiul nr. 3. Următorul pe listă este candidatul partidului A din colegiul nr. 5, dar în colegiul nr. 5 am atribuit deja un mandat candidatului partidului C, deci mergem mai departe. Următoare poziţie din listă reprezintă candidatul partidului C din colegiul nr. 4, dar partidul C a primit deja cele 2 mandate cuvenite. Urmează candidatul partidului A din colegiul nr. 3, dar şi în acest colegiu am atribuit deja un mandat către candidatul partidului C. Astfel, cele 3 mandate cuvenite partidului A vor fi atribuite, conform următoarelor 3 poziţii din listă, candidaţilor acestui partid din colegiile nr. 2, 4 şi 1.Iată mai jos tabelul de la începutul prezentării noastre, conţinând voturile fiecărui candidat, unde am subliniat acei candidaţi care primesc mandat:
(voturi)
Colegiul 1
Colegiul 2
Colegiul 3
Colegiul 4
Colegiul 5
Partidul A
8.989
9.949
10.742
9.896
12.243
Partidul B
2.965
3.238
4.975
3.679
3.420
Partidul C
5.165
5.641
13.383
10.936
15.076
Partidul D
2.264
2.385
1.704
1.395
1.875
Tabelul 5. Câştigătorii mandatelor şi numărul de voturi câştigate de fiecare candidat
Observăm şi la nivel de circumscripţie o situaţie similară celei de la nivel naţional, în care se pare că reprezentarea nu este cea pe care am intuit-o. Totuşi, dacă ne uitam cu atenţie, vedem că situaţia este „corectă" dacă avem în vedere imaginea de ansamblu de la nivelul circumscripţiei (judeţului).
De exemplu, în colegiul nr. 4, cele mai multe voturi sunt strânse de către candidatul partidului C (10.926 voturi), dar mandatul este atribuit candidatului partidului A (9.896 voturi). La nivel de colegiu ne pare injust, dar dacă privim toate colegiile din circumscripţie, observăm ca partidul C va primi cele două mandate în colegiile unde candidaţii săi au primit 13.383 voturi, respectiv 15.076 voturi. Cu alte cuvinte, în cazul partidului C, primesc mandate candidaţii care strâng mai multe voturi (deci se bucură de un sprijin electoral mai larg) în detrimentul colegilor lor de partid care strâng mai puţine voturi, deşi sunt mai bine plasaţi în colegiu.
În cazul partidului A observăm însă o situaţie opusă, în care candidaţii cei mai bine plasaţi (din colegiile nr. 3 şi 5) nu primesc mandat. Acest lucru se datorează faptului că în colegiile respective candidaţii partidului C sunt mult mai bine plasaţi decât cei ai partidului A.
La nivelul circumscripţiei, alegătorii sunt repezentaţi ţinându-se însă cont de numărul de mandate cuvenit fiecărui partid. Interpretând raporturile din tabelul nr. 4 ca fracţiuni de mandat câştigate de fiecare candidat, constatăm că mandatele vor fi atribuite acelor candidaţi care obţin „cât mai mult" dintr-un mandat la nivelul circumscripţiei.

DISCURSUL LUI BARACK OBAMA

2008-11-05T11:00:00.000-08:00

Hello, Chicago.
If there is anyone out there who still doubts that America is a place where all things are possible, who still wonders if the dream of our founders is alive in our time, who still questions the power of our democracy, tonight is your answer.
It's the answer told by lines that stretched around schools and churches in numbers this nation has never seen, by people who waited three hours and four hours, many for the first time in their lives, because they believed that this time must be different, that their voices could be that difference.
It's the answer spoken by young and old, rich and poor, Democrat and Republican, black, white, Hispanic, Asian, Native American, gay, straight, disabled and not disabled. Americans who sent a message to the world that we have never been just a collection of individuals or a collection of red states and blue states.
We are, and always will be, the United States of America.
It's the answer that led those who've been told for so long by so many to be cynical and fearful and doubtful about what we can achieve to put their hands on the arc of history and bend it once more toward the hope of a better day. Watch Obama's speech in its entirety »
It's been a long time coming, but tonight, because of what we did on this date in this election at this defining moment change has come to America.
A little bit earlier this evening, I received an extraordinarily gracious call from Sen. McCain.
Don't Miss
America votes for change
Transcript of McCain's concession speech
African-American centenarian votes
Obama grandmother dies before election
Presidential election results
Sen. McCain fought long and hard in this campaign. And he's fought even longer and harder for the country that he loves. He has endured sacrifices for America that most of us cannot begin to imagine. We are better off for the service rendered by this brave and selfless leader.
I congratulate him; I congratulate Gov. Palin for all that they've achieved. And I look forward to working with them to renew this nation's promise in the months ahead.
I want to thank my partner in this journey, a man who campaigned from his heart, and spoke for the men and women he grew up with on the streets of Scranton and rode with on the train home to Delaware, the vice president-elect of the United States, Joe Biden.
And I would not be standing here tonight without the unyielding support of my best friend for the last 16 years the rock of our family, the love of my life, the nation's next first lady Michelle Obama.
Sasha and Malia I love you both more than you can imagine. And you have earned the new puppy that's coming with us to the new White House.
And while she's no longer with us, I know my grandmother's watching, along with the family that made me who I am. I miss them tonight. I know that my debt to them is beyond measure.
To my sister Maya, my sister Alma, all my other brothers and sisters, thank you so much for all the support that you've given me. I am grateful to them.
And to my campaign manager, David Plouffe, the unsung hero of this campaign, who built the best -- the best political campaign, I think, in the history of the United States of America.
To my chief strategist David Axelrod who's been a partner with me every step of the way.
To the best campaign team ever assembled in the history of politics you made this happen, and I am forever grateful for what you've sacrificed to get it done.
But above all, I will never forget who this victory truly belongs to. It belongs to you. It belongs to you.
I was never the likeliest candidate for this office. We didn't start with much money or many endorsements. Our campaign was not hatched in the halls of Washington. It began in the backyards of Des Moines and the living rooms of Concord and the front porches of Charleston. It was built by working men and women who dug into what little savings they had to give $5 and $10 and $20 to the cause.
It grew strength from the young people who rejected the myth of their generation's apathy who left their homes and their families for jobs that offered little pay and less sleep.
It drew strength from the not-so-young people who braved the bitter cold and scorching heat to knock on doors of perfect strangers, and from the millions of Americans who volunteered and organized and proved that more than two centuries later a government of the people, by the people, and for the people has not perished from the Earth.
This is your victory.
And I know you didn't do this just to win an election. And I know you didn't do it for me.
You did it because you understand the enormity of the task that lies ahead. For even as we celebrate tonight, we know the challenges that tomorrow will bring are the greatest of our lifetime -- two wars, a planet in peril, the worst financial crisis in a century.
Even as we stand here tonight, we know there are brave Americans waking up in the deserts of Iraq and the mountains of Afghanistan to risk their lives for us.
There are mothers and fathers who will lie awake after the children fall asleep and wonder how they'll make the mortgage or pay their doctors' bills or save enough for their child's college education.
There's new energy to harness, new jobs to be created, new schools to build, and threats to meet, alliances to repair.
The road ahead will be long. Our climb will be steep. We may not get there in one year or even in one term. But, America, I have never been more hopeful than I am tonight that we will get there.
I promise you, we as a people will get there.
There will be setbacks and false starts. There are many who won't agree with every decision or policy I make as president. And we know the government can't solve every problem.
But I will always be honest with you about the challenges we face. I will listen to you, especially when we disagree. And, above all, I will ask you to join in the work of remaking this nation, the only way it's been done in America for 221 years -- block by block, brick by brick, calloused hand by calloused hand.
What began 21 months ago in the depths of winter cannot end on this autumn night.
This victory alone is not the change we seek. It is only the chance for us to make that change. And that cannot happen if we go back to the way things were.
It can't happen without you, without a new spirit of service, a new spirit of sacrifice.
So let us summon a new spirit of patriotism, of responsibility, where each of us resolves to pitch in and work harder and look after not only ourselves but each other.
Let us remember that, if this financial crisis taught us anything, it's that we cannot have a thriving Wall Street while Main Street suffers.
In this country, we rise or fall as one nation, as one people. Let's resist the temptation to fall back on the same partisanship and pettiness and immaturity that has poisoned our politics for so long.
Let's remember that it was a man from this state who first carried the banner of the Republican Party to the White House, a party founded on the values of self-reliance and individual liberty and national unity.
Those are values that we all share. And while the Democratic Party has won a great victory tonight, we do so with a measure of humility and determination to heal the divides that have held back our progress.
As Lincoln said to a nation far more divided than ours, we are not enemies but friends. Though passion may have strained, it must not break our bonds of affection.
And to those Americans whose support I have yet to earn, I may not have won your vote tonight, but I hear your voices. I need your help. And I will be your president, too.
And to all those watching tonight from beyond our shores, from parliaments and palaces, to those who are huddled around radios in the forgotten corners of the world, our stories are singular, but our destiny is shared, and a new dawn of American leadership is at hand.
To those -- to those who would tear the world down: We will defeat you. To those who seek peace and security: We support you. And to all those who have wondered if America's beacon still burns as bright: Tonight we proved once more that the true strength of our nation comes not from the might of our arms or the scale of our wealth, but from the enduring power of our ideals: democracy, liberty, opportunity and unyielding hope.
That's the true genius of America: that America can change. Our union can be perfected. What we've already achieved gives us hope for what we can and must achieve tomorrow.
This election had many firsts and many stories that will be told for generations. But one that's on my mind tonight's about a woman who cast her ballot in Atlanta. She's a lot like the millions of others who stood in line to make their voice heard in this election except for one thing: Ann Nixon Cooper is 106 years old.
She was born just a generation past slavery; a time when there were no cars on the road or planes in the sky; when someone like her couldn't vote for two reasons -- because she was a woman and because of the color of her skin.
And tonight, I think about all that she's seen throughout her century in America -- the heartache and the hope; the struggle and the progress; the times we were told that we can't, and the people who pressed on with that American creed: Yes we can.
At a time when women's voices were silenced and their hopes dismissed, she lived to see them stand up and speak out and reach for the ballot. Yes we can.
When there was despair in the dust bowl and depression across the land, she saw a nation conquer fear itself with a New Deal, new jobs, a new sense of common purpose. Yes we can.
When the bombs fell on our harbor and tyranny threatened the world, she was there to witness a generation rise to greatness and a democracy was saved. Yes we can.
She was there for the buses in Montgomery, the hoses in Birmingham, a bridge in Selma, and a preacher from Atlanta who told a people that "We Shall Overcome." Yes we can.
A man touched down on the moon, a wall came down in Berlin, a world was connected by our own science and imagination.
And this year, in this election, she touched her finger to a screen, and cast her vote, because after 106 years in America, through the best of times and the darkest of hours, she knows how America can change.
Yes we can.
America, we have come so far. We have seen so much. But there is so much more to do. So tonight, let us ask ourselves -- if our children should live to see the next century; if my daughters should be so lucky to live as long as Ann Nixon Cooper, what change will they see? What progress will we have made?
This is our chance to answer that call. This is our moment.
This is our time, to put our people back to work and open doors of opportunity for our kids; to restore prosperity and promote the cause of peace; to reclaim the American dream and reaffirm that fundamental truth, that, out of many, we are one; that while we breathe, we hope. And where we are met with cynicism and doubts and those who tell us that we can't, we will respond with that timeless creed that sums up the spirit of a people: Yes, we can.
Thank you. God bless you. And may God bless the United States of America.
E-mail to a friend

Share this on:
Mixx Digg Facebook del.icio.us reddit StumbleUpon MySpace
Mixx it Share
All About Barack Obama • Democratic Party • John McCain
if ($('cnnTabNav')) {initcnnContentTracker();cnnTabStripLinks();cnnLoadTab();}

Feedback');}}
//-->
cnnSetShareLnks();

From the Blogs: Controversy, commentary, and debate
Sit tight, we're getting to the good stuff
powered by Sphere
if (typeof cnnExpandBlogModule != "undefined") {
var cnnShowExpandedCont = $('cnnBlogContainer').parentNode.getElementsByTagName('a')[0];
cnnToggleUGC('cnnBlogContainer',cnnShowExpandedCont );
}
Top News

Obama win caps struggles of generations

Ticker: Obama to stay hidden from view
cnnad_registerAd("article", 126, 31, "/cnn_adspaces/2.0/most_popular/spon1.126x31.ad");
cnnad_registerAd("video", 126, 31, "/cnn_adspaces/2.0/most_popular/spon1.126x31.ad");
cnnad_createAd("481192","http://ads.cnn.com/html.ng/site=cnn&cnn_position=126x31_spon1&cnn_rollup=most_popular&page.allowcompete=yes¶ms.styles=fs","31","126");
cnnad_registerSpace(481192,126,31);

Most Viewed
Most Emailed
Top Searches
1 iReport: Obama win 'historic'
2 Commentary: Wallace and Obama
3 Obama in transition mode
4 Bush salutes Obama's 'triumph'
5 Commentary: Obama's freshman year
6 Across the globe, a warm welcome for...
7 Keys to the election
8 Recount likely in Minnesota
9 U.S. chooses 'change'
10 Chicago park fills with revelers
more most popular »
1 Transcript: 'This is your victory,'...
2 CNN Electoral Map Calculator -...
3 Commentary: My father, George...
4 Obama: 'We have come so far'; McCain...
5 Obama: 'This is your victory'
6 Obama's victory caps struggles of...
7 Obama's election redraws America's...
8 Transcript: McCain concedes presidency
9 Mixed results on measures banning...
10 The inventor behind CNN's election...
more most popular »
1 sarah palin
2 palin
3 pregnant man
4 caylee anthony
5 bigfoot
6 georgia
7 bristol palin
8 caylee
9 thailand
10 mccain
more most popular »

Most Viewed
Most Emailed
Top Searches
1 Powell wept at Obama victory
2 Palin: 'Chapter now closed'
3 Jackson brought to tears
4 Bush lauds Obama, McCain
5 The day after the election
more most popular »
1 Obama makes history
2 Powell wept at Obama victory
3 Obama votes in Chicago
4 Hologram reporter with Blitzer
5 'All things are possible'
more most popular »
1 video
2 hologram
3 obama
4 obama acceptance speech
5 obama speech
6 obama victory speech
7 mccain
8 palin
9 mccain concession speech
10 you can vote however you like
more most popular »

1 Barack Obama
2 Iraq
3 John McCain
4 George Wallace
5 U.S. Presidential Election
more most popular »
cnnInitMP();
var cnnie = true;
var cnnDefaultContAd = '/cnn_adspaces/2.0/politics/intg_story_article/adlinks.336x280.ad';
var cnnVideoContAd = '/cnn_adspaces/2.0/politics/intg_story_video/adlinks.336x280.ad';
var cnnPhotoContAd = '/cnn_adspaces/2.0/politics/intg_story_photo/adlinks.336x280.ad';
var otherTab1ContAd = '/cnn_adspaces/2.0/politics/intg_story_other/adlinks.336x280.ad';
var otherTab2ContAd = '/cnn_adspaces/2.0/politics/intg_story_other/adlinks.336x280.ad';

• Part Time Jobs• Sales & Marketing Jobs• Customer Service Jobs
Quick Job Search
keyword(s): enter city:
State
-------
AL
AK
AZ
AR
CA
CO
CT
DE
DC
FL
GA
HI
ID
IL
IN
IA
KS
KY
LA
ME
MD
MA
MI
MN
MS
MO
MT
NE
NV
NH
NJ
NM
NY
NC
ND
OH
OK
OR
PA
PR
RI
SC
SD
TN
TX
UT
VT
VA
WA
WV
WI
WY
State
State ------- AL AK AZ AR CA CO CT DE DC FL GA HI ID IL IN IA KS KY LA ME MD MA MI MN MS MO MT NE NV NH NJ NM NY NC ND OH OK OR PA PR RI SC SD TN TX UT VT VA WA WV WI WY
cnnDD.buildDropdown('cnnDDCBState', 73, 105, 10, "cnnDDWire");
Job type
-----------------
Accounting
Admin & Clerical
Automotive
Banking
Biotech
Broadcast - Journalism
Business Development
Construction
Consultant
Customer Service
Design
Distribution - Shipping
Education
Engineering
Entry Level - New Grad
Executive
Facilities
Finance
General Business
General Labor
Government
Grocery
Healthcare
Hotel - Hospitality
Human Resources
Information Technology
Installation - Maint - Repair
Insurance
Inventory
Legal
Legal Admin
Management
Manufacturing
Marketing
Nurse
Other
Pharmacy
Professional Services
Purchasing - Procurement
QA - Quality Control
Research
Restaurant - Food Service
Retail
Sales
Science
Skilled Labor - Trades
Strategy - Planning
Supply Chain
Telecomm
Training
Transportation
Warehouse
Job type
Job type ----------------- Accounting Admin & Clerical Automotive Banking Biotech Broadcast - Journalism Business Development Construction Consultant Customer Service Design Distribution - Shipping Education Engineering Entry Level - New Grad Executive Facilities Finance General Business General Labor Government Grocery Healthcare Hotel - Hospitality Human Resources Information Technology Installation - Maint - Repair Insurance Inventory Legal Legal Admin Management Manufacturing Marketing Nurse Other Pharmacy Professional Services Purchasing - Procurement QA - Quality Control Research Restaurant - Food Service Retail Sales Science Skilled Labor - Trades Strategy - Planning Supply Chain Telecomm Training Transportation Warehouse
cnnDD.buildDropdown('cnnDDCBJob', 90, 240, 10, "cnnDDWire");
more options »
cnnSetCBVars();
Stories you may be interested in based on past browsing
Obama transition team already in the works

Recount likely in Minnesota U.S. Senate race

Analysts react: 'A remarkable night for the country'

House Dems win their biggest majority in 15 years

Palin rocked campaign, for good and bad

BARACK OBAMA- VICTORIA DEMOCRATILOR-2

2008-11-04T05:50:00.000-08:00

Ziua de 4 noiembrie 2008 este ziua victoriei democratilor, a celor de stanga dar si a celui care este exponentul acestora, BARACK OBAMA. Victoria este normala si inscrisă in logica lucrurilor, contextului în care se află America si lumea în ansamblul său. Aşadar trebuie salutată decizia americanilor şi dorinţa lor pentru schimbare. Şi mai mult dorinţa cetăţenilor lumii pentru schimbare în SUA. În rândul acestora, multi români au conştiinţa opţiunii pentru votul în cunoştiinţă de cauză. Un tânăr de 26 de ani, consultant IT, declara "Sper sa piardă tot ce are legătură cu Bush. Eu tind catre o politica mai pacifistă şi sper într-un stat american cu o politică mai puţin bazată pe acţiunea militatră". Este înţelepciunea unui om simplu, mult mai înţelept decât marea masă a celor încadraţi în rândul analiştilor politici, un om care alături de mulţi alţii pot să distingă în sens platonician între adevăr şi minciună, între normalitate şi anormalitate, între bun simţ şi aroganţă. Un sondaj realizat în 17 ţări a impus următoarea concluzie:daca cetăţenii acestor state ar trăi în SUA, atunci ei ar vota cu BARACK OBAMA. Iata in procente cum se pronunţă cetăţenii în marea lor majoritate europeni:

-Olanda-92%

-Germania-85%

-Taiwan-81%

-Brazilia-78%

-Australia-76%

-Spania-76%

-Franţa-75%

-Finlanda-71%

-Marea Britanie-70%

-Polonia-65%

-Canada-64%

-România-44%

Din datele oferite de acest sondaj internaţional se pot desprinde concluzii interesante privind pragmatismul votului şi cunoaşterea realităţilor lumii contemporane dar si celor specifice Americii. A fost confirmat angajamentul americanilor dar şi al europenilor, faţă de valorile lor comune şi a fost evidenţiat faptul că Obama este mai în măsură să ofere soluţii în privinţa acestor probleme şi valori. Pentru români este pozitiv faptul că treptat, treptat, dobândesc conştiinţa schimbării . Putem fi şi noi în ton cu ceea spunea Klas Bergman, director de comunicare în cadrul OSCE şi anume "Obama reprezintă ceva diferit. El pare gata să asculte şi să coopereze, în loc să dicteze. Faptul că e afro-american nu face decât să-i accentueze aura". Si mai mult în acord cu politica socială promovată de Obama: extinderea universală a asigurărilor de sănătate pentru familiile cu copii, programul naţional anti-sărăcie, angajamentul de a părăsi Irakul pe termen scurt etc.

FELICITĂRI AMERICA, FELICITĂRI OBAMA!

BARACK OBAMA- VICTORIA DEMOCRATILOR

2008-10-21T10:39:00.000-07:00

Consideram cu catva timp in urma ca exista sansa reala ca cel care are o biografie aparte, Barack Obama sa castige alegerile pentru Casa Alba. Omenirea se afla intr-o situatie in care se poate prabusi sau poate afla o alta directie . Este un paradox in care un popor, ca cel american sa dea directia omenirii. Fara sa stiu cu mult timp in urma ca previziunea mea este sustinuta de o serie de oameni specializati in politica globala, am avut de curand satisfactia ca Barack Obama este sustinut de cei care reprezinta rationalitatea in politica. Este vorba de Colin Powell, de Zbigniew
Brzezinski care arata ca"Obama intelege problemele noi ale secolului XXI iar Mccain este aproape inradacinat si ancorat in cele vechi ale secolului XX. La asta se reduce ideea de a avea capacitate de reactie in prezent". In ceea ce priveste problema retragerii trupelor americane din Irak, o tema foarte importanta a campaniei lui Obama, Brezinski a declarat ca este necesara o astfel de retragere in cel mai scurt timp posibil pentru ca aceasta tara sa isi poata hotari singura destinul in mod democratic.
În legătură cu felul în care albii percep „exotismul“ unui candidat ca Obama, un recent sondaj NYT arată că 66% dintre votanţi consideră că senatorul de Illinois „împărtăşeşte valorile după care se ghidează majoritatea americanilor“, un procent mai mare decât cel obţinut de McCain. În privinţa avantajelor pe care le-ar putea avea Obama în cursa electorală datorită rasei este faptul că la 4 noiembrie o treime dintre cei care vor decide cine va fi viitorul preşedinte al SUA sunt „non-albii“. Se consideră firesc ca Obama să primească votul a 95% dintre afroamericani, dar acest lucru s-ar putea dovedi un factor hotărâtor în ziua alegerilor.
Cancelarul german Angela Merkel declara cu catva timp in urma ca Barack Obama este "bine echipat atat fizic, mental cat si politic".
Dincolo de acest echipament Barack Obama are nu numai datoria dar si obligatia fundamentala de a schimba cursul istoriei Americii dar si al omenirii. America are aceasta datorie .

Insemnari despre Obama (2)

2008-07-04T02:03:00.000-07:00

Atitudinea dezinvolta si joviala pe care are Barack se datoreaza cu siguranta celei care a fost Ann Dunham, o persoana extraordinar de vesela si muncitoare, intotdeauna de partea celor oropsiti, dupa spusele presedintei comisiei de examinare a tezei de doctorat a lui Ann Dunham. Barack insusi avea sa spuna ca "ea a reprezentat cea mai benefica influenta din viata mea".
Daca mama sa a fost o prezenta activa in viata sa nu acelasi lucru se poate spune despre tatal sau, cel care avea sa ii paraseasca, pe Barack si mama sa pentru a studia la Harvard si a se recasatori.
Ann Dunham i-a marcat cu siguranta copilaria prin darzenia si dorinta de a face din Barack un om in care sa se poata increde.
Peste ani Barack se implica in activitati organizatorice in comunitatile sarace din Chicago. Mai mult cunoaste in Kenya suferintele familiei vitrege din partea tatalui. "Am vazut suferinta surorii si a fratilor mei din partea tatalui. Au dus o viata grea. Cred ca e mai cinstit sa spun, si nu e usor sa spui asa ceva, ca poate am avut noroc ca nu am crescut in casa lui. O parte din viata mea a fost o incercare deliberata de a nu repeta greselile tatalui meu."
Intors la Chicago a inceput sa lucreze la o carte a sa si la o firma de avocatura in domeniul dreptului civil.
Preda drept constitutional la Universitatea din Chicago. Din 1992 a lucrat ca director executiv al unei miscari de inregistrare a alegatorilor, adaugand pe listele electorale foarte multi alegatori de culoare. In 1996 Barack candida pentru un mandat de senator statal pe care il castiga detasat timp de opt ani, inainte de afi ales in Senatul Statelor Unite. Sunt convins ca Barack va candida si va deveni presedintele Statelor Unite, un presedinte de care America are nevoie intr-un context tensionat in lume si in tara care trebuie sa detensioneze multe crize si spaime .
Chiar daca mama sa ii indemna pe cei din familia sa sa nu judece oamenii, Barack trebuie sa judece oameni si situatii, stari si conflicte in vederea cladirii unui fundament stabil al lumii contemporane.

Insemnari despre Obama

2008-06-28T09:46:00.000-07:00

Pornind de la o lectura a biografiei unui om care a atentionat o parte a Americii si nu numai, consider ca este o sansa pentru America si poate si pentru omenire daca Barack Obama ajunge presedintele SUA si cred ca are toate sansele sa ajunga. Cu o conditie. Ca aceia care constituie partea nevazuta sa accepte acest destin. Pentru ca este un destinpentru America in contextul actual in care se afla. Ce ma indeamna spre aceasta concluzie? Insasi biografia lui B. Obama.
Ca pasionat al biografiilor pot sa intrevad un anumit curs dat de oameni cu o anume biografie cu conditia sa devina specifici biografiei lor. Pentru ca exista oameni, personalitati puternice care-si tradeaza biografia, dupa cum sunt personalitati care implinesc propria biografie, cursul ei firesc, adica implinesc destinul. Cred ca B.Obama se va situa in aceasta ultima categorie.Biografia lui Obama nu poate sa nu te framante si sa te tulbure. Iata cateva date:
Tatal, Barack HUSSEIN Obama, nascut in unul din statele cele mai liberale ale Americii, o familie de negri. Mama, Stanley Ann Dunham, era fica unui vanzator de mobila si agent de asigurari din Kansas, o familie de albi. A avut loc intre cei doi o casatorie interrasiala.
Despartirea parintilor are loc cand fiul lor avea doi ani. Barack s-a mai intalnit cu tatal sau o singura data in viata, la varsta de zece ani, cand au stat o luna de zile impreuna.
Mama s-a recasatorit cu un indonezian, Lolo Soetoro si s-a inscris la un doctorat in antropologie in Indonezia, incat Barack a petrecut patru ani din copilarie intr-o tara musulmana.
Tatal sau moare intr-un accident de masina, la doar 46 de ani. Barack studiaza in California si la Columbia University. La Chicago , centru al diasporei afro-americane o intalneste pe Michelle Robinson, cea care ii devine sotie si mama a celor doua fiice, Malia Ann si Natasha.
Tot la Chicago ia diploma in drept la Universitatea Harvard.
Barack datoreaza o buna parte din ceea ce este el astazi celei care a fost mama sa, Ann Dunham, care a murit de cancer ovarian in 1995, la varsta de 52 de ani.